Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Verbele sunt:
– predicative – când pot forma singure predicat;
– nepredicative – când nu pot forma singure predicat.
Verbele predicative
Verbele predicative au înțeles de sine stătător, adică pot spune singure ceva despre subiect.
Acestea exprimă singure predicatul când sunt la un mod personal. În limba română, cele mai multe verbe
sunt predicative.
* este = „se află”, „se găseşte” <=> spune singur ceva despre subiect; îndeplineşte funcţia de predicat
verbal => este verb predicativ.
Verbele predicative (personale) sunt verbe la moduri predicative. Verbul predicativ are întotdeauna funcția
sintactică de predicat verbal.
Modurile predicative
Modurile predicative sunt: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ.
– Tu trebuie să scrii. (modul conjunctiv)
– Să treci pe la mine când ai timp. (modul conjunctiv)
– Fugi de aici! (modul imperativ)
– Citeşte! (modul imperativ).
Verbele nepredicative
Verbe nepredicative nu au înțeles de sine stătător, adică nu pot spune singure ceva despre subiect,
ci doar împreună cu alte cuvinte.
Modurile nepredicative
Modurile nepredicative (nepersonale) sunt: infinitiv, gerunziu, participiu și supin.
Verbele auxiliare
În sistemul verbal al limbii române se folosesc trei verbe auxiliare morfologice: a avea, a vrea și a fi.
A avea
Verbul auxiliar a avea ajută la formarea:
– modului indicativ, timpul perfect compus – am povestit; timpul viitor – am să povestesc
– modului condiţional-optativ, timpul prezent – aş povesti; timpul perfect – aş fi povestit.
A fi
Verbul auxiliar a fi ajută la formarea:
– modului conjunctiv, timpul perfect – să fi povestit
– modului condiţional-optativ, timpul perfect – aş fi povestit
– modului indicativ, timpul viitor anterior – voi fi povestit.
A vrea
Verbul auxiliar a vrea ajută la formarea:
– modului indicativ, timpul viitor – voi povesti; timpul viitor anterior – voi fi povestit.
Exemple de verbe auxiliare
– Ieri am plecat acasă imediat după meci.
– N-am mai fost niciodată atât de bucuros.
– Aș merge la spectacol.
– Maine voi merge la meci.
– Ei vor juca baschet la Polivalentă.
Verbele copulative
Un verb copulativ este un verb care formează un predicat nominal împreună cu o altă parte de
vorbire cu funcție de nume predicativ.
* este = lipsit de sens singur <=> nu spune nimic singur despre subiect; doar împreună cu numele
predicativ „frumoasă” formează predicatul nominal „este frumoasă” => este verb copulativ.
Verbe copulative
– a fi – când nu este verb predicativ sau auxiliar
– a deveni – care este doar copulativ
– a ajunge, a ieşi, a se face, a însemna, a rămâne, a părea – care sunt verbe predicative ce pot deveni
copulative.
Conjugarea verbului
Verbul are patru conjugări; ele pot fi stabilite după sufixele de infinitiv:
– conjugarea I în -a (a cânta);
– conjugarea a II-a în -ea (a vedea);
– conjugarea a III-a în -e (a spune);
– conjugarea a IV-a în -i şi -î (a dori, a coborî).