PERSPECTIVA NARTIVÃ

 Prezintã perspectiva narativã într-o operã literarã studiatã, prin referire la

unul dintre urmatoarele concepte operaţionale: narator omniscient,
narator martor, personaj - narator.

Perspectiva obiectivã

Perspectiva narativã defineşte punctul de vedere al naratorului,

unghiul din care acesta priveşte şi interpreteazã faptele relatate.

Opera “…”, de …, prezintã o perspectivã narativã obiectivã.

Naraţiunea se face la persoana a III-a (heterodiegetică) (exemple de verbe la
persoana a III-a). Naratorul este omniscient (atotştiutor), omniprezent, obiectiv,
neutru, detaşat, impersonal, neimplicat, creditabil, ştie mai mult decât ştiu
personajele (N>P). Atitudinea naratorului reieşită din relaţia sa cu personajele
profilează focalizarea zero şi viziunea „dindărăt” (par derriere), argumentând astfel
caracterul obiectiv al operei. Modalitatea narativă se remarcă, aşadar, prin absenţa
mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanţarea acestuia faţă de
evenimente şi personaje,

Perspectiva subiectivã

Perspectiva narativã defineşte punctul de vedere al naratorului,

unghiul din care acesta priveşte şi interpreteazã faptele relatate.

Opera “…”, de …, prezintã o perspectivã narativã subiectivã.

Naraţiunea se face la persoana I (homodiegetică - naratorul este şi martor /
autodiegetică - naratorul este protagonist) (exemple de verbe la persoana I).
Naratorul este subiectiv, implicat, necreditabil, ştie tot atât cât ştie şi personajul
(N=P). Atitudinea naratorului reieşită din relaţia sa cu personajele profilează
focalizarea internă şi viziunea ,,împreună cu” (avec), argumentând astfel caracterul
subiectiv al operei. Modalitatea narativă se remarcă, aşadar, prin prezenţa mărcilor
formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia faţă de evenimente şi
personaje,

***
[ În proza secolului al XX-lea, mai rar întrebuinţată, se întâlneşte şi
viziunea ,,dinafară” (du dehors), în care punctul de vedre este neutru, focalizarea
este externă, iar naratorul ştie mai puţin decât personajele sale (N<P). Naraţiunea
este relatată de un martor care povesteşte doar ce a putut vedea şi auzi, fără a putea
cunoaşte nemijlocit gândurile şi sentimentele personajelor principale.]

 Ipostazele frecvente ale naratorului:

 Naratorul-personaj - presupune relatarea la persoana I şi o perspectivã

subiectivã asupra evenimentelor narate (perspectiva cu);
 Naratorul-martor - presupune atât relatarea la persoana I şi relativa implicare
în evenimentele narate, cât şi la persoana a III-a, în acest caz naratorul fiind
absent din întâmplãrile prezentate (perspectiva din afarã);
 Naratorul omniscient - este cel care cunoaşte gândurile personajelor, intenţiile
acestora pe care le nareazã la persoana a III-a, este atotştiutor şi obiectiv
(perspectiva dindãrãt).