Material 1B

En 2023

Punctul 1

- Despărțire în silabe – după regulile discutate cu grijă la grupuri

ți + vocală, si +vocală deoarece este se desparte în silabe
diferite.
- Diftong, triftong, hiat – cu grijă la grupurile
ce,ci,ge,gi,che,chi,ghe,ghi, deoarece acestea fac o vocală să
dispară și atunci diftongul format cu acestea nu există, iar
triftongul devină diftong.
! Grijă la cuvinte să-i, le-a etc fiindcă acestea se aud împreună și
pot conține diftongi, triftongi etc
- Număr de litere și sunete – grijă la cuvinte precum el, este, ei
etc fiindcă se aud diferit față de cum se scriu
Se bazează pe grupurile ce,ci,ge,gi,che,chi,ghe,ghi care
situate în cuvinte pot da un sunet mai puțin. Regula spune că în
situația în care pe lângă acestea apare o vocală, atunci nu mai
transcriem aceea care formează grupul ( de aici și diferența), iar
dacă pe lângă acestea nu există o altă vocală, cuvântul va avea
același număr de litere și sunete ( fiindcă transcriem și aceea
care formează grupul)

Ex: ceașcă – 6 litere, 5 sunete – cașcă

Cerneală – 8 litere, 8 sunete ( fiindcă grupul ce nu are altă
vocală pe lângă)
- Accentul – se situează pe vocală/silaba care se aude cel mai
puternic din cuvânt. Puteți să despărțiți în silabe cuvântul, să
urcați tonalitatea pentru fiecare vocală și să observați unde se
aude cuvântul cum știți voi, ori puteți să repetați cuvântul până
vă dați seama care este cea mai puternic sunet auzit.
- Să spuneți care sunt vocalele, semivocalele dintr-un grup
Vocalele în limba română sunt A,Ă,Â,Î, E,I,O,U. Unele
dintre acestea devin semivocale – E,I,O,U atunci când există un
diftong, triftong. Dacă diftong e format din două „semivocale”,
atunci cea care se aude cel mai puternic ( pe care cade
accentual) ia rolul vocalei

Punctul 2

- Derivare, compunere, conversiune

Pt derivare vă feriți de cuvintele articulate – pământul,
copilul, barca. !!! Totuși sunt cuvinte care sunt si derivate și
articulate – copilașul. Motivul este că el deja este schimbat față
de cuvântul de bază până la momentul aparației articolului.
Pt compunere trebuie ca acele cuvinte să aibă o minimă
legătură
Pt conversiune – o să vă trimit un document separat toate
situațiile în care un cuvânt își schimbă valoarea gramaticală.
- Familia lexicală – pornim de la un cuvânt la care adaugăm
sufixe și prefixe – copil – copilaș,copilandru
- Câmp lexical – toate cuvintele care au legătură cu un domeniu
– copil – cap, mână etc
- Diminutivele sunt sufixele care micșorează sensul cuvântului –
copilaș, inimuță
 Punctul 3

Sinonime și antonime – grijă la contextul pe care cuvintele

subliniate îl au. Citiți enunțul cu atenție și alegeți unde ambele
variante se potrivesc.

Punctul 4

- Omonime și polisemantice – ambele au formă identică și mai

multe sensuri, doar că omonimele nu au nicio legătură între ele,
iar polisemantice, da. ( micuță în unele situații, dar o au)
- Paronimele sunt cuvintele care se scriu aproape la fel, dar au
înțeles total diferit – familial/familiar, oral/orar
- Sensul propriu și figurat – primul se referă la comun,
utilizarea de zi cu zi, iar cel de-al doilea la o figură de stil, sens
poetic.
Sensul propriu poate fi de bază – primul sens la care ne
gândim ori secundar – sensul utilizat în situații particulare.
!!! Atenție fiindcă sunt situații în care se dă un sens, acesta nu e
neapărat figurat, dar se presupune a fi.
Exemplu: Cuvântul istorie – sens de bază – istoria românilor,
predată la școală.
Messi a făcut istorie în fotbal – considerat a fi sens figurat –
deși nu e o figură de stil, sensul este puțin diferit, deosebit și de
aici și interpretarea.

Punctul 5

Genul, numărul și cazul substantivelor

 Modurile, timpurile verbului ( posibilitate de a fi
schimbate)
Tipuri de pronume – atenție să nu stea lângă un substantiv
fiindcă devine adjectiv
Adjectivul – grade de comparatie ( grijă să nu confundați cu
adverbul) sau felul acestuia – propriu –zis – tot timpul este
adjectiv, provenit din numeral, pronume, verb la participiu când
acestea stau lângă un substantive
Adverb- grade de comparatie sau tipuri ( loc, timp, mod)
Numeral – cardinal și ordinal + valori – pronominală – când
este singur, înlocuiește un pronume – Doi aleargă, adjectivală –
când stă lângă un substantiv – Două fete aleargă.
Interjecția – un sunet afectiv, de adresare ( băi, măi, au, of)
– onomatopee – sunete din natură, poate devenit predicat dacă
se subînțelege în urma sunetelor o acțiune

Punctul 6

- Funcții sintactice – în general propoziții în care un cuvânt să

fie o funcție sintactică, într-un tip de enunț
Asertiv – cu punct la final, interogativ – cu semnul întrebării
la final, exclamativ – o mirare, începe cu Ce ….., imperativ – o
poruncă – începe cu un verb strigat, la imperative
!!! Ar fi bine să faceți funcția sintactică în asertiv și apoi să
schimbați tipul enunțului
- Puteți să vă loviți de situații în care să puneți niște cuvinte la un
caz – Genitiv – să fie Atribut – terminații –ei, -lui, -lor, Dativ –
să fie C.I – aceleași terminații ca mai devreme, Acuzativ – îi
punem o prepoziție de genul pe,în,cu,de,la etc
- Putem să fim puși să găsim noi o funcție sintactică și apoi să o
punem altceva. În cazul ăsta observați toate cuvintele, puneți
întrebările și faceți ce trebuie să faceți cu cuvântul extras.
Punctul 7

Fraza – de împărțit și spus ce este fiecare

!!! Atenție la virgule fiindcă acestea nu ne deranjează dacă
avem 5 predicate și 4 cuvinte de legătură, iar dacă le folosim se
întâmplă ca o propoziție să rămână fără predicat, iar atunci
există nevoia continuării.
!!!! Dacă o propoziție rămâne în urma împărțirii fără
predicat, aceasta și-l va găsi în continuarea frazei, dar nu la
propozițiile care au cuvânt de legătură
!! Grijă la verbele la infinitiv ( a în față formă impersonală),
gerunziu ( ind sau ând), participiu ( t sau s final), supin ( de +
verb terminat în – t sau –s) fiindcă acestea nu devin predicate
!! Și este cuvânt de legătură doar dacă după el apare un predicat.
Puneți întrebările astfel încât să fiți siguri, iar dacă nu știți
care se potrivește le luați pe rând.
- Format de fraze cu raport de coordonare copulativ (și),
adversativ ( dar), disjunctiv ( sau), conclusiv ( deci), ori să fie a
doua C.D, C.I etc. Vă folosiți de structurile de la funcțiile
sintactice, doar că în loc de un cuvânt puneți o propoziție
( cuvântul de legătură necesar + încă un predicat – doar unul)
- Menționarea tipului de raport – de coordonare – realizat prin
virgulă(juxtapunere) ori prin cuvinte de legătură ( joncțiune) –
copulativ – și,nici, adversativ – dar, iar,ci,însă, disjunctiv –
sau,ori, fie, conclusiv – deci,așadar
 Punctul 8

De corectat o frază scrisă greșit cu atenție la numărul de I, forme

scrise greșit, acordul subiectului cu predicatul, pleonasm ( repetarea unei
idei prin 2 cuvinte), confuzie paronimică ( folosirea incorectă a
paronimului în cauză), virgule puse greșit sau care trebuie puse - AR
TREBUI SĂ FIE 6 GREȘELI
- Completat spații cu forme solicitate – citiți cu atenție cerința și
atenție la situații precum:

- Numărul de I ( vă uitați la forma de singular, apoi treceți la

plural și eventual încă unul pentru articolul hotărât)
- Formele verbale de persoana a II-a, singular pot avea ( unele 2
i), știi, vii etc
- Acordul în x al lui care în genitiv ( cu 2 substantive)
- Formele de pronume/adjective pronominal demonstrativ de
identitate ( același, aceeași etc) sau de diferențiere ( celălalt,
cealaltă)
- Formele de genitiv care au tot timpul 2 I - străzii, livezii etc
- A crea, a agrea la prezent – creează, agreează
- Formele de imperativ negativ de la A FACE, A ZICE, A DUCE
sunt NU FACE, NU ZICE, NU DUCE
- Anumite moduri/timpuri verbale cu atenție la cerințele ce
privesc persoana, numărul
- Adjectivele provenit din participiu ( participiale – cu –t sau –s
final) ele acordându-se cu substantivul
- Formele de genitiv ale pronumelui personal – LUI,EI,LOR
- Acordul dintre subiect și predicat – trebuie să aibă aceeași
persoană, număr etc
- Pentru acuzativ – adăugăm una dintre prepozițiile pe,în,cu,de,la
- Articolul hotărât – adăugat la finalul substantivului cu formele –
l,-a,lui,-ei,-lor,-I sau articolul nehotărât – adăugat la începutul
substantivului cu formele UN,O NIȘTE.
- A FI care se scrie cu doi I doar la conjunctiv – să fii sau la
imperativ – FII
- A fi la gerunziu – fiind

Alte noțiuni care pot apărea

- Tipuri de construcții
– activă – ordinea normală a cuvintelor
- Pasivă – se folosește de complement de agent și are ordinea
inversată
- Cu pronume reflexiv – când verbul este însoțit de un pronume
reflexiv ( se,s,și, mă,te,ne, vă – când au aceeași persoană cu
verbul)
- Impersonală – când verbul nu arată cine face acțiunea
- Incidentă – când este un detaliu, apărut în interiorul propoziției,
dar acesta nu influențează deloc sensul
- Concesivă – se bazează pe o acțiune realizată fără ca persoana
care o face să își dorească asta – este legată prin deși
- Condițională – se bazează pe o acțiune realizată doar în anumite
condiții – este legată prin dacă
 Predicatul – verbal –exprimat prin verbe predicative ( doar
verbele), locuțiuni verbale ( a tras pe sfoară, a luat aminte), interjecții
( Hai acasă –vino)
- Nominal – format din verbele copulative ( a fi, a deveni, a se
face,a ajunge, a ieși cu sensul de a deveni, a părea, a rămâne, a
însemna) + un nume predicativ- cuvântul de lângă
Subiectul poate fi exprimat printr-un cuvânt ( simplu), ori prin
mai multe ( multiplu), ori neexprimat ( inclus – dedus de la
formele verbale de persoana I și a II-a ) respectiv ( subînțeles –
dedus de la persoana a III-a, ori când există o persoană care face
mai multe acțiuni)
Atributul are tot timpul în față un substantiv și răspunde la
întrebările CARE?CE FEL DE?CÂȚI?CÂTE? AL,A,AI,ALE
CUI?

Apoziția – este un adaos explicativ despre cel care face acțiunea

Ex: Copilul acela, Alex, a sosit azi.
!! Nu confundați cu incidenta
Verbele auxiliare sunt A FI, A AVEA, A VREA iar rolul lor
este de a ajuta la formarea unor timpuri compuse
- A fi – pentru viitorul anterior – voi fi șters, pentru perfect – să fi
mers, aș fi șters
- A avea- pentru perfect-compus – am șters
- A vrea- pentru viitor – voi alerga
Locuțiunile sunt niște îmbinări de cuvinte care au sens doar
împreună, ele având ca sinonim un verb, substantiv, adjectiv, în
felul acesta fiind diferite
Ex: A băga de seamă – a observa – locuțiune verbală
Cu băgare se seamă – atent – locuțiune adjectivală
Punctuația vocativului se face cu o virgulă după substantiv și
semnul exclamării la final