1.

IMPORTANȚA ȘTIINȚELOR SOCIALE:

- Stiintele sociale = constituite de o grupare de discipline academice. Exemple:
 Sociologia => vizeaza relatiile sociale (dintre oameni); a aparut la sf. secolului al XIX - lea
 Antropologia => originea, evolutia omului, in corelatie cu mediul biologic, cultural
 Psihologia => procesele psihice ale oamenilor => sufletul oamenilor
 Istoria => studiaza dezvoltarea in timp a comunitatilor umane => timpul oamenilor
 Economia => cerceteaza relatiile de schimb dintre oameni=> bunurile oamenilor
 Politologia => modurile de guvernare ale colectivitatilor umane => cetatile oamenilor
- Toate acestea au principii metodologice diferite, insa au in centru omul ca fiinta sociala
- Stiintele sociale se concentreaza pe aspecte particulare ale existentei umane
- Dintre stiinte lipseste filozofia => trebuie plasata in amonte fata de stiintele sociale si
naturale, deoarece ea discuta temeiurile lumii (existentei) umane si ale lumii naturale.

2. IMPORTANTA SOCIOLOGIEI:
- Relatiile dintre oameni stau la baza tuturor constructiilor propriu – zis umane
- intretine o relatie privilegiata cu filozofia (=fiica legitima a filozofiei sociale) prin ,,tema
alterității” => una dintre temele fundamentale pt reflectia filozofica, cercetarea sociologica
- este un raspuns pentru problemele care apar intr-o societate din ce in ce mai complexa
- sf. sec. 18: industrializarea rapida, bruiajul maselor in miscare, refluzurile revolutiilor
burgheze => au determinat nevoia unei noi stiinte care sa ,,ordoneze” din nou lumea.

3. RAPORTUL DINTRE INDIVIDUALITATE ȘI GRUP (SOCIABILITATE):

- Sociologia reprezinta studiul vietii sociale umane (= individualitate), al grupurilor, al
societatilor si al conexiunilor stabilite intre acestea
Individualismul => accentul abordărilor cade asupra individului luat separat, independent; sunt
clamate libertatea și autodeterminarea individuală.
Holismul => individul este privit ca o componentă interdependentă în cadrul colectivității; se
pune accent pe importanta colectivității, a societății asupra individului.
- Acestea = teme prezente in filozofie, sociologie; produc paradigme interpretative specifice
- Un individ depinde de un grup => 3 genuri de motivaţii care conduc spre socializare:
 căutarea de identitate prin apropierea unor caractere psihosociale care marchează atât
comunalitatea, cât şi diferenţa;
 individul spera să dobândească anumite avantaje/ agremente materiale sau morale;
 adeziunea concretă la un ideal, angajamentul pentru o cauză şi predispoziţia la servitute.

4. SOCIOLOGI CLASICI/CONTEMPORANI; IMPORTANȚA TEORIILOR LOR:

 Anthony Giddens: ,,Sarcina sociologiei este de a studia echilibrul rezultat dintre
reproducerea sociala (= felul in care se mentin in timp societatiile) si transformarea sociala
(= schimbarile suferite de acestea).” => se exprima stadiul atins de cunoasterea societatii
 Pierre Bourdieu => omul, de mic, are anumite predispoziţii induse, datorită celor 3 capitale
(social, cultural, economic), ceea ce-i determină ocuparea unei poziţii într-un spaţiu social

 George Herbert Mead => Teoria despre sine (cartea lui ,,Mind, Self and Society” - 1934):
concepția pe care o persoană o deține în mintea ei, rezultă din interacțiunea socială cu
ceilalți. Aceasta teorie = argument împotriva determinismului biologic => sinele nu este
inițial acolo la naștere/ începutul unei interacțiuni sociale => este construit și reconstruit în
procesul de experiență și activitate socială. Activitatea lui Mead în acest domeniu a stimulat
dezvoltarea teoriei interacțiunii simbolice , acum un cadru major în cadrul sociologiei.
SOCIOLOGI CLASICI (FONDATORII SOCIOLOGIEI):

 Auguste Comte => fondatorul teoriei pozitiviste + al cuv. ,,sociologie” : el semneaza

certificatul de nastere al sociologiei, prin atragerea ei in grupul demn de incredere al
tipurilor de cunoastere pozitiviste, cele care au in vedere faptele si conexiunile dintre ele
(vezi sf. sec. 18)

 Karl Marx => a încercat să explice schimbările care aveau loc în timpul Revoluției Franceze
(1789) în societate. S-a concentrat asupra legăturii dintre problemele economice și
instituțiile sociale. Schimbările erau legate de dezvoltarea capitalismului.

 Émile Durkheim => sociologia „studiază faptele sociale ca niște lucruri” => ceea ce susține o
societate sunt valorile și obiceiurile împărtășite de membrii ei + analiza suicidului
- Primele lucrari metodologice (,,Regulile metodei sociologice” – stabileste ce este un fapt
social; ,,Sinuciderea”) ii apartin lui E. Durkheim => contribuie la autonomizarea sociologiei
- Exista 2 reguli de bază pentru interpretarea faptelor sociale:

a) A admite ca exista fapte sociale => ,,sunt moduri de actiona si de a simti exterioare
individului” si sunt dotate, in ceea ce il priveste, cu o putere de coercitie + ii impun respect
- El considera ca nu individul este singura sura a actelor sale, ci sursa actelor sale trebuie
cautata in structura materiala si simbolica a societatii.
- Dependenta sa de mediul social este atat de mare, astfel incat nu poate fi conceput ca
stapan absolut al propriului destin.

b) Faptele sociale sa fie considerate ,,obiecte” => faptele sociale au un anumit mod de a se
detasa de subiectul infaptuitor si de a constitui intr-un material aparte, extra-individual,
obiect de studiu pentru cercetator.

 Max Weber => determina raportul dintre individ si mediul social constrangator:
a) Face disctinctia dintre: * actiune individuala = aportul psihologiei si al psihologiei sociale au
dezvaluit o mare parte a mecanismelor acestora
* actiune sociala = ,,o actiune orientata intr-un mod semnificativ
spre celalalt” => numai actiunile sociale pot fi intelese in sociologie. Clasificare:

a) Actiunea traditionala => individul se comporta (mai mult sau mai putin) inconstient, in
conformitate cu unele obiceiuri, valori pe care el le resimte ca niste constrangeri ,,naturale”,
prin autoritatea primita de la acceptarea membrilor societatii (majoritatea).

b) Actiunea afectiva => in opozitie cu a. trad. => nu este orientata spre un scop anume

c) Actiunea rationala ca valoare => manifestare condusa de valori puternice => se capata
caracterul de rationalitate, insa sunt ignorate consecintele. (ex. Jurnalistul demizioneaza din
cauza lipsei libertatii de exprimare => nu ia in seama consecintele financiare/ de alta natura)

d) Actiunea rationala ca finalitate => ca la valoare => individul stabileste (pe langa obiectivele
pe care le are de atins) mijloace pt a se realiza/ efectele secundare ale actiunilor sale

5. RAPORTUL DINTRE CUNOAȘTEREA COMUNĂ ȘI CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ:

 CUNOASTEREA COMUNA: LIMITE CUNOASTEREA STIINTIFICA
= cunoasterea pe care oamenii o realizeaza spontan in = urmareste scopuri precise si
cadrul experientei cotidiene fara utilizarea unor metode se desfasoara pe baza unor
speciale reguli, intr-o maniera
organizata si sistematizata

a) Subiectivitatea => fiecare individ se raporteaza = obiectiva => se bazeaza

diferit la realitate, in functie de valorile, interesele, permanent pe instrumente de
aspiratiile sau valorile sale/ ale grupului din care face masurare:
parte. Interpretarile de acest tip sunt inexacte/eronate  Chestionare
=> sufera un proces de traducere fidel in raport cu  Grile de observatie
credintele noastre, dar infidel in raport cu realitatea.  analiza interpretarea
obiectiva a datelor

b) Supra-generalizarea => transferarea nejustificata a

caracteristicilor unui fapt sau fenomen asupra unui - Rezultatele cunoasterii
intreg grup de fenomene de acelasi tip, pe temeiul stiintifice sunt inregistrate
propriei experiente/ al unei experiente restranse. Ex. in baza unor norme
Nu toti tiganii sunt hoti. metodologice bine definite
si verificabile permanent,
c) Lipsa de precizie => sunt emise judecati care raman la acest fapt permitand
nivel vag si care (nefiind false) sunt inoperante, pentru acumularea cunoasterii
ca le lipsesc detaliile semnificative.

= intamplatoare, dezorganizata, nu este cuprinsa intr-un

corp sistematic de cunostinte
d) Prejudecățile și stereotipurile => informatii primite de-
a gata pe care individul nu le verifica prin propria
experienta, dar pe care le vehiculeaza cu aplombul
specific unei cunoasteri stiintifice. Nu sunt total
neadevarate, insa sunt supra-generalizate.
= are mereu caracter sistematic
si se efectueaza prin teorii
stiintifice riguros structurate,
fiind acceptate de comunitatea
oamenilor de stiinta

6. MECANISME ȘI ERORI SPECIFICE CUNOAȘTERII COMUNE:

a) Efectul falsului consens => oamenii presupun ca marea majoritateare aceasi opinie ca a lor
(uneori pt a-si confirma propriile optiuni) => efect: ex. Votez cu PNL, ca toti voteaza.

b) Efectul încadrării => aprecierile oamenilor cu privire la un anumit subiect depind de modul
in care acesta a fost prezentat => oamenii se lasa influentati de informatiile date

c) Efectul ancorării => aprecierile noastre pornesc de la un anumit reper care ni se ofera

d) Mecanismele simulării mentale => judecati pe care le emitem in functie de posibilitatea de

a imagina scenarii alternative la un anumit fapt. (Ex. stirea cu fetele violate)

7. RELAȚIA DINTRE SCOPURILE INDIVIDUALE ȘI SCOPURILE GRUPULUI:

- grup social = ansamblu de indivizi reuniti printr-o comunitate de interese, norme, valori.
- Indivizii se pot reuni intr-un grup pentru scopuri comune: disparitia poluarii/ violentei etc.
- Un aspect al participarii individului la activitatea unui grup = coincidenta scopurilor
personale cu scopurile comune. Exista 3 stari specifice ale grupului:

a) Sodalitatea = nevoia de asociere umana pentru atingerea obiectivelor, intereselor, nevoilor

pe care individul nu le poate indeplini de unul singur => Formele particulare:

 Grupurile de presiune => ,,o coalitie ocazionala sau permanenta, formata din actori sociali
ce isi propun sa smulga puterii politice unele scutiri sau privilegii”.
- se formeaza pentru atingerea scopurilor comune => efortul de mobilizare poate proveni
dintr-un numar mic de indivizi , care urmaresc sa convinga un grup mai mare de necesitatea
actiunii care serveste numai celor dintai.
- Majoritatea grupurilor de presiune au scopuri oculte => cadrul grupurilor de presiune
= ,,piata politica” (J. Baechler). Ex. solicitarea voturilor de catre politicieni (prin promisiuni,
cadouri) = joc de interese personale => individul voteaza pentru avantajele personale

 Partidele politice => ,,o coalitie permanenta si organizata, ce are drept obiectiv cucerirea
puterii politice” => organizatie ce solicita in mod democratic votul populatiei

b) Sociabilitatea = capacitatea umana de a forma retele, prin care unitatile de activitate,

individuale sau colective transmit informatiile ce le exprima interesele, pasiunile, opiniile.
- Indivizii stabilesc legaturi informale cu alti indivizi intr-o organizatie, in functie de criterii
personale => Ex: colegi de serviciu = prieteni (jurnalistii de la posturi TV concurente etc).
- Grade de spontaneitate ale relatiilor: * retelele => ,,Cine pe cine frecventeaza?”
* civilitate => indivizii se reunesc in cafenele, cluburi
(locuri de intalnire) pentru a discuta, a impartasi opinii => discutiile sunt tolerate de toti
- sunt excluse discutii amanuntite despre politica, probleme profesionale, religii etc.
- nu exista interventii de autoritate => membrii sunt egali, indiferent de statutul social

c) Socialitatea = capacitatea umana de a mentine impreuna grupurile si retelele, de a le

asigura coerenta si coeziunea ce le constituie in societati

8. ROLUL ȘI STATUTUL:

Rol = aportul minim pe care il solicita grupul de la individ, care ia forma unei prestatii
conditionate social, se constituie intr-un anumit rol. Legat de conceptul de rol = statutul

Statut = importanta sociala ce se acorda rolului unui individ, adica pozitia lui in ierarhia
simbolica a grupului.