FLOARE ALBASTRĂ de M.

Eminescu

- publicată în 1873 în Convorbiri literare

SEMNIFICAŢIA TITLULUI
 "floarea albastră" este un simbol romantic (prezent la Loepardi şi Novalis) : aspiraţia spre puritatea lumii poetice
 pentru Eminescu este simbolul iubirii ideale, greu de atins

COMPOZIŢIA
Cele paisprezece strofe se organizează pe două planuri principale, corespunzătoare celor două perspective
asupra lumii:
 vocea feminină şi viziunea dionisiacă (sentimentală)
 planul masculin şi viziunea apolinică (raţională)
MONOLOGUL FETEI- primele trei strofe
- Vocea feminină, într-un registru uşor ludic, pune sub semnul îndoielii lumea raţională pe care o redă printr-o serie de
enumeraţii: "râuri de soare", "câmpiile asire", "întunecata mare", "piramidele-nvechite", "cer", "mare"
- îî reproşează vocii masculine cufundarea în contemplaţie care îl indepărtează de fericire
- Motivul zădărniciei este susţinut de structurile "în zadar", "grămădeşti", "întunecata mare", "piramidele-nvechite".
- În această lume proiectată nu lipsesc elementele primordiale: apa- "mare", aer- "cer", pământ- "câmpiile", foc-
"soare".

STROFA A IV-A - secvenţă intermediară care exprimă atitudinea detaşată a vocii masculine care înţelege diferit natura
umană.

IDILA- ritualul întâlnirii în natură începe cu o chemare. Fata crede că în spaţiul protector al naturii se poate apropia de
misterele şi măreţia cosmosului.
- Motivele romantice ale secvenţei- codrul ocrotitor, trestia, izvoarele, luna- exprimă frumuseţea nepieritoare a naturii
şi vitalitatea ei.
- Verbele la viitor exprimă ideea că iubirea nu este decât o posibilitate, o fascinaţie, un vis.
- Odată cu lăsarea serii, moment al comuniunii dintre om şi natură, perechea de îndrăgostiţi se desprinde din edenul
naturii.
- În timpul mereu trecător, chemarea fetei nu este decât o ispită pentru geniul cufundat în lumea gândirii.

FINALUL POEZIEI expune cele două tentaţii, cea apolinică, a ideii, şi cea dionisiacă, a iubirii.
Prin versul final, poezia rămâne o meditaţie asupra iubirii ca valoare ce dă sens existenţei pământeşti.