RELAȚIA IDEE POETICA-MIJLOACE ARTISTICE

• O posibila introducere:

a) Poezia este cea mai sensibilă formă, de transfigurare a realității, un "joc secund" obtinut
prin răsfrângerea in imaginatia creatorului a tainelor lumii. Find cea mai frumoasă confesiune a
sufletului, pozia se adreseaza eului nostru sensibil, este "vibraţie a interiorului", asa cum considera
Liviu Rusu. Textul-suport transmite o stare emotionala o anumita atmosfera creata in manieră
romantică / simbolistă / moderna.

b) Se poate incepe direct, in o integrare a poeziei intr-un current literar, precizând câteva
trasaturi.

• Continut:

-tipul de lirism: Textul dezvolta un lirism subiectiv (sau obiectiv, mai rar!) si structură discursivă
confesiva în consonanță cu sentimentul dominant transmis. Ipostaza eului poetic, care se exprima la
pers. I sg., este aceea a unui contemplativ/ visator/ a fintei meditative/ a omului solitar /damnat/
indragostit/ a fintei angoasate, nelinistite etc. deoarece...

-numirea TEMEI: Instanta poetica actualizează expresiv tema... /cele doua teme [se precizează], intr-
un discurs reflexiv-meditativ, specific liricii moderne. Tema... se contextualizeaza prin sintagme ca:
(ex. din text); de asemenea isi asociază motive lirice precum (ex.)

-IDEEA POETICA centrală, ce particularizează atitudinea poetului asupra temei si in jurul careia se
ordoneaza semnificatile profunde ale operei, exprima... [ se formuleaza ideea -> 2p!)

-TITLUL - sustine ideea poetica prin.... [dacă este important !]

* Se comenteaza, in continuare, ideea / ideile poetice (pe secvente sau strofe) in relatie cu figurile de
stil si imaginile artistice.

Ex.: Rostirea poetică se particularizează printr-o serie de figuri de stil, cu un puternic efect expresiv;
astfel - metafora.../ epitetul.../ comparația...etc.(fiecare se comentează in relatie cu idea identificată
la inceput si cu temele poeziei). amintim si

!! Pe masura ce comentam textul, amintim si de particularitatile curentului în care se

incadreaza poezia.

• O concluzie.

In concluzie, poezia... se inscrie în galeria valorilor literare, care valorizează printr-un limbaj
plastic, conotativ, ideea că...

(Notă) Ne putem ajuta si de următoarele consideratii:

• "Intuitia lirica a lumii" se răsfrânge în pozie ca "stare de suflet." (T. Vianu).

• Poetul observa lumea in toate datele ei si o sublimeaza in actul de creație, modelând-o cu ajutorul
cuvantului. Creatorul se deschide la spectacolul lumii, se implica in el.

• "Un poem este totdeauna o intrebare in cautarea eului"(Gottfried Benn) • "Poezia este o cale, o
treaptà a cunoasterii (...) Pozia rămâne pentru mine locul unde ma întâlnesc cu sufletul". (Marin
Sorescu)
Subiectul 1 A.

1. Secventa „de fata”, in textul de mai sus, are sensul de a fi prezent.

2. Cele doua studente veneau cu scopul de a-i „infatisa o adresa de omagiu din partea colegelor lor”

3. O reactie pe care Elena Cuza a avut-o a fost lacrimarea, astfel „in arcuitura de jos a orbitei adanci,
o lacrima mare se strecura incet”.

4. Deoarece si-a daruit casa sa personala lui Theodor Rosetti, i s-a oferit o „gazduire a unei familii
bogate” la Piatra-Neamt, unde va urma sa locuiasca.

5. O trasatura morala a Elenei Cuza este modestia, intrucat aceasta a locuit la Piatra-Neamt intr-o
locuinta modesta, „o casuta curata si vesela”, descrisa ca apartinand detinuta de o familie de
„functionari saraci”, si desi era Doamna tarii, aceasta se imbraca cu haine simple, cu „o saraca rochie
de doliu”, cu „un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu de lana”. In plus, Elena Cuza este
descrisa ca vorbind cu „cea mai desavarsita simplicitate si cea mai autentica maiestate”.

B.

Personalitatile istorice sunt, de regula, oameni de cultura, cunoscuti pentru inteligenta sau
faptele lor, putand fi considerate chiar modele de viata. Desi acesti oameni nu sunt foarte cunoscuti
cat timp sunt in viata, cei mai norocosi au reusit sa fie intalniti si cunoscuti de oameni de rand, ce vor
marturisi ulterior emotiile prin care au trecut la intalnirea acestor personalitati.

In opinia mea, intalnirea unor personalitati istorice poate produce emotii, cateodata de
nedescris, si poate ajuta la cunoasterea pe deplin a acestora.
In primul rand, intalnirea unei personalitati precum Elena Cuza este o amintire de neuitat.
Autorul articolului de mai sus, Nicolae Iorga, alaturi de doua studente ce-l intovaraseau, au avut
onoarea de a o cunoaste pe aceasta Doamna a tarii. Autorul marturiseste toata emotia prin care a
trecut la intalnirea acesteia si cum a cunoscut-o, in viziunea lui, Doamna Elena Cuza a fsot o femeie
modesta si patrioata, ce l-a impresionat puternic. Autorul ii descrie vorbele ca fiind „ceva imaterial”,
„aproape supranatural”. In plus, fetele ce il insotira au fost puternic emotionate, de asemenea,
„cand una din cele doua fete ii citi, cu emotia ce si-o poate inchipui oricine”.
In al doilea rand, o personalitate istorica nu este intotdeauna ceea ce pare iar intalnirea si
dialogul cu aceasta poate dezvalui informatii particulare. De exemplu, precum multi autori ale unor
articole marturisesc, Camil Petrescu, o personalitate istorica si culturala, este mult mai mult decat
ceea ce reiese din jurnalele sale. Acesta a fost inlocutor al unor profesori universitari, ceea ce le-a
permis studentilor de odinioara sa il cunoasta pe deplin. Acesta este mereu descris ca fiind un om
simplu, modest, insa care impresiona puternic cu vorba, lasandu-si studentii emotionati de cuvintele
sale, in contradictie cu aparentele.
In concluzie, o personalitate istorica impresioneaza si emotioneaza pe oricine intalneste, lasand
oamenii cu amintiri de neuitat si oferind o alta viziune asupra lumii si asupra sinelui.

Subiectul II

Textul suport, fragment din „Intunecare” de Cezar Petrescu, apartine perspectivei narative obiective,
intru cat naratorul omniscient si omniperezent relateaza intamplarile la persoana a treia prin
marcille literare, verbe si forme verbale la persoana a treia „zari”, „era”, „voia”, „fusese”, pronume si
forme pronominale la persoana a treia „i-”, „il”, „-l”.
In plus, se relateaza evenimente exterioare, prin intermediul observatiei si a introspectiei iar
destinele personajelor sunt stiute si dirijate de catre naratorul demiurg ce nu se va implica afectiv.
Prin urmare, textul are focalizare zero si viziune „din darat”.