Predicatul verbal și predicatul nominal

Predicatul este partea principală de propoziție care arată ce face, cum este
sau cine este subiectul.
Predicatul este de două feluri:
 predicat verbal arată ce face subiectul/atribuie o acțiune subiectului;

 predicat nominal atribuie o însușire, o calitate sau o stare subiectului

Predicatul verbal arată ce face subiectul și se exprimă prin: verb predicativ

Ex. Ion pictează frumos.
pictează- predicat verbal, exprimat prin verb predicativ

Predicatul verbal poate fi exprimat printr-un verb predicativ aflat la modul indicativ,
conjunctiv, condițional-optativ ori imperativ (la oricare dintre timpurile specifice
fiecărui mod) (*vezi lecția dedicată verbului)
Ex. Verb predicativ la modul indicativ – Primăvara emană bucurie.
modul conjunctiv- Să citești neîncetat, copile!
modul condițional-optativ – Aș vrea a merge la bunici.
modul imperativ- Vizitează toate atracțiile turistice!
!Prin urmare, predicatul verbal poate fi exprimat doar printr-un verb aflat la unul
dintre modurile persoanele. Acesta nu se poate exprima printr-un verb aflat la un
mod nepersonal ( modul infinitiv, gerunziu, participiu, supin).

Atenție! Verbul a fi este verb predicativ când are sensul de „a se afla”, „a exista”,
„a dura”, „a se găsi”, „a costa”, „a se petrece”, „a merge”, „a avea loc”.

Ex. Cartea este pe masă. = Cartea se află pe masă. ( este= predicat verbal, exprimat
prin verb predicativ)
Pixul este doi lei. = Pixul costă doi lei. ( este= predicat verbal, exprimat prin
verb predicativ)
Floarea este în grădină. =Floarea se găsește/se află/există în grădină. ( este=
predicat verbal, exprimat prin verb predicativ)
Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ la un mod personal și un
nume predicativ.
P. nominal
Ex. Ioana este elevă.

verb copulativ + nume predicativ

Verbele copulative sunt verbele care fac legătura între subiect și nume
predicativ.
Verbele copulative nu au sens deplin singure și cer obligatoriu un nume
predicativ, pentru ca enunțul să aibă înțeles.
Verbele copulative cele mai frecvente sunt:
 a fi, când are alt sens decât „a se afla”, „a exista”, „a dura”, „a se găsi”, „a
costa”, „a se petrece”, „a merge”, „a avea loc”
 Mesajul poeziei este foarte expresiv. (verb copulativ)
 El este în grădina bunicilor săi. (verb predicativ)
 a deveni, care este întotdeauna copulativ
 A devenit un copil responsabil. (verb copulativ)
 a ajunge, a ieși, a se face când înseamnă „a deveni”
 A ajuns un exemplu demn de urmat. ( verb copulativ)
 A ajuns la concursul de matematică. (verb predicativ)
 El iese premiant în fiecare an. ( verb copulativ)
 Actorul iese din scenă. ( verb predicativ)
 Mihai se face un renumit doctor. ( verb copulativ)
 Se făcea că eram pe un tărâm fermecat. ( verb predicativ)
 a însemna, când are sensul „a nota” și arată echivalența dintre subiect și
numele predicativ
 Personajul înseamnă eroul operei. (verb copulativ)
 Profesorul însemnă pe tablă informațiile importante. (verb predicativ)
 a părea, când în propoziția din care face parte există subiect și este sinonim
cu „a arăta”
 Peisajele păreau file desprinse din povești. (verb copulativ)
  Se pare că va ninge la noapte. (verb predicativ- nu există subiect, întrucât nu
putem spune – El/ea se pare că va ploua.)
 a rămâne, când are sensul „a-și păstra calitățile, însușirile”
 El a rămas speranța tuturor. (verb copulativ)
 A rămas la un prieten. (verb predicativ, deoarece este sinonim cu „a sta”)

Numele predicativ are rolul de a preciza caracteristica, însușirea subiectului.

El poate fi:
 simplu (alcătuit dintr-un singur termen);
ex. Iarna este capricioasă.
 multiplu (alcătuit din mai mulți termeni). Între elementele care alcătuiesc
numele predicativ multiplu se pune virgula sau „și”.
ex. Cățelușul este cuminte și blând.
Prietenul meu cel mai bun este vivace, ambițios și încrezător .

Numele predicativ poate fi exprimat prin mai multe părți de vorbire:

 substantiv comun sau propriu (Leul este un animal fioros.);
 adjectiv propriu-zis sau provenit din verb la participiu (Poveștile sunt
captivante./ Poiana este înflorită în fiecare tablou.)
 pronume personal ( Curajosul este el.)
 pronume reflexiv (Totul este pentru sine.)
 pronume posesiv ( Casa este a mea.)
 pronume demonstrativ ( Părerea noastră este aceasta)
 pronume nehotărât ( Copiii lui vor fi cineva.)
 pronume interogativ ( Ce este acel instrument?)
 pronume relativ ( Nu aflasem care era opinia lui.)
 pronume negativ ( Premiul nu este al niciuneia.)
 numeral cardinal sau ordinal ( Mihai va fi primul mereu.)
 adverb ( Îmbrăcămintea lui este altfel.)
 verbe la infinitiv și supin ( Pasiunea lui cea mai mare este a cânta./
Instrumentul este pentru cântat.)
 interjecție (Va fi vai de noi!)