VERBUL

CLASA A V-A

Definiție: Verbul este partea de vorbire care arată acțiunea (a face), starea (a sta) sau
existența (a fi). Acesta își modifică forma în funcție de timp, persoană și număr, adică este o parte de
vorbire flexibilă.

Verbul are trei timpuri de bază:

 Trecut – acțiunea se desfășoară înainte de momentul vorbirii (Am mâncat)

 Prezent – acțiunea se desfășoară în momentul vorbirii (mănânc)
 Viitor – acțiunea se desfășoară după momentul vorbirii (voi mânca)

Verbul are trei persoane:

 Persoana I – vorbitorul
 Persoana a II-a – ascultătorul
 Persoana a III-a – cel despre care e vorba în mesaj

Verbul are două numere:

 Singular – folosit atunci când acțiunea este făcută de o singură persoană

 Plural – folosit atunci când acțiunea este făcută de două sau mai multe persoane

Observație: Verbul are atât o formă afirmativă, cât și o formă negativă. Forma negativă se
cosntruiește cu ajutorul cuvântului nu, care se analizează împreună cu verbul.

Când predicatul se exprimă printr-un verb, se numește predicat verbal.

Există forme verbale care:

 își modifică forma după persoană, iar în propoziție sunt predicate (el începe, eu încep,
tu începi; el nu poate, eu nu pot, tu nu poți etc.)
 nu își modifică forma după persoană și nu pot fi predicate în propoziție (a alerga, a
opri)

Observație: Forma de dicționar a verbelor (a alerga, a putea, a începe etc.) se numește

infinitiv. Verbele la această formă nu pot fi predicate în propoziție. Verbul la infinitiv poate sau nu
să aibă în față cuvântul a. Când este plasat după verbul a putea, infinitivul se folosește fără a (de ex:
pot cânta).
MODUL:

Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră acțiunea.
Acțiunile pot fi considerate de către vorbitor: sigure (Stă. Iese.) sau posibile (Stai! Ieși!). Modul care
arată o acțiune sigură și reală este indicativul. Modul indicativ are următoarele timpuri (ne arată
momentul în care este sigură/reală acțiunea):

(1) Prezentul – arată desfășurarea acțiunii în momentul vorbirii (Mânânc cartofi pai.).
Totodată, prezentul poate avea și alte valori temporale (trecut, viitor, adevăr general), când în
propoziție există anumite cuvinte prin care se precizează momentul realizării acțiunii (ex: Mâine plec
la București).

(2) Trecutul – are mai multe timpuri:

(a) Imperfectul – exprimă o acțiune trecută care se desfășoară în același timp cu o altă
acțiune trecută. Sunetul/grupul de sunete care indică timpul perfect sunt –a și –ea– (cântam,
mergeam, dormeam).

(a) cânta (a) apărea (a) merge (a) dormi

 cântam  apăream  mergeam  dormeam
 cântai  apăreai  mergeai  dormeai
 cânta  apărea  mergea  dormea
 cântam  apăream  mergeam  dormeam
 cântați  apăreați  mergeați  dormeați
 cântau  apăreau  mergeau  dormeau
Observație: Forma corectă este: voiam, voiai, voia, voiam, voiați, voiau!!!!

(b) Perfectul compus – exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii.

Perfectul compus este alcătuit din forme specifice ale auxiliarului a avea + participiul verbului de
conjugat (am ascultat).

Observație1: Verbele care ajută la formarea unor moduri și timpuri se numesc verbe
auxiliare.

Observație2: Participiul este o formă verbală nepersonală, care arată acțiunea suferită de o
ființă sau de un lucru. Participiul ajută la formarea unor moduri și timpuri.

(c) Perfectul simplu – exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii.

Sunetele și grupul de sunete care indică perfectul simplu sunt: -a, -u-, -se-, -i- (-â-). Desinențele de
perfect simplu sunt alcătuite din –ră– (inexistent la singular) + un segment final, comun cu alte
timpuri.

(a) cânta (a) apărea (a) merge (a) dormi

 cântai  apărui  mersei  dormii
 cântași  apăruși  merseși  dormiși
 cântă  apăru  merse  dormi
 cântarăm  apărurăm  merserăm  dormirăm
 cântarăți  apărurăți  merserăți  dormirăți
  cântară  apărură  merseră  dormiră

(d) Mai-mult-ca-perfectul – exprimă o acțiune trecută și terminată înaintea altei

acțiuni trecute. Grupul de sunete care indică mai-mult-ca-perfectul este –se–, atașat după sunetul care
indică perfectul simplu.

Observație: O greșeală frecventă: începusei, în loc de începuseși.

(a) cânta (a) apărea (a) merge (a) dormi

 cântasem  apărusem  mersesem  dormisem
 cântaseși  apăruseși  merseseși  dormiseși
 cântase  apăruse  mersese  dormise
 cântaserăm  apăruserăm  merseserăm  dormiserăm
 cântaserăți  apăruserăți  merseserăți  dormiserăți
 cântaseră  apăruseră  merseseră  dormiseră

(3) Viitorul – exprimă o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii

Observație: Verbul a vrea este verb auxiliar când ajută la formarea timpului viitor. Viitorul
este alcătuit din forme specifice ale verbului a vrea (voi, vei, veți etc.) + infinitivul verbului de
conjugat – ex: voi merge, voi mânca, veți ajunge etc.

Viitorul anterior = arată o acțiune viitoare, terminată înaintea unei alte acțiuni viitoare. Este
alcătuit din vetbul auxiliar a vrea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat. Astăzi
aceste forme sunt aproape dispărute din limbă – de exemplu: Când vei ajunge, eu voi fi terminat
compunerea de scris.

Modul imperativ arată o acțiune posibilă, realizabilă, exprimând un ordin, un îndemn, un sfat,
o rugăminte. Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural, și nu are forme specifice de
timp. Imperativul are două forme:

 afirmativă – ex: du-te!, pleacă!, taci!

 negativă – alcătuită din cuvântul nu + forma de infinitiv (pentru singular) sau forma
de imperativ (pentru plural) ex: nu te duce!, nu pleca!, nu tăcea!, nu vă duceți!, nu
plecați!, nu tăceți!

Observație: Verbul a fi are la persoana a II-a, singular, forma afirmativă, doi i (Fii cuminte!),
în timp ce la forma negativă are un singur i (Nu fi rău!).