Argumentarea

Este o modalitate de a susţine sau de a demonstra un punct de vedere. Se face cu scopul de a-i
convinge pe partenerii de comunicare de justeţea opiniei exprimete.
Structura unui text argumentativ:
1. O ipoteză:
- definirea termenului-cheie; o prezentare generală a ideii din cerință ,care trebuie susţinută cu
argumente.
- formularea opiniei despre tema dată.
2. Argumentarea propriu-zisă- care poate cuprinde argumente pro- sau contra ipotezei enunţate. Se
folosesc tehnici argumentative, precum: explicitarea, exemplificarea, comparaţia , care scot în evidenţă
ideea susţinută.
Exemplul poate trimite la o experienţă personală sau, în cazul discutării unui text, la ilustrări care
întăresc ideea prezentată.
3. O concluzie- reia, într-un mod nuanţat, formularea ipotezei
Într-o argumentare se folosesc conectori, cum ar fi : în opinia mea, din punctul meu de vedere, în
primul rând, în al doilea rând, pe de-o parte, pe de altă parte, pentru că, întrucât, încât, deci, prin
urmare, în cele din urmă, dacă...atunci, cu cât...cu atât, în ceea ce priveşte..., din punctul de vedere
al..., de exemplu, precum, astfel, la fel ca..., spre deosebire de...etc.

Subiectul I (20 de puncte)

Citește următorul fragment:
„Ultimii trei ani de liceu la Cluj mi-au fost plini aproape numai de literatură [...] şi în acest răstimp
am devenit, treptat, dar sigur, cu adevărat eu. Multe dintre trăsăturile fixate atunci în sensibilitatea mea
au rezistat de-a lungul întregii mele vieţi: în poezie, în critică deopotrivă. Mai ales ultimul an, în care
procesul de cristalizare s-a desăvârşit, cristalul intelectului meu delimitându-şi toate feţele, când muzica
modernă şi pictura modernă au intrat în plămada mea spirituală, când am început să mă pasionez de
filosofie, când am devenit suprarealist, când am asimilat cu extraordinară sete critica lui E. Lovinescu şi
când l-am cunoscut personal pe Blaga. Marea aventură, AVENTURA, îmi surâdea, viitorul apărându-
mi încărcat de promisiuni, tentaţii garantate de configuraţia astrelor. Melancolia fundamentală a
sensibilităţii şi destinului meu era purtată pe culmile unor vârtejuri de lumină. Mi se părea că am toate
motivele să mă cred un «ales». Şi poate că nu atât «creaţia» mea [...] eu nu aveam proiecte fixe,
credeam în surprizele inspiraţiei – farmecul viitorului consta tocmai în enigmele lui, în care partea de
umbră ţine de însăşi natura luminii), cât cultura de la care porneam, ca adolescent încă, şi care însemna
orizontul însuşi deschis larg şi ferm, fermă fiind doar deschiderea (o cultură prin care am izbutit să bag
în sperieţi pe Blaga, apoi pe Lovinescu, şi pe care n-o ostentam niciodată, ci ţâşnea din mine ca ceva al
firii mele), mă făcea să mă simt atât de sus.” ( Ion Negoiţescu,„ Straja dragonilor”)
Redactează un text, de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă modelele sunt sau nu
importante în formarea unui adolescent, valorificând informațiile din fragmentul extras din „Straja
Dragonilor”, de Ion Negoițescu.

Fie că o recunoaşte sau nu, fiecare adolescent se dezvoltă spiritual sub influenţa unor modele –
din familie sau din afara ei, personaje închipuite sau oameni reali, adulţi sau tineri de vârsta sa.
În opinia mea, cel mai bine învăţăm, în primă instanţă, prin imitaţie, ceea ce înseamnă că trebuie
să acordăm o importantă covârşitoare felului de model pe care ni-l alegem.
A1: În primul rând, suntem impresionaţi de persoane pe care le admirăm, însă modernitatea oferă
unui adolescent impresionabil o serie infinită de potenţiale modele, de la personajul negativ dintr-un
film, pe care îl admirăm pentru că are putere asupra celorlalţi, până la medicul voluntar în Africa care ni
se impune
prin dăruire şi generozitate. Fără o minimă ghidare, fie din partea familiei, fie a profesorilor,
adolescentul riscă să cadă sub o influenţă negativă.
De exemplu, personajul Felix Sima din romanul lui George Călinescu, „ Enigma Otiliei”, în
devenirea sa de medic devotat, cu pasiune, cu vocație a fost inspirat de tatăl său, influența acestuia
asupra fiului său fiind una pozitivă.
A2: În al doilea rând, modelul ales ţine şi de personalitatea fiecărui adolescent. Ion Negoiţescu, spre
exemplu, e atras de cărţi şi îşi doreşte să afle şi să ştie cât mai multe, deci modelul său e un critic literar
– Lovinescu – sau un poet renumit – Blaga – căci aceştia prezintă calităţile artistice sau academice pe
care el le admiră la un om.
În concluzie, modelele au o importantă majoră în evoluţia unui adolescent, iar modul în care
acesta din urmă îşi alege un exemplu de urmat ţine atât de contextul socio-cultural cât şi de
personalitatea fiecărui individ.