PERSPECTIVA NARATIVĂ OBIECTIVĂ (Narator > Personaj)

naratorul, în narațiunea de tip obiectiv, nu exprimă sentimente sau judecăți de valoare;

PNO presupune un narator care știe mai multe decât personajele sale și redă evenimentele
fără să se implice;
evenimentele/întâmplările sunt narate la persoana a III-a (mărci lexico-gramaticale –
verbe, pronume, adjective pronominale posesive) de către un narator omniscient (are
acces la gândurile și intențiile personajelor) și omniprezent;
naratorul este extradiegetic – nu ia parte la acțiune ca personaj sau martor, viziunea
narativă este ”dindărăt” (derriere);

Acest tip de perspectivă narativă este specifică prozei realiste din secolul al XIX-lea.

PERSPECTIVĂ NARATIVĂ SUBIECTIVĂ (Narator = Personaj)

naratorul este implicat în acțiune ca personaj (de cele mai multe ori este personaj
principal) – intradiegetic; așadar, cele două instanțe narative narator și personaj se
suprapun → narator-personaj;
naratorul relatează întâmplările la persoana I și se concentrează asupra propriului univers
sufletesc, iar lumea prezentată se înfățișează cititorului dintr-un singur unghi;
naratorul este implicat afectiv în evenimentele prezentate, iar faptele nu sunt redate
cronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conștiință;
viziunea narativă este ”împreună cu” (avec)
această perspectivă narativă este specifică prozei psihologice.