Sunteți pe pagina 1din 5

Tema si viziunea despre lume Floare albastra de M.

Eminescu

Context
1. Context istoric

2. Contextul aparitiei

3. Incadrare in curent
literar

Continuturi
Introducere
Pana la aparitia curentului romantic, literatura reflecta in
general doar realitatea exterioara
Odata cu aparitia acestui curent, atat proza cat si poezia
ajung sa se raporteze diferit la realitate, punand in centrul
atentiei interioritatea artistului
Romantismul respinge asadar clasicismul, fixandu-si
punctul de interes asupra sentimentelor unice i irepetabile
ale fiintei si asupra misterelor fundamentale ale existentei
Artistul romantic aduce in prim plan imaginea
inadaptatilor, a revoltatilor sau a fiintelor neintelese
Poezia Floare albastra este scrisa in anul 1872 dar este
publicata abia un an mai tarziu, in 1873, in revista Junimista
Convorbiri literare
Este o capodopera a lirismului eminescian din etapa de
tinerete, care anunta marile creeatii ulterioare care
culmineaza cu poemul filosofic Luceafarul
Dezvoltare a unui motiv poetic European, intr-o viziune
lirica proprie, poezia poate fi considerata o poezie-nucleu a
romantismului eminescian
Pe de alta parte, discursul tradeaza, prin temele, motivele
utilizate, atitudinea instantei lirice fata de iubire si chiar prin
constructia discursului, o poetica explicita a romantismului .
Cuprins
Trasaturile care fac posibila incadrarea poeziei in Romantism
sunt:

4. Tema si viziunea despre


lume

Tema iubirii, corelata cu tema naturii


Conditia omului superior.
Poezia este inspirata din mitul romantic al aspiratiei catre
idealul de fericire, de iubire pura, intalnit si la Novalis sau
Leopardi.
Motivul romantic, de circulatie universala, al florii
albastre
Amestecul speciilor literare (poem filosofic + egloga <idila
cu dialog> si elegie <poezie prin care sunt exprimate
sentimente de tristete, regret, melancolie>)
Antiteza pe baza careia este construita intreaga opera
Tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii
Natura vibreaza la starile sufletesti ale poetului
Poemul reprezinta ipostaza iubirii paradisiace, prezentata si
in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie : Sara

Tema si viziunea despre lume Floare albastra de M.Eminescu

5. Semnificatia titlului

6. Compozitia

7. Limbajul poetic

pe deal, Dorinta, Lacul, Povestea teiului sau in


secventa idilica din Luceafarul
Depaseste cadrul unei idile si implica conditia omului
superior, care aspira la absolute
Motivele romantice frecvente in lirica erotica eminesciana,
contureaza cadrul natural, feeric si protector: codrul,
izvoarele, prapastia, valea, luna.
Viziunea despre lume se configureaza in jurul confruntarii
dintre doua moduri de existenta sau ipostaze ale cunoasterii:
lumea cunoasterii absolute, infinite, a omului superior
(simbolizata de culoarea albastra) si lumea iubirii
concrete, a cunoasterii terestre (simbolizata de floare)
Anticipeaza contrastul dintre cele doua lumi, cea comuna si
cea a absolutului
Este format dintr-un epitet cromatic
Substantivul floare face trimitere la lumea calda a
contingentului, a realului
Adjectivul albastra face trimitere la lumea ideilor, a
absolutului
Prefigureaza tema centrala a poemului si viziunea lui
Eminescu asupra incompatibilitatii dintre iubirea omului
superior si cea a omului comun.
De factura romantica
Se realizeaza prin alternarea a doua planuri, care tradeaza de
fapt confruntarea dintre doua moduri total diferite de
raportare la viata: cunoasterea absoluta, rationala si
cunoasterea specifica omului comun, pe baza afectelor.
Poezia este alcatuita din 14 strofe care formeaza patru
secvente poetice prin alternarea celor doua planuri, cosmic
terestru, in dialogul celor doua voci lirice: geniul (vocea
masculina) si iubita.
Textul poeziei se configureaza in jurul unor serii de opozitii:
eternitate viata, masculin feminin, detasare apolinica
traire dionisiaca, vis realitate, departe aproape, trecut
prezent
Nivelul morfologic :

Verbele la prezent etern redau lumea ideilor sau vesnicia


naturii (urca, sta)
Verbele la viitor din monolgul fetei proiecteaza aspiratia spre
iubire in reverie
Verbele la trecut, din meditatia barbatului, redau reflectia si
distantarea temporala (am ras, te-ai dus, a murit)

Tema si viziunea despre lume Floare albastra de M.Eminescu


Nivelul lexical :

Vorbirea popular si limbajul familiar accentueaza intimitatea


(incalte, nu cata)
Registrul folosit este unul popular, evidentiindu-se si in acest
caz ironia la adresa omului comun.

Nivelul stilistic :

8. Elementele de prozodie

9. Prezentarea temei si a
viziunii despre lume
prin referire la doua
idei poetice

Incipitul (prima secventa)


- Strofele I III

Figurile de stil si imaginile artistice sunt numeroase


Epitetul (prapastia mareata, trestia cea lina),
personificarea (izvoare plang in vale), comparatia
(rosie ca marul), inversiunea (albastra-mi dulce
floare), metafora (rauri in soare), simbolul ( floare
albastra, ceruri-nalte ), repetitia (Floare-albastra!
Floare-albastra!...)
Tradeaza preferinta poetului pentru structurile clasice
Rima este imbratisata
Ritmul este trohaic si tradeaza aspectul ludic al acestui ritual
al initierii prin iubire, avand ca scop minimalizarea simtului
comun, ironizarea subtila a celui care nu vede dincolo de
satisfacerea instinctualitatii
Masura versurilor este de 7-8 silabe
Se observa unele inovatii la nivelul rimei folosirea
cuvintelor rare: gandire asire sau dispunerea in
rima a unor parti de vorbire diferite : dispare floare
Organizata in patru secvente poetice, in functie de vocea
masculina si cea feminina, poezia stabileste o antiteza intre
doua viziuni asupra lumii si, implicit, asupra dragostei: fata
reprezinta faptura comuna, ce traieste intr-o lume dominate
de concret, de afecte; barbatul reprezinta omul superior,
care se ghideaza in functie de ratiune.
Reprezinta monologul fetei si ia forma reprosului, tanara
folosind simbouri ale eternitatii pentru a configure imaginea
lumii reci a ideilor abstracte
Infatiseaza lumea rece a ideilor, lumea lui
Monologul fetei incepe cu reprosul realizat prin adverbul
iar, plasat la inceputul poeziei
Tonul adresarii este familiar
In aparentul dialog alterneaza propozitii afirmative si
negative, exclamative si interogative
Termenii populari sustin adresarea familiar, iar cele doua
apelative (sufletul vietii mele si iubite), dispuse simetric
la inceputul si sfarsitul primei interventii a fetei, exprima

Tema si viziunea despre lume Floare albastra de M.Eminescu

Secventa a doua
- Strofa a IV-a

Secventa a treia
- Strofele V-XII

iubirea sincera.
Universul spiritual in care geniul este izolat se configureaza
prin enumeratia simbolurilor eternitatii-mortii: Iar te-ai
cufundat in stele/Si in nori si-n ceruri nalte?
Aspiratia spre cunoastere absoluta este sugerata de
metafora rauri in soare/Gramadesti-n a ta gandire si de
miscarea ascensionala
Domeniul cunoasterii, dominat de timpul infinit, este
definit prin intermediul unor metafore-simbol : intunecata
mare misterul genezei; campiile asire universul de
cultura; Piramidele-nvechite/Urca-n cer varful lor mare
universul de creatie umana proiectat cosmic.
Avertismentul final Nu cata in departare/ Fericirea ta,
iubite desi este rostit pe un ton sagalnic, cuprinde un
adevar: in lumea terestra, implinirea umana se realizeaza
doar prin iubire.
Constituie meditatia barbatului si reactia sa la reprosurile
fetei
Desi recunoaste adevarul din vorbele fetei, se detaseaza de
vorbele acesteia cu o anumita ironie la adresa simtului
comun, care isi ghideaza viata dupa principiul carpe diem :
Ah! Ea spuse adevarul,/ Eu am ras, n-am zis nimica
Este cea mai ampla secventa
Continua monologul fetei din prima secventa, de aceasta
data ea adresand barbatului chemarea la implinirea iubirii
in spatiul terestru, in cadrul naturii feerice: Hai in codrul cu
verdeata, ca aspiratie spre refacerea cuplului adamic, a
perfectiunii umane primordiale, redate de mitul androginului.
Chemarea la iubire organizeaza secventa poetica, gradat,
intr-un scenariu/ritual erotic cu etapele: descrierea naturii
umanizate, invitatia in peisajul rustic si intim, conversatia
ludic-erotica, jocul erotic (incercarea iubirii pe un fir de
romanita), portretul fetei, gesturile de tandrete, sarutul,
imbratisarea, intoarcerea in sat, despartirea.
Cadrul natural este realizat prin motive romantice
frecvente in lirica eminesciana: codrul, izvoarele, valea,
balta, luna, etc.
Natura de inceput de lume este, in viziune romantica, un
spatiu nealterat de prezenta umana : Stanca sta sa se
pravale/ In prapastia mareata
Imaginile vizuale sunt asociate cu cele auditive: Undizvoare plang in vale
Idealul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru
Caldura zilei de vara se afla in rezonanta cu pasiunea
chemarii, cu iubirea impartasita si de-a soarelui caldura/

Tema si viziunea despre lume Floare albastra de M.Eminescu

Secventa a patra
- Strofele XIII-XIV

10. Concluzii si opinie

Incheiere

Voi fi rosie ca marul,/ Mi-o desface de-aur parul/ Sa-ti astup


cu dansul gura.
Aparitia femeii este una de basm, gratioasa (de-aur
parul), sagalnica (s-apoi cine treaba are?), senzualnaiva (Eu pe-un fir de romanita/ Voi cerca de ma iubesti)
Este a doua interventie a vocii lirice
Reprezinta o continuare a meditatiei barbatului asupra
iubirii trecute, pe care o proiecteaza de aceasta data in ideal
si amintire : Si te-ai dus, dulce minunte,/ Si-a murit iubirea
noastra
Cadrul obiectiv al idilei se incheie cu despartirea, iar in
planul subiectiv se accentueaza lirismul
Daca in penultima strofa, despartirea celor doi pare
temporara, in ultima strofa, separata formal printr-un sir de
puncte de suspensie de restul poeziei, sfarsitul visului de
iubire devine certitudine
Verbele la timpul trecut te-ai dus si a murit sustin
tonalitatea elegiaca
Contrastul dintre cele doua lumi, care o clipa s-au intalnit in
iubire, pentru ca mai apoi sa se reaseze in limitele lor, este
sugerat de repetitia din penultimul vers : Floare-albastra!
Floare-albastra!... si de versul final Totusi este trist in
lume
Poezia Floare albastra reflecta tema iubirii intr-un mod
specific romantic
Aceasta este vazuta ca o cale specific umana de implinire, de
cunoastere a misterului existentei
Se pot observa cele doua forme de raportare la sentimentul
de iubire, care se reflecta la nivelul textului
Putem observa iubirea comuna, terestra, a instantei feminine,
pentru care dragostea reprezinta o manifestare plenara a
sentimentelor de afectiune si duiosie
Pentru instant lirica masculine, aceasta forma de iubire
reprezinta o scurta incursiune in lumea afectelor, de care insa
se detaseaza

In concluzie, poezia Floare albastra ramane un punct de


referinta pentru viziunea romantic a scriitorului asupra lumii,
prefigurand prin tematica, motive si probleme abordate,
viitorul poem Luceafarul