Adverbul

Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă, care însoțește un verb, un adjectiv,o

interjectie cu valoare verbala sau un alt adverb și care exprimă:

caracteristica unei acțiuni sau stări (Face bine ceea ce face.),

caracteristica unei însușiri (Are o mașină destul de mare.),

imprejurarea în care se petrece o acțiune (Va pleca acolo mâine-seară.).

Cuvântul adverb provine din limba latină și este compus din ad (pe lângă)
și verbum (verb).

Reguli de recunoaștere a adverbelor

orice verb poate primi un adverb (vine mâine-seară, doarme acolo)

orice adjectiv poate primi un adverb (Are o față destul de plăcută)

Clasificarea adverbelor

După formă, adverbele pot fi de două feluri:

adverbe simple (abia, așa, bine, destul, azi, mâine, aici, acolo) sau

adverbe compuse (azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă).

După înțeles, adverbele se împart în trei categorii:

adverbe de loc (acasă, aici, acolo, deasupra, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde,
undeva),

adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată, îndată, totdeauna,
când, deocamdată),

adverbe de mod (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum, degrabă, românește, vitejește,
uneori).

adverbe de afirmatie (da, bineinteles, fireste)

adverbe negative ( nu, ba, nici, dimpotriva),

În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele pot

fi:
adverbe demonstrative (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci, atunci când, acolo
unde),

adverbe nehotărâte (oriunde, undeva, oricând, cândva, oricum, oarecum, fiecum,

cumva, câtva, oricât),

adverbe negative (niciodată, nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât, nicicând, nu, ba, nici,
dimpotriva),

adverbe interogative (unde, cum, când, cât).

Dupa origine:-adverbe primare (cam, foarte, aici, apoi, bine)

-adverbe provenite din alte parti de vorbire:

-prin derivare cu sufixe (realmente, pieptis, taras, frateste)

-din adjective :Scrie frumos

-verb la participiu : Doarme linistit

-din substantive (ziua, noaptea, vara) Doarme bustean.

-din pronume relativ-interogative (cand,unde,cum)

-din alte promune-nehotarat, demonstrativ, negativ (candva, undeva, nicicand)

MODEL DE ANALIZA – ADVERBUL

„Deasupra se boltea un cer alburiu de singuratate. Mergeau incet pe un drum de tarana.

Un stol de stanci si grauri puliti alene pe vant, mai apoi se lasa intr-o valcea.”

(M. Sadoveanu)

deasupra = adverb de loc, compus, functie sintactica de complement circumstantial de

loc;

incet = adverb de mod, simplu, grad de comparatie pozitiv, functia sintactica de

complement circumstantial de mod;

alene = adverb de mod, compus, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de

complement circumstantial de mod;
mai apoi = adverb de timp, grad de comparatie comparativ de superioritate, functie
sintactica de complement circumstantial de timp.

Cand insoteste un verb la modul indicativ, timpul perfect compus, adverbul „mai“ se
intercaleaza intre auxiliar si forma de participiu:

Nu a mai venit.

Citește mai multe pe Brainly.ro - https://brainly.ro/tema/876476#readmore

Gradele de comparatie ale adverbelor

Au grade de comparatie unele adverbe de mod provenite din adjective si cateva

adverbe de timp si de loc (frumos, departe, inainte etc).

Advebele interogative se folosesc in propozitii interogative: unde?, cand?, cum?

Advebele relative se folosesc in fraze, exprimand raportul de subordonare, si sunt

elemente de relatie: unde, cand, cum, cat, incotro etc.

Advebele nehotarate exprima ideea de mod, de loc sau de timp in chip neprecis, general:
odata, altadata, candva, cumva, undeva, catva, oricum, oricand, oriunde, oricat etc.
Adverbele nehotarate oricum, oricand, oriunde etc pot fi si elemente de relatie
subordonatoare in fraza.

Functiile sintactice ale adverbelor

Adverbele pot avea urmatoarele functii sintactice:

 complement circumstantial;
 de loc :Aici este tara mea.
 de mod :A raspuns corect
 de timp: Vine maine.
 atribut adverbial;( Am deschis fereastra . Casa de acolo este casa mea.)
 nume predicativ cand intra in componenta unui predicat nominal (Asa sunt toti
parintii)pot fi predicate ,de ele depinzand propozitii subordonate subiective, in
cazul in care adverbele sunt urmate de elementele de relatie ca, sa, ca sa, daca, de
(bine, adevarat, fireste, sigur, negresit, posibil, pesemne, probabil, fara indoiala,
de buna seama, poate, cu siguranta) Fireste 1/ ca ai gresit.2/ (desigur, pesemne,
poate). E bine sa inveti
 predicat verbal: Poate ca a uitat

Unele adverbe nu au functie sintactica:

A uitat fireste totul(fireste -cuvant de incidenta)

  adverbe de modalitate: doar, numai, mai, tocmai, nici, si, macar, chiar etc.
 adverbele care ajuta la formarea gradelor de comparatie: mai, tot, atat, foarte,
putin etc.

Locutiunile adverbiale

Locuţiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, cu valoare de adverb:

 de mod: pe de rost, incet-incet, de asemenea etc

 de timp: zi de zi, de-a pururea, pe inserate, in veci etc
 de loc: la dreapta, in mijloc, din loc in loc etc
 nehotarate: cine stie cand, cine stie cum, te miri cum etc.

In structura lor pot intra substantive, adjective (participii), numerale, adverbe

precedate de prepozitii (in fata, peste tot, din loc in loc, din vreme ce, pe insrate, cu de-a
sila, de asta seara)

Pot fi formate din

substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau doua prepozitii: zi de zi, din vreme
in vreme, rand pe rand, din ce in ce, din cand in cand;

substantiv, adjectiv substantival, participiu (de obiecei negativ), numeral sau

adverb cu una sau mai multe prepozitii: de dimineata, de voie, de nevoie, in graba. in
tacere, din nou, pe de rost, pe nepusa masa, de-a pururea, pe neasteptate, pe negandite,
incetul cu incetul, cu una cu doua, etc.

din parti de vorbire de acelasi fel: calea-valea, harcea-parcea, vrand-nevrand, taras-

grapis, hodoronc-tronc, ici-colo mate prin repetarea unor adverbe (ora de ora, din an in
an, asa si asa)

Locutiunile adverbiale au functia sintactica a adverbelor pe care le inlocuiesc.

Adverbele si locutiunile adverbiale predicative

Adverbele si locutiunile adverbiale predicative exprima necesitatea, siguranta si

probabilitatea.

Adverbe predicative: sigur, adevarat, bine, bineinteles, fireste, desigur, probabil,

poate, pesemne, negresit etc.

Locutiuni adverbiale predicative: cu siguranta, cu certitudine, fara indoiala, fara dar

si poate, de la sine inteles etc.

Au functia de predicat verbal daca sunt urmate de o propozitie subordaonata, introdusa

prin conjunctiile ca sau sa: Fireste ca va pleca.
Gradele de comparatie

Pentru ca adverbul nu se declina si nu se conjuga, dar in schimb are grade de comparatie,

se spune despre el ca se afla la granita dintre partile de vorbire flexibile si cele neflexibile

Gradele de comparatie ale adverbului sunt aceleasi ca la adjective:

Gradul pozitiv: bine

Gradul comparativ

de superioritate: mai bine

de egalitate: la fel de bine

de inferioritate: mai putin bine

Gradul superlativ -relativ

de superioritate: cel mai bine

de inferioritate: cel mai putin bine

absolut : foarte bine

Nu toate adverbele au grade de comparatie, iar unele au doar gradul pozitiv si gradul
comparativ (incolo,inainte)

La formarea superlativului relativ al adverbului cel este invariabil, pe cand la adjectiv se

acorda cu regentul sau

Adverbele mai, putin, foarte, prea, tare ajuta la formarea gradelor de comparative

Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbiale

a)Se scriu intr-un cuvant (adverbele compuse cu fuziune desavarsita)

-prepozitie + adverb (deasupra, degeaba, deplin)

-adjectiv+substantiv (bunaoara, deseori)

-adverb+ fie-/oare-/ori-/va- antepus sau postpus (fiecum, oricum, candva, cumva)

-adjectiv pronominal + adverb (alaltaieri)

-adverb + adverb (nicicand, nicicum, niciodata)

-adverb+ conjunctie (asadar)

b)Se scriu cu cratima:

-adjectivul asta + substantiv (asta-vara, asta-seara, asta-noapte)

-prepozitia dupa + substantiv (dupa-amiaza, dupa-masa)

-prepozitia intru/dintru + adverb (dintr-adins, intr-adancime)

-prepozitie compusa de-a din locutiunile adverbiale (de-a busilea, de-a berbeleacul, de-a
valma)

-locutiunile adverbiale formate din :

-doua substantive (calea-valea)

-un substantiv+ un adverb (caine-caineste)

-doua verbe (treaca-mearga)

-doua adverbe (incet-incet)

c) Se scriu in cuvinte separate locutiunile adverbiale alcatuite din cuvinte care-si

pastreaza intelesul si pot exista independent in vorbire (de obicei, de jur imprejur,
la maximum, la o parte, in afara, intre timp, in van, pe negandite) Schimbarea
valorii gramaticale a adverbului

Schimbarea valorii gramaticale a adverbelor are loc prin conversiunea substantivelor și

a adjectivelor.

Unele adverbe sunt folosite ca adjective:

Eleva scrie incet. (adverb de mod)

Adie un vant incet si slab. (adjectiv)
Apa curge repede. (adverb de mod)
Este o apa repede. (adjectiv)

Adverbele bine, greu, rau, devin substantive cand sunt articulate enclitic sau insotite de
un articol nehotarat:

Binele i-a fost rasplatit.

Raul a fost inlaturat.
Mereu ne-am luptat cu greul.
Valorile stilistice ale adverbului

epitet, repetiție, enumerație.

Spre deosebire de locutiunile adverbiale autentice, expresiile adverbiale sunt mai putin
sudate si in mod obligatoriu purtatoare de expresivitate. De aceea unitatile lexicale
componente pot fi analizate si separat din punct de vedere sintactic.

In categoria expresiilor adverbiale pot fi incadrate:

la voia intamplarii
la pastele cailor
pe toate cararile
cat vezi cu ochii
cum scrie la carte
cu lacrimi de sange

Faptul ca unele expresii adverbiale sunt propozitii intregi si ca ele sunt incluse printre
locutiuni inseamna ca granitele fintre cele doua concepte sunt totusi foarte labile si greu
de fixat.

Ele sunt: de prisos, cu siguranta, fara indoiala, de buna seama, fara doar si poate etc.

Pentru ca acestea sa constituie singure predicatul unei regente si sa aiba drept

subordonata o propozitie subiectiva este necesar sa fie urmate de conjunctia ca ori sa (in
cazul locutiunii adverbiale “de prisos”).

Cu siguranta 1/ ca vor intarzia. 2/

De prisos 1/ sa continuam. 2/

Ori de cate ori predicatul este exprimat prin adverbe sau locutiuni adverbiale predicative,
el poate fi, dupa imprejurari, nominal sau verbal.

Se considera ca daca o astfel de locutiune adverbiala poate admite pe langa ea verbul

copulativ a fi, atunci formeaza un predicat nominal.

Cand locutiunea adverbiala nu poate primi verbul copulativ a fi, atunci ea se comporta
ca un predicat verbal.

Fara doar si poate 1/ ca timpul va sterge acele amintiri.2/

(impreuna cu verbul copulativ “a fi” subinteles alcatuieste predicat nominal)

Sa se compare constructiile paralele:

De prisos 1/ sa muncesti. 2/

E de prisos 1/ sa muncesti. 2/