Verbul

Verbul este partea de vorbire care arată acţiunea, starea sau existenţa.

Verbele sunt:
– predicative – când pot forma singure predicat
– nepredicative – când nu pot forma singure predicat.

Verbele nepredicative, ca şi cele predicative, sunt atât la moduri personale, cât şi

la moduri nepersonale.

Verbele predicative
Verbele predicative au înțeles de sine stătător, adică pot spune singure ceva
despre subiect. Acestea exprimă singure predicatul când sunt la un mod personal.
În limba română, cele mai multe verbe sunt predicative.

Exemplu de verb predicativ

– Ioana este în grădină.

* este = „se află”, „se găseşte” <=> spune singur ceva despre subiect; îndeplineşte
funcţia de predicat verbal => este verb predicativ.

Verbele predicative (personale) sunt verbe la moduri predicative. Verbul

predicativ are întotdeauna funcția sintactică de predicat verbal.

Modurile predicative

Modurile predicative sunt: indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ.

Alte exemple de verbe predicative

– Eu citesc. (modul indicativ)

– Voi începe orele după ora unu. (modul indicativ)
– Elevii au mâncat cornurile. (modul indicativ)
– Autobuzul a oprit brusc. (modul indicativ)
– Elevii stau cuminţi în clasă. (modul indicativ)
– Muzica oferă un moment de relaxare. (modul indicativ)

– Tu trebuie să scrii. (modul conjunctiv)

– Să treci pe la mine când ai timp. (modul conjunctiv)

– Eu aş citi o carte. (modul condiţional-optativ)

– Dacă ai veni, ai petrece şi tu cu noi. (modul condiţional-optativ)
– Fugi de aici! (modul imperativ)
– Citeşte! (modul imperativ).

Verbele nepredicative
Verbe nepredicative nu au înțeles de sine stătător, adică nu pot spune singure ceva
despre subiect, ci doar împreună cu alte cuvinte.

Modurile nepredicative

Modurile nepredicative (nepersonale) sunt: infinitiv, gerunziu,  participiu și

supin.

Exemple de verbe nepredicative

– E uşor a scrie versuri. (modul infinitiv; forma de dicţionar a verbului precedată de

a)

– Iubind în taină am păstrat tăcerea. (modul gerunziu; cu terminaţia -ind)

– Crezând că ai plecat am încuiat uşa. (modul gerunziu; cu terminaţia -ând)

– Lucru știut este cunoscut. (modul participiu; cu terminaţia -t)

– Zvonul scris s-a răspândit. (modul participiu; cu terminaţia -s)

– Mașina de spălat nu mai funcționează. (modul supin; formare după schema de +

participiu)
– Mergem la cules de struguri. (modul supin; formare după schema la + participiu)

Verbele nepredicative sunt:

– auxiliare – când ajută la formarea unor moduri şi timpuri.
– copulative – când formează cu un nume predicativ un predicat nominal

Verbele auxiliare
În sistemul verbal al limbii române se folosesc trei verbe auxiliare morfologice: a
avea, a vrea și a fi.

A avea

Verbul auxiliar a avea ajută la formarea:

– modului indicativ, timpul perfect compus – am povestit; timpul viitor – am să
povestesc
– modului condiţional-optativ, timpul prezent – aş povesti; timpul perfect – aş fi
povestit.
A fi

Verbul auxiliar a fi ajută la formarea:

– modului conjunctiv, timpul perfect – să fi povestit
– modului condiţional-optativ, timpul perfect – aş fi povestit
– modului indicativ, timpul viitor anterior – voi fi povestit.

A vrea

Verbul auxiliar a vrea ajută la formarea:

– modului indicativ, timpul viitor – voi povesti; timpul viitor anterior – voi fi povestit.

Exemple de verbe auxiliare

– Ieri am plecat acasă imediat după meci.

– N-am mai fost niciodată atât de bucuros.
– Aș merge la spectacol.

– Maine voi merge la meci.

– Ei vor juca baschet la Polivalentă.

– Voi fi ajuns acasă înaintea ta.

– Să fi văzut ce-a fost acolo…
– Noi am fi cântat pe stadion dacă ni s-ar fi dat posibilitatea.

Verbele copulative
Un verb copulativ este un verb care formează un predicat nominal împreună cu o
altă parte de vorbire cu funcție de nume predicativ.

Exemplu de verb copulativ

– Ioana este frumoasă.

* este = lipsit de sens singur <=> nu spune nimic singur despre subiect; doar
împreună cu numele predicativ „frumoasă”  formează predicatul nominal „este
frumoasă” => este verb copulativ.

Verbe copulative

– a fi – când nu este verb predicativ sau auxiliar

– a deveni – care este doar copulativ
– a ajunge, a ieşi, a se face, a însemna, a rămâne, a părea – care sunt verbe
predicative ce pot deveni copulative.
Exemple de verbe copulative

– Eu sunt elev. (a fi)

– El devine muzician. (a deveni)
– Eu ies doctor. (a ieși)
– Eu ajung fotbalist. (a ajunge)
– El se face doctor. (a se face)
– El rămâne corigent. (a rămâne)
– Ea părea fericită. (a părea)
– El a însemnat mult pentru mine. (a însemna)

Locuţiunea verbală
Locuţiunea verbală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un verb şi se
comportă în propoziţie ca verbul, fiind determinată de complemente.

Locuţiunile verbale au întotdeauna în componenţa lor un verb.

Locuţiunile verbale nu pot fi determinate de atribute iar substantivele din componenţa

lor sunt, de obicei, nearticulate. În enunţul Mihai a dat vestea proastă a pierderii meciului
nu avem o locuţiune verbală pentru că substantivul vestea este determinat de două atribute,
proastă şi a pierderii.

Locuţiunile verbale pot fi determinate de complemente indirecte, directe şi

circumstanţiale.

Locuţiunile verbale apar mai ales în limbajul oral.

Exemple de locuţiuni verbale

– a lua ţeapă, a lua peste picior, a prinde de veste, a pune pofta-n cui, a face cale întoarsă

– a pune în vedere, a da în copt, a-şi lua câmpii, a sta pe gânduri, a se da de ceasul morţii

– a o lua la sănătoasa, a da mură-n gură, a sta ca pe ace, a-i veni de hac, a pune de mămăligă

– a bate apa-n piuă, a-şi lua inima în dinţi, a se da de-a berbeleacul, a vinde castraveţi la
grădinar

– a tăia frunze la câini, a da buzna, a trage pe sfoară, a se lua la harţă, a face din ţânţar
armăsar

– a scoate peri albi, a-şi lua nasul la purtare, a sări calul, a lua la bani mărunţi, a face pe
prostul
– a spăla putina, a sta de veghe, a sta de şase, a se da cu capul de pereţi, a se da peste cap, a
da ortul popii

– a scoate din pepeni, a pune ţara la cale, a se uita la cai verzi pe pereţi, a-şi băga minţile-n
cap

– a duce la capăt, a-şi da sufletul, a o scălda, a da de-a dura, a ajunge la sapă de lemn etc.