Duca Răzvan

Cls. XII S Colegiul Național “Mihai Viteazul” Ploiești

Constantin Noica
“Modelul cultural european”
Omul făuritor și creator

Constantin Noica a fost un fillosof, eseist, publicist și scriitor român. 1

Acesta a avut drept profesori pe Ion Barbu și Nae Ionescu și a făcut parte din
Asociația „Criterion”, alături de Mircea Eliade, Mihail Polihroniade și Haig
Acterian. Printre influențele sale se numără filosofi precum Immanuel Kant și
Martin Heidegger. Din 1990 este membru post-mortem al Academiei Române.

Opera sa, „Modelul cultural europan” abordează relația dintre om și

cultură. În fragmentul cules de autorii manualului din primul capitol al acestei
opere, fragment intitulat „Omul făuritor și creator”2 tema este cultura, iar ideea
principală este aceea că omul este un geniu creator de cultură.

Fragmentul începe prin constatarea faptului că, atât la nivelul structurilor

sociale de mici dimensiuni, cât și la nivelul întregii societăți, funcționează diverse
coduri de comportament, acestea fiind impuse fie de o autoritate externă, fie
intern de către individ. Însă, conform lui Noica, cunoașterea acestor legi nu are o
sursă intrinsecă, ci este furnizată de cultură: „Nu oricine are cunoașterea legilor
sub care trăiește, ci singură cultura i-o dă.” 3 Atunci când o regulă implică direct
individul și domeniul său de activitate, aceasta este internalizată de individ: omul
de cultură poate „să transforme mediul exterior al culturii într-unul interior”.4
Aceasta se întâmplă întrucît regula are rol de a facilita acțiunea individului,

1
Lupșa, Elena; Hacman, Gabriel, „Filosofie. Manual pentru clasa aXII-a. Tip B”, Editura Didactică și Pedagogică,
2016, p. 34;
2
Lupșa, Elena; Hacman, Gabriel, „Filosofie. Manual pentru clasa aXII-a. Tip B”, Editura Didactică și Pedagogică,
2016, p. 34-35;
3
Noica, Constantin, „Modelul cultural european”, Humanitas, 1993, p. 8;
4
Ibidem, p. 18;
Duca Răzvan
Cls. XII S Colegiul Național “Mihai Viteazul” Ploiești

rezultînd într-o eventuală îmbunătățire a condiției sale (regula însăși reprezintă un

model de comportament care s-a dovedit eficient5).

Noica își continuă analiza modelelor culturale prin identificarea unui criteriu
fundamental de clasificare al culturilor, din perspectiva regulamentelor
promovate de acestea. Criteriul nu este însuși „temeiul principiilor pe care le
evocă”6, cum ar fi de așteptat, ci strictețea acestora, sau mai exact, relativitatea
lor raportată la individ. („raportul dintre lege și exepție”7).

În textul integral, filosoful enumeră cinci forme ale acestui raport: „există
excepții care infirmă, unele care confirmă, altele care lărgesc regula, excepții care
o proclamă rămânând ceea ce sunt și excepții care se afirmă, desființând-o și
substituindu-se”.8

Se constată astfel tendința ființei umane de a genera excepții care lărgesc

regula. Omul își adaptează comportamentul la circumstanțele în care se află și
propriile caracteristici. Încălcarea anumitor reguli reprezintă chiar o formă de
căutare a unui model de comportare superior.9 Regulile de comportament și, prin
urmare, cultura, se dezvoltă prin acțiunea fiecărei ființe umane în parte, sub
forma unor „integrări successive”10: „legea omului nu e gata dată, ci cu fiecare
existență umană, ba chiar în sânul fiecăreia, legea se redefinește”11.

Totuși, existențialismul este limitat de atribuirea acestui raport între

excepție și regulă numai finței umane creatoare, întrucât natura abundă în

5
Doidge, Noman în Prefața la Peterson, Jordan B., „12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru”,
Editura Trei, 2018, p. 22: „Aristotel [...] a conchis că [...] dincolo de diferențele specifice între reguli, legi și obiceiuri,
numitorul comun este reprezentat de nevoia oamenilor de pretutindeni de a le crea. În termeni moderni, se pare
că există o înzestrare biologică ce îi face pe toți oamenii să fie atât de preocupați de morală, încât, oriunde am trăi,
ajungem să creăm o structură de legi și reguli.”;
6
Noica, Constantin, „Modelul cultural european”, Humanitas, 1993, p. 8;
7
ibidem, p. 9;
8
ibidem, p. 18;
9
Ibidem, p. 17: „învâțații luminați de astăzi [...] practică un finalism răsturnat, în sensul că totul poate fi făcut,
desfăcut și refăcut de om”;
10
ibidem, p. 13;
11
ibidem, p. 14;
Duca Răzvan
Cls. XII S Colegiul Național “Mihai Viteazul” Ploiești

exemple ale acestui raport, cum ar fi teoria numerelor12 și modelul darwinian de

evoluție a speciilor13.

Constantin Noica asociază ultimul tip de raport, excepția care desființează

regula și i se substituie cu noțiunea de geniu, preluată din cultura europeană,
„caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare
însemnătate”14. În continuare, menționează „genialitatea morală”15 și
„genialitatea omului de cultură în genere”16, tipuri de geniu specifice ființei
umane, în asociere cu genialitatea proprie naturii și a limbajului, adică a Logosului
care o modelează17, sugerând că , analog naturii și Logosului, caracteristica
definitorie a ființei umane este geniul.

În concluzie, omul este definit ca un geniu creator și făuritor de cultură.

12
Ibidem, p.13
13
Ibidem, p.14
14
Academia Româmă – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, „Dicționarul Explicativ al Limbii Române”,
Ediția a II-a, Univers Enciclopedic, 1998, p. 418
15,16
Noica, Constantin, „Modelul cultural european”, Humanitas, 1993, p. 18

17
Noica, Constantin, „Modelul cultural european”, Humanitas, 1993, p. 18.
Duca Răzvan
Cls. XII S Colegiul Național “Mihai Viteazul” Ploiești

Bibliografie:

1. Noica, Constantin, „Modelul cultural european”, Humanitas, Bucureși, 1993;

2. Lupșa, Elena; Hacman, Gabriel, „Filosofie. Manual pentru clasa aXII-a. Tip B”,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2016;

3. Peterson, Jordan B., „12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru”,
Editura Trei, București, 2018;

4. Academia Româmă – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, „Dicționarul

Explicativ al Limbii Române”, Ediția a II-a, Univers Enciclopedic, București, 1998
(DEX ’98).