Probabil unii vor rade, dar azi nu am sa va arat nimic mai mult decat

niste clatite. Sincer, nu as fi avut idee cati oameni nu stiu cum se fac

clatitele, sau poate cati nu sunt multumiti de propria reteta de clatite. Am

primit, deci, multe, atat de multe mesaje care imi cereau o reteta de clatite

incat nici nu mai stiu cate au fost si pana la urma am renuntat la ideea ca

as fi luata in deradere daca as pune pe blog ceva atat de modest ca o

reteta de aluat de clatite.

Pentru clatite, retete sunt, har domnului, destule: clatite dulci, clatite

sarate, clatite de post(care sunt la fel de bune ca si cele de dulce, de

altfel), clatite la cuptor, clatite cu gem, cu ciocolata, cu branza cate si

mai cate.

Reteta de clatite pe care ma straduiesc sa v-o prezint azi se refera nu la

aceste specialitati, ci la o modalitate simpla de preparare a aluatului de

clatite si la prajirea propriuzisa a acestora. Nu am aroganta sa sustin ca

reteta mea de clatite e cea mai cea si chiar va rog sa la lasati in

comentariile acestui articole propriile voastre variante.

Timp de pregatire: 00:10 ore

Timp de gatire: 00:30 ore

Timp Total: 00:40 ore

Numar portii: 18 bucati

Grad de dificultate: usor

Inainte de a purcede la trebusoara de azi, atat de simpla incat le va reusi

chiar si celor mici iar cei extrem de grabiti pot sari peste aceste informatii

trecand direct la reteta care incepe cu lista de ingrediente, ceva mai jos

vreau sa spun cateva lucruri interesante despre originea modestelor, dar

atat de agreatelor clatite:

Cltitele fac parte dintre puinele feluri de mncare de care gurmanzii-efi

ai Greciei Antice ar trebui s fie mndri, pentru c au trecut testul timpului

(i nc ce test!), ajungnd s fie gtite chiar i n buctria secolului XXI.

Dac ar fi s traducem denumirea original (adic greceasc) a cltitei i-

am spune tigi, pentru c i atenienii i spuneau tagenites, teganites

sau tagenias (toate variantele fiind derivate ale cuvntului tegano care

desemna tigaia de prjit).

Cronicarul Athenaeus povestete cum era preparat acest desert: plakous-

ul (compoziia format din 500 gr. de fin, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte

acru, o jumtate de linguri de sare) era prjit ntr-o cantitate mic de ulei
 de msline. Dup ce compoziia ncepea s fac bici i era rumenit pe

ambele fee, se servea cald, dimineaa. Se asezona neaprat cu miere i

semine de susan, uneori i cu brnz.

Rude vechi ale pinii, lipiei i chiar ale blatului de pizza, cltitele s-au

rspndit peste tot n lume, de cele mai multe ori schimbndu-i ba

compoziia, ba aspectul.

n America, amestecul pentru cltite conine i praf de copt i e prjit ntr-o

form mai pufoas i mai groas, n Asia grosimea difer de la o zon la

alta, dar e umplut cam peste tot cu ingrediente srate (brnz, carne,

legume); n Africa, pe de alt parte, cltitele sunt suport pentru diferitele

sosuri i humus-uri, neamurile germanice le consum deopotriv ca desert

i ca blat moale peste care se pun diverse topping-uri srate, n timp ce

europenii de gint latin pstreaz destinaia, reeta i aspectul cltitelor

realizate de greci n Antichitate. (sursa acestor informatii)

3 oua

300 de grame de faina

300 de ml. de lapte

250-300 de ml. de apa minerala

3 linguri de unt topit (optional)

 1 praf de sare

optional: 1-3 (maximum) linguri zahar

arome (numai daca faceti clatite cu umplutura dulce): 1 lingurita extract de

vanilie sau 1 plic de zahar vanilat, coaja rasa de lamaie (daca va place)

in plus: aproximativ 50 de ml. de ulei pentru prajit

Preparare Clatite:
Inainte de toate, vreau sa subliniez faptul ca aluatul de clatite e foarte

adaptabil: nu aveti lapte? Nu-i nimic, faceti clatitele doar cu apa

minerala, vor iesi poate chiar mai fragede decat cele cu lapte,

diferenta de gust va fi minima, doar ca vor fi ceva mai poroase

clatitele, cu o textura spongioasa. Nu aveti 3 oua? Merge si cu 2 la fel

de bine, poate chiar si cu un singur ou mare sau 1 ou si 1 albus, 1 ou

si doua galbenusuri etc.

Daca nu aveti apa minerala si aceea se poate substitui cu apa simpla

sau lapte. Un lucru minunat este ca clatitele de post sunt la fel de

bune: renuntati la ou, renuntati la lapte, pastrati doar faina, apa

minerala si un pic de ulei, vor iesi niste clatite bune-bunute care cu un

gem bun vor fi un deliciu.

In aluat se poate pune un pic de grasime, care la fel de bine poate fi

unt sau ulei (eu am folosit 3 linguri de unt topit), dar nu e niciun bai
 daca nu se pune nimic. In fine, clatitele se pot praji intr-un strop de

ulei sau de unt topit, eu prefer un amestec de unt topit si ulei, dar

tigaile moderne cu strat antiaderent de calitate permit coacerea

clatitelor fara pic de grasime.

Prepararea aluatului de clatite:

1. Ouale intregi se sparg intr-un castron si se bat cu sarea (poza 1).

2. Se adauga faina, alternativ cu laptele, amestecand bine cu telul in

forma de para dupa fiecare noua transa adaugata, extractul de

vanilie, zaharul, daca se foloseste (atentie, nu puneti mult zahar in

compozitie pentru ca veti obtine clatite negricioase, zaharul se

caramelizeaza in tigaie si le inchide la culoare) si se amesteca totul

cu telul, cu mixerul sau cu lingura de lemn (poza 2). Insistati asupra

cocoloaselor sa se desfaca bine.

Evident, daca faceti compozitia cu mixerul, lucrurile vor fi mult mai

simple si cocoloasele mult mai putine, pur si simplu puneti toate

ingredientele intr-un castron si le mixati bine pana ce obtineti un aluat

neted, curgator.

3. Putin cate putin, se incorporeaza in aluat lichidele si anume

laptele, apa minerala si untul topit dar nu fierbinte, amestecand

insistent si energic (poza 1). Apa minerala se adauga treptat, pentru

a adapta consistenta aluatului de clatite.

 4. In final, aluatul trebuie sa fie matasos, fara urma de cocoloase, cu

o consistenta destul de lichida daca vreti clatite subtiri sau ceva mai

grosut daca le vreti mai groase. Eu prefer clatitele fine si subtiri,

pentru asta adaptez consistenta aluatului pana la una asemanatoare

inghetatei topite (poza 2).

Tineti cont ca aluatul pe masura ce se odihneste are tendinta de a se

ingrosa, una dintre abordarile posibile este sa-l lasati la frigider 1 ora,

apoi sa-l diluati cu apa minerala sau lapte pana la consistenta dorita,

o alta este sa incepeti sa prajiti clatitele imediat, adaugand cate putin

lichid de fiecare data cand simtiti ca si-a schimbat consistenta.

O tigaie buna este importanta pentru pregatirea clatitelor. Tigaia de

clatite trebuie sa aiba o coada lunga, peretii laterali putin inalti si mai

ales sa nu aiba tendinta sa prinda. Tigaile moderne cu suprafata

antiaderenta sunt ideale, dar si cele vechi, de tabla neagra, isi fac

treaba nemaipomenit de bine. Diametrul tigaii va dicta dimensiunea

clatitelor si evident, a cantitatii de aluat turnate in tigaie pentru fiecare

clatita in parte: daca aveti o tigaita mica, cantitatea de aluat va fi mai

mica, daca tigaia este mare, se va dapta si cantitatea de aluat. Eu

prajesc clatitele intr-o tigaie cu 26 de centimentri diametru, a carei

 parte utila (fundul pe care se formeaza clatita) are diametrul de 22

cm.

Prajirea clatitelor:
1. Incingeti bine tigaia, apoi ungeti suprafata tigaii cu grasime (daca

folositi, daca nu, sariti peste acest pas). Eu ung tigaia cu o pensula,

pentru ca nu imi place sa fie prea unsuroase clatitele (poza 1).

2. Tinand tigaia ridicata de pe foc in mana stanga, turnati cu polonicul

sau cu o cana aluatul de clatite in tigaia bine incinsa (trebuie sa

sfaraie) in timp ce cu stanga rotiti tigaia asa incat aluatul sa alunece

pe toata suprafata, formand un strat uniform (poza 2).

3. Nu puneti mai mult aluat decat e nevoie sa se acopere uniform

suprafata tigaii (poza 3).

4. Asezati inapoi tigaia deasupra focului, care trebuie sa fie potrivit.

Cand suprafata vizibila a aluatului isi pierde luciul si devine opac iar

marginile clatitei incep sa devina aurii, e semn ca trebuie intoarsa

clatita pe partea cealalta (poza 4).

5. Clatitele se intorc de pe o parte pe cealalta cu o spatula de lemn

sau se pot arunca in sus cu tigaia, rasucindu-se in aer, moment pe

care nu am reusit sa-l imortalizez in fotografie oricat am incercat.

Incepatorilor nu le recomand, insa, niciun fel de acrobatii cu clatitele,

pentru ca acestea se pot solda cu accidente sau intr-un caz mai putin
 grav cu clatite distruse si mizerie in bucatarie, asa ca spatula de lemn

ramane sfanta si abordarea cea mai la indemana (poza 5).

6. Dupa ce se intoarce, clatita se mai coace putin, pana cand are

usoare urme de rumenire pe partea expusa la foc (poza 6).

7. Clatitele se scot din tigaie pe masura ce sunt coapte, lasandu-le sa

alunece unele peste celelalte pe o farfurie intinsa.

8. Se continua la fel pana ce aluatul se epuizeaza.