SOCIOLOGIA CA STIINTA

A. Evolutia societatii
B. Cunoastere comuna si stiintifica
C. Perspective teoretice
D. Dimensiuni si Functii ale sociologiei

A.
a. Auguste Comte
- este cel care a propus numele de sociologie pentru aceasta stiinta.
- a utilizat la inceput numele de “fizica sociala”
- a utilizat 2 cuvinte clasice: socios (din latina) = “multime” si logos (din greaca) = “stiinta”.
Def, sociologia este stiinta despre societate
Pentru Comte metoda reprezenta elementul central pe baza caruia se putea construi noua disciplina.
Aceasta metoda era numita de Comte “metoda pozitiva” si se fundamenta pe ideea ca nu se poate
face studierea realitatii decat pe baza culegerii de informatii si date sociale obtinute direct din realitate,
cu ajutorul unor instrumente care permit masurarea fenomenelor sociale.
El a incercat sa gaseasca legile universale ale evolutiei societatilor, la fel cum, in fizica, Newton,
reusise sa ajunga la asemenea legi universale. Pentru el legea universala care putea explica evolutia
societatii era legea celor 3 stadii.
Legea celor 3 stadii:
1. Teologic – realitatea se confunda cu adevarul, omul crede ca prin credinta afla adevarul.
2. Metafizic – pune accent pe esenta si ratiune (principiul lumii prin ratiune)
3. Pozitiva – pune accent pe experienta si observatie
Cunoasterea pozitiva este cunoasterea bazata pe date empirice, cea bazata pe analiza cu mijloace
stiintifice a realitatii.

b. Herbert Spencer
- a luat ca model o stiinta consacrata a vremii, dar nu fizica, insa, ci biologia.
- a fost preocupat de evolutia societatilor si de legile care guverneaza aceasta evolutie
Pentru el societatile evolueaza si se comporta asemanator unor organisme : se nasc,cresc, se
dezvolta, imbatranesc, si chiar dispar. Din acest motiv, sociologia lui a mai fost si numita si
“darwinism social”, dupa numele autorului teoriei evolutiei speciilor, Charles Darwin, desi Spencer a
inceput sa publice aceste teze inaintea aparitiei celebrei lucrari “Originea speciilor” a lui Darwin.
Spencer nu cauta sa explice cum au loc procesele de schimbare sociala, ci, la fel ca si Comte, este
preocupat mai degraba de gasirea unor legi universale ale evolutiei societatilor.
El considera ca in istorie au existat 2 mari tipuri de societati:
- societati militare
- societati industriale
 Spencer pune in discutie ideea ca societatile, asemenea organismelor, evolueaza permanent,
dezvoltandu-se si adaptandu-se la cerintele impuse de evolutia sociala.

c. Karl Marx
- renunta la termenul de “societate”, care este considerat mult prea “filozofic” si utilizeaza in locul
acestuia conceptul de formatiune social-economica. Acest termen se refera la un tip particular de
societate, existenta intr-un anumit context geografic si istoric, care este caracterizata de un mod de
productie economica.
Formuleaza o lege universala a evolutiei societatilor, legea concordantei dintre fortele si relatiile
de productie. Potrivit acesteia, fiecare formatiune social-economica este caracterizata de un mod de
productie. Acesta este determinat de relatia dintre cele 2 componente ale sale : fortele de
productie si relatiile de productie.
Fortele de productie sunt formate din mijloacele necesare productiei (masini, utilaje…) si din
forta de munca.
Relatiile de productie sunt relatiile care se stabilesc intre oameni la nivelul modului de
productie.
Cele mai importante relatii sunt cele de proprietate.
Intre fortele de productie si relatiile de productie apare o contradictie manifestata intre:
- caracterul social al muncii
- caracterul privat al proprietatii
In fiecare formatiune social-economica exista cel putin 2 clase sociale ale caror interese sunt
legate de dezvoltarea fortelor de productie sau de dezvoltarea relatiilor de productie.

d. Max Weber
- considera ca procesul de cunoastere a vietii sociale trebuie sa plece de la intelegerea actiunilor pe
care oamenii le savarsesc in societate si pe care le putem numi actiuni sociale.
Acest tip de metoda, „a intelegerii” * poarta numele de comprehensiune.
Pentru M.Weber sociologia nu mai este o stiinta a societatii in general, ci o teorie despre
actiunea sociala.
Fata de stiintele naturii, in care cercetatorul este separat total de realitatea pe care o studiaza, in
sociologie el este parte integranta a acestei realitati. Mai mult, daca in lumea fizica nu putem spune
ca miscarea corpurilor ar avea la baza intentii, motivatii sau vointa, actiunea sociala, pe care o
studiaza sociologia, se bazeaza pe aceste elemente. Ea are o baza subiectiva, este guvernata de
vointa si de motivatie, iar actiunile oamenilor au semnificatie pentru acestia.
Cunoasterea acestei semnificatii presupune * comprehensiunea.
Ex: daca un elev participa la un concurs sportiv pentru a se califica la o intrecere nationala, putem
fi siguri ca acel elev este constient de ceea ce face, este motivat si manifesta vointa pentru a
participa si, cu siguranta, are un inteles pentru actiunile pe care le intreprinde.
Sociologia are 2 dimensiuni:
- o dimensiune academica
 - o dimensiune aplicativa

B.
Cunoasterea comuna:
def. – insusirea de catre agentul cunoscator a unei informatii legate nemojlocit de continutul
praxiologic in care actioneaza.
- fiecare individ isi insuseste o suma de cunostinte dobandite prin intermediul limbajului
transmise din generatie in generatie sau transmise printr-o experienta directa.

Cunoasterea stiintifica:
- presupune gandire stiintifica ce se completezeaza printr-o coerenta logica si valoare.
Axiome ale cunoasterii stiintifice:
1. recunoasterea de catre oamenii de stiinta ca exista o lume reala, independenta de subiectul
observator, ca faptele observate sunt reale si nu un produs al mintii observatorului;
2. acceptarea principiului ca raporturile dintre lucruri nu sunt intamplatoare, ci au un sens.
Aceasta axioma impune principiul determinismului si stabileste raporturile in termeni de cauza
si efect. Determinismul siocial este mult mai dificil de probat si analizat comparativ cu
determinismul fizic, dar cu toate acestea el nu este mai putin real.
3. lumea exterioara poate fi cunoscuta prin observatie obiectiva. Adevarurile stiintifice pot fi
probate cu mijloace riguroase si pot fi verificate de catre alti oameni de sitiinta.

Cunoasterea comuna Cunoasterea stiintifica

Nun - nu este cuprinsa intr-un corp stiintific
- este tacita sau implicita – pt multe dintre
explicatiile
pe care pe care le dam in mod obisnuit
fenomenelor sociale si compo nu pute
comportamentelor nu putem furniza argumente;
x. T ex. toti judecatorii sunt corupti
- subiectiva,emotionala, pasionala. Cunoasterea cotidiana
este curpinsa intr-un corp stiintific
- rezultatele sunt inregistrate si
verificabile . spre deosebire de
cunoasterea comuna care cel mai
adesea, este exprimata verbal si
nefundamentata pe un proces de
verificare a datelor, cunoasterea
stiintifica presupune intotdeauna
inregistrarea si stocarea datelor.
- obiectiva – se bazeaza intotdeauna
pe instrumente de masurare
 Presupune un grad ridicat de ex. Chestionare/grila de
subiectivitate, depinzand de interesele ,valorile observatie
si convinderile oamenilor.
Ex: apreciem mai bine aceleasi comportamente
daca ele sunt savarsite de persoane care ne plac,
decat daca sunt savarsite de persoane care nu ne
plac
-selectiva, fals generalizatoare - in procesul de -centrata pe gasirea de dovezi –
cunoastere cotidiana , oamenii selecteaza din evita generalizarea pripita si este
multitudinea fenomenelor pe care le observa doar exacta
acele informatii care li se par utile/interesante, ori
care confirma parerile lor prealabile
- se bazeaza pe prejudecati si este influentata de - se foloseste de instrumente
societate specifice pt a construi explicatii ale
Multe lucruri pe care le stim despre oameni si faptelor sociale abordate
despre viata sociala nu au la baza propriile
experiante
-este contradictorie – acelasi fenomen poate fi - nu are constructii contradictorii-
judecat si explicat diferit de persoane diferite / de chiar daca exista teorii sociologice
aceeasi persoana in momente diferite. alternative, care explica diferit
Ex. Chiulul (absenteismul) de la ore- in incercarea anumite fapte si procese sociale, ele
de a explica de ce a crescut nr. Elevilor care intern nu sunt contradictorii
lipsesc de la ore, profesorii vor spune ca „elevii
nu mai sunt interesati sa invete”, in timp ce elevii
sau parintii vor spune ca „interesul profesorilor si
calitatea lor lasa de dorit”
- inconsistena in timp – acelasi fenomen poate fi - nu este incosistenta in timp – o
judecat si explicat diferit in momente diferite de teorie sociologica nu isi schimba
timp. continuturile in functie de parerile
personale. Evolutia unei teorii se
face in conditiile acceptate de
comunitatea oamenilor de stiinta.

“Cunoasterea comuna este gresita, numai cea stiintifica este corecta”

Argument:
Nu trebuie sa ajungem la concluzia ca tot ce stim la nivelul simtului comun este intotdeauna fals si
ca doar cunoasterea stiintifica ne poate oferi o imagine corecta asupra vietii sociale. In realitate, foarte
multe dintre lucrurile pe care oamenii le cunosc la nivelul simtului comun au fost analizate si validate
de studiile sociologice. Astfel, multe proverbe care ilustreaza rezultatele cunoasterii comune se pot
regasi cu usurinta intr-o serie de legi si principii sociologice:
- “Copilul cu multe moase ramane neinfasat”: proverbul este formulat sub numele de efectul
pierderii de vreme potrivit caruia, cu cat numarul persoanelor responsabile de aceeasi sarcina este mai
mare, cu atat mai mic este efortul depus de fiecare persoana in parte.
- “Mai degraba vezi paiul din ochiul altuia decat barna din ochiul tau”: proverbul poate fi corelat
cu analizele privind mecanismele de atribuire a cauzelor comportamentelor sau evenimentelor noastre
si ale altora. Proverbul exprima ceea ce in sociologie numim eroarea fundamentala de atribuire.
Potrivit acesteia, avem tendinta de a considera ca lucrurile bune care ni se intampla noua se datoareaza
calitatilor noastre, in timp ce lucrurile bune care li se intampla celorlalti se datoreaza norocului,
hazardului, conjucturilor favorabile.
Situatia se schimba atunci cand oamenii explica esecurile: de regula, atribuim esecurile personale
unor cauze externe potrivnice pe care nici nu le puteam controla, pe cand esecurile celorlalti sunt
atribuite unor cauze care tin de persoanele respective (cauze interne).
In concluzie , putem spune ca sociologia ne ajuta sa ajugem la o cunoastere mai buna si complexa a
vietii sociale, permitandu-ne sa depasim aparentele si judecatile superficiale. In acelasi timp,
cunoasterea sociologica ne poate ajuta la fundamentarea unor decizii prin eliminarea falselor
presupozitii.

C.

1. Pozitivismul si sociologia interpretativa:

- ca fondatori au fost A. Comte, M. Weber
- in teoriile lor punctau orientarile pozitiviste deoarece acestea erau conturate in functie de
faptele, fenomenele si procesele sociale.

2. Empirismul si operationalismul
- se pune accent pe partea practica si pe operationarea conceptelor; este vorba de o orientare
interpretativa.

3. Teoria organicista
- H. Spencer constata asemanarile dintre societate si organismul uman, referindu-se la individ
(acesta vazandu-l ca pe o celula sociala deoarece societatea se afla intr-o continua crestere si
dezvoltare sociala)

4. Teoria psihologica a societatii

- ne arata interesele, scopurile, telurile si relatiile dintre indivizi. Acestea sunt elementele esentiale
ce compun societatea sau baza societatii.
5. Teoria functionalistica- sociatatea este privita ca un sistem, ca un intreg compus di maoi multe
pari aflate in interactiune, fiacare parte indeplinind o anumita functie.
- T. Parsons pune accent pe functia interactiunii dintre indivizi; societatea este vazuta de acesta
ca fiind una dinamica functionala.

E. Dimensiuni si Functii ale sociologiei

Dimensiuni ale sociologiei:

1. raportul individ – societate

def. Dpdv statistic- individul= reprezinta o parte dintr-un intreg, unul dintr-o colectivitate
def. Dpdv sociologic = unicat in spatiul social, se diferentiaza de ceilali prin modul de a gandi,
de a actiona, prin infatisare, exprimare

2. raportul teoretic –empiric ( pe cale experimentala)

asigura trecerea de la teorie la partea concreta (prin experiment) si invers

Functiile sociologiei

1. Descrierea si explicarea realitatii sociale

Daca sociologia se limiteaza doar la descrierea fenomenelor , faptelor sociale ea poarta

denumirea de sociografie. Insa aceasta urmereste sa descrie si sa explice fenomenele, faprele,
relatiile sociale dintr-un spatiu social dat.
Descrierea are un caracter static iar explicatia un caracter dinamic
2. Abordarea critica si obiectiva a realitatii sociale

Neutralitatea axiologica pune accent pe eliminarea distorsiunilor ,prin inlaturarea subiectivitatii

cecetatorului, acesta fiind unul obiectiv .

3. Caracterul practic-aplicativ
 Ac functie a luat nastere odata cu aparitia sociologiei din nevoia de a rezolva probleme practice.

Ramuri / domenii de studiu ale sociologiei

1. Dupa tipul de comunitate

a. comunitati mici (comunitati rurale) – ex. Satul, couna

b. comunitati mari ( comunitati urbane) – ex. Orasul, metropola

2. dupa domeniul de activitate

a. ramura juridica
b. r. Politica
c. r. Economica
d. r. Culturala
e. r. Istorica
f. r. Religiei

3. dupa tipul de intstitutii

a. institutia familiei
b. scoala
c. organizatii guvenamentale si nongunernamentale