Capitolul I : SOCIOLOGIA CA STIINTA

A. Sociologi
B. Cunoastere comuna si stiintifica
C. Perspective teoretice
A.
a. Auguste Comte
- este cel care a propus numele de sociologie pentru aceasta stiinta.
- a utilizat la inceput numele de fizica sociala
- a utilizat 2 cuvinte clasice: socios (din latina) = multime si logos (din greaca) = stiinta.
Def, sociologia este stiinta despre societate
Pentru Comte metoda reprezenta elementul central pe baza caruia se putea construi noua disciplina.
Aceasta metoda era numita de Comte metoda pozitiva si se fundamenta pe ideea ca nu se poate face
studierea realitatii decat pe baza culegerii de informatii si date sociale obtinute direct din realitate, cu
ajutorul unor instrumente care permit masurarea fenomenelor sociale.
El a incercat sa gaseasca legile universale ale evolutiei societatilor, la fel cum, in fizica, Newton, reusise
sa ajunga la asemenea legi universale. Pentru el legea universala care putea explica evolutia societatii era
legea celor 3 stadii.
Legea celor 3 stadii:
1. Teologic realitatea se confunda cu adevarul, omul crede ca prin credinta afla adevarul.
2. Metafizic pune accent pe esenta si ratiune (principiul lumii prin ratiune)
3. Pozitiva pune accent pe experienta si observatie
Cunoasterea pozitiva este cunoasterea bazata pe date empirice, cea bazata pe analiza cu mijloace
stiintifice a realitatii.

b. Herbert Spencer
- a luat ca model o stiinta consacrata a vremii, dar nu fizica, insa, ci biologia.
- a fost preocupat de evolutia societatilor si de legile care guverneaza aceasta evolutie
Pentru el societatile evolueaza si se comporta asemanator unor organisme : se nasc,cresc, se dezvolta,
imbatranesc, si chiar dispar. Din acest motiv, sociologia lui a mai fost si numita si darwinism social, dupa
numele autorului teoriei evolutiei speciilor, Charles Darwin, desi Spencer a inceput sa publice aceste teze
inaintea aparitiei celebrei lucrari Originea speciilor a lui Darwin.
Spencer nu cauta sa explice cum au loc procesele de schimbare sociala, ci, la fel ca si Comte, este
preocupat mai degraba de gasirea unor legi universale ale evolutiei societatilor.
El considera ca in istorie au existat 2 mari tipuri de societati:
- societati militare
- societati industriale
Spencer pune in discutie ideea ca societatile, asemenea organismelor, evolueaza permanent,
dezvoltandu-se si adaptandu-se la cerintele impuse de evolutia sociala.

c. Karl Marx
- renunta la termenul de societate, care este considerat mult prea filozofic si utilizeaza in locul
acestuia conceptul de formatiune social-economica. Acest termen se refera la un tip particular de societate,
existenta intr-un anumit context geografic si istoric, care este caracterizata de un mod de productie
economica.
Formuleaza o lege universala a evolutiei societatilor, legea concordantei dintre fortele si relatiile de
productie. Potrivit acesteia, fiecare formatiune social-economica este caracterizata de un mod de productie.
Acesta este determinat de relatia dintre cele 2 componente ale sale : fortele de productie si relatiile de
productie.
Fortele de productie sunt formate din mijloacele necesare productiei (masini, utilaje) si din forta de
munca.

Relatiile de productie sunt relatiile care se stabilesc intre oameni la nivelul modului de productie.
Cele mai importante relatii sunt cele de proprietate.
Intre fortele de productie si relatiile de productie apare o contradictie manifestata intre:
- caracterul social al muncii
- caracterul privat al proprietatii
In fiecare formatiune social-economica exista cel putin 2 clase sociale ale caror interese sunt legate de
dezvoltarea fortelor de productie sau de dezvoltarea relatiilor de productie.

d. Max Weber
- considera ca procesul de cunoastere a vietii sociale trebuie sa plece de la intelegerea actiunilor pe care
oamenii le savarsesc in societate si pe care le putem numi actiuni sociale.
Acest tip de metoda, a intelegerii * poarta numele de comprehensiune.
Pentru M.Weber sociologia nu mai este o stiinta a societatii in general, ci o teorie despre actiunea
sociala.
Fata de stiintele naturii, in care cercetatorul este separat total de realitatea pe care o studiaza, in
sociologie el este parte integranta a acestei realitati. Mai mult, daca in lumea fizica nu putem spune ca
miscarea corpurilor ar avea la baza intentii, motivatii sau vointa, actiunea sociala, pe care o studiaza
sociologia, se bazeaza pe aceste elemente. Ea are o baza subiectiva, este guvernata de vointa si de
motivatie, iar actiunile oamenilor au semnificatie pentru acestia.
Cunoasterea acestei semnificatii presupune * comprehensiunea.
Ex: daca un elev participa la un concurs sportiv pentru a se califica la o intrecere nationala, putem fi
siguri ca acel elev este constient de ceea ce face, este motivat si manifesta vointa pentru a participa si, cu
siguranta, are un inteles pentru actiunile pe care le intreprinde.
Sociologia are 2 dimensiuni:
- o dimensiune academica
- o dimensiune aplicativa

B.
Cunoasterea comuna:
def. insusirea de catre agentul cunoscator a unei informatii legate nemojlocit de continutul praxiologic
in care actioneaza.
- fiecare individ isi insuseste o suma de cunostinte dobandite prin intermediul limbajului
transmise din generatie in generatie sau transmise printr-o experienta directa.

Cunoasterea stiintifica:
- presupune gandire stiintifica ce se completizeaza printr-o coerenta logica si valoare.

Axiome ale cunoasterii stiintifice:

1. recunoasterea de catre oamenii de stiinta ca exista o lume reala, independenta de subiectul
observator, ca faptele observate sunt reale si nu un produs al mintii observatorului;
2. acceptarea principiului ca raporturile dintre lucruri nu sunt intamplatoare, ci au un sens.
Aceasta axioma impune principiul determinismului si stabileste raporturile in termeni de
cauza si efect. Determinismul siocial este mult mai dificil de probat si analizat comparativ cu
determinismul fizic, dar cu toate acestea el nu este mai putin real.
3. lumea exterioara poate fi cunoscuta prin observatie obiectiva. Adevarurile stiintifice pot fi
probate cu mijloace riguroase si pot fi verificate de catre alti oameni de sitiinta.

Cunoasterea comuna

Cunoasterea stiintifica

este curpinsa intr-un corp stiintific

Rezu - rezultatele sunt inregistrate si verifi- este tacita sau implicita pt multe dintre explicatiile
cabile
pe care pe care le dam in mod obisnuit fenomenelor sociale si
compo. spre deosebire de cunoasterea
comuna
care cel mai adesea, este
nu pute comportamentelor putem furniza argumente;
exprimata verbal si nefundamentata pe
Ex. T ex. toti judecatorii sunt corupti
un pro un proces de verificare a datelor,
cunoasterea stiintifica presupune
intotdeauna inregistrarea si stocarea
datelor.
-obiectiva
se bazeaza intotdeauna pe
- subiectiva,emotionala, pasionala. Cunoasterea cotidiana
Instru instrumente de masurare,,ex.
Presupune un grad ridicat de subiectivitate, depinzand
Chestionare/grila de observatie
De interesele ,valorile si convinderile oamenilor.
Ex:apreciem mai bine aceleasi comportamente daca ele
sunt savarsite de persoane care ne plac, decat daca sunt
savarsite de persoane care nu ne plac
-centrata pe gasirea de dovezi evita
-selectiva, fals generalizatoare - in procesul de
generalizarea pripita si este exacta
cunoastere cotidiana , oamenii selecteaza din
multitudinea fenomenelor care le observa doar acele
informatii care li se par utile/interesante, ori care
confirma parerile lor prealabile
- se bazeaza pe prejudecati si este influentata de societate - se foloseste instrumente specifice pt a
Multe lucruri pe care le stim despre oameni si despre
construi explicatii ale faptelor sociale
viata sociala nu au la baza propriile experiante
abordate
-este contradictorie acelasi fenomen poate fi judecat si
- nu are constructii contradictorii- chiar
explicat diferit de persoane diferite / de aceeasi persoana
daca exista teorii sociologice alternative,
in momente diferite.
care explica diferit anumite fapte si
Ex. Chiulul (absenteismul) de la ore- in incercarea de a
procese sociale, ele intern nu sunt
explica de ce a crescut nr. Elevilor care lipsesc de la ore,
contradictorii
profesorii vor spune ca elevii nu mai sunt interesati sa
invete, in timp ce elevii sau parintii vor spune ca
interesul profesorilor si calitatea lor lasa de dorit

Nun - nu este cuprinsa intr-un corp stiintific

- inconsistena in timp acelasi fenomen poate fi judecat

si explicat diferit in momente diferite de timp.

- nu este incosistenta in timp o teorie

sociologica nu isi schimba continuturile in
functie de parerile personale. Evolutia unei
teorii se face in conditiile acceptate de
comunitatea oamenilor de stiinta.

Cunoasterea comuna este gresita, numai cea stiintifica este corecta

Argument:
Nu trebuie sa ajungem la concluzia ca tot ce stim la nivelul simtului comun este intotdeauna fals si ca
doar cunoasterea stiintifica ne poate oferi o imagine corecta asupra vietii sociale. In realitate, foarte multe
dintre lucrurile pe care oamenii le cunosc la nivelul simtului comun au fost analizate si validate de studiile
sociologice. Astfel, multe proverbe care ilustreaza rezultatele cunoasterii comune se pot regasi cu usurinta
intr-o serie de legi si principii sociologice:
- Copilul cu multe moase ramane neinfasat: proverbul este formulat sub numele de efectul pierderii de
vreme potrivit caruia, cu cat numarul persoanelor responsabile de aceeasi sarcina este mai mare, cu atat mai
mic este efortul depus de fiecare persoana in parte.
- Mai degraba vezi paiul din ochiul altuia decat barna din ochiul tau: proverbul poate fi corelat cu
analizele privind mecanismele de atribuire a cauzelor comportamentelor sau evenimentelor noastre si ale
altora. Proverbul exprima ceea ce in socilogie numim eroarea fundamentala de atribuire. Potrivit acesteia,
avem tendinta de a considera ca lucrurile bune care ni se intampla noua se datoareaza calitatilor noastre, in
timp ce lucrurile bune care li se intampla celorlalti se datoreaza norocului, hazardului, conjucturilor
favorabile.
Situatia se schimba atunci cand oamenii explica esecurile: de regula, atribuim esecurile personale unor
cauze externe potrivnice pe care nici nu le puteam controla, pe cand esecurile celorlalti sunt atribuite unor
cauze care tin de persoanele respective (cauze interne).
In concluzie , putem spune ca sociologia ne ajuta sa ajugem la o cunoastere mai buna si complexa a vietii
sociale, permitandu-ne sa depasim aparentele si judecatile superficiale. In acelasi timp, cunoasterea
sociologica ne poate ajuta la fundamentarea unor decizii prin eliminarea falselor presupozitii.

C.
1. Pozitivismul si sociologia interpretativa:
- ca fondatori au fost A. Comte, M. Weber
- in teoriile lor punctau orientarile pozitiviste deoarece acestea erau conturate in functie de faptele,
fenomenele si procesele sociale.
2. Empirismul si operationalismul
- se pune accent pe partea practica si pe operationarea conceptelor; este vorba de o orientare
interpretativa.
3. Teoria organicista
- H. Spencer constata asemanarile dintre societate si organismul uman, referindu-se la individ (acesta
vazandu-l ca pe o celula sociala deoarece societatea se afla intr-o continua crestere si dezvoltare sociala)
4. Teoria psihologica a societatii
- ne arata interesele, scopurile, telurile si relatiile dintre indivizi. Acestea sunt elementele esentiale ce
compun societatea sau baza societatii.
5. Teoria functionalistica- sociatatea este privita ca un sistem, ca un intreg compus di maoi
multe pari aflate in interactiune, fiacare parte indeplinind o anumita functie.

- T. Parsons pune accent pe functia interactiunii dintre indivizi; societatea este vazuta de acesta ca
fiind una dinamica functionala.