Profesor : BOBOC CRISTINA DANIELA

Textul argumentativ
descriere si metodologie de
abordare-

Data: 15.XI.2008
 descriere
Dintre toate formele de influentare de catre un om a atitudinilor si
conduitelor altui om, argumentarea este singura ce respecta
demnitatea, autonomia si integritatea spirituala a interlocutorului
nostru.
Ea nu umileste si nu constrange prin forta,ea nu corupe si nu
ameninta, ci ea supune liberului arbitru al constiintei umane o
idee, o teza, o atitudine, o decizie sau un program.
Argumentarea se adreseaza ratiunii si sufletului, presupune
interlocutorului temeiuri sau suporturi pentru acceptarea unei
teze sau a unei judecati de valoare.
Ea este o forma de comunicare interumana, un transfer de idei sau
credinte prin intermediul discursului, al viului grai, sau al
cuvantului scris si asteapta din partea adresantului formularea
libera a propriei sale opinii.
Orice text argumentativ apara un punct de vedere, opunandu-se
implicit sau explicit celor care cred contrariul.
Daca textul nu este adresat insusi adversarului, el vizeaza
impiedicarea cititorului de a-si lua adversarul in serios.
Daca textul e adresat direct adversarului, el vizeaza reducerea
celuilalt la tacere, fara a incerca sa-l convinga.
 Cum functioneaza?
1. Sa te implici in discurs
Principiul argumentatiei consta in convingerea autorului ei care
revendica paternitatea ideilor exprimate, in principal prin:

Sistemul de enuntare
Se recurge frecvent la persoana I, indiciu al prezentei locutorului
in fraza si in discurs. Datorita acestei prezente a autorului,
tehnica argumentarii tine de discurs (care este la initiativa
locutorului) si nu de povestire ( care este la initiativa
naratorului).
Prezentul atemporal este timpul obisnuit al textului
argumentativ, fiindca argumentul este valabil in mod
general.
Alegerea lexicului ca indicator al gradului de certitudine:

afirmarea categorica, care certifica ca nu exista indoiala. Se folosesc termeni ca:

,,cu siguranta, ,, fara nici o indoiala, e un lucru cert, intotdeauna,
niciodata ezitarea cauta sau pare sa caute ca sa nu constranga cititorul. Se
folosesc termeni ca: poate, e posibil.

folosirea unui lexic afectiv prin care locutorul cauta sa capteze simpatia sau stima
publicului si incearca sa comunice despre el imaginea morala cea ma buna sau sa-si
prezinte obiectivul ca demn de laudat. El utilizeaza o serie de termeni proprii sa-i
arate emotia, sinceritatea si atasamentul la teza expusa.

conotatiile, care indica o judecata de valoare: cele pozitive pentru punctul de

vedere sustinut, cele negative pentru punctul de vedere refuzat.
 Cum functioneaza?
2.Adaptarea la destinar
Adaptarea voita a limbajului la auditor tine uneori de
manipulare .Este cazul in care discursul este adaptat
asteptarilor destinatarului doar pentru a-l insela.
Pregatind auditoriul
In unele discursuri argumentative autorul incepe cu o
introducere scurta si percutanta ,exordiul,potrivit sa capteze
atentia destinatarului si sa inspire bunavointa .Deseori ,
acest tip de text sfarseste printr-o peroratie,rezumat al
principalelor argumente si apel la sentimente.
Alegand argumentele adaptate
Alegerea modului de abordare si a argumentelor depinde de
spiritul si de sentimentele destinatarului ce trebuie convins .
 Pentru a placea si a trezi interesul cititorului, cu ajutorul expunerii ideei, folosim:

-metafora, un adevarat instrument de persuasiune, care transfera enuntul

abstract intr-un registru ilustrat si acceptat de cititor punand alaturi fapte ce nu
rezista intotdeauna analizei .

-exemplul care introduce un fragment de recital intr-un discurs abstract si ajuta

la intelegere furnizand o punere in scena a ideii si poate avea valoare de dovada ; are
ca principala functie sustinerea unei opinii, un adevar de ordin intelectual, in mod
concret mai usor de inteles ;el sprijina argumentul logic ca o ilustrare.

-recitalul care contribuie la agrearea ideilor dand argumentului o credibilitate

sporita ,aratandu-l intr-o ipostaza vie.
 Cum functioneaza?
3.Respingerea adversarului

A vrea sa convingi de adevarul discursului tau, inseamna totodata

sa contesti discursul altuia.
Textul argumentativ imbraca atunci forma unei confruntari de teze.

Intr-un text argumentativ cu caracter literar, aceasta confruntare

este rareori o respingere in sensul strict : autorul nu cauta sa
dovedeasca falsitatea tezei contrare (cum ar face o respingere
filosofica ).

El se multumeste sa o prezinte in lumina cea mai defavorabila ,chiar

sa o ridiculizeze (argumentatia este polemica, din cuvantul grec
polemos=razboi).
 Cum sa-l analizam?
Cuvantul cel mai insistent nu va convinge pe nimeni daca nu va fi
prezentat in mod clar.Claritatea expunerii, programarea
logica a enunturilor de la introducere pana la concluzie sunt
calitatile principale ale argumentatiei. Acest aspect este in
special sensibil in textele cu dominanta literara si filosofica.

Trebuie deci sa reperam :

1. Indicatorii logici
2. Progresia rationamentului
 Cum sa-l analizam?
1. Indicatorii logici
In prezentarea sa, textul argumentativ manifesta o anumita
organizare, prim indiciu al constrangerii sale logice:
Semnele tipografice constituie marca aparenta a unei gandiri
clare.Impartirea in paragrafe subliniaza adesea etapele
rationamentului.
Conectorii logici sau cronologici permit sublinierea
articulatiilor gandirii, facand sa apara etapele
rationamentului,conjunctiile care indica cauza (pentru ca) sau
consecinta (atunci,astfel,asa) sau adverbul de timp (mai
intai,apoi).
Fraza de inceput,cand constructia este riguroasa,prezinta pe
scurt tema textului si acest efect de anuntare ofera cititorului
o orientare prealabila foarte utila .O scurta concluzie reia
uneori la finalul textului formula initiala.
 Cum sa-l analizam?
2.Progresia rationamentului
Constructia argumentului se supune anumitor reguli,unele tinand de
logica,altele de retorica,sau arta de a convinge.
Ea poate imbraca diverse forme:
Rationamentul inductiv (se pleaca de la fapte particulare
pentru a incheia pe un adevar general) care induce adevaruri
abstracte pe baza de experinte si observatii.
Rationament deductiv (se pleaca de la idei generale
pentru a justifica o concluzie particulara).Este demersul care
se bazeaza pe postulate ce nu trebuie demonstrate pentru a
deduce consecintele.Este un tip de constrangere in care fiecare
afirmatie aduce obligatoriu pe urmatoarea.
Rationamentul concesiv: se incepe prin a acorda un credit
oarecare argumentelor adverse, pentru a apara apoi mai liber
propriile argumente.
Rationamentul prin analogie: realitatea despre care se
vorbeste este pusa in paralel cu alta realitate mai concreta,
cunoscuta
Este necesara distinctia intre argumentare si demonstratie:

,,Demonstratia se caracterizeaza prin concizie si stringenta,insa limiteaza actul

comunicarii la enuntarea adevarului ,,care era de demonstrat;
,,Argumentarea are nevoie de o expunere ampla si persuasiva;
,,Demonstratia se adreseaza unui ,,auditor ideal si nu intereseaza daca adevarul
demonstrat a fost inteles si acceptat;
,,Argumentarea folosita de orator in discursul sau solicita adeziunea unui
,,auditor real,capricios,cu idei preconcepute care nu admite intotdeauna
evidenta,de aceea actul comunicarii intra obligatoriu in sfera ei de interes;
,, In demonstratie se are in vedere corectitudinea rationamentului;
,,In argumentatieconteaza eficienta rationamentului,pentru ca auditorul real
trebuie sa adere la teza expusa de orator si sa actioneze in directia dorita de acesta.

Discursul argumentativ are o ordine logica si se respecta regula stabilitatii si a

delimitarii(trebuie sa renuntam la anumite afirmatii in favoarea altora).
Argumentarea eficienta presupune,in general,din partea vorbitorului trei calitati:
logica,emotie,caracter.

Logica se refera la abilitatile vorbitorului de a dezbate pe tema data,facind apel la

realitati concrete,la fapte sau la idei;

Emotia presupune capacitatea vorbitorului de a influenta si de a sensibiliza

audienta,implicata afectiv;

Caracterul se refera la aptitudinile vorbitorului de a fi credibil in fata

interlocutorului.

Textul argumentativ se intalneste si in sfera nonliterarului(editorial, stire,reclama),

la un text de sine statator sau poate fi inserat in cadrul unui alt tip de text(narativ
sau dramatic).
 metodologie de abordare
Predarea la clasa a unei astfel de teme nu e un lucru facil;
pe langa structura teoretica (informativa) intervin si alti
factori . Acestia tin de abilitatile elevilor de recunoastere,
intelegere/receptare si explicare a unui text
argumentativ/discurs.
Elevii pot asimila notiuni cheie referitoare la pasii care ar
trebui parcursi in vederea realizarii unui text de tip
argumentativ,insa adesea intampina dificultati in
exprimarea ideilor personale .
Acestea sunt dispuse incoerent sau nu respecta logica
discursului argumentativ .
 metodologie de abordare
Argumentele sunt insuficiente sau irelevante,caci in functie de
tipul de text ( literar sau nonliterar),elevii trebuie sa se
raporteze la o anumita situatie de comunicare, sa
foloseasca un registru stilistic si un ton adecvat.
Vocabularul dobandit, afinitatea( gustul ) pentru un anumit
tip de lectura ( activitate ) si temperamentul( structura sa
afectiva ) elevului se reflecta in maniera abordarii textului
dat.
Tehnica argumentarii trebuie exersata, necesita timp,
instrumente de investigatie, motiv pentru care se justifica
prezenta acestei lectii in Manualul de limba si literatura
romana pentru fiecare nivel de studiu (gimnazial/liceal).
 metodologie de abordare
Profesorul poate stabili urmatoarele conpetente specifice, pentru o
lectie despre textul argumentativ:

1 .Identificarea structurii lingvistice in diferite situatii de

comunicare pentru sesizarea logicii si coerenta mesajului;

2. Elaborarea unui text argumentativ , de cateva randuri , pe o

tema data;

3. Folosirea adecvata a conectorilor ; enuntarea

ipotezei,enumerarea argumentelor si formularea unei
concluzii clare,convingatoare .

4. Respectarea normelor de exprimare corecta, de ortografie si de

punctuatie.
 metodologie de abordare
Metode si procedee :

conversatia euristica,
argumentarea,
explicatia,
lucrul cu fise,
schema la tabla sau
metoda ciorchinelui.

In redactarea acestor tipuri de texte intervine adesea subiectivismul si

superficialitatea elevilor, abilitatea de argumentare fiind destul
de redusa .
 metodologie de abordare

Avantaje :
-stimuleaza gandirea creatoare, centrata pe elev;
-fiecare text redactat este ,,un caz particular, o experienta unica,
personala, a elevului, punand in valoare personalitatea acestuia ;

Dezavantaje :
-subiectivitatea
-superficialitatea in abordarea textului argumentativ sau in corectarea
acestuia
-efectul de halou ce poate interveni in corectarea lucrarilor scrise.
 metodologie de abordare

Evaluarea textului argumentativ

In cazul lucrarilor de tipul compozitiilor (eseuri structurate sau

nestructurate )care presupun o manifestare mai
pronuntata a subiectivitatii elevilor si nu sunt
incadrabile in masurari exacte nu este recomandabil sa se
recurga la o evaluare si notare numerica , pe baza unui
barem,insa se poate stabili si un acest caz o grila de
apreciere comuna; actul de evaluare nu mai prezinta
stabilitate in notare, respectiv acordul profesorilor ,in ceea
ce priveste punctajul atribuit, decat intr-o mica masura.
Astfel , adesea se recurge la aprecierea globala.
Bibliografie selectiva:

Bremond, Claude, Logica povestirii, Editura Univers, Bucuresti, 1981

Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, Editura Univers, Bucuresti, 1977

Genette, Gerard, Figuri, Editura Univers, Bucuresti, 1978

Grice, Paul Herbert, Logique et conversation, n Communication, nr.30,

Paris, 1980

Roventa-Frumusani, Daniela, Argumentarea Modele si strategii, Editura

ALL, Bucuresti, 2000

Vlad, Carmen, Textul-aisberg-teorie si analiza lingvistico-semiotica,

Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2003
Profesor, Cristina-
Daniela BOBOC
va ureaza

UN AN PLIN DE
REALIZARI!