Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere,

desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata.

Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau
intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje, cu pondere diferita in
structura epica (personaje principale, secundare, episodice etC).

Romanul "Mara" de Ioan Slavici a fost publicat in 1894, in revista "Vatra", iar in volum a
aparut abia in 1906.

Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului specifice

locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, norme
etice pe care omul trebuie sa le respecte.

Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin
psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el

insusi marturiseste, ca adept inflacarat al lui Confuciu, aplica in opera sa principalele virtuti
morale exprimate de acesta; sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea,
iubirea de adevar etc, afirmand ca filozoful chinez este "cel mai cu minte dintre toti oamenii
care le-au dat altora sfaturi". ("Educatia morala") intreaga creatie a lui Slavici este o
pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin
iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii

Romanul "Mara" de Ioan Slavici este "cel mai bun roman al nostru, inainte de AIonA",
conform afirmatiei lui Serban Cioculescu si "aproape o;. capodopera", in viziunea lui George
Calinescu, deoarece destinul eroilor si mediul social sunt evocate cu o remarcabila arta a
detaliului si cu o mare forta de construire a ansamblului.

Semnificatia titlului este sugestiva, deoarece aceasta creatie este, mai intai, "romanul
Marei", al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si "prima femeie-capitalist
din literatura noastra" (Nicolae ManolescU). Pe ea n-o intereseaza averea, ci banii, care ii
aduc respect si impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera
ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu
de moralitate.

Tema romanului o constituie fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei specifice,

asezata la interferenta satului cu orasul, intr-un targ ardelenesc, Radna, situat langa Lipova
si aproape de Arad. Actiunea este plasata la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul
secolului al XX-lea, cand relatiile capitaliste incipiente evolueaza spre structuri sociale
mestesugaresti, cu o anumita psihologie, proprie burgheziei aflate in ascensiune
Structura romanului

Romanul "Mara" de Ioan Slavici este structurat in 21 de capitole, purtand titluri

semnificative pentru continutul acestora: "Saracutii

" mamei", "Maica Aegidia", "Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria", "Blestemul casei",
"Norocul casei", "Pace si liniste" etc.

Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si
romanul iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic Persida-Natl.
Relatarea actiunii se face din perspectiva auctoriala, adica naratiunea este la persoana a III-
a, Slavici fiind omniscient si omniprezent. Romanul are si o certa valoare etnografica, prin
descrierea obiceiurilor ardelenesti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si
mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce convietuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi,
unguri.

Subiectul romanului

Romanul incepe prin prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, "o precupeata" din
Radna si prin descrierea locurilor unde urmeaza sa se petreaca actiunea. Mara ramasese
vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca tanara, voinica, harnica si nu se plangea
de noroc. Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse
viata stand mai ales "la birt decat acasa", lasandu-Ie copiilor o livada de "vreo doua sute de
pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, primita ca zestre cand se maritase.

Radna este situata pe malul drept al Muresului, iar peste rau, pe malul stang, se afla Lipova,
de unde, pana la Arad se fac numai "doua ceasuri". Pe coasta dealului se afla manastirea
minoritatilor "Maria Radna", iar biserica romaneasca este numai la Lipova. Mara face negot,
"vinde ce poate si cumpara ce gaseste", duce de la Radna "ceea nu gasesti la Lipova ori la
Arad" si aduce de la Arad "ceea ce nu gasesti la Radna ori la Lipova.". Marti dimineata isi
asaza "satra (macat, covor - n.n.) si cosurile pline in targ la Radna, joi trece Muresul si-si
intinde marfa la Lipova, iar vineri noaptea pleaca la Arad, "in piata cea mare", unde se
aduna lume multa, din sapte tinuturi. Adesea, Mara mai castiga si dreptul de a-si pune
masa si cosurile la capul podului, pe unde trecea toata lumea, cu sau fara treaba. Ea
respecta, instinctiv, un principiu esential al economiei capitaliste, prefera sa dea tot ce are
de vanzare pe "castig putin", decat sa-i "cloceasca" marfa si sa se intoarca acasa cu ea.

Ca sa nu-i lase singuri, Mara ii poarta dupa ea pe cei doi copii, Persida si Trica, prin targuri,
de aceea ei sunt "nepieptanati si nespalati si obraznici, saracutii mamei", dar ii iubeste mult
si este foarte mandra de ei: "Tot n-ar nimeni copii ca mine!".
Mara isi tinea banii stransi pana acum repartizati in trei ciorapi: "unul pentru zilele de
batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica" si nu trecea
nici o zi fara ca ea sa nu puna in fiecare macar cate un creitar. Avea ambitia ca sa-si vada
fata preoteasca, iar pe Trica ajuns staroste in breasla cojocarilor. Persida este dusa la
manastirea din Radna si data in grija maicii Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il
angajeaza ucenic "pe patru ani" la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova.

Copiii s-au facut mari si, odata cu ei "au crescut si ciorapii". Frumusetea si farmecul Persidei
il fascineaza pe Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova. Natl fusese ucenic, de doi ani
ajunsese calfa, iar acum, asa cum erau randuielile breslei, trebuia sa mai faca "doi ani de
calatorie" ca sa ajunga patron. Persida se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza cu
fermitate sa se marite cu teologul Codreanu, spre marea supararea a Marei, care voia s-o
vada preoteasa. Pentru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare si brutalitate
prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt. Ioan Slavici consacra pagini
memorabile iubirii aprinse dintre cei doi tineri. "Dragostea Persidei este de un dramatism
rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic,
grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata poezie", afirma Pompiliu Mareea. Cand
implineste optsprezece ani, Persida se casatoreste, in taina, cu Natl si fug impreuna la
Viena, ca sa-si termine el perioada de calatorie, care ii va da dreptul sa devina maistru
macelar. intorsi la Lipova, tanara familie deschide un birt, pe care-1 va conduce mai ales
Persida, deoarece Natl incepuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi batu
sotia, atunci cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau si ca socotelile pe care Ie
facuse insumau bani foarte multi. Persida pierduse mult din infatisarea aleasa si gingasa pe
care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si mai puternica din/ cauza ca muncea
din greu toata ziua. Schimbarea se produsese si in sufletul ei, contactul permanent cu
slugile si clientii din carciuma o inasprisera, "nu se mai rusina cand auzea vorbe proaste, nu
se simtea jignita cand i se zicea vreo vorba aspra". Fata are mustrari de constiinta pentru
cununia lor facuta fara binecuvantarea parintilor, avand complice pe preotul Codreanu care
facuse slujba pentru ca era un om slab si nu putuse rezista rugamintilor Persidei.

Dupa ce Persida naste un copil, Mara si parintii lui Natl se impaca, dar, nu mult dupa aceea,
batranul Hubar este ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-macelarul avusese o legatura
amoroasa ascunsa cu Reghina, care fusese servitoare la Radna. Femeie voinica si frumoasa,
ea il nascuse pe Bandi dar ramasese paralizata de o mana si de un picior, i se strambase
gura si se smintise, asa ca nimeni nu putuse afla cine era tatal. Maicile ii tineau la manastire
si ii hraneau pe amandoi, din mila crestina. Reghina muri cand baiatul implinise opt ani, iar
cand crescuse, Mara il ia de ajutor ca sa-i care cosurile si sa-i fie de folos la treburi. Bandi
semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti si-au dat seama ca iubitul misterios al Reghinei
fusese Hubar-macelarul.

Paralel cu destinul Persidei, Slavici relateaza viata lui Trica.

Angajat uncenic la Bocioaca, starostele cojocarilor, Trica este cuminte si harnic, ajunge
calfa, dar refuza sa devina ginerele stapanului, desi acesta si-ar fi dorit sa-l insoare cu
singura lui fiica. Trica rezista cu stoicism si la avansurile pe care i le facea sotia patronului,
Marta, si vrea numai sa devina mester cojocar pentru a avea o viata independenta.
Mara refuza sa-i plateasca lui Trica stagiul militar si baiatul pleaca pe frontul din Italia, este
ranit In sold de o tandara de bomba" si internat intr-un spital din Verona. intors acasa, Mara
vede ca flacaul se schimbase, avea obrazul ras si o mustacioara rasucita, nimic din
infatisarea lui nu mai amintea de "prostalanul motolog din care putea orisicine sa faca ce
vrea", in postul Pastelui, "amandoi cumnatii au fost scosi maiestri", Trica devine "maiestru"
cojocar, iar Natl "maiestru" macelar.

Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste, in sfarsit, ca
este tatal lui. in clipa aceea, Bandi "il lovi cu pumnul in piept, apoi cuprins de un fel de
turbare, se napusti asupra lui si-1 musca in gatlej". Persida il gasi pe Hubar prabusit in
mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar pe Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential.
Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului
ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, autorul
construieste imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitatea
oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune
pe toti: "Colectivitatea face legea pe care individul e tinut sa o respecte". (Nicolae
ManolesciI)