Schiță de rezolvare- PERSPECTIVA NARATIVĂ OBIECTIVĂ

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul

diegetic, viziunea lui asupra lumii. Este în relație de interdependență cu tipul de narator, denumind
raportul dintre vocea narativă și evenimentele descrise.
 În textul...scris de...perspectiva narativă este una obiectivă, întrucât narațiunea este
heterodiegetică, fiind scrisă la persoana a III-a, evidențiată de mărci lexico- gramaticale specifice:
verbe și pronume la persoana a III-a.
Perspectiva este auctorială, adică naratorul știe totul despre personajele sale, inclusiv gândurile și
trăirile lor, descrie și interpretează trăirile și stările personajelor. Informațiilor date de narator sunt mai
multe decât cele deținute de fiecare personaj în parte.  Se relatează evenimente exterioare și interioare,
prin intermediul observației, al introspecției și al analizei psihologice( dacă e cazul- exemple din text). 
Destinele personajelor sunt dirijate de către naratorul-demiurg, care descrie …………( se comentează
textul dat, reacțiile personajelor etc.)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât
personajele și redă evenimentele fără să se implice afectiv, este imparțial, omniscient, omniprezent și
neutru, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva este specifică prozei realiste. Sunt narate evenimente exterioare, utilizându-se
observația comportamentală. Naratorul nu își asumă judecăți de valoare sau opinii.
Prin urmare, perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator heterodiegetic,
obiectiv, care oferă informații despre universul ficțional prezentat: despre faptele, gândurile și reacțiile
personajelor, relațiile dintre aceștia, indicii spațio-temporali, aspecte privind societatea care reprezintă
fundalul pe care se derulează destinele personajelor.

Schiță de rezolvare- PERSPECTIVA NARATIVĂ SUBIECTIVĂ

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul

diegetic, viziunea lui asupra lumii. Este în relație de interdependență cu tipul de narator, denumind
raportul dintre vocea narativă și evenimentele descrise.
 În textul...scris de...perspectiva narativă este una subiectivă, având viziunea „împreună cu”,
întrucât narațiunea este homodiegetică, fiind scrisă la persoana I, evidențiată de mărci lexico-
gramaticale specifice: verbe, adjective pronominale și pronume la persoana I.
Perspectiva este actorială, evenimentele sunt descrise din perspectiva personajului narator,
subiectiv; relatarea realizându-se la persoana I, adică naratorul știe tot atât cât știu și personajele sale.
Perspectiva subiectivă este internă, naratorul adoptând punctul de vedere al unui personaj. Realitatea este
percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al personajului (ce vede, ce aude, ce gândește
eroul).  Se relatează evenimente exterioare și interioare, prin intermediul observației, al introspecției și al
analizei psihologice( dacă e cazul- exemple din text).  Destinele personajelor sunt prezentare de către
naratorul-personaj , care descrie …………( se comentează textul dat, reacțiile personajelor etc.)
Fragmentul ilustrează conflictul interior al personajului( dacă e cazul-exemple), care
încearcă să găsească justificări raţionale stărilor provocate de …..( dacă există-evidențierea conflictului
interior), fiind evidențiat de monologul interior…( exemple-dacă e cazul).
Acțiunea din fragment se desfășoară la/în….( se rezumă acțiunea), fiind evidențiată astfel,
inspirația din lumea citadină( indici de timp și spațiu-dacă e cazul). Personajul principal al
fragmentului este un intelectual( dacă e cazul-exemple), capabil de reflecție, de o analiză complexă a
vieții, de introspecție…( exemple), subliniind problematica specifică textelor moderne: ( exemple de
teme abordate de proza modernă: iubirea, cunoașterea, viața, moartea, războiul, destinul uman ,
libertatea, relația individ- societate/ timp/ divinitate, timpul etc. ).
 Din punct de vedere stilistic, se remarcă enunţurile scurte/ dezvoltate, care înregistrează
intensitatea sentimentului( se numește sentimentul); interogațiile retorice( exemple-dacă e cazul) și
persoana I a discursului epic conferă autenticitate.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care este și personaj și se
concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv lumea prezentată cititorului se
înfățișează dintr-un singur unghi.
Se relatează evenimente interioare, trăiri și gânduri utilizându-se tehnici analitice, cum ar fi:
introspecția( dacă e cazul- exemple din text), monologul interior( exemple din text), investigația
psihologică ( exemple din text), confesiunea( exemple din text), frecvente în proza subiectivă, modernă,
de analiză psihologică. Aceasta surprinde diferitele aspecte ale complexitatea vieții omului
contemporan: conflict interior, personaje- intelectuali capabili de reflecție, citadinismul, problematică
complexă, de natură filozofică, autenticitate, monolog interior, caracter meditativ, confesiv, eseistic,
reflexiv etc.
Prin urmare, perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator homodiegetic,
subiectiv, care oferă informații despre universul ficțional prezentat: despre faptele, gândurile și
reacțiile sale și ale personajelor, relația acestuia cu celelalte personaje și cu lumea în care evoluează.