SOCIOLOGIA FAMILIEI -1–

I.
Sociologie Generala

Sociologia este o ramura a stintelor sociale, un ansamblu de discipline

care examineaza natura comportamentului uman si a societatii umane,
precum si produsele care rezulta din amandoua. Pentru a descoperi care este
aportul sociologiei la intelegerea vietii sociale este necesar sa cunoastem
care este rolul celorlalte stiinte sociale colaterale.
Stiinte colaterale:
1. Antropologia cu cele doua ramuri :
- antropologia fizica – ce se ocupa de studierea fiinte umane ca
organism biologic. Aceasta studiaza radacinile noastre biologice,
legaturile noastre cu alte specii si varietatile biologice existente,
concentrandu-se asupra studierii fosilelor umane si a obiectelor
omului primitive
- antropologia culturala – ce se ocupa de natura si evolutia
societatilor ce nu au avut posibilitatea de a fi consemnate (societati
primitive). In prezent antropologii culturali si-au indreptat atentia
asupra studierii societatilor industriale moderne (cultura – diversitatea
acesteia; structura sociala a localitatilor, comunitatilor)
2. Economia – ce se ocupa in principal de modul in care producem,
repartizam, dobandim si consumam resursele necesare. Pe langa
studierea bogatiei aceasta se preocupa si de studierea altor resurse
cum ar fi hrana, energia, etc.
3. Stiinta politicului cerceteaza problemele care implica sursele,
impartirea si folosirea puterii in societate. Studiaza procese politice la
diferite grupuri si organizatii. Politologii sunt preocupati de formele si
practicile de guvernare.
4. Psihologia – examineaza bazele si consecintele comportamentului
individual, concentrandu-se asupra factorilor care il fac pe individ sa
se comporte in feluri specifice.

1
SOCIOLOGIA FAMILIEI -2–

SOCIOLOGIA CA STIINTA

Sociologia este termenul stiintific prin care definim comportamentul

social si relatiile sociale. In limbajul comun notiunea de stiinta sugereaza
laboratoare, instrumente de masura, ecuatii dar ea se refera de fapt la o cale
prin care se obtin cunostinte despre orice fenomen.
Stiinta lucreaza cu instrumente ca : teoriile ce sunt modalitati sintetice de a
explica felul in care doua sau mai multe fenomene sunt legate intre ele,
indeosebi in functie de cum unul il produce pe celalalt. Valoarea lor consta
in faptul ca ele permit omului de stiinta sa treaca dincolo de factorii imediati,
aflati in studiu, si sa faca generalizari referitoare la alte fenomene care au
aceleasi caracteristici.
Teoriile sunt formate din variabile – trasaturi sau caracteristici care se
schimba sau in conditii diferite au valori diferite. Teoriile leaga variabilele in
modalitati care permit dezvoltarea de ipoteze – enunturi despre cum doua
sau mai multe variabile se vor schimba sau nu in anumite conditii. Ipotezele
sunt verificate prin ceea ce ele prezic in raport cu datele empirice si
informatiile observabile (faptele concrete, statisticile, etc.).
Sociologia nu este cu nimic mai putin stiinta decat chimia si fizica.
Sociologia creeaza teorii pentru a explica viata sociala.Astfel, vom intalni
teorii generale ce incearca explicatii cuprinzatoare si teorii ce incearca sa
explice fenomene mai putin cuprinzatoare aplicabile unor categorii limitate
de date.
Cu toate ca nu este mai putin stiinta ca chimia sau fizica sociologia nu are
precizia acestora deoarece este o stiinta relative noua. Studierea
comportamentului uman nu este identic cu studierea comportamentului
atomilor sau moleculelor. Oamenii sunt instabili.

Originile sociologiei

Marile transformari din Grecia in secolele al V – lea si al IV – lea i. Hr. si

respectiv, din Europa, incepand din secolul al XVII – lea pana in al XIX –
lea, au dus la dezvoltarea filosofiei ca stiinta occidentale si la luarea in
consideratie a naturii “ordinii sociale”. Sociologia s-a dezvoltat in prima
parte a secolului al XIX –lea ca raspuns la schimbarea conditiilor sociale

2
SOCIOLOGIA FAMILIEI -3–

Definitia sociologiei – stiinta care se ocupa de studiul descrierii

structurii si fiziologiei societatii, al relatiilor interumane in cadrul
grupurilor sociale, precum si al institutiilor din societatea data.

Intemeietorii sociologiei

Auguste Comte (1798 – 1857) – este considerat intemeietorul

sociologiei, dupa ce in 1838 a inventat acest termen pentru a defini o metoda
speciala de a studia societatea. Scopul lui Comte era acela de a folosi aceasta
stiinta pentru a vindeca relele sociale. Comte s –a axat asupra a doua aspecte
specifice ale societatii : ordinea si stabilitatea pe care le-a numit statistica
sociala si schimbarea sociala pe care a numit-o dinamica sociala. Comte
crede ca acestia sunt factorii care tin societatea laolalta si care provoaca
schimbarea. Totalitatea parerilor comune ale membrilor societatii
favorizeaza stabilitatea acesteia. El vede schimbarea sociala ca pe un proces
evolutiv care duce societatea spre stari din ce in ce mai bune. Ideile acestuia
s-au concentrat in deosebi asupra schimbarii si gasirea unei metodologii
riguroase de studiere a socialului.
Herbert Spencer (1820 – 1903) a continuat si dezvoltat opera lui
Comte. El incearca sa explice ordinea sociala si schimbarea sociala
comparand societatea cu un organism viu. Folosind aceasta “analogie
organica” Spencer a vazut societatea ca pe un system compus din parti
interdependente. Dupa Spencer sociologia descopera structurile sociale
importante si studiaza modul in care acestea functioneaza pentru a produce o
societate stabile. In anumite privinte, el este precursorul gandirii sociologice
“structural – functionaliste”. Spencer a fost interesat de conceptual evolutiv
al “supravetuirii celor mai puternici” si l-a aplicat la studiul schimbarii
societatii. El a sustinut ca, daca guvernul nu ar interveni, societatea s-ar
debarasa de “neputinciosi” permitandu-le doar celor mai buni sa
supravetuiasca si sa se reproduca.
Karl Marx (1818 – 1883) filosof si revolutionar de origine germana,
Marx a petrecut multi ani facand o cercetare istorica scrupuloasa a naturii
societatii. A fost interesat in studierea structurilor sociale cu scopul de a face
societatea mai buna. Marx crede ca legile fundamentale ale istoriei ar putea
fi gasite in structura economica a societatii. El vede societatea divizata in
doua clase, cei care poseda mijloacele de a produce bogatie si cei care nu
poseda nimic; in esenta bogati si saraci. El crede ca aceasta divizare da
nastere in mod inevitabil la “conflictul de clasa”. Considera istoria omenirii
ca pe o lupta de clasa: proprietarii de pamant impotriva iobagilor, stapanii

3
SOCIOLOGIA FAMILIEI -4–

impotriva sclavilor, capitalistii impotriva proletarilor. Dupa parerea sa

contradictiile inerente provoaca crize economice care genereaza noi structuri
sociale. Aceasta conceptie denumita “materialism dialectic sustine ca
structurile nou create sunt mai bune dar mai represive. El vede conflictul ca
pe un progres.
Émile Durkheim (1858-1917) a manifestat interes deosebit fata de
ceea ce tine societatea laolalta: problema ordinii sociale. Modul sau de
abordare era functionalist: a studiat ce functie indeplinesc diversele elemente
sociale in mentinerea coeziunii sociale. El s-a concentrate asupra importantei
opiniilor si valorilor (constiinta colectiva) si a ritualului colectiv. Societatea
este tinuta laolalta de forma structurii ei sociale. In vechea societate, mai
putin specializata, oamenii erau legati intre ei datorita asemanarilor.
Majoritatea oamenilor faceau lucruri asemanatoare “generalistii”. Aceasta
asemanare ii unea prin ceea ce Durkheim a numit “solidaritate mecanica”.
Pe masura ce societatea a devenit tot mai complexa si mai diferentiata
oamenii si au asumat sarcini specializate ce erau necesare atat unora cat si
altora. Durkheim a numit acest fel de legatura , prin sprijin mutual si
interdependenta “solidaritate organica”
Durkheim sustine ca sociologia trebuie sa studieze “faptele” sociale sau
fortele care exista in afara indivizilor si le forteaza comportamentul. El crede
ca oamenii incorporeaza aceste influente sociale coercitive in identitatea lor,
prin aceasta transfotmand “controlul social” in “autocontrol”.
Max Weber (1864 – 1920) sociolog german a avut o influenta uriasa
asupra sociologiei contemporane. Ideea centrala a studiului lui Weber a fost
actiunea sociala. A manifestat un deosebit interes fata de valorile, opiniile,
intentiile care ne calauzesc si ne dirijeaza comportamentul. El a dezvoltat o
metodologie, verstehen (intelegere sau intuitie) pentru a descoperi acesti
factori fundamentali. Weber a pledat pentru o sociologie “fara valoare”,
pentru eliminarea prejudecatilor si a preferintelor in procesul de cercetare.
Intr-o alta inovatie, el a conceput “tipul ideal” , crearea unui concept al unui
fenomen care cuprinde elementele sale esentiale si cu care fenomenul lumii
reale ar putea fi comparat.Weber a vazut elementele economice doar ca una
dintre multele influente importante asupra vietii sociale. El a atribuit
importanta substantiala statutului social obtinut din caracteristici personale
sau stima si putere politica, capacitate de a influenta actiunile altora. Studiile
despre organizatii, indeosebi despre birocratiei influenteaza inca cercetarea
si teoria in acest domeniu.
George Simmel (1858-1918) – a respins analogia organica a lui
Spencer. El vede societatea ca pe o “urzeala complicate, formata din relatii

4
SOCIOLOGIA FAMILIEI -5–

multiple intre indivizi care sunt intr-o interactiune constanta unul cu altul”.
Forma pe care o ia aceasta interactiune a constituit punctual central al operei
sale. Acest mod de a privi lucrurile numit sociologia formala putea fi folosit
pentru studierea unor sfere total diferite ale vietii sociale (interactiunea in
familie, relatiile de afaceri, procesul legislative). Opera sa a dus la cercetarea
“tipurilor sociale”

Teorii sociologice

Structural –functionalismul – se bazeaza pe faptul ca diverse fenomene

pot fi explicate, indeosebi structurile sociale, in raport cu consecintele lor
(sau cu functiile). Principala notiune in aceasta teori este cea de sistem, ideea
ca variatele elemente ale societatii sunt legate unul de altul intr-un asemenea
fel, incat o schimbare intr-unul duce la schimbari in celelalte. Principalul
promoter al structural - functionalismului a fost sociologul american Talcott
Parsons. Pentru acesta societatea este un system bine integrat si relativ stabil
ai carui membrii sunt in general de accord in privinta valorilor
fundamentale. Societatea tinde sa fie un sistem in echilibru sau stabilitate.
Intrucat orice schimbare sociala are efecte dezechilibrante, ea are tendinta de
a provoca nemultumiri, daca nu se produce destul de incet ca sa ofere timp
pentru a se adapta. Un alt sociology care a perfectionat functionalismul lui
Parson a fost Robert K Merton. El este cel care subliniaza ca o organizatie
poate avea atat functii evidente, consecintele care sunt cunoscute sau
asteptate precum si functii latente, functii neintentionate sau neasteptate.
De asemenea Merton arata ca structurile pot avea si disfunctii, consecinte
negative precum si eufunctii, consecinte positive. Mai mult o structura poate
fi eufunctionala pentru o parte a societatii si disfunctionala pentru o alta
parte.
Merton sustine ca nu toate structurile sunt functionale pentru o societate, de
aceea unele pot fi eliminate. In alte cazuri se impune echivalente
functionale.
Au existat si cei care au criticat aceasta teorie.Acestia au sustinut ca termenii
cheie ai acestei teorii echilibru si stabilitate sunt imprumutati din biologie si
au un caracter vag si imprecise.O alta critica este acea ca structural –
functionalismul este conservator sin u permite schimbarea.

Fenomenologia (Alfred Schutz)

5
SOCIOLOGIA FAMILIEI -6–

Reprezentantii fenomenologiei porenesc de la idea ca socitatea se

prezinta ca un datum , ca o realitate obiectiva ordonata. Orice interpretare a
lumii are la baza o rezerva de cunostinte disponibile constituita prin
sedimentarea experientelor trecute, personale sau ale celorlalti si care
functioneaza ca schema de referinta pentru experientele actuale.

Interactionismul simbolic

Interactionismul simbolic porneste de la premise ca interactiunea este

procesul social de baza. Aceasta interactiune se produce prin “simboluri”,
reprezentari care au sensuri convenite.Interactionistii simbolici se
concentreaza asupra problemei identitatii, indeosebi asupra sentimentului de
sine care, sustin ei , este un produs social. Ei analizeaza procesul social prin
care se dezvolta identitatea, cu precadere interactiunea sociala. De asemenea
ei se concentreaza asupra naturii interactiunii sociale si cum se manifesta
aceasta intr-un context de considerente si intelegeri relevante din punct de
vedere social. Se subliniaza ca acest fundament social este un proces
dynamic de sensuri schimbatoare si emergente care isi au originea in
experienta anterioara a participantilor, in contextual social al situatiei si in
trasaturile relevante le conflictului interactional. Aceasta perspectiva
subliniaza rolul activ al indivizilor in propria lor dezvoltare.

Etnometodologia
Etnologii studiaza procesele prin care sensurile sociale sunt create si
insusite. Din punct de vedere etnometodologic nu exista lume sociala
ordonata daca participantii nu convin asupra ei. Impreuna oamenii
construiesc realitatea sociala. Etnometodologii studiaza opiniile oamenilor
despre lume, cum comunica altora aceste opinii si cum inteleg si explica
regularitatile sociale

6
SOCIOLOGIA FAMILIEI -7–

II. FAMILIA

1. Definire
2. Abordarea sociologica si juridica a familiei
3. Concepte si probleme

1. Familia este institutia fundamentala in toate societatile,

dovedindu-se a fi una dintre cele mai stabile forme de comunitate umana. In
societatea contemporana utilitatea familiei ca o institutie sociala cheie este
pusa sub semnul indoielii si se vorbeste tot mai mult despre “decesul “ei.
Ce este aceasta institutie sociala care creeaza o ingrijorare atat de
profunda? Cit este de universala? Este ea, intr-adevar, functionala, fie pentru
societate ca un intreg, fie pentru indivizii care o compun?
Definirea familiei se realizeaza in termeni contextual istorici. Utilizare
singularului “familie” este tot mai evitata, realitatea extrem de variata
impune utilizarea pluralului “familii” .
Multe abordari inteleg familia drept o forma de comunitate umana
intemeiata prin casatorie, care uneste sotii si descendentii acestora prin
relatii de ordin biologic, economic, psihologic, afectiv , spiritual.
E. Stanciulescu defineste familia astfel:”unitatea sociala constituita
din adulti si copii intre care exista relatii de filiatie- naturala(de sange)
sau sociala-, indiferent de orice alte considerente”(E. Stanciulescu,
Sociologia educatiei familiale , Ed. Polirom, IASI, 1997).
O definitie completa a familiei ar fi cea data de G Murdock – “familia
este un grup social caracterizat prin rezidenta comuna, cooperare
economica si reproductie. Familia include adulti de ambele sexe, dintre
care cel putin doi au relatii sexuale recunoscute (aprobate) social si unul
sau mai multi copii, proprii sau adoptati pe care ii ingrijesc”

2. Definirea familiei comporta cel putin doua directii de

abordare:sociologic si juridic.
In sens sociologic, familia este abordata in stransa dependenta cu
functionalitatea ei, cu totatlitatea relatiilor dintre membrii ei, dintre membrii
ei si societate, rolul si importanta ei pentru societate. Familia ne apare ca o
realitate sociala distincta, ca un grup social primar al societatii in care se
manifesta multiple relatii , fundamentale fiind cele de casatorie si rudenie.

7
SOCIOLOGIA FAMILIEI -8–

In sens juridic, familia desemneaza grupul de persoane intre care

exista drepturi si obligatii, care-si au originea in acte juridice precum
casatoria, infierea, rudenia sau in raporturi asimiliate relatiilor de familie.
Cele doua sensuri ale notiunii de familie, de regula se suprapun dar,
exista in realitate si situatii in care nu apare aceasta corespondenta.
De exemplu, in cazul desfacerii casatoriei prin divort, relatiile in fapt, in
sens sociologic inceteaza, desi relatiile de familie in sens juridic continua sa
existe.
Juridic sau sociologic, familia implica urmatoarele tipuri de relatii:
1. dintre soti, ca efect al casatoriei;
2. dintre ascendenti si descendenti, ca rezultat al procrearii;
3. dintre descendenti (frati-surori);
4. dintre alte persoane care fac parte din familie(bunici- nepoti;,
socri-gineri).
Antropologul C.L.Strauss prezenta sintetic particularitatile vietii de
familie:
1. familia are la origine casatoria;
2. consta din sot, sotie si copii;
3. grupul reunit prin drepturi si obligatii morale , juridice,
economice, sociale, incluzand si drepturile sau interdictiile
sexuale.
In societatea noastra, suntem extrem de familiari cu o anumita
versiune a familei, familia nucleu, si intr-o anumita masura, cu o a doua,
familia extinsa. Exista si alte structuri familiale, de exemplu, familia
poligama.
 Familia nucleu (nucleara) consta din doi adulti de sex opus care
intretin o relatie sexuala aprobata de societate, imreuna cu proprii lor
copii sau adoptati. Aceasta este unitatea minimala panumana a organizarii
sociale. Familia nuleara reprezinta “nucleul”tuturor celorlalte forme de
structuri familiale. O reprezentare grafica a familiei ar fi urmatoarea:

8
SOCIOLOGIA FAMILIEI -9–

: femeie

: barbat

: casatorie

: descendenta

: farati, surori

Astazi, predominanta acestei forme de relatie este pusa in discutie de

recunoasterea crescanda a familiilor cu un singur parinte, a familiilor fara
copii si a “asocierii conjugale” a cuplurilor de homsexuali si lesbiene in
relatii ce sunt echivalente functionale casatoriei.
a) familia nucleara de orientare sau de origine- familia in care ne
nastem si in care ocupam statutul de copil
b) familia nucleara de procreare sau conjugala- familia pe care o
realizam prin casatorie si in care detinem statutul de adult.
 Familia extinsa – consta din doua sau mai multe familii nucleare
unite intre ele prin legaturi parinte – copil, care include si legaturile
intre frati
 Familia Poligama – familiile compuse din sotii sau sotiiie sale si copiii
lor.
Rudenia- rudenia fireasca este legatura de singe si, prin reglementare
legala, si legatura juridica dintre doua sau mai multe persoane care coboara
unele din altele, care sint, de exemplu tatal, fiul, nepotul care, fara a
descinde unele din altele au un autor comun. Elementul cheie este familia.
Rudenia defineste o retea sociala.
Rudenie dreapta: tatal, fiul, nepotul de fiu
Rude colaterlae:fratii intre ei, verii primari
Distanta dintre rude se masoara cu ajutorul gradului de rudenie, grad
ce se stabileste in functie de numarul nasterilor, adica al generatiilor.

9
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 10 –

Din punct de vedere juridic legatura de rudenie prezinta interes in

masura in care legea recunoaste efectele juridice (ale divortului) al
decesului, al transmiterii mostenirii).
Multitudinea definitiilor ca si diversitatea conotatiilor conceptului de
familie ne sugereaza varietatea tipurilor de familie si a conditiilor concrete
in care se manifesta functiile ei.
Familia este o forma fundamentala de asociere a oamenilor, un tip
special de grup social incare elementele formale- casatoria de exemplu – nu
afecteaza coeziunea intima a grupului. Coeziunea emotionala are o
semnificatie deosebita pentru mentinerea functionalitatii grupului. In cadrul
familiei, membrii au statusuri si roluri bine precizate, pe baza carora se
stabilesc multiple relatii bio-psiho-sociale ce confera particularitatile vietii
de familie.
In orice societate familia s-a distins ca grup specific caracterizat
printr-o puternica legatura interna:- sentimente, atasamentul, respectul,
solidaritatea, satisfacerea reciproca a nevoilor personale emotionale, dorinta
de intimitate..
Familia se individualizeaza de alte grupuri sociale prin stilul propriu
de viata; familia creeaza un mediu cultural propriu, mentine continuitatea
culturala, transmitand mostenirea culturala. Din aceste aspecte se poate
deduce rolul social al familiei in transmiterea culturii si prin aceasta,
importanta ei in formarea personalitatii indivizilor.
Dupa antropologul american Ralph Linton, apartenenta unui individ la
grupul familial constituie un factor important pentru orientarea lui fata de
societate si cultura ei. Aceasta apartenenta asigura individului atat satisfactii
cat si obligatii speciale, care iau forma unor responsabilitati comune in
cadrul societatii mai largi si a unor drepturi si obligatii reciproce dintre
membrii grupului.
Din punct de vedere sociologic familia este o forma speciala de
comunitate umana, prin aceea ca indeplineste functii pe care nu le regasim
la alte grupuri sociale: functia economica, de educatie si socializare, de
reproducere, de solidaritate, de transmitere intergenerationala, de control
social.
Familia se afla in permanenta racordata la realitatile sociale; ea nu
poate fi independenta de multiplele fenomene si procese ce caracterizeaza
societatea la un moment dat.
Din perspectiva raportarii familiei la ansamblul societatii si tinand cont
de faptul ca membrii ei sunt si membrii societatii globale deducem
importanta sa ca un grup primar al societatii.

10
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 11 –

III. CASATORIA

1. Determinari juridice si sociale privind casatoria

2. Motivatii si conditionari ale casatoriei
3. Reguli in alegerea partenerului
4. Evolutia modelelor de casatorie
Institutie juridica si, in aceeasi masura , un grup social fundamental,
familia este puternic legata prin casatorie. In esenta, casatoria reprezinta un
ansamblu de obiceiuri. idei si norme care definesc social modul in care
barbatii si femeile se pot uni ca sa creeze o familie.

1. Determinari juridice si sociale privind casatoria

Din punct de vedere juridic, casatoria reprezinta
uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata prin
repectarea dispozitiilor legale, cu scopul intemeierii unei familii
Pentru sociologi si demografi casatoria marcheaza inceputul primei
secvente a ciclului de viata de viata familiala, ea influentand evenimente
demografice cum ar fi, natalitatea si fertilitatea.
Reglementarile juridice care au insotit familia pe parcursul evolutiei
societatii s-au axat asupra actului casatoriei.
Casatoria comporta un aspect juridic (aprobarea formala de catre o
institutie legitima a uniunii maritale- casatoria civila) si un aspect
religios(aprobare formala prin sacralizare de catre o institutie religioasa
legitima a uniunii maritale- casatoria religioasa).
Istoria familiei a relevat faptul ca structura si organizarea acestei
forme de comunitate umana depinde, in buna parte, de casatorie. Formele
istorice ale casatoriei sunt monogamia si poligamia. Poligamia apare, fie
sub forma poligamiei propriu-zisa, adica casatoria unui barbat cu cateva
femei, fie sub forma poliandriei- casatoria unei femei cu mai multi barbati.
Conform legislatiei in vigoare:
a) scopul casatoriei il constituie intemeierea unei familii
b) casatoria are la baza liberul consimtamant al partenerilor
c) casatoria este monogama
d) casatoria are un caracter solemn
e) egalitatea in drepturi a sotilor

11
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 12 –

2. Motivatii si conditionari ale casatoriei

Casatoria este un fenomen complex ce atrage dupa sine o serie de
obligatii sociale, economice, afective, morale, juridice sexuale pentru
parteneri implicati fiind si descendentii acestora.
Casatoria este supusa determinismelor sociale, in ciuda faptului ca ea
nu are un caracter obligatoriu . Libertatea indivizilor in alegerea partenerilor
este limitata de existenta constrangerilor sociale, geografice, culturale.
Este alegerea partenerului de viata un fenomen social sau personal?
Cert este ca un individ ajuns la varsta casatoriei are o anumita origine
geografica, apartine prin nastere unei familii, unui mediu social bine definit,
are un anumit nivel de instructie, o profesie care-si vor pune amprenta in
formularea optiunii pentru intemeierea unei familii.
Motivatii:
 motivarea prin obicei si traditii
 motivarea prin impunerea din partea rudelor si a colectivitatii
 dorinta de a intemeia o familie
 nevoia de dragoste, de afectiune
 dorinta de a avea urmasi
 motivatia economica( surse de venituri, marimea veniturilor, siguranta
economica, locuinta
Conditionari
 apropierea domiciliilor partenerilor
 locul nasterii
 conditia sociala
 nivelul instructiei
 varsta la care se realizeaza casatoria( se constata o crestere continua a
varstei la casatorie)
 succesul casatoriei depinde si de momentul in care se perfecteaza
optiunea( realizarea profesionala de exemplu)
Casatoria ca institutie ale carei consecinte vizeaza perpetuarea
comunitatii, intereseaza in mod esential societatea.
In societatea romaneasca au loc puternice schimbari privind
casatoria si familia. Dintre fenomenele si procesele ce intereseaza familia,
cele mai semnificative sunt: reducerea natalitatii,scaderea
nuptialitatii,cresterea divortialitatii, frecvente coabitaje, fenomene de
abandon.
3. Reguli in alegerea partenerului
a) Regula homogamiei

12
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 13 –

<< alegerea partenerului din aceeasi categorie sociala>>

o Homogamie geografica- partenerul este ales, de preferinta
din acelasi mediu geografico-administrativ
o Homogamie sociala- partenerul este ales dintre persoanele
apartinand aceluiasi mediu social, profesional;
b) Regula heterogamiei
<< alegerea partenerului dintr-o categorie sociala diferita de cea de
orogine>>
Societatile ultimilor decenii sunt societati extrem de mobile, atat
geografic cat si social, astfel incat regula homogamiei poate fi mai greu
pusa in evidenta.
Regula homogamiei este asociata perspectivei teoretice a
reproductiei sistemului social: mecanism de mentinere a ordinii existente.
In literatura de specialitate se intalneste conceptul de hipergamie
feminina- tendinta femeilor de a se casatori cu barbati apartinand unei
categorii sociale superioare din punct de vedere socio-profesional.

4. Evolutia modelelor de casatorie

Evolutia modelelor de casatorie inregistreaza o trecere
de la casatoria de tip contract si alianta matrimoniala intre familii , la
casatoria de tip voluntar .
o Casatoria tip contract
Decizia de casatorie depinde de strategii de alinata intre grupuri
sociale destinate a asigura reproductia grupului respectiv si marirea fortei
sale sociale. O astfel de analiza este facuta de P. Bourdieu in termeni de
“piata matrimoniala” in cadrul careia partenerii incearca sa-si valorifice
capitalurile:
- capital social- economic
- capital cultural
- capital simbolic
Partenerii urmaresc o convertire a unui tip de capital in alt tip de capital
sau o intarire a unui tip de capital. Casatoria este, in general decisa de
grupul de origine, vointa persoanelor care urmeaza sa se casatoreasca nu
conteaza foarte mult.
o Casatoria tip voluntar
Specifica societatilor moderne. Ceea ce conteaza este vointa
partenerilor.
o Casatoria voluntara de tip tovarasie

13
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 14 –

Ideea nu este neparat a unei casatorii din dragoste, ci motivata mai

ales prin gasirea unui partener care sa constituie un suport pentru cel in
cauza. Acest tip de casatorie pare sa fie si modelul adeptilor uniunilor
libere.

IV. STRUCTURA FAMILIEI

1. Tipologii structurale
2. Roluri conjugale

Structura si functiile familiei reprezinta coordonate

esentiale in definirea si descifrarea mecanismului complex al familiei,
concepte cheie ale intelegerii evolutiei formelor istorice de organizare
familiala.
STRUCTURA FAMILIEI vizeaza caracteristicile permanente ale
familiei considerata in ansamblul ei. Conceptul de structura are doua
semnificatii:

A.
 Componenta numerica
Marimea familiei variaza de la tipul larg al familiei extinse la tipul
restrans al familiei nucleare.
Societatea moderna a generalizat, pe de o parte, modelul familiei
nucleare alcatuita din cuplul conjugal si descendentii acestuia iar, pe de
alta parte a determinat aparitia unor modele incomplete de structuri
familiale atipice- familiile monoparentale( prin decesul unuia din parinti,
parasirea, abandonul, nasterea in afara casatoriei), cele fara descendenti,
considerate cu deficit de structura
Structuri familiale atipice:
- mama cu copil(copii)
- tata cu copil(copii)
- un cuplu marital fara descendenti
- doi sau mai multi frati neinstitutionalizati
 Structura pe generatii
Dimensiunea generationala a structurii variaza de la tipul extins la cel
restrans, de la societatile traditionale la cele moderne.

14
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 15 –

Traiul in comun al mai multor generatii antreneaza o serie de

probleme specifice de ordin material(locuinta, venituri) psihic si social
concretizate in posibile neintelegeri , divergente, conflicte
Avantaje ale traiului in comun
- capacitatea sporita de a furniza servicii sociale
membrilor familiei( ingrijirea copiilor, varstnicilor, bolnavilor)- solidaritate
familiala
- posibilitatea de a acumula resurse materiale,
financiare
- creste puterea de influenta a agrupului asupra
comunitatii
Dezavantaje
- dificultati in exercitarea autoritatii
- frecvente conflicte cauzate de experientele diferite
de viata, instructie si educatie, atitudini si convingeri.

 Status-uri si roluri familiale

Familia se prezinta ca o retea complexa de pozitii, status-uri(pozitii
sociale) si roluri sociale.
Status-ul – “locul pe care il ocupa intr-un anumit sistem , un
anumit individ, intr-un anumit moment dat”( Linton, 1945, trad. Rom.,
1968)
Status –set- pluralitatea statutelor detinute simultan de un individ
datorita apartenentei sale simultane la mai multe grupuri .
Rol social- “concept care exprima raportul dintre actorul social si
structura sociala. Desemneaza un ansamblu de comportamente pe care le
asteapta de la un actor social el insusi si ceilalti actori sociali, in mod
legitim, respectiv in functie de pozitia ocupata de actorul respectiv in
structura sociala”(Stanciulescu, 1997,Iasi ).
Rol-set – ansamblu de roluri asociate unui ansamblu de pozitii
sociale;
Conflict al rolurilor- situatia in care se afla un individ atunci cand
continutul rolurilor pe care le exercita legitim este
contradictoriu(respectarea unei prescriptii de rol impiedica respectarea
alteia)
In familie, status-urile si rolurile sunt asociate indivizilor dupa cum
urmeaza: sot, sotie, tata,mama, fiu, fiica, bunic, nepot.

2. Roluri conjugale

15
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 16 –

B.
 Diviziunea rolurilor in interiorul familiei
Diviziunea rolurilor o componenta importanta a vietii de familie ce
presupune o complexa retea de relatii sociale.
Rolurile conjugale sunt marcate de relatiile natural-biologice ale
cuplului, de complexitatea si profunzimea celor spiritual –psihologice,
morale, juridice, economice.
Viata de familia este marcata de relatiile spiritual – psihologice ale
grupului intemeiate in principal pe componenta afectiva, pe sentimentele de
dragoste ce leaga grupul:

- Dragostea conjugala
- Dragostea materna si paterna
- Dragostea filiala
- Dragostea fraternala

Relatiile familiale cunosc diferite forme de manifestare un functie de

morala si moralitatea cuplului, de traditii, obiceiuri, interdictii, tabuuri. Tipul
legiferat de casatorie(monogamia sau poligamia) ca si contextul socio-
cultural in care este amplasata familia isi pun amprenta asupra relatiilor
conjugale.
Rolurile conjugale sunt puternic diferentiate in societatile in care
familia indeplineste o multitudine de functii. Astfel in societatile
traditionale, familia reprezinta o unitate de productie , distributia rolurilor
este specifica activitatilor efectuate de fiecare. Barbatul, sot si parinte
absolut, avea un rol economic privilegiat, cu o mare responsabilitate, si
anume, aceea de a asigura bunastarea familiei. Sotia va prelua muncile
casnice traditionale: pregatirea hranei, ingrijirea copiilor, curatenie. Copiii,
potrivit sexului, varstei, rangului nasterii aveau o serie de obligatii in
gospodarie.
Separarea stricta a rolurilor presupune o anumita separare a
spatiilor : spatiul domestic ce revine in mod exclusiv femeii, spatiul
exterior fiind un spatiu al masculinitatii . In societatile a astfel de distributie
a rolurilor si separare a spatiilor se asociaza cu o anumita ierarhie , cu un
anumit sistem de statusuri. Pentru societatile traditionale rolurile exercitate
de barbat sunt cel mai puternic valorizate, argumentand pozitia superioara
a barbatului asupra femeii.

16
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 17 –

Schimbarile sociale determinate de procesele de urbanizare, de

mobilitate, industrializare au antrenat o mobilitate a rolurilor de familie, o
ruptura fata de modelele traditionale, un declin al diferentierii rolurilor .
Trebuie sa facem deosebire intre familii in care doar sotul aduce
venituri respectiv familiile in care ambii soti sunt aducatori de venit. In
primul caz se poate mentine separarea stricat a rolurilor. Sarcina barbatului
devine cea de a finanta familia. Spatiul lui devine sptiul exterior familiei.
Spatiul femeii este spatiul domestic.
Prim migrarea rural-urban, femeia pierde o parte din spatiu si roluri.
Functia economica a familiei pierde din importanta si amploare. Familia nu
mai este unitate de productie. Spatiul economic se rupe de spatiul familial.
In familiile cu dubla cariera, in cazul femeii care lucreaza se
intalneste de cele mai multe ori ceea ce numim conflict de roluri- rolul
profesional intra in conflict cu rolul matern, cu rolul de sotie.
Rezolvarea acestui conflict se este posibila:
a) prin stabilirea unei setul de ierarhii in valori;
aceasta ierarhie este diferita de la o categorie sociala la alta, si chiar de la o
familie la alta( de exemplu alegerea de catre femeie a carierei de mama si
sotie renuntand la cariera profesionala)
b) prin asumarea de catre barbat a unor roluri
domestice; fenomenul acesta trebuie asociat cu modificarile intervenite in
structura spatiilor- in urban, vorbim despre disparitia spatiului
extradomestic, a spatiilor comunitare de intalnire, barbatul descopera
valoarea spatiului domestic; in interiorul spatiului domestic vom intalni
spatii ale masculinitatii; barbatul patrunde in spatiul domestic, isi asuma o
parte din responsabilitatile casnice, se implica in educarea copiilor;
aceasta inseamna o redistribuire functionala a sarcinilor si
responsabilitatilor familiale
Din perspectiva rolurilor conjugale se disting doua tipuri de familii:
a) familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzator
cerintelor si exigentelor normalitatii functionale a cuplului
b) familii in care rolurile sunt realizate partial si nesatisfacator . In
aceste familii, relationarea interpersonala etse deficitara si dsfunctionala
antrenand si gemnerand conflicte, manifestari violente cu efecte asupra
asupra vietii profesionale si sociale a partenerilor, asupra socializarii si
educarii copiilor.
Reusita maritala este depndenta in mare masura de capacitatea
partenerilor de a-si asuma rolurile conjugale.

17
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 18 –

 Exercitarea autoritatii

Structura de autoritate vizeaza capacitatea familiei de a elabora

norme si valori necesare functionarii familiei prin impunere sau consens.
Modul in care puterea si autoritatea sunt repartizate in familie
variaza. Modelul cel mai comun este patriarhatul, in care autoritatea
apartine barbatului. Cand aceasta autoritate ii revine femeii, modelul este
numit matriarhat. Cand autoritatea morala si legala apartine atat barbatului
cat si femeii, avem un sistem egalitar.
Studiile asupra familiei au evidentiat urmatoarele si urmatoarele
tipuri de autoritate:
a) autoritatea ascendentilor asupra descendentilor
b) forme secundare de autoritate, adica ale copiilor fata de parinti, ale
tinerlor fata de varstnici
In familiile functionale, autoritatea se exercita “vertical”( intre
generatii diferite) si “orizontal”( intre membrii apartinand aceleiasi
generatii)

V. FUNCTIILE FAMILIEI

Familia a fost centrul unei analize intense. Structural -functionalistii

au studiat functiile pozitive ale familie. Teoreticienii conflictului s-au
concentrat asupra disfunctiilor familiei.
Perspectiva functionalista sustine ca exista anumite functii pe care
familia le are in toate societatile.
Din perspectiva teoreticienilor conflictului, familia nu este doar
spatiu al afectiunii, al educatiei ci pun accentul pe aspectele disfunctionale
ale vietii de familie.
O caracterizare complexa a functiilor familiei ne ofera socologul
roman H. Stahl. El vorbeste despre doua mari categorii de functii:
a) functii interne, care contribuie la crearea unui regim de viata intima
menit sa asigure tuturor membrilor un climat de securitate, protectie,
afectiune
b) functii externe, asigurand in principal dezvoltarea fireasca a
personalitaii fiecarui membru al grupului, socializarea si integrarea
corespunzatoare in viata sociala.

18
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 19 –

Exista anumite particularitati ale functiilor in raport cu cei care

compun familia si cu societatea spre care ea este orientata:
 Functiie strict specializate ale familiei ca grup social( functia de
solidaritate, functia de reproducere, de socializare primara);
 In raport cu membrii grupului, familia are rolul de a asigura
socializarea primara, securitatea emotionala, si trebuinta de apartenenta la
grup a membrilor ei;
 In raport cu sine ca grup social de a se afirma ca grup unitar,
constient de sine, de identitatea sa , capabil sa asigure bunastarea si
dezvoltarea normala a personalitatii fiecarui membru;
 In raport cu societatea externa are rolul de a asigura functionalitatea
membrilor ei;
 Importanta fiecarei functii devine evidenta prin lipsa ei, sau prin
manifestarea incompleta a unei dintre ele; modul de satisfacere a unei
functii este influentat de felul in care se realizeaza toate celelalte functii.

 FUNCTIA DE SOCIALIZARE SI EDUCARE

Socializarea – concept care desemneaza procesul de creare a eului
social , a identitatii sociale a unui individ; evolutie a personalitatii
individuale pe o traiectorie dependenta de traiectoria sa sociala ; este
procesul prin care o fiinta asociala – care nu se comporta in mod
sistematic asa cum o fac majoritatea membrilor societatii- devine o fiinta
sociala.
Procesul socializarii incpe cu socializarea primara ( se realizeaza de
regula in primii ani de viata- perioada celor “7 ani de acasa”, si
colectivitatea in contact cu care se realizeaza este familia), si se continua cu
socializarea secundara, in urma careia dobandeste o multitudine de
identitati sociale in finctie de colectivitatatile cu care vine in contac
individul.
Familia este factorul nu numai pentru reproducerea biologica ci si
pentru reproducerea sociala(socializarea). Prin familie, societatea isi
reproduce mostenirea sociala si culturala. Familia este agentul de socializare
cu influenta cea mai constanta asupra individului.
Familia constitie cadrul de realizare a sociabilitatii, premisa
deprinderii normelor dezirabile, a modelelor de conduita asteptate.

Functia de socializare a familiei se realizeaza in 4 situtaii specifice:

19
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 20 –

 Situatiile de educatie morala avand la baza relatiile de

auroritate prin intermediul carora I se furnizeaza copilului
reguli morale;

 Situatiile de “invatare cognitiva” prin care copilul invata

sistemul de cunostinte, aptitudini, deprinderi necesare
convietuirii in societate;

 Situatii angajand inventia sau imaginatia, prin intermediul

carora se dezvolta capacitatile creatoare si gandirea
participativa;

 Situatiile de “comunicare psihologica” care dezvolta

afectivitatea specific umana cu un rol deosebit de important in
echilibru moral si psihologic al individului.

Copilul se umanizeaza prin familie si in functie de relatiile socio-

afective si culturale existente in familie isi va forma personalitatea prin
asimilarea normelor si valorilor specifice.
Familia este pentru copil cadrul in care se asigura experimentarea
primelor tipuri de relatii sociale.
In familie se construiesc modele pentru toate tipurile de relatii
sociale: relatii de supra- sau subordonare, complementaritate, de
reciprocitate, de solidaritate.
Functia educativa a familiei desemneaza in principal contreibutia
familei ca element constitutiv al societatii, la producerea sinelui, iar prin
aceasta la mentinerea limitelor si la functionarea societatii.
De calitatea actului educativ din familie depinde integrarea sociala a
copilului viitor adult. Reusita integrarii sociale depinde si de calitatea
climatului familial. Un climat familial caracterizat prin acceptare, afectiune
si intelegere a copilului mic favorizeaza dezvoltarea increderii in sine,
sentimentul de securitate, posibilitatea de a conserva repectul de sine si a
castiga repectul celorlalti.

EXCESELE PARINTILOR

20
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 21 –

atitudine liberala Suprasolicitari educative

- Pasivitate - control excesiv
- Indolenta - sanctiuni negative in
- Indulgenta cazul unor esecuri
scolare
- Indiferenta - exigente profesionale
- Nesupraveghere prea mari
- program exagerat de
invatatura

CARENTE IN SOCIALIZAREA COPIILOR

- egoism
- nesinceritate
- superficialitate
- insuccese scolare si profesionale
- comportamente refractare
- comportament deviant
-
Familia este in mare masura rapunzatoare de comportamentele
copiilor, de lipsa lor de socializare sau de socializarea negativa.
Socializarea negativa se realizeaza in grupuri marginale si urmareste
promovarea altor norme si valori decat cele acceptate de societate

 FUNCTIA DE REGLEMENTARE A RAPORTURILOR

SEXUALE SI REPRODUCERE

Fiecare societate impune membrilor sai unele restrictii in privinta

activitatilor sexuale. Societatea moderna separa sexualitatea de casatorie pe
de o parte, si sexualitatea de procreere pe de alta parte( de exemplu,
generalizarea raporturilor sexuale inainte de casatorie, scaderea fertilitatii
cuplurilor casatorite in functie de anumiti factori sociali si individuali,
cresterea numarului de copii nascuti in afara castoriei).

21
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 22 –

Functia aceasta este o functie nu doar naturala ci si sociala- in fiecare

societate existand regului si norme care reglementeaza raporturile sexuale
intre indivizi. Reglementand raporturile sexuale, societatea reglemnteaza
procedeele de transmitere a partimoniului si prestigiului, si pe de alta parte
ingrijirea si socializarea copiilor.

 FUNCTIA ECONOMICA

Problematica circumscrisa functiilor economice ale familiei rezida, in

principal, in realizarea unor venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor
familiei si organizarea unei gospodarii pe baza unui buget comun de
venituri si cheltuieli.
Bugetul de familie ca instrument de analiza sociologica ne ajuta sa
constatam urmatoarele:
 Relatia dintre venituri si marimea familiei si posibilitatile ei de
satisfacere a trebuintelor specifice membrilor familiei;
 Modul de obtinere a veniturilor si formele lor:
- salariu
- ajutor de somaj
- pensie
- bursa
- alocatii de stat
- alte ajutoare
 numarul si calitatea persoanelor aflatye in incapacitate temporara sau
partiala de munca
 structura cheltuielilor, tipurile predominanate de cheltuieli, ceea ce ne
va permite sa apreciem caracterul bugetului in cauza.
Practica vietii de familie a demonstrat ca exista doua tipuri de buget:
 buget echilibrat caracterizat prin:
- surse sigure de venit, suficiente in raport cu
componenta familiei;
- cheltuieli ponderate in raport cu nivelul de trai al
familei;
 buget dezechilibrat, caracterizat prin:
- surse sporadice de venituri, venituri ocazionale,
insuficiente
- cheltuieli exagerate intr-o anumita directie in
detrimentul altora vitale

22
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 23 –

Structura cheltuielilor ne ajuta sa cunoastem spiritul gospodaresc al

famileii, capacitatea de administrare a veniturilor, precum si unele elemente
ce tin de psihologia cuplului, de normele si valorile acestuia, de sentimente
si motivatiile partenerilor, de interesele lor fata de copii.
Problematica economica a familiei include si existenta unei locuinte,
doatrea si functionalitatea ei pentru grupul respectiv. La fel ca si bugetul de
venituri si cheltuieli, fisa locuintei este un instrument de analiza.

 FUNCTIA DE SOLIDARITATE SI DE ASISTENTA- asigura

unitatea si consistenta familiei

a) solidaritate privind locuinta

b) solidaritate in activitatile domesctice si supravegherea copilului
c) sprijin pentru finalizarea studiilor
d) solidaritate pe linie profesionala
e) solidaritate manifestata dinspre tineri catre varstnici
f) solidaritate si coeziune conjugala

 FUNCTIA DE TRANSMITERE INTERGENERATIONALA

a) transmiterea capitalului economic

b) transmiterea capitalului cultural- prin procesul de socializare si
educatie si prin construirea unei identitati sociale a copilului.
Familia asigura fiecarui individ o identitate sociala initiala, o
pozitie care va influenta semnificativ experientele de viata de mai tarziu
ale viitorului adult.
c) Transmiterea de capital social si simbolic- pozitie sociala, statut social

 FUNCTIA DE CONTROL SOCIAL

- fiecare individ este membru al unei familii de origine, socializat prin
prisma unui model cultural si sistem de valori, posesor al unei mosteniri
socio-culturale si materiale
- familia marcheaza evolutia fiecarui individ
- decizia la casatorie este influentata de cele mai multe ori de reteau de
rudenie- familia de origine, largita
- element al sistemului social, familia exercita un control asupra
celorlalte sisteme sociale astfel incat sa fie satisfacute cerintele,
trebuintele, nevoile membrilor ei.

23
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 24 –

VI. CAUZE ALE DESTRUCTURARII FAMILIEI

Functiile clasice ale familiei pot cunoaste in unele cazuri abateri

de la exigentele functionalitatii normale. Normalitatea vietii de familie este
o expresie care desemneaza intregirea functiilor, manifestarea lor in
directia asigurarii armoniei conjugale, a integrarii indivizilor in viata
sociala, a stabilitatii si coeziunii.
CAUZE
1. SITUATIA SOCIO-ECONOMICA A FAMILIEI
- marimea venitului
- surse de venit
- conditii de locuit
- mod de administrarea a bugetului

2. DIVORT, DECES, ABANDON

3. COEZIUNE MORALA SI AFECTIVA A CUPLULUI SLABA

4 .MODELE NEGATIVE DE COMPORTAMENT

5. ATITUDINI ANTISOCIALE ALE MEDIULUI FAMILIAL

- alcoolism
- parazitism
- conduite agresive si de violenta fata de copii
- parinti cu antecedente penale
- parinti(adulti)cu tulburari psihopatologice

6. STILUL EDUCATIV AL FAMILIEI

- autoritate excesiva sau lipsa de autoritate
- indiferenta fata de activitatea scolara si extrascolara, anturaj

CONSECINTE
- climatul conjugal tensionat
- stabilitatea caminului afectata
- comportamente predelincvente ale copiilor si tinerilor
- socializare negativa
- modele negative de comportament

24
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 25 –

- abuz si violenta asupra copiilor, partenerului

- devalorizarea ideii de familie
- cresterea numarului de familii monoparentale
- proliferarea concubinajelor
- cresterea numarului copiilor nascuti in afara
casatoriei si abandonati apoi
- suprasolicitarea serviciilor de asistenta sociala

VII. FORME ALTERNATIVE ALE FAMILIEI

1. CONCUBINAJUL
Concubinajul se refera la impartirea unei gospodarii de catre un cuplu
necasatorit. Frecventa acestei practici a crescut deoarce se bucura de
acceptare sociala.
Concubinajul este frecvent printre tineri, indeosebi printre studentii si
in cazul persoanelor care au deja o experienta matrimoniala.
Concubinajul poate fi privit ca o alternativa la casatorie si ca o etapa
de curtare premergatoare casatoriei.

2. FAMILII CU UN SINGUR PARINTE- FAMILII

MONOPARENTALE

3. CELIBATUL
Este rezultatul unei optiuni individuale – a trai singur include atat
persoane care nu intretin relatii sexuale permanente, cat si persdoane care au
relatii sexuale cu alte persoane celibatare, indivizii locuind in menaje
diferite.

5. CASATORIILE FARA COPII

6. RELATIILE INTRE HOMOSEXUALI SI LESBIENE

25
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 26 –

VIII. METODE , TEHNICI SI INSTRUMENTE DE CERCETARE

Orice cunoaştere, deci şi cea sociologica se realizează utilizându-se un

ansamblu de metode care sunt ghidate în general de concepţia cercetătorilor
şi de principiile teoretico-ştiinţifice de la care acesta porneşte, cu alte
cuvinte, de metodologia cercetării.
Metoda nu este o structură dată şi imuabilă, în decursul timpului ea
înregistrând modificări, corecţii, perfecţionări, devenind tot mai adecvată şi
mai eficientă obiectului.
Nici una dintre metodele de cercetare sociologica, oricât ar fi ea de
elaborată şi complexă, nu este suficientă singură pentru o cunoaştere
sociologica şi ştiinţifică a individului, ceea ce face ca experimentatorul să
aibă nevoie de o strategie de cercetare.
Ca plan de acţiune ordonată în vederea atingerii scopului propus, strategia de
cercetare sociologica presupune parcurgerea următoarelor etape:
documentarea; stabilirea scopului şi a obiectivelor; formarea ipotezelor de
lucru; alegerea şi precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor; specificarea
condiţiilor în care se va efectua cercetarea; stabilirea modalităţilor de
prelucrare şi interpretare a datelor şi validarea (măsura în care concluziile
pot fi generalizate).
Ca metode specifice folosite in sociologia familie avem:

A.Metoda biografică (anamneza)

Contribuie alături de alte metode la stabilirea profilului

personalităţii subiectului, dar şi la explicarea comportamentului actual
al acestuia.
Metoda biografică vizează strângerea informaţiilor despre
principalele evenimente trăite de individ în existenţa sa, despre
relaţiile şi semnificaţia lor în vederea cunoaşterii „istoriei personale“ a
subiectului.
Se concentrează asupra succesiunii diferitelor evenimente din
viaţa individului, relaţiilor dintre evenimentele cauză şi evenimentele
efect, dintre evenimentele scop şi cele mijloc. Cauzometria şi
cauzograma, ca variante mai noi ale metodei, au ca scop tocmai
surprinderea relaţiilor dintre evenimente.
26
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 27 –

Există o dificultate întâmpinată în folosirea acestei metode – cea

a măsurării, în care indicaţiile biografice ar putea fi convertite în date
ştiinţifice. Experimentatorul dispune de două categorii de procedee de
analiză a datelor, obţinute prin metoda biografică:
1• procedee cantitative (selective) analizându-se cursul vieţii
subiectului în întregime;
2• procedee calitative (integrale) analizându-se o microunitate
biografică, de exemplu o zi obişnuită din viaţa individului, din momentul
trezirii şi până la cel al culcării.
Informaţia primară poate fi recoltată pe cale indirectă sau directă.
Calea indirectă constă în studiul documentelor (fişe şcolare,
profesionale, caracterizări, recomandări, jurnale, date de familie etc.)
şi în discuţii cu persoane cu care subiectul studiat se află în relaţii
semnificative (rude, prieteni, colegi, şefi, subalterni etc.). Pentru a
înţelege comportamentu actual al subiectului şi relaţionarea lui cu
ceilalţi, este necesar să ne concentrăm atenţia asupra perioadelor
modale ale psihogenezei:
1− vârsta de 3 ani – constituirea conştiinţei de sine şi a Eului;
2− vârsta de 6/7 ani – adaptarea şi integrarea şcolară;
3− vârsta de 12/14 ani – pubertatea şi profundele sale transformări;
4− vârsta de 16/18 ani – adolescenţa, afirmarea Eului, structurarea
liniei şi a idealului de viaţă.
Calea directă constă în obţinerea datelor care ne interesează de la
însuşi subiectul pe care ni l-am ales spre studiu, în cadrul unor
convorbiri sau interviuri speciale. Se ştie că oamenii diferă foarte mult
între ei în ceea ce priveşte deschiderea, disponibilitatea de a-şi relata
în mod obiectiv şi sincer trecutul. De aceea sociologul trebuie să aibă
în vedere câteva exigenţe metodologice:
1− determinarea prealabilă a apartenenţei tipologice a
personalităţii subiectului;
2− stabilirea strategiei dialogului (pe baza tipologiei stabilite) în
vederea obţinerii datelor şi informaţiilor necesare;
3− câştigarea încrederii subiectului şi înlăturarea barierelor
cognitiv-afective care ar putea frâna răspunsurile la întrebări;
4− păstrarea unei distanţe necesare, prin neimplicare afectivă
pentru a disocia din relatările individului, realul de imaginar,
sinceritatea de simulare;
5− înregistrarea doar a evenimentelor semnificative modale pe
care le-a trăit subiectul şi care prin conţinutul sau impactul

27
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 28 –

avut, au marcat cursul devenirii ulterioare a profilului

personalităţii;
6− manifestarea prudenţei, chiar suspiciunii în legătură cu datele
furnizate de subiect (sau de ceilalţi) şi neapărat verificarea
acestor informaţii prin alte metode.

Avantajele decurg din naturaleţea şi autenticitatea datelor

furnizate de această metodă.
Dezavantajele sunt date de faptul că fiind o metodă de
reconstituire a vieţii unui individ, pornind de la diverse surse,
este posibil ca această reconstituire să fie incompletă sau chiar
voit deformată.

B. Metoda observatiei

Metoda observaţiei
Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosită nu numai în
sociologie. Este frecvent utilizată deoarece este cel mai uşor de aplicat din
punct de vedere tehnic şi nu necesită o aparatură sofisticată.
Ca metodă de cercetare a sociologiei, observaţia constă în urmărirea
atentă intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor
manifestări ale comportamentului individului, ca şi a contextului situaţional
unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esenţiale ale vieţii
sociale.
Cuvântul „observaţie“ semnifică tocmai constatarea exactă a unui
fenomen, fapt, cu ajutorul unor mijloace de investigaţie şi apoi studierea
aprofundată a acestei constatări. Observatorul este doar un „fotograf“ al
faptului, iar observaţia trebuie să redea exact natura faptului, fenomenului.
Condiţiile unei bune observaţii
Există o serie de exigenţe care trebuie avute în vedere, pentru ca
observaţia să se caracterizeze prin eficienţă şi obiectivitate:
1a) stabilirea precisă, clară a scopului urmărit. Este necesar ca
observaţia să se realizeze pe baza unui plan dinainte stabilit, în care să se
menţioneze obiectivul urmărit, aspectul, latura sau comportamentul vizat;
2b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a condiţiilor şi
mijloacelor necesare. Vor fi precizate cu claritate tipurile de observaţii
folosite şi condiţiile de loc, timp, durată, de înregistrare a manifestărilor

28
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 29 –

subiectului, aparatura folosită pentru înregistrare, elaborarea unui plan

riguros al observaţiei;
3c) notarea imediată a observaţiilor. Pentru a se evita omisiunile sau
distorsiunile este foarte important ca observaţiile să se noteze dacă este
posibil chiar în timpul activităţii, dacă nu, imediat după încheierea activităţii;
4d) necesitatea discreţiei – în sensul că subiectul nu trebuie să-şi dea
seama că este observat şi ce aspecte sunt vizate;
5e) să fie sistematică – urmărind fenomenul propus în planul iniţial, în
pofida tentaţiei de a-şi îndrepta atenţia asupra unor aspecte mai
spectaculoase;
f) să fie veridică – înregistrându-se doar faptele observate şi nu
supoziţiile observatorului, părerile, comentariile acestuia. Este foarte
importantă constatarea tendinţei observatorului de a deforma faptele în
funcţie de orizonturile, dispoziţiile mentale în care se află acesta în
momentul efectuării observaţiei. Este necesar să se combată mai ales, aşa-
numitele efecte „de anticipare“ – profeţia care se împlineşte. Aşteptările şi
anticipările observatorului induc rezultate în conformitate cu acestea.
Cercetările au demonstrat că anticipările „profetului“ cresc probabilitatea ca
evenimentul anticipat să se şi producă (Masling, 1959);
1g) datele reţinute să permită un minimum de cuantificare şi
prelucrare statistico-matematică;
2h) efectuarea unui număr optim de observaţii în condiţii cât mai
variate;
3i) posibilitatea repetării observaţiei pentru evidenţierea semni-
ficativului, esenţialului.

Avantajele observaţiei
Este vorba în primul rând de uşurinţa aplicării, economicitatea
mijloacelor materiale necesare efectuării cercetării, naturaleţea şi
autenticitatea fenomenelor relevante. Observaţia permite surprinderea
manifestărilor comportamentale fireşti ale individului în condiţii obişnuite
de viaţă. Oferă date de ordin calitativ.
Dezavantajele observaţiei
Observatorul trebuie să aştepte uneori mult timp până se produce
fenomenul vizat, fără a putea interveni în nici un fel. La aceasta se adaugă
imposibilitatea de a izola şi controla variabilele. Mai mult decât atât,
prezenţa observatorului poate determina intrarea în funcţiune a
mecanismelor de apărare ale subiecţilor care modifică situaţia globală a

29
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 30 –

câmpului social sau a comportamentelor celor observaţi, chiar fenomenul

studiat pe ansamblu.

C. Metoda convorbirii şi interviului

Dacă cele două metode prezentate anterior investighează mai ales

conduita şi reacţiile exterioare ale subiectului, metoda convorbirii şi
interviului permite sondarea vieţii interioare, a intenţiilor, opiniilor,
atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiraţiilor, conflictelor,
prejudecăţilor, mentalităţilor, sentimentelor, valorilor, statutului profesional,
dorinţelor aşteptărilor, idealurilor, etc.
Convorbirea este o discuţie premeditată, angajată între cerce-tător şi
subiectul investigat, presupunând relaţia directă, de tipul faţă în faţă, dar şi
sinceritatea deplină a subiectului.
Convorbirea este o metodă mai complicată şi mai greu de „învăţat“
deoarece în cadrul ei, influenţa reciprocă dintre sociolog şi subiect este mai
mare decât în oricare altă metodă şi presupune o selecţie a relatărilor făcute
de subiect. De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de
introspecţie, de autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a
subiecţilor.
Există mai multe tipuri de convorbire, în funcţie de situaţie alegându-se
dintre:
• Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe
formularea aceloraşi întrebări, în aceeaşi formă şi aceeaşi ordine pentru toţi
subiecţii;
1• Convorbirea semistandardizată, semistructurată, în care întrebările,
pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune
întrebări suplimentare;
2• Convorbirea liberă, spontană nu presupune folosirea unor întrebări
prestabilite, acestea fiind formulate în funcţie de situaţia particulară în care
se desfăşoară;
3• Convorbirea psihanalitică, propusă de S. Freud se bazează pe metoda
asociaţiei libere de idei şi este folosită pentru analiza şi interpretarea
diferitelor probleme ale pacientului;
4• Convorbirea nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condiţiile
psihologice care să faciliteze relatările spontane ale subiectului fără ca acesta
să fie permanent întrebat.

30
SOCIOLOGIA FAMILIEI - 31 –

Eficienţa acestei metode este dată de respectarea unor condiţii:

1− necesitatea desfăşurării după o structurare anterioară a întrebărilor
de către experimentator;
2− întrebările să vizeze culegerea cu anticipaţie a unor informaţii
despre subiect, prin folosirea altor metode – observaţia, analiza
produselor activităţii etc.;
3− preocuparea pentru anticiparea răspunsurilor subiectului de către
experimentator, pentru a şti cum să se comporte în eventualele
situaţii neprevăzute;
4− motivarea adecvată a subiecţilor pentru a obţine din partea acestora
răspunsuri sincere.

Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obţinerii unor informaţii

numeroase şi variate, direct de la sursă, într-un timp relativ scurt, precum şi
faptul că nu necesită aparatură sofisticată ori instalaţii speciale.
Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atât al
experimentului, cât şi al subiectului şi din eventuala lipsă de receptivitate
determinată de lipsa de motivare a subiectului.
Alături de convorbire se utilizează şi interviul care se deosebeşte de
aceasta doar prin faptul că în cadrul interviului, locul experimentatului nu
poate fi inversat cu cel al subiectului, relaţia fiind în acest caz univocă –
experimentatorul este cel care totdeauna pune întrebările, iar subiectul
totdeauna răspunde.

31