Model - Test

Se dă textul:

Într-o zi, pe înserat, Mai frumoase și mai scrise,

Ce să vezi ? Ne-am apucat, N-o să-ți placă, pare-mi-se. […]
Doi părinți și doi copii, E nevoie să-ți explic :
Din Cartea cu jucării, Ești prea mare. Fă-te mic.
Să mințim, să povestim Uită regula o dată
Ce-am știut și ce nu știm, Și, cu cartea dezvățată,
Pentru alți copii mai mici, Mergi nițel de-a bușile. […]
Nici chiar mici de tot, dar nici
Mari, ca de însurătoare.
Și făcurăm și-o prinsoare,
Cine poate scri mai iute
Stihuri vreo câteva sute,
Și ne-am așternut pe scris.
Ochii ni s-au cam închis,
Mâna ne-a cam amorțit
Și-a ieșit ce a ieșit.
Am citit în adunare
Ce scrisese fiecare,
Și din toate, vrea nu vrea,
S-a ales povestea mea.
Rămășagul fu: „Se poate
Scri și pe nerăsuflate ?”
Vorba e c-am câștigat
Și,-n sfârșit, am răsuflat.
Partea mea, într-adevăr,
Am avut un sfert de măr,
Împărțind un măr crețesc ;
Nu cumva ca să jignesc
Pe tovarășii de coate,
Mâncând sferturile toate.
Domnule, care citești
Multe altele povești,
Tudor Arghezi, Prefață (fragmente)
1
 Pentru viața de elev, cuvintele „a scrie” și „carte” sunt dominante, insistente,
întâlnite zi de zi în activitatea școlară. În timpul lecțiilor, în clasele gimnaziale, ai citit, ai
discutat numeroase poezii și ai redactat compuneri pe diverse teme. Poate chiar ați vrut, tu
și colegii tăi, să scrieți și poezii, poate chiar o carte.Să presupunem că unul dintre textele de
acest fel a fost și poezia „Prefață”, de Tudor Arghezi, și că ți-ai notat, în caiet,
cuvinte/sintagme care ți-au atras atenția:
• prefață;
• „să mințim, să povestim”;
• „cartea cu jucării”;
• „prinsoare”;
• „stihuri vreo câteva sute”;
• ochii „s-au închis”;
• mâna „a amorțit”;
• „tovarășii de coate”.
În timpul discuției, din text se pot desprinde câteva idei:

1. Poezia explică, sub formă de joc, cum se creează textul, cum se scrie cartea.
2. Predomină atmosfera de voioșie, spiritul de competiție deschisă, de fairplay, rezistența la
efort.
3. Versurile, într-un limbaj simplu, familial, cu o evidentă intenție narativă, creează efecte
comice, care sporesc plăcerea lecturii.

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, despre modul cum se creează cartea,
valorificând atât textul lui Tudor Arghezi, cât și cunoștințele tale de lectură și
experiențele de redactare.

În redactarea compunerii:
– vei prezenta cum, în viziunea autorului, se scrie un text, cum se creează/ se înființează
cartea și se trimite apoi în lume; 4 puncte
– vei selecta două secvențe din poezie care exprimă efortul creator, explicând
semnificațiile acestora; 6 puncte
– vei interpreta o figură de stil pe care o consideri sugestivă pentru atmosfera
comică/afectivă creată de poezie; 6 puncte
– vei corela o idee din textul dat cu o experiență din viața ta sau cu o idee dintr-o altă operă
artistică. 4 puncte
Notă! Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 20 de puncte;

2
• organizarea și claritatea exprimării ideilor – 4 puncte (organizarea ideilor – 2 puncte;
claritatea exprimării ideilor – 2 puncte);
• redactarea compunerii – 6 puncte (respectarea normelor de ortografie – 3 puncte;
respectarea normelor de punctuație – 2 puncte; lizibilitate – 1 punct).
Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum
150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Încă din cele mai vechi timpuri, scrisul a reprezentat chintesența creării unui text,
care a ajutat la a se naște o carte. Apariția unei cărți constituie îmbinarea dintre dragostea
universală pentru cuvânt și pentru efortul literar depus în numele scrisului.
Fragmentul din ,,Prefață’’ de Tudor Arghezi redă într-un stil aparte viziunea
conceperii unui text. Autorul prezintă prin rime primul pas în a scrie în a scrie o carte: să fii
înzestrat cu creativitate (,,Ce să vezi?/Ne-am apucat/(...)/Să mințim să povestim/Ce-am
știut și ce nu știm.’’)
De asemenea, într-o atmosferă comică, poetul dă naștere ideilor imaginate. Pentru a
avea confirmată calitatea muncii este esențial a exista două ingrediente: timp și
devotament, întrucât ajungi a câștiga poziția de artist, de scriitor și de poet al propriilor
gânduri.
O primă secvență care exprimă efortul creator o constituie versurile: ,,Și făcurăm și-
o prinsoare/ Cine poate scri mai iute/Și ne-am așternut pe scris./Ochii mi s-au cam
închis/Mâna ne-a cam amorțit/Și-a ieșit ce a ieșit’’, reluând scopul poeziei, care
demonstrează cum ia naștere textul prin ludic, arătând și o oarecare competiție.
În plus, versurile ,,Și din toate vrea, nu vrea,/S-a ales povestea mea’’, reliefează urmările
efortului creator, indiferent dacă rodul lucrului era ales sau nu să fie numit o operă literară
obișnuită. În cele din urmă, totul este adunat într-un volum și apare ,,carte cu jucării’’.
Limbajul este simplu, familial și lipsit de resurse expresive. Efectul este comic și se
creează unele epitete: ,,cartea dezvățată’’, măr crețesc’’, ,,mai frumoase și mai scrise’’,
care transmit caracteristicile esențiale pentru formarea cărții.
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Romanul adolescentului miop’’ de Mircea
Eliade, în care însuși autorul consideră că propria creație este un eșec, fiindcă nu a reușit
să-i definească sufletul. Acesta traversează o serie de stări și de emoții complicate, însă
cuvântul îi conferă autenticitate.
Textul rămâne cheia spre descifrarea omenirii, sinonimul diversității, iar creatorul
este singurul capabil de a-și ordona gândurile și ideile pentru a da naștere unei cărți.