Probabil unii vor rade, dar azi nu am sa va arat nimic mai mult decat
niste clatite. Sincer, nu as fi avut idee cati oameni nu stiu cum se fac
clatitele, sau poate cati nu sunt multumiti de propria reteta de clatite. Am
primit, deci, multe, atat de multe mesaje care imi cereau o reteta de clatite
incat nici nu mai stiu cate au fost si pana la urma am renuntat la ideea ca
as fi luata in deradere daca as pune pe blog ceva atat de modest ca o
reteta de aluat de clatite.
Pentru clatite, retete sunt, har domnului, destule: clatite dulci, clatite
sarate, clatite de post(care sunt la fel de bune ca si cele de dulce, de
altfel), clatite la cuptor, clatite cu gem, cu ciocolata, cu branza cate si
mai cate.
Reteta de clatite pe care ma straduiesc sa v-o prezint azi se refera nu la
aceste specialitati, ci la o modalitate simpla de preparare a aluatului de
clatite si la prajirea propriuzisa a acestora. Nu am aroganta sa sustin ca
reteta mea de clatite e cea mai cea si chiar va rog sa la lasati in
comentariile acestui articole propriile voastre variante.
Timp de pregatire: 00:10 ore
Timp de gatire: 00:30 ore
Timp Total: 00:40 ore
Numar portii: 18 bucati
Grad de dificultate: usor
Inainte de a purcede la trebusoara de azi, atat de simpla incat le va reusi
chiar si celor mici iar cei extrem de grabiti pot sari peste aceste informatii
trecand direct la reteta care incepe cu lista de ingrediente, ceva mai jos
vreau sa spun cateva lucruri interesante despre originea modestelor, dar
atat de agreatelor clatite:
Cltitele fac parte dintre puinele feluri de mncare de care gurmanzii-efi
ai Greciei Antice ar trebui s fie mndri, pentru c au trecut testul timpului
(i nc ce test!), ajungnd s fie gtite chiar i n buctria secolului XXI.
Dac ar fi s traducem denumirea original (adic greceasc) a cltitei i-
am spune tigi, pentru c i atenienii i spuneau tagenites, teganites
sau tagenias (toate variantele fiind derivate ale cuvntului tegano care
desemna tigaia de prjit).
Cronicarul Athenaeus povestete cum era preparat acest desert: plakous-
ul (compoziia format din 500 gr. de fin, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte
acru, o jumtate de linguri de sare) era prjit ntr-o cantitate mic de ulei
de msline. Dup ce compoziia ncepea s fac bici i era rumenit pe
ambele fee, se servea cald, dimineaa. Se asezona neaprat cu miere i
semine de susan, uneori i cu brnz.
Rude vechi ale pinii, lipiei i chiar ale blatului de pizza, cltitele s-au
rspndit peste tot n lume, de cele mai multe ori schimbndu-i ba
compoziia, ba aspectul.
n America, amestecul pentru cltite conine i praf de copt i e prjit ntr-o
form mai pufoas i mai groas, n Asia grosimea difer de la o zon la
alta, dar e umplut cam peste tot cu ingrediente srate (brnz, carne,
legume); n Africa, pe de alt parte, cltitele sunt suport pentru diferitele
sosuri i humus-uri, neamurile germanice le consum deopotriv ca desert
i ca blat moale peste care se pun diverse topping-uri srate, n timp ce
europenii de gint latin pstreaz destinaia, reeta i aspectul cltitelor
realizate de greci n Antichitate. (sursa acestor informatii)
3 oua
300 de grame de faina
300 de ml. de lapte
250-300 de ml. de apa minerala
3 linguri de unt topit (optional)
1 praf de sare
optional: 1-3 (maximum) linguri zahar
arome (numai daca faceti clatite cu umplutura dulce): 1 lingurita extract de
vanilie sau 1 plic de zahar vanilat, coaja rasa de lamaie (daca va place)
in plus: aproximativ 50 de ml. de ulei pentru prajit
Preparare Clatite:
Inainte de toate, vreau sa subliniez faptul ca aluatul de clatite e foarte
adaptabil: nu aveti lapte? Nu-i nimic, faceti clatitele doar cu apa
minerala, vor iesi poate chiar mai fragede decat cele cu lapte,
diferenta de gust va fi minima, doar ca vor fi ceva mai poroase
clatitele, cu o textura spongioasa. Nu aveti 3 oua? Merge si cu 2 la fel
de bine, poate chiar si cu un singur ou mare sau 1 ou si 1 albus, 1 ou
si doua galbenusuri etc.
Daca nu aveti apa minerala si aceea se poate substitui cu apa simpla
sau lapte. Un lucru minunat este ca clatitele de post sunt la fel de
bune: renuntati la ou, renuntati la lapte, pastrati doar faina, apa
minerala si un pic de ulei, vor iesi niste clatite bune-bunute care cu un
gem bun vor fi un deliciu.
In aluat se poate pune un pic de grasime, care la fel de bine poate fi
unt sau ulei (eu am folosit 3 linguri de unt topit), dar nu e niciun bai
daca nu se pune nimic. In fine, clatitele se pot praji intr-un strop de
ulei sau de unt topit, eu prefer un amestec de unt topit si ulei, dar
tigaile moderne cu strat antiaderent de calitate permit coacerea
clatitelor fara pic de grasime.
Prepararea aluatului de clatite:
1. Ouale intregi se sparg intr-un castron si se bat cu sarea (poza 1).
2. Se adauga faina, alternativ cu laptele, amestecand bine cu telul in
forma de para dupa fiecare noua transa adaugata, extractul de
vanilie, zaharul, daca se foloseste (atentie, nu puneti mult zahar in
compozitie pentru ca veti obtine clatite negricioase, zaharul se
caramelizeaza in tigaie si le inchide la culoare) si se amesteca totul
cu telul, cu mixerul sau cu lingura de lemn (poza 2). Insistati asupra
cocoloaselor sa se desfaca bine.
Evident, daca faceti compozitia cu mixerul, lucrurile vor fi mult mai
simple si cocoloasele mult mai putine, pur si simplu puneti toate
ingredientele intr-un castron si le mixati bine pana ce obtineti un aluat
neted, curgator.
3. Putin cate putin, se incorporeaza in aluat lichidele si anume
laptele, apa minerala si untul topit dar nu fierbinte, amestecand
insistent si energic (poza 1). Apa minerala se adauga treptat, pentru
a adapta consistenta aluatului de clatite.
4. In final, aluatul trebuie sa fie matasos, fara urma de cocoloase, cu
o consistenta destul de lichida daca vreti clatite subtiri sau ceva mai
grosut daca le vreti mai groase. Eu prefer clatitele fine si subtiri,
pentru asta adaptez consistenta aluatului pana la una asemanatoare
inghetatei topite (poza 2).
Tineti cont ca aluatul pe masura ce se odihneste are tendinta de a se
ingrosa, una dintre abordarile posibile este sa-l lasati la frigider 1 ora,
apoi sa-l diluati cu apa minerala sau lapte pana la consistenta dorita,
o alta este sa incepeti sa prajiti clatitele imediat, adaugand cate putin
lichid de fiecare data cand simtiti ca si-a schimbat consistenta.
O tigaie buna este importanta pentru pregatirea clatitelor. Tigaia de
clatite trebuie sa aiba o coada lunga, peretii laterali putin inalti si mai
ales sa nu aiba tendinta sa prinda. Tigaile moderne cu suprafata
antiaderenta sunt ideale, dar si cele vechi, de tabla neagra, isi fac
treaba nemaipomenit de bine. Diametrul tigaii va dicta dimensiunea
clatitelor si evident, a cantitatii de aluat turnate in tigaie pentru fiecare
clatita in parte: daca aveti o tigaita mica, cantitatea de aluat va fi mai
mica, daca tigaia este mare, se va dapta si cantitatea de aluat. Eu
prajesc clatitele intr-o tigaie cu 26 de centimentri diametru, a carei
parte utila (fundul pe care se formeaza clatita) are diametrul de 22
cm.
Prajirea clatitelor:
1. Incingeti bine tigaia, apoi ungeti suprafata tigaii cu grasime (daca
folositi, daca nu, sariti peste acest pas). Eu ung tigaia cu o pensula,
pentru ca nu imi place sa fie prea unsuroase clatitele (poza 1).
2. Tinand tigaia ridicata de pe foc in mana stanga, turnati cu polonicul
sau cu o cana aluatul de clatite in tigaia bine incinsa (trebuie sa
sfaraie) in timp ce cu stanga rotiti tigaia asa incat aluatul sa alunece
pe toata suprafata, formand un strat uniform (poza 2).
3. Nu puneti mai mult aluat decat e nevoie sa se acopere uniform
suprafata tigaii (poza 3).
4. Asezati inapoi tigaia deasupra focului, care trebuie sa fie potrivit.
Cand suprafata vizibila a aluatului isi pierde luciul si devine opac iar
marginile clatitei incep sa devina aurii, e semn ca trebuie intoarsa
clatita pe partea cealalta (poza 4).
5. Clatitele se intorc de pe o parte pe cealalta cu o spatula de lemn
sau se pot arunca in sus cu tigaia, rasucindu-se in aer, moment pe
care nu am reusit sa-l imortalizez in fotografie oricat am incercat.
Incepatorilor nu le recomand, insa, niciun fel de acrobatii cu clatitele,
pentru ca acestea se pot solda cu accidente sau intr-un caz mai putin
grav cu clatite distruse si mizerie in bucatarie, asa ca spatula de lemn
ramane sfanta si abordarea cea mai la indemana (poza 5).
6. Dupa ce se intoarce, clatita se mai coace putin, pana cand are
usoare urme de rumenire pe partea expusa la foc (poza 6).
7. Clatitele se scot din tigaie pe masura ce sunt coapte, lasandu-le sa
alunece unele peste celelalte pe o farfurie intinsa.
8. Se continua la fel pana ce aluatul se epuizeaza.
