Man rom lit univ_cu 8 pagini.

qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 3

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 3

I. OMUL ANTIC
Creaþii ºi creatori reprezentativi
Creaþii ale popoarelor primitive
l Literatura oralã. Lirica: Cântece (de muncã, de rãzboi, ritua-
lice, de leagãn, de dragoste etc.); Epica: Mituri cosmogonice,
legende totemice, basme, fabule, paremiologie

Literatura Antichitãþii orientale

l Mileniul al III-lea î.H.
Literatura sumero-babilonianã. Scrieri epice:
Epopeea lui Ghilgameº, Poemul epic: Enuma
Eliº
l 2400 î.H.–1400 î.H.
Literatura egipteanã. Scrieri magice ºi sapi-
enþiale: Textele piramidelor, Cartea morþilor;
imnuri: Imnul lui Eknaton; epica: Povestea
celor trei fraþi
l Secolele al VIII-lea–al II-lea î.H.
Literatura ebraicã: Vechiul Testament (Psal-
mii, Cântarea Cântãrilor)
l Secolele al V-lea î.H.–al V-lea d.H.
Literatura indianã. Epopei: Ramayana;
Mahabharata; Sakuntala de Kalidasa
l Secolul al V-lea î.H
Literatura chinezã. Cartea cântecelor; poe-
mele lui Du Fu
Literatura
Antichitãþii greco-latine
l Secolele al XII-lea–al IV-lea î.H.
Epopeea: Homer, Iliada, Odiseea; poemul
didactic: Hesiod, Munci ºi zile; poezia liricã:
Sapho, Alceu; Pindar; Anacreon; fabule:
Esop; tragedii: Eschil, Perºii; Sofocle,
Antigona; Euripide, Medeea; comedii:
Aristofan, Pãsãrile; filosofie, esteticã: Platon,
Banchetul; Socrate; Aristotel, Poetica; proza
istoricã: Herodot, Istorii; Cato cel Bãtrân,
Originile
l Secolele al IV-lea î.H.–I d.H.
Tragedia: Licofron; comedia: Titus Maccius
Plautus, Ulcica; epopeea: Publius Vergilius
Maro, Eneida; poezia liricã: Publius Vergilius
Maro, Georgicele, Bucolicele; Quintus
Horatius Flaccus, Epistola cãtre Pisoni. Arta
poeticã; Publius Ovidius Maro, Tristele,
Ponticele, Metamorfozele; Titus Lucretius
Carus, Despre natura lucrurilor; proza:
Cicero, Catilinarele, Filipicele; Caius Iulius
Caesar, Comentarii despre rãzboiul cu galii,
Comentarii despre rãzboiul civil.
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 4
I. OMUL ANTIC
IDEALUL EROIC
Iliada
Coordonate ale operei
Iliada „povesteºte luptele pe care grecii din
insule ºi din peninsul㠗 aheii sau danaii
într-un cuvânt — le dau de nouã ani încheiaþi
împotriva troienilor, din pricinã cã frumosul
Paris, protejatul zeiþei Afrodita, a rãpit-o […]
pe Elena, mult frumoasa soþie a lui Menelaos,
regele Spartei ºi fratele lui Agamemnon.
Poema începe cu sfada între Agamemnon, mai
marele tuturor oºtilor, ºi Ahile, cãpetenia
Mirmidonilor, care se ºi retrage supãrat în cort,
la corãbii, ºi nu mai ia parte la lupte din clipa
când Agamemnon, pentru cã fusese silit s-o dea
Studiu de text: Scene celebre de luptã
Înfruntarea dintre Hector ºi Patroclos
Cântul al XVI-lea
– fragmente –
[...] Patroclos sãlbatic s-a nãpustit în luptã.
De trei ori se avântã, aidoma lui Ares, strigând
îngrozitor, ºi de trei ori ucide câte nouã troieni.
Dar a patra oarã, când pornea asemeni unui zeu
din Olimp în vâltoarea luptei, atunci, o Patroclos,
þi-a apãrut în faþã sfârºitul vieþii tale! […]
(801) Lancea lui Patroclos i s-a frânt în mânã,
lancea lui cea lungã, zdravãnã ºi grea, ferecatã-n
aramã. Pavãza ce-i ajunge pânã la cãlcâie îi
cade la pãmânt. Apoi fiul lui Zeus, stãpânul
Apolo, îi desprinde platoºa ºi Patroclos se tul-
burã în adâncul inimii. Trupu-i e vlãguit ºi stã
înmãrmurit; orbirea îl apasã! […]
4
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 4
„Prima impresie pe care o lasã
cititorului lectura Iliadei este
grandoarea […] rezultând din
de Homer
faptul cã poetul îºi plaseazã eroii
în perspectiva unui ideal moral,
idealul de bãrbãþie, forþã,
glorie[…]” (Ovidiu Drimba)
înapoi pe roaba sa, Hriseis, pãrintelui ei, preotul
Hrisis, protejat de zeul Apolo, se despãgubeºte,
luând-o pe Briseis, roaba lui Ahile. Luptele
înverºunate, ce urmeazã ºi în care atâþia dintre
eroii ambelor tabere cad victime, în frunte cu
Patroclu ºi Hector, acesta fruntaº al troienilor,
celãlalt al aheilor, scot la luminã diversitatea ca-
racterelor ºi a patimilor, uneori meschine, ce-i
frãmântã pe eroii greci ºi troieni, cum ar fi de
pildã dihonia dintre Ahile ºi Agamemnon, prici-
nuitã mai puþin din cauza unei femei, cât din
împãrþirea prãzii de rãzboi.” (Perpessicius)
Vlãguit de un zeu, de mâna lui Apolo, ºi de
lancea vrãjmaºã, totuºi — ocolind neîndurata
Moarte — Patroclos se întoarse spre ceata alor
sãi.
(818) Dar Hector l-a vãzut plecând — rãnit de-a-
ram㠗 ºi pânã în preajma lui strãbate vijelios
tabãra duºmanã, ºi-n partea mai de jos a pântecu-
lui îl izbeºte cu lancea. Pânã-n adânc se-mplântã
în carne tãiºul. Viteazul se prãvale ºi jale i-a
cuprins pe toþi cetaºii danai. Aºa cum un leu
biruie mistreþul pe-o culme de munte; au luptat
amândoi dârji ºi semeþi, pentru dreptul de-a bea
dintr-un mic izvoraº, iar leul l-a doborât cu pute-
rea lui pe mistreþul ce rãsuflã din greu; tot astfel
Priamidul îl ucide pe Patroclos, care mulþi luptã-
tori doborâse-n þãrânã.
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 5
Lupta dintre Ahile ºi Hector
Cântul al XXII-lea
– fragmente –
— Blestemate Hector! Nu-mi vorbi de-nþelegeri!
Între oameni ºi lei nu pot fi jurãminte, ºi nici
învoire între lup ºi miel. Cãci ei fãrã-ncetare vor,
înverºunaþi, pieirea celuilalt. Noi suntem sortiþi
urii! Nu poate încãpea nici un legãmânt, pânã în
clipa în care se va fi prãbuºit unul dintre noi,
sãturând de sânge pe Ares cumplitul. Sosit-a tim-
pul, acum, sã-þi vãdeºti vânjoºia. Adunã-þi pute-
rile, de eºti bun suliþaº; fii plin de îndrãznealã!
Nu vei putea scãpa. Atena, de îndatã, prin braþul
meu puternic te va doborî ºi plãti-vei atunci toate
suferinþele ce le-am îndurat, când prietenii mei
cãzut-au la pãmânt uciºi de lancea ta, de furia
lãncii tale!
(273) Dupã aceste vorbe, îºi roteºte suliþa ºi-o
zvârle drept în faþã. Dar slãvitul Hector o vede
venind ºi se dã la o parte. […]
(279) — Ai greºit, Ahile; tu n-ai cunoscut din
spusele lui Zeus ceasul morþii mele — dupã cum te
fãleai. Rosteai vorbe viclene, meºter în cuvinte.
Voiai sã mã-nspãimânþi, iar eu, cuprins de teamã,
sã-mi uit vitejia… Nu vei înfige arma între umerii
mei, fugãrit de tine. În pieptul meu împlânt-o, de
vreun zeu îþi îngãduie. Dar iatã lancea mea,
ocoleºte-o de poþi. De-ar încãpea întreagã în
carnea lui Ahile, n-ar mai fi aºa crunt rãzboiul
pentru Troia, dupã moartea ta, pacoste a troie-
nilor!
Astfel a vorbit. ªi, rotindu-ºi lancea cu, um-
brã-lungã, i-o zvârle în faþã. Fãrã sã dea greº, a
nimerit pe-Ahile în mijlocul scutului. Dar arama
respinge lovitura aramei.[…] Hector — mânios
— stã pe loc, umilit; nu are altã suliþã
sã-l înfrunte în luptã.[…]
(306) Dupã aceste vorbe, Hector îºi trage
sabia ce-i atârna la ºold, zdravãnã, uriaºã.
Adunându-ºi puterile, porneºte ca un vultur
zburând în înãlþimi, ce din nori se-avântã sã
rãpeascã un miel sau iepure fricos, târându-se pe
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 5
I. Omul antic
Ahile îl panseazã pe Patroclos
(scenã de pe un vas cu figuri roºii).
glie. La fel de nãvalnic e Hector, Priamidul, când
îºi ridicã sabia. Ahile e sãlbatic în mânia sa!
Frumosu-i scut îi acoperã pieptul; pe capul sãu se
clatinã strãlucitoru-i coif, lucrat în patru creste,
unde fâlfâie coama din aur scânteind; Hephaistos
a prins-o de tui, lãsând-o apoi sã cadã bogatã, în
jur. Precum, în miez de noapte, înainteazã o stea,
pe cer, cea mai frumoasã, Luceafãrul lucind pe
bolta înstelatã, la fel — în mii de focuri —
strãluce arama pe care-o roteºte Ahile-n dreapta
sa. Plin de venin ºi urã, cautã cu privirea locul
unde-ar pãtrunde tãiºul mai uºor, în frumosul
trup al slãvitului Hector. E-acoperit de arme lup-
tãtorul viteaz, de armele smulse, dupã ce i-a luat
viaþa, vajnicului Patroclos. Într-un singur loc i se
vãdeºte carnea, în locul unde gâtul cu umerii
se-mbinã. Acolo mai lesne îl loveºte arma; ºi vâr-
ful va strãpunge fragedu-i grumaz! Dar lancea de
frasin, de-aramã-ngreunatã, nu i-a tãiat gâtlejul.
Se nãruie-n þãrânã, dar mai poate rosti câteva
cuvinte, în timp ce Ahile, falnicul Ahile, grãieºte
cu mândrie:
— Când jefuiai armura viteazului Patroclos,
credeai cã de pedeapsã te voi fi izbãvit? […]
5
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 6
I. Omul antic
Abordarea textului
1 Dupã cum remarcã Ovidiu Drimba, „Mânia
lui Ahile este ideea dominantã a poemului ºi
întreaga acþiune a Iliadei aratã cum se naºte, cum
evolueazã, ce consecinþe provoacã, cum se stinge
ºi ce urmãri are potolirea acestui sentiment.”
Conflictul interior se nuanþeazã prin confruntarea
furiei protagonistului cu orgoliul lui Agamemnon,
ºi, exteriorizându-se, determinã complicarea
tramei (intrigei). Stãrile conflictuale ale murito-
rilor bulverseazã cerurile ºi-i obligã pe nemuritori
sã ia atitudine. Zeul suprem arbitreazã ceea ce
pentru divinitãþi pare a fi un joc care-i animã în
plictiseala lor milenarã.
l Comentaþi tipologia conflictului exterior.
Aceastã operã literarã este „Unul dintre
cele mai timpurii ºi mai nesecate izvoare de
poezie”, iar Homer este „cel mai vechi rapsod
al Universului”.
(Perpessicius)
2 Tema epopeii ºi elementele de recurenþã ale
acesteia sunt centrate pe umanitatea anticã, pe
reprezentanþii ei exemplari ºi pe existenþa tragicã,
determinatã de transcendent. Omul Antichitãþii
greceºti trãieºte sub imperiul fatalitãþii ºi al
spaimei de reacþiile divinitãþilor olimpiene.
l Pornind de la aceste repere de interpretare a
textului, identificaþi în fragmentele citate teme ºi
particularizãri ale acestora, atitudini ºi comporta-
mente ale eroilor ºi situaþii care sã evidenþieze
raportul om-destin.
Alcãtuiþi un portofoliu de prezentare
(imagini, date de identificare) a zeilor Eladei.
3 Având în vedere afirmaþia lui Ovidiu
Drimba cã Iliada „este poemul care elogiazã tine-
reþea, curajul, forþa, onoarea ºi gloria — virtuþile
supreme spre care aspirã grecul epocii homerice,
[…] în opoziþie cu orgoliul ºi cupiditatea
6
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 6
conducãtorilor militari, cu egoismul, trufia ºi une-
ori laºitatea acestora”, identificaþi temele epopeii.
l Formulaþi opinii asupra personajelor ºi
asupra contextului situaþional.
4 Dacã modelul uman al epocii homerice este
soldatul, eroul, „individul forte, care se ridicã în
faþa cetãþii pentru a discuta sau a viola legile”
(Anne Ubersfeld), identificaþi în textele citate fi-
guri de eroi antici. În Cântul al II-lea al epopeii
sunt enumeraþi protagoniºtii evenimentelor din
ambele tabere: aheii (danaii) ºi troienii (dardanii).
l Pornind de la constatarea lui Perpessicius cã
Homer „creeazã fiinþe fictive aidoma celor reale”,
alegeþi câte doi eroi din fiecare tabãrã, alþii decât
Hector ºi Ahile, ºi alcãtuiþi-le câte o fiºã de iden-
titate în ficþiune, dupã modelul: nume, origine
(umanã, divinã), loc de baºtinã, fapte eroice,
repere fizice ºi caracteriale etc.
5 Din perspectiva criticului Erich Auerbach,
scenele dinamice pot fi considerate nuclee epice
distincte care se dezvoltã în mici unitãþi epice, de
sine stãtãtoare, aºezate într-o anumitã ordine, fi-
xatã de practica rapsodicã. Prezentarea scenelor
de bãtãlie e realizatã dupã un model compoziþio-
nal care debuteazã cu notarea, printr-o compara-
þie, a momentului când oºtile angajate în conflict
pornesc una spre cealaltã. În continuare, discursul
epic se construieºte prin acumulãri cantitative de
detalii despre originea celor care luptã ºi sunt
uciºi, amãnunte biografice destinate sã stârneascã
compasiunea. Descrierea modului în care sunt
uciºi eroii ºi notarea momentului (climax) când
aceºtia se prãbuºesc este realizatã printr-o for-
mulã convenþionalã care cuprinde fie o metaforã,
fie o comparaþie.
l Numiþi ºi exemplificaþi alte modalitãþi de
construcþie a subiectului ºi a personajelor în frag-
mentele citate ºi aplicaþi la textul suport formula
de analizã a scenei de luptã propuse de teoreti-
cianul literar german.
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 7
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 7

I. Omul antic

6 Acþiunea se desfãºoarã pe douã planuri: cel

uman ºi cel divin.
l Comparaþi divinitãþile mitologice ºi eroii
umani, acþiunile lor, tehnicile discursive prin care
sunt evidenþiaþi în context ºi problematizaþi
asemãnãrile ºi diferenþele.
7 În fragmentul citat, „Ahile e sãlbatic în
mânia sa!” care-l dezumanizeazã ºi care e
direcþionatã spre Hector, ucigaºul lui Patroclos.
l Identificaþi în text atitudini ale involuþiei
morale a eroului ºi comparaþi comportamentul
acestuia cu cel al lui Hector. Evidenþiaþi ºi alte
trãsãturi de caracter ale combatanþilor, numite sau Teatrul din Epidaur
sugerate în fragmentele de text.
8 Caracterizaþi în paralel personajele anga- Repere biobibliografice
jate în dialog/ în luptã (zei ºi / sau oameni, semi-
l Homer (Homeros) s-a nãscut,
zei). Veþi avea în vedere faptul cã Homer uti-
dupã spusele lui Herodot, în Ionia
lizeazã variate modalitãþi de portretizare a eroilor:
sau în insula Chios în secolul al
caracterizarea prin discurs (Ahile e violent în lim-
VIII-lea î.H. El a fost poet epic ºi
baj, Hector vorbeºte calm ºi mãsurat), caracteri-
aed. Numele lui înseamn㠄Orbul”
zarea prin epitetul ornant („Ahile cel iute ca
sau „Ostaticul”. Potrivit legendei, a
ºoimul”, „iutele Ahile”, „Ahil, iutele de picior”,
cãlãtorit mult ºi se presupune cã a trãit în insula
„ªoimanul Ahile”, „îmbujorata Briseis”, „iscusi-
Chios. Cu timpul, biografia sa devine legendarã.
tul Ulise”, „aheii cei ferecaþi în aramã”,
Existã cel puþin ºapte biografii fictive ale lui
„sãgetaºul Apolon”), caracterizarea unui personaj
Homer ºi el este revendicat de patru regiuni ale
printr-o comparaþie / comparaþii seriate (Nestor,
Greciei antice: regiunea Smyrnei, a Colofonului,
„cãruia graiul din gurã mai dulce-i curã decât
insula Chios, Ionia. O parte din critica modernã
mierea”).
a negat însã existenþa lui fizicã, instituindu-l ca
l Identificaþi ºi alte modalitãþi de caracterizare
personaj mitologic. Marile creaþii epice care i se
a eroilor antici ºi opinaþi de ce lipsesc de obicei
atribuie, Iliada ºi Odiseea, au fost considerate
din descrierea lui Homer elementele referitoare la
de unii exegeþi drept o redactare unitarã a unor
fizicul personajelor. În fragmentul din manual
cântece epice din Ciclul troian. Aristotel în
apar însã ºi elemente de identificare a eroilor, care
Poetica îi atribuie lui Homer ºi o epopee comicã,
fac trimiteri la imaginea lor în ficþiune.
Margites. De asemenea, este consideratã a fi
l Pornind de la fragmentul citat, motivaþi opþi-
scrisã de Homer ºi epopeea parodicã Batracho-
unea scriitorului pentru descrierea realizatã prin
myomachia (Bãtãlia broaºtelor cu ºoarecii).
ignorarea elementelor de fizionomie.
Poemele homerice circulã pe cale oralã în mai
l Având în vedere afimaþia lui Ovidiu Drimba,
multe variante. Compunerea ºi redactarea defi-
conform cãreia „descrierea homericã este
nitivã s-au realizat din iniþiativa lui Pisistrate, la
esenþialmente narativã, scurtã, precisã, vigu-
Atena, în secolul al VI-lea î.H. Ediþia princeps
roasã”, argumentaþi opinia cã a descrie înseamnã
a Iliadei a apãrut la Florenþa, în 1488.
în fond, a nara ceea ce vezi.

7
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 8
I. Omul antic
Dic]ionar cultural
l Epoca homericã (secolele al XII-lea — al
VIII-lea î.H.) este perioada istoricã în care se de-
sãvârºeºte formarea poporului grec, pe fondul
succesivelor migraþii ale dorienilor, aheilor, ionie-
nilor.
Poemele homerice oferã informaþii asupra
formelor arhaice de viaþã ºi de organizare politicã
ºi socialã a grecilor, de la comunitãþile de triburi
ºi pânã la polisuri1 ºi exaltã triumful cetãþii
Micene ºi cuceririle ei din întreaga lume gre-
ceascã. În secolul al XIII-lea î.H. hegemonia
acesteia dispare, iar cultura ºi civilizaþia Eladei
par a intra în penumbrã pentru mai multe sute de ani.
l Epopeea homericã este consideratã debutul
literaturii greceºti ºi este o capodoperã care apare
relativ brusc, fiind compusã de un creator genial,
aparent izolat ºi fãrã predecesori. Ciclurile epice
populare despre eroi sau divinitãþi (Hercule,
Oedip etc.) constituie cadrul cultural al apariþiei
Iliadei (secolul al VIII-lea î. H.). Iliada este alcã-
tuitã din 24 de cânturi (15.000 de versuri).
Acþiunea se desfãºoarã pe parcursul celui de-al
Masca lui Agamemnon
8
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 8
nouãlea an al asediului Troiei. Scena acþiunii este
câmpia Troiei, pe unde curge fluviul Scamandru,
sau Olimpul, lãcaºul zeilor. „Cele povestite […]
umplu complet câmpul de acþiune, curgerea
aceasta de fenomene se petrece în prim-plan,
adicã neîncetat, într-un prezent local ºi temporal
deplin.” (Erich Auerbach)
l „Personajele nu sunt prezentate în evoluþie, ci
încremenesc într-o vârstã prestabilitã, nu se schim-
bã aproape deloc în zece ani de rãzboi.” (Erich
Auerbach).
l Ahile „crescut de centaurul Chiron, miticul
dascãl al Antichitãþii, ºi-a ales într-adevãr un des-
tin eroic printr-o opþiune tipicã pentru vechii greci
ºi dragostea lor de faimã nemuritoare. El a prefe-
rat moartea timpurie, încununatã de o rãsunãtoare
victorie, unei existenþe lungi ºi puse la adãpost de
orice ameninþãri, dar care l-ar fi privat de glorie.”
(Zoe Dumitrescu-Buºulenga)
l „Hector reprezintã eroul ideal, curajul
dublat de o nobleþe sufleteascã ºi de devotament
pentru ai sãi.” (Ovidiu Drimba)
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Ilustraþi caracteristicile stilului homeric
(organizarea textului prin alternarea modurilor
de expunere, figurile semantice, registrele stilis-
tice, recurenþa violenþei de limbaj, viziunea
hiperbolicã ºi alegoricã etc.). În rezolvarea ce-
rinþei, veþi avea în vedere faptul cã textul de
referinþã este o traducere, o convertire a origi-
nalului la datele limbii române.
2. Iliada elogiazã un model uman: luptãtorul
sângeros, eroul devotat idealului de glorie.
l Rescrieþi dintr-o perspectivã personalã
trama epopeii, pornind de la ipoteza c㠄rãzbo-
iul troian nu va avea loc” (Jean Anouilh).
1 Polis, oraº-cetate în limba greacã.
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM
I. OMUL ANTIC
IDEALUL DEMNITÃÞII
Antigona
Coordonate ale operei
Antigona este fiica lui Oedip, regele Tebei.
Dupã ce acesta a pãrãsit cetatea (orb, ca
pedeapsã pentru vina tragicã de a se fi cãsãtorit
cu mama sa, Iocasta), iar cei doi fii ai lui,
Eteocle ºi Polinice, au murit în rãzboi, rege va
deveni Creon, fratele Iocastei. Creon ordonã ca
lui Eteocle sã i se facã funeralii demne de un
erou, în timp ce Polinice va fi lãsat pradã
pãsãrilor ºi animalelor sãlbatice. Antigona e
opritã prin edict regal sã-ºi facã datoria sacrã
faþã de fratele mort, datorie obligatorie dupã
morala timpului. Ea este neinteresatã de tema
vinovãþiei lui Polinice, pentru cã cei vii nu mai
Studiu de text: „Vezi dar cã soarta ce-mi gãteºti/Nu-i nicidecum un rãu…”
– fragmente –
Creon
[…] cum de-ndrãzneºti tu legile sã-mi calci?
Antigona
Nu Zeus mi-a dat aºa porunci! Nici Dike1 —
ea
Ce stã cu zeii din Infern — atare legi
Nu a dat omului. Iar eu porunca ta
N-o socotesc atât de tare-ncât pe om
Sã-l facã-a-nfrânge chiar ºi legile zeieºti
Cã-aceste legi nu sunt în slove scrise, nu!
…………………………………………..
Nainte de soroc, mai bine-o fi! Sã mori
1 Dike, zeiþa dreptãþii.
2 Corifeul, conducãtorul corului antic în cadrul reprezentãrilor teatrale.
Page 9
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 9
„Esenþialul e sã cucereºti.
Nu sã accepþi. Nu sã ºtii;
sã optezi, — între cine ºi cine,
de Sofocle
între ce ºi ce? Þin dinainte cu
învinsul.”
(Constantin Noica)
au dreptul sã-i judece pe cei morþi. Antigona îºi
îngroapã fratele în ciuda interdicþiei. Pentru a o
pedepsi, Creon o condamnã la moarte, apoi se
rãzgândeºte ºi o închide într-un mormânt de pia-
trã. Antigona se sinucide. Este inflexibilã faþã de
punctul de vedere pe care-l apãrã, e netemãtoare
în faþa morþii, o priveºte ca pe o eliberare de
suferinþã. Triumfã moral, principiile promovate îi
supravieþuiesc. Fiul lui Creon — logodnicul
Antigonei —, Hemon, se sinucide dupã moartea
iubitei; soþia lui Creon, Euridice, se sinucide ºi ea,
neputând suporta durerea de a-ºi fi pierdut fiul.
Când nu mai pridideºti de-atâtea mari dureri
Ce azi mã copleºesc, nu-i oare de folos?
Replica numeºte o trãsãturã caracterialã
definitorie a Antigonei, care constituie ºi va-
loarea supremã a omului antic.
Argumentaþi.
Corifeul2
Ce dârzã fire are ea! Ca tatãl ei,
Nu ºtie-n faþa suferinþii-a se-nclina.
9
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 10
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 10

I. Omul antic

Corul antic, personajul colectiv, este

„vocea” raþiunii.

Creon
Sã ºtii cã cei ce-s dârji din firea lor sunt cei
Mai lesne prãbuºiþi…ªi fierul e vârtos,
Dar cum se-nmoaie-n jar ºi ce uºor îl frângi!
…………………………………………….
Neosânditã de-am s-o las din mâna mea
Pe-aceea ce porunca mi-a cãlcat… O, nu!
Antigona
Ei, da, m-ai prins! Mai mult ca moartea-mi ce
mai vrei?
Creon Sfinx (secolul al VI-lea, Delfi)
Atâta doar! Eu moartea-þi vreau ºi mi-e de-a-
juns. 11. Creon: El þara-ºi apãra; cel’lalt ºi-o
Atenþie! Numerotarea replicilor perso- rãvãºea!
najelor este motivatã de sarcina de lucru. 12. Antigona: La Hades, jos, o lege-i-una-
l La început citiþi numai replicile perso- pentru toþi.
najului Creon. 13. Creon: La el, cei drepþi nu-s la un loc cu
cei mârºavi.
l Citiþi apoi replicile Antigonei.
14. Antigona: Dar cine-o ºti cã-aceasta-i
legea pentru morþi?
1. Creon: Din toþi tebanii tu, doar tu gândeºti
15. Creon: Chiar ºi-n mormânt de-ar fi,
aºa.
duºmanul mi-e duºman!
2. Antigona: Ba toþi gândesc, dar tac, cã… de,
16. Antigona: Iubirea-i rostul vieþii mele! Ura,
eºti tu pe-aici…,
nu!
3. Creon: ªi oare nu roºeºti sã nu gândeºti ca
ei? Dupã lectura selectivã a replicilor din frag-
4. Antigona: Cinstirea unui frate-a-i da, mentul de text, reflectaþi asupra convertirii dia-
ruºine nu-i! logului dramatic în monolog.
5. Creon: Nu frate þi-e ºi cel ce i s-a-mpotrivit? l Comparaþi tirada lui Creon cu discursul
6. Antigona: Ba da! De-o mamã ºi de-un tatã Antigonei.
amândoi.
7. Creon: Slãvind pe unul doar, nu-i pângãrit l Comentaþi monologul regelui Tebei din
cel’lalt? perspectiva modalitãþilor discursului: adec-
8. Antigona: Cel care e-n mormânt nu ar varea la situaþia de comunicare monologatã; la
vorbi aºa! scopul comunicãrii; coexistenþa funcþiilor lim-
9. Creon: Ba da, de-l pui la rând cu cel bajului; utilizarea strategiilor de exprimare
nelegiuit. indirectã a opiniei.
10. Antigona: Dar el nu i-a fost rob, ci frate el
i-a fost. Traducerea de George Fotino, 1969.

10
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 11
Abordarea textului
1 Pornind de la opinia lui Christophe Cusset
c㠄Modelul cel mai imitat este Homer ºi tragedia
nu se abþine sã împrumute de la poezia home-
ricã”, argumentaþi ideea, identificând în fragmen-
tul de text elemente de recurenþã miticã din
epopeea lui Homer. Pentru rezolvarea temei, veþi
avea în vedere comportamentul contestatar al
Antigonei faþã de Creon ºi pe cel al lui Ahile faþã
de Agamemnon sau Priam; atitudinea protagoniº-
tilor faþã de destin ºi moarte; trãsãturi caracteriale
comune etc.
2 Sofocle înfiereazã tirania personificatã în
figura lui Creon ºi susþine dreptul la libera expri-
mare a personalitãþii umane. Voinþa omului este
principalul resort al actului tragic. „Omul este
mãsura tuturor lucrurilor” (Protagoras), nu des-
tinul, iar orice faptã nefericitã poate fi rãs-
cumpãratã printr-o conºtiinþã moralã, care sã cer-
tifice asumarea vinei tragice. Conform resortu-
rilor tragediei, victoria Antigonei asupra arbitra-
rului, a orgoliului nemãsurat ºi a tiraniei înseam-
nã moarte.
l Precizaþi care sunt temele tragediei prin
referire la personaje, la raportul dintre om ºi des-
tin, la contextul situaþional.
3 În tragedie „Conflictul principal […] este
acela dintre Stat, dintre viaþa eticã, în generali-
tatea ei spiritualã, ºi Familie, ca moralitate natu-
ralã. Acestea sunt puterile cele mai pure ale
reprezentãrii tragice.” (Fr. Hegel). Sau între urã
[„Purtarea lui Creon nu e dictatã de consideraþii
de stat, ci doar de ura împotriva mortului.” (J. W.
Goethe)] ºi iubire (Antigona: „Iubirea-i rostul
vieþii mele…”).
l Aduceþi argumente în favoarea unuia dintre
punctele de vedere exprimate.
4 Citiþi textul, identificaþi motivaþia conflic-
tului dramatic ºi problematizaþi, în cadrul unei
dezbateri pe tema libertãþii, conceptul de destin.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 11
I. Omul antic
l În demersul de interpretare utilizaþi ºi infor-
maþii despre tipologia conflictului. Conflictul
interior se instituie între raþiune (Antigona ilus-
treazã conºtiinþa existenþei unei ordini superioare
pasiunilor omeneºti, doveditã prin legi ale eter-
nitãþii: „Dar pe vecie-s legi, ºi nu-s de azi, de
ieri”) ºi pasiune (orgoliul autoritãþii masculine ºi
despotismul lui Creon), între valorile colective ºi
cele individuale, între general ºi particular, pro-
blematica socialã a „secolului de aur” al Atenei
lui Pericle. Victimã a îndrãznelii de a se considera
imun la efectul legitãþilor impuse de o ordine
supraumanã, Creon rãmâne singur, e învingãtorul
care nu câºtigã nimic. Aºa conºtientizeazã fragili-
tatea ºi locul fiinþei umane în univers. Conflictul
exterior concentreazã reacþiile personajelor în
raport cu arbitrarul acþiunilor lui Creon.
Antigona, Ismena, Hemon, Tiresias, Euridice se
ridicã pe rând împotriva tiraniei, dar plãtesc pen-
tru curajul lor.
5 Sursa conflictului ºi a tragismului este
dizarmonia ºi lipsa comunicãrii. Explicaþi de ce
nu pot / nu vor sã comunice personajele.
6 „Eroul este personajul central al tragediei
greceºti. Cel mai adesea, el este individul forte
care se ridicã în faþa cetãþii pentru a discuta sau a
viola legile. Câteodatã, el reprezintã o altã va-
loare, dacã nu o altã lege, ca Antigona.” (Anne
Ubersfeld).
l Ce valori morale sunt evidenþiate în tragedia
Antigona? Argumentaþi.
7 Caracterizaþi în paralel cele douã personaje
angajate în dialog. Veþi avea în vedere faptul cã
„Sofocle coboarã tragedia la scara umanã”
(Ovidiu Drimba) ºi cã eroii nuanþeazã prin com-
portamentele ºi acþiunile lor existenþa.
l Numiþi modalitãþile de caracterizare ºi opinaþi
de ce dramaturgul antic nu portretizeazã perso-
najele. Existã în fragmentul dat aluzii la identitatea
în ficþiune a personajelor? Citaþi versurile.
11
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 12
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 12

I. Omul antic

8 Sofocle construieºte imaginea omului

„secolului de aur” al Atenei, epocã legatã de
numele lui Pericle.
l Ce calitãþi ale Antigonei se circumscriu mo-
delului?
„În lume-s mari minuni,/ Mai mari ca omul
însã nu-s!/ Purtat de vânt, strãbate mãri/ Prin
hulã ºi prin val spumos,/ Prin val vuind vije-
lios.” (Antigona, Sofocle)

9 Numiþi ºi exemplificaþi douã modalitãþi de

construcþie a subiectului / a personajelor.
10 Replicile din finalul fragmentului citat
uzeazã de structura discursului aforistic.
l Identificaþi ºi argumentaþi caracteristicile
acestui tip de cugetare formulatã succint ºi expre-
siv, dar cu forþã de generalizare.
l Comentaþi semnificaþiile replicilor aforistice. Femeie îmbrãcatã în chiton (statuie anticã)

Repere biobibliografice
l Sofocle (496–406 î.H.). I s-au
atribuit peste o sutã douãzeci ºi trei
de tragedii ºi drame satirice, dintre
care s-au pãstrat doar ºapte: Aias,
Electra, Oedip rege (capodopera
lui Sofocle, dupã Aristotel),
Antigona (442 î.H.), Oedip la Colonos, Trachi-
niile, Filoctet. Sofocle se inspirã în tragediile sale
din ciclurile epice populare (Ciclul teban, Ciclul
troian), subiectul preferat fiind predestinarea.
Acþiunea acestor tragedii e simplã, deznodãmân-
tul catastrofal se configureazã încã de la primele
replici ale personajelor. Sofocle acordã im-
portanþã conflictului interior, de la nivelul
conºtiinþei personajului tragic, care este un erou
complex, puternic individualizat.
1 Hoefore, cele care purtau ofrandele pentru zei.
2 Eumenide, fiinþe fantastice care îi urmãreau pe
criminali.
l Eschil (526–456 î.H.) A scris
peste nouãzeci de piese de teatru
(tragedii ºi drame cu satiri) ºi a
învins de treisprezece ori la com-
petiþiile organizate în cadrul
Marilor Dionisii.
Din opera lui s-au pãstrat doar ºapte tragedii:
Perºii, Rugãtoarele, Cei ºapte împotriva Tebei,
trilogia Orestia (Agamemnon, Hoeforele1, Eume-
nidele2) ºi Prometeu înlãnþuit.
l Euripide (480–406 î.H.).
Autor a ºaptezeci ºi opt de tragedii
ºi drame cu satiri, dintre care s-au
pãstrat doar optsprezece: Andro-
maca, Medeea, Ifigenia în Aulida,
Alcesta, Hecuba, Hipolit, Oreste,
Fenicienele, Bacantele, Troienele, Heraclizii,
Electra, Ciclopul etc.

12
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 13
Dic]ionar cultural
l Tragedia. Aristotel în Poetica defineºte trage-
dia drept „imitaþia unei acþiuni (spectacolul teatral
este o reprezentare scenicã a unor situaþii ºi acþiuni
care imitã viaþa. Procedeul care stã la baza creaþiei
literare este deci imitaþia, mimesis) alese ºi depline,
cu o anumitã întindere, într-o limbã frumoasã […],
imitaþie fãcutã de personaje în acþiune […] ºi care,
stârnind mila ºi frica, sãvârºeºte purificarea carac-
teristicã unor asemenea emoþii.” Tragedia este spe-
cia genului dramatic bazatã pe reprezentarea cate-
goriei estetice a tragicului ºi caracterizatã prin exis-
tenþa unui conflict puternic, care se finalizeazã prin
prãbuºirea (moartea) eroilor, dar principiile morale
ale acestora supravieþuiesc. Deznodãmântul catas-
trofal al conflictului are un efect purificator
(katharsis). Termenul provine din fr. „tragédie”, gr.
„tragodia”, cântecul þapului” („tragos”, þap), imn
intonat cu prilejul serbãrilor zeului Dionisos de
cãtre cântãreþi care purtau mãºti de þap, pentru a se
identifica simbolic satirilor, personaje mitologice.
La originea tragediei, apãrutã în Grecia anticã, stã
ditirambul (poem liric cântat de cor în cadrul Dio-
nisiilor, sãrbãtorile lui Dionisos).
l Caracteristicile tragediei. Sursele de inspi-
raþie sunt mitologia, legendele populare; temele
prezintã natura umanã în lupta de a-ºi gãsi echili-
brul existenþial, frãmântãrile morale ºi violenþa pa-
siunilor în confruntare cu raþiunea. Tragedia de-
buteazã cu un prolog (la origine monolog/ soliloc-
viu, mai târziu dialog) urmat de pãrþile principale,
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. În fragmentul de text citat se remarcã stilul
solemn al tragediei, un amalgam de tragic-sublim
ºi de elemente realiste.
l Evidenþiaþi particularitãþile registrului stilis-
tic aferent.
2. Pornind de la citatul „Fiinþa omeneascã
apare la Sofocle ca în sculptura clasicã pe care o
are necontenit sub ochi. […] Omul trãieºte încã
într-o lume cu zei, dar aceºtia sunt renegaþi în
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 13
I. Omul antic
numite episoade. O tragedie avea între trei ºi cinci
episoade. Fiecare dintre acestea era încadrat de
cântece ale corului („parodosul”, primul cântec,
avea caracter liric, celelalte cântece, numite
„stasime”, aveau rolul de a stabili legãtura între
episoade). Dupã recitarea ultimului „stasimon”,
urma exodul, deznodãmântul acþiunii. Intriga este
simplã, urmãreºte efecte de facturã moralã, con-
flictele sunt catastrofice ºi necesitã, în genere,
intervenþia zeilor. Acþiunea este unitarã, se uti-
lizeazã regula celor trei unitãþi. Aristotel propune
ca acþiunea unei tragedii sã se desfãºoare pe par-
cursul a 24 de ore (unitatea de timp), într-un singur
loc (unitatea de spaþiu) ºi sã fie concentratã în jurul
unui singur conflict (unitatea de acþiune). Regulile
vor fi preluate de poeticile clasicismului modern.
l Eroul nu trebuie sã fie „nici prea plin de vir-
tuþi, nici prea just. El trebuie sã treacã de la fericire
la nefericire, nu ca efect al unei crime, ci din cauza
unei greºeli.” (Aristotel)
l „Personajele lui Sofocle posedã toate un
asemenea dar al vorbirii ºi ºtiu sã prezinte atât de
convingãtor temeiurile purtãrii lor, încât specta-
torul e aproape întotdeauna de partea celui ce-a
rostit ultima replicã.” (J.W. Goethe).
l Dialogul dramatic este conceput ca un schimb
de replici într-un vers („stihomitii”), care „închid”
o idee, au deci valoare aforisticã. Observãm pre-
zenþa „discursului mixt”, filosofico-poetic (ªt. A.
Doinaº).
regiuni din care destul de rar mai descind. […]
Aºa încât omul capãtã rãspunderi, trebuie sã ia
seama ºi sã dea seama, în chipuri care-l fac sã se
familiarizeze cu solitudinile, cu întrebãrile fãrã
rãspuns, cu opþiunile fundamentale care duc spre
prãbuºiri ori jertfe superioare, dând naºtere tragi-
cului.” (Zoe Dumitrescu-Buºulenga), formuleazã
un punct de vedere personal privind relaþia dintre
omul antic ºi lume, dintre fiinþa umanã ºi zei.
13
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 14
STUDIU DE CAZ
TEMA: OMUL ªI DESTINUL
Realizarea proiectului cu titlul:
Ulise ºi eterna reîntoarcere
Organizarea activitãþii: pe grupuri de lucru.
Documentarea ºi planificarea activitãþii de
proiect: Pentru rezolvarea cerinþelor, se vor avea în
vedere textele suport, informaþiile ºi bibliografia
oferite, organizarea informaþiei (fiºe de lucru) ºi va-
lorificarea ei în activitatea de proiect, realizarea pro-
dusului final: CD, broºurã, pliant etc.
Problematica proiectului
l Tipologia de referinþã: oameni (rege, filosof,
artist etc.), eroi (oameni exemplari, modele fiinþiale,
eroul rãzboiului troian)
l Ipoteza: destinul (soarta oarbã, fatalitatea, pre-
destinarea) este reprezentat de fatum-profeþiile
Sybilelor, de Moire / Parce, cele trei zeiþe ale desti-
nului care torc firul vieþii ºi-l rup când vor, de zeiþa
Fortuna); destinul este simbolizat ºi de pânza
Penelopei sau de cãlãtoria lui Ulise.
Repere de lecturã
l „Iubesc la greci faptul cã merg pânã la capãt
[…]Libertatea de a fi absurd stã la originea
filosofiei.”; „Toate miturile þin, poate, de mitul
cãderii. Fiindcã dacã n-ar fi o fiinþã cãzutã, omul
n-ar avea nevoie de mituri.” (Constantin Noica)
STUDIU DE CAZ
TEMA: OAMENI ªI ZEI UMANIZAÞI
Referat cu titlul:
Mitul vârstei de aur (Viaþa cotidianã în epoca
lui Pericle)
l Texte suport
„Trãim sub o rânduialã politicã ce nu are de râvnit
legile altora; departe de a-i imita, suntem mai degrabã
o pildã pentru unii. Numele sãu este democraþia,
fiindcã ocârmuirea statului nu se reazimã pe puþini, ci
pe cât mai mulþi. În afacerile lor personale, toþi
cetãþenii sunt egali în faþa legilor, drumul la onoruri în
viaþa publicã este deschis fiecãruia în mãsura în care
opinia publicã îi apreciazã talentele, dupã merit mai
mult, dupã clasa socialã; sãrãcia nu este un motiv de
14
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 14
l Destinul e înþeles ca faimã, gloria eroului pe
câmpul de luptã ºi moartea glorioasã care împiedicã
uitarea numelui rãzboinicului. Primii eroi cunoscuþi,
a cãror faimã a învins timpul, sunt Ahile ºi Hector:
„— Vai, din voinþa zeilor, sunt sortit pradã Morþii […]
Dar eu nu vreau sã pier fãrã sã fi luptat; sã mã-ncu-
nune slava ºi — printr-o vitejie — de-a pururi vreau
sã fiu amintit de urmaºi.” (Hector în Iliada)
l În epopeea Odiseea de Homer, continuarea
Iliadei, destinul este simbolizat de pânza Penelopei
(când o va termina, îºi va alege alt soþ, un nou rege
pentru Ithaca) pe care o þese ziua ºi o deºirã noaptea,
pentru a alunga peþitorii nedoriþi, care cred cã Ulise
a pierit la Troia. Destinul îºi gãseºte un simbol ºi în
peregrinãrile lui Ulise, rãtãcirea lui pe mãri (apa,
simbol al trecerii timpului) timp de zece ani dupã
sfârºitul rãzboiului troian, consecinþã nefastã a par-
ticipãrii la bãtãlie. Ulise este un luptãtor, este puter-
nic, trece de toate probele iniþiatice, învinge toate
piedicile ºi se întoarce acasã, în insula Ithaca, la
soþia Penelopa ºi la fiul Telemac. Cei doi soþi îºi
construiesc deci propria soartã. Penelopa „þese”
pânza destinului ºi o deºirã dupã bunul plac, Ulise
(Odiseu) învinge toate obstacolele ºi, caracter puter-
nic, cu o voinþã fãrã egal, se întoarce acasã.
inferioritate în ochii cetãþenilor ºi nu împiedicã de a
se face folositor Statului pe oricine e în stare. […]
Deºi pãstrãm însã aceastã îngãduinþã în viaþa
noastrã particularã, totuºi teama ne opreºte de a
încãlca ordinea publicã; ne supunem magistraþilor ºi
legilor, mai ales acelora care sunt spre ocrotirea
celor care îndurã nedreptatea ºi acelor legi care, deºi
nescrise, acopãr de ocara tuturor pe oricine le neso-
coteºte.
Am dat minþii nenumãrate prilejuri de a se mai
rãsufla de oboseli, ori prin concursuri ºi sacrificii
succesive, ori în casele noastre prin podoabele ele-
gante, ce ne desfatã zilnic ºi alungã supãrãrile vieþii.
Oraºul nostru mare face sã curgã spre dânsul toate
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 15

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 15

bunãtãþile pãmântului ºi ne putem bucura de pro-

dusele þãrilor strãine tot aºa de complet ca ºi de cele
ale pãmântului nostru propriu. Iubim frumosul, dar
cu simplitate, ºi cultivãm ºtiinþele, fãrã a ne pierde
însã ceva din energia noastrã. Ne folosim de bogãþie
ca de un mijloc de acþiune, iar nu pentru fasturi
inutile; a mãrturisi cã eºti sãrac nu e o ruºine;
ruºinos este sã nu cauþi sã scapi muncind. La noi
aceiaºi oameni pot sã se ocupe de afacerile lor per-
sonale ºi de treburile publice. Cãci numai noi, pe cel
ce nu se intereseazã de treburile statului, îl socotim
nu ca pe un om cãruia îi place liniºtea, ci ca pe o
fiinþã netrebnicã. Noi ºtim sã luãm o hotãrâre asupra
unei chestiuni ºi cãutãm a o cunoaºte adânc, cãci nu
credem cã vorba poate fi spre paguba acþiunii; dim-
potrivã, mai vãtãmãtor ni se pare a nu ne lumina
îndestul prin dezbateri, înainte de a pãºi la lucru…” Panthenonul, templul închinat Atenei
(Tucidide, Cuvântarea lui Pericle în vol. Rãzboiul
peloponesiac) Problematica activitãþii
l Tipologia de referinþã: oameni (rege, filosof,
E artist, legiuitor etc.), eroi (oameni exemplari), semizei,
„A trãit alãturi de conducãtorul politic cel mai ciu- titani, zei, alte fiinþe fantastice (nimfe, satiri,
dat ºi mai complicat al vechii Grecii. [...] Împreunã au monºtri, sirene, vrãjitoare etc.); o lume cu unitate în
participat ca strategi aleºi de popor. […] Herodot diversitate.
istoricul i-a fost într-adevãr prieten, ca ºi Anaxagoras, ZEI…
filosoful. Pe Phidias îl vedea mereu în rãstimpul l Valori, atitudini, comportamente: Zeii „þin”
noilor construcþii de pe Acropole. ªi toþi, se pare, luau lumea. [„Sã þii lumea în loc. Este moarte? Este
parte la prelegerile filosofului celui mai iubit de ei viaþã?” (Constantin Noica)], oamenii îi imitã (mime-
atunci, deºi trãiau în aceeaºi vreme Parmenide, sis), lumea umanã e copia imperfectã a lumii zeilor.
bãtrân, însoþit de Zenon din Eleea în plinã maturitate, • Zeii homerici se deosebesc de pãmânteni doar
ca ºi Heraclit din Efes, cel puþin înþeles, ca ºi, mai prin calitatea de a fi nemuritori, deci prin natura ºi
târziu, tânãrul Socrate. ªi mulþi alþii. Era fãrã îndoialã, forþele lor excepþionale, obþinute, în comparaþie cu
o epocã de geneze în spirit […] cum puþine a mai cei muritori, prin efectul hiperbolizãrii. Prin com-
cunoscut lumea. În dorinþa de a face din Atena cetatea portamentul lor, ei sunt însã asemenea oamenilor,
cetãþilor, Pericle, a cãrui funcþie de conducãtor începe singura diferenþã e cã sunt… nemuritori. (În Iliada
din 461 î.H., încearcã ºi riscã totul, de la politic la Ares urlã de durere când este lovit de Diomede ºi
filosofic ºi estetic. Libertatea pe care a câºtigat-o fuge sã se adãposteascã în Olimp, zeii sunt rãzbunã-
democraþia atenianã în ani ºi ani, prin luptele demo- tori sau demonstreazã compasiune pentru destinul
sului ºi înþelepciunea ºi jertfa unor conducãtori lumi- trecãtor al oamenilor: „Doarã din tot ce pe lume e
naþi ca legislatorul ºi poetul Solon, Pericle a vrut s-o viaþã, rãsuflã ºi miºcã, / Nu e nimic mai de plâns ºi
pãstreze ºi s-o exalte prin mãsuri îndrãzneþe, vii, mai necãjit decât omul”.)
sporind mult Adunarea Poporului[…] fãcând din dis- l Pindar1 considerã c㠄Numai fiii zeilor sunt
cuþiile purtate cu eleganþã în agora centrul vieþii invulnerabili” (semizeii).
politice.” (Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Sofocle ºi
condiþia umanã)
1Pindar, poet liric grec care a trãit între anii
520–442 î.H. Din creaþia sa s-au pãstrat integral
doar Olimpicele, ode corale.

15
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 16
l Ipoteza: Mitul „vârstei de aur” se referã la
perioada idilicã în care coexistã credinþele asupra
comuniunii oamenilor cu zeii, în care modelele com-
portamentale, prin contaminare, se determinã reciproc.
l Argumente: reprezentarea idealã e Grecia
anticã/ miticã, atemporalã, aici identificãm „mitul
viu” (Mircea Eliade), mitul eroului civilizator:
Prometeu (titan), care aduce oamenilor focul ºi
provoacã rãzbunarea zeilor (comportament uma-
nizat); Hercule (semizeu, condiþie hibridã) ºi cele
douãsprezece munci ale sale prin care lumea oame-
nilor devine un spaþiu existenþial mai sigur (ucide
monºtri mitici care fãceau ravagii) etc. Societatea
umanã evolueazã, conducãtorii vizionari (Pericle al
Atenei) ºi gânditorii îºi pun în practicã ideile pentru
a construi Utopia, societatea idealã. Modelul uman
al anticilor este eroul sau filosoful, iar societatea
greacã, datoritã acestora, începe un proces de spiri-
tualizare a lumii întregi.
l Scutul lui Ahile (în Iliada) este „oglinda”
Greciei mitice. Oameni, case, petreceri, munci agri-
cole, toate sunt zugrãvite aici, pe arma defensivã, într-un
episod cu o valoare documentarã incontestabilã.
BIBLIOGRAFIE
(pentru studiul modulului tematic ºi pentru studiile de caz)
1. Erich Auerbach, Mimesis, Editura Polirom, Iaºi,
2000.
2. Christophe Cusset, Tragedia greacã, Institutul
European, Iaºi, 1999.
3. Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale,
vol. 1–2, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala,
Bucureºti, 1998.
4. Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei,
vol. 1–10, Editura Saeculum I.O., Vestala,
Bucureºti, 1998–2004.
5. Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Sofocle ºi condiþia
umanã, Editura Albatros, Bucureºti, 1974.
6. Homer, Odiseea, vol. I–II, Editura Tineretului,
Bucureºti, 1966.
16
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 16
… ªI OAMENI – INSTRUMENTE ALE
DESTINULUI…
l Potrivit concepþiilor timpului, viaþa omeneascã
este rânduitã de voinþa zeilor. Personajele sunt cre-
ate dupã chipul ºi asemãnarea omului dintotdeauna,
fie cã e vorba de zei, eroi, semizei sau oameni de
rând: „Între Zeus, care cu o singurã încruntare de
sprânceanã cutremurã pãmântul ºi oricare din mânu-
itorii carelor de luptã […] diferenþa e numai de
scarã. Substanþa e aceeaºi.” (Perpessicius)
l Omul antic este „un fenomen al naturii ºi un
element al destinului. Legãturile dintre individ ºi
lumea credinþelor, a miturilor ºi misterelor reli-
gioase sunt ºi ele active în cadrul destinului uman.
Ritmul sufletesc al personajului homeric se con-
formeazã nu atât unei coerenþe interioare, dupã cri-
teriile omului de azi, cât unei perspective de forþe
ce-l transcend ºi totuºi îl cuprind ºi-l dirijeazã prin
intervenþii neaºteptate ºi uneori imprevizibile.”
(Salvatore Battaglia,
Mitografia personajului)
7. Perpessicius, Lecturi strãine, Editura Univers,
Bucureºti, 1981.
8. Scriitori greci ºi latini (dicþionar), Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978.
9. Dicþionar de termeni literari, Editura Academiei,
Bucureºti, 1976.
10. Dicþionar de filosofie, Editura Politicã,
Bucureºti, 1978.
11. Dicþionar de esteticã generalã, Editura Politicã,
Bucureºti, 1972.
12. Frédéric Laupies, Dicþionar de culturã gene-
ralã, Editura Amarcord, Timiºoara, 2001.