Leagănul respirației

de Herta Müller

Herta Müller s-a născut în România, ca parte a minorității germane stabilite în

regiunea Banatului încă din secolul al XVIII –lea, iar istoria familiei ei cunoaște ororile
războiului și deportarea. Ca mulți alți șvabi din Banat, tatăl ei s-a oferit ca voluntar în
armata SS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mama ei, ca toti sașii si șvabii cu
vârsta cuprinsă între 17 și 45 de ani, a fost deportată în Uniunea Sovietică după al Doilea
Război Mondial, unde a petrecut cinci ani.
Herta Müller a crescut sub regimul lui Nicolae Ceaușescu. Mai mult de atât, ea a
fost spionată, intimidată, interogată și cenzurată. Ea a lucrat ca traducator, dar și-a pierdut
slujba din fabrică pentru că nu a vrut să se implice în spionaj pentru Serviciul Roman de
Securitate’1. Mai târziu a explicat că nu a fost în stare să le facă oamenilor de la Securitate
favoarea de a-i lua viața. În 1987 ea a emigrat în Germania de Vest, unde a continuat să
simtă amenințarea Securității din Republicii Socialiste România. Unele din operele ei
descriu viața sub dictatură și reflectă efectele societății totalitare asupra cetățenilor.
Romanul „Leagănul respirației” dezvăluie o altă o altă latură a națiunii române
de după al doilea razboi mondial, și anume deportarea cetățenilor români de origine
germană în Rusia, având ca motiv reconstrucția Rusiei după razboi.
Această carte nu este o ficțiune. “Romanul se bazează pe o serie a interviurilor
cu supraviețuitorii lagărului de muncă și în special cu un poet germano-român, Oscar
Pastior din moment ce mama ei a ales să nu vorbească despre experiențele ei traumatice.” 2
Oskar Pastior, cetățean român de origine germană care, ca și protagonistul romanului, a
petrecut cinci ani din viata sa într-un lagăr.
Ca și eroul acestei cărți, Pastior nu a putut niciodată să revină la o viață normală
după ce a fost eliberat din lagăr. Nici nu a dezvăluit nimănui experiențele lui până nu a
întâlnit-o pe Herta Müller. La trei ani după moartea lui Pastior, în 2009, a apărut cartea
pentru care Herta Müller a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru literatură in același
an.
„Leaganul respiratiei” nu este un roman istoric. Personajul principal al cărții este
un tânar de 17 ani, Leopold Auberg, care în ianuarie 1945 a fost ridicat de la domiciliu și

https://www.goethe.de/en/kul/lit/20366245.html: Herta Müller RESPECTED OUTSIDER

1

2
Aurelija Daukšaite- Hunger Trauma in Herta Müller’s The Hunger Angel

1
 urcat cu mai multe persoane într-un vagon de tren. După o lungă și inconfortabilă călătorie
cu trenul și apoi într-o mașină de vite, deportații au ajuns la destinație, într-un lagăr de
muncă din Ukraina. El nu știa ce-l așteapta în lagăr, la început vazând plecarea lui ca pe o
aventură mult așteptată. Leo voia să lase în urmă rușinea față de familia sa și frica de
închisoare, fiind homosexual.
Își dă seama că, totuși, lagărul nu-i oferă șansa unui nou început. El începe să
simtă disperarea și degradarea, in timp ce ei erau folosiți la reconstrucția Uniunii Sovietice.
În lagăr au fost plimbați pe la mai multe șantiere, lucrând pe ture, trăind în condiții inumane.
Încetul cu încetul simteau cum se sting. Au fost hărțuiți de conducerea lagărului, nu au avut
haine potrivite pentru vremea de acolo. Leopold a urmat liceul înainte de deportare și îi
plăcea să citească, dar a schimbat rapid cărțile pe care le luase cu el pentru mâncare.
În al cincilea an în lagăr, primind bani pentru munca lor, au putut să
mănânce mai bine și să cumpere haine bune. În 1950, deținuții au fost trimiși acasă.
Aceasta a fost o situație neobișnuită pentru Leopold, pentru că, pe parcursul celor cinci
ani, primise doar o scrisoare de la familia sa. În acea scrisoare, mama sa îl informase că
mai avea un frate.
Leo a fost extrem de tulburat de condițiile inumane din lagărul de muncă,
dar spusele bunicii sale „Știu că te vei întoarce” l-au ținut în viață. Leo a suferit multe
neplăceri, dar a cunoscut și oameni cu care a construit o relație, precum Bea Zakel sau
avocatul Gast.
Însă, când a fost eliberat definitiv din captivitate, și-a dat seama că nimeni nu îl
aștepta în Transilvania. Toată lumea acceptase că a murit. Leopold a început să lucreze
într-o fabrică, dar, de vreme ce nu avea pregătire, a lucrat la fel ca în lagăr. Amintirile
experiențelor din lagărul de muncă nu i-au dat pace, iar după o căsătorie de 11 ani cu
Emma, s-a mutat în Austria, fără să o anunțe. Acolo și-a încheiat și viața.
În limba engleză, cartea a fost tradusă inițial cu titlul „Everything I own I
carry with me”, cum apare în descrierea autorului la începutul cărții.
„Despre împachetatul lucrurilor în valiză.
Tot ce am port asupra mea.
Sau: Tot ce-i al meu port cu mine.”3
Aceste rânduri pot avea doua întelesuri: în primul rând, autoarea ar putea să se
refere la lucrurile proprietate personală pe care Leo le avea în bagaj, și nimic mai mult. Pe
de altă parte, se poate referi la experiențele, trăirile și secretele pe care le duce un om,

3
Herta Müller, Leagănul respiraţiei, http://www.101books.ru/carte/descarca-herta-muller-leaganul-respiratiei-
pdf (p.7)

2
 câteodată fără să le dezvaluie nimănui (atât Leo cât și Pastior aveau secrete pe care nu multă
lume le cunoaștea- Există lucruri despre care nimeni nu vorbeşte.4.)
O altă traducere a avut titlul „The Hunger Angel”, acesta fiind o apreciere
mult mai apropiată de ceea ce trăise naratorul în timpul deportării în Rusia.
„Leagănul respirației”- titlul din limba română ne pune mult pe gânduri.
Cum menționa Ahmet Cuma5, „respirația” înseamnă viață, iar „leagănul” poate proiecta
drumul unei persoane prin viață, cu suișuri și coborâșuri.
‚Povestea este spusă într-un limbaj foarte frumos. Ea impinge cititorul la
limite emoționale. În același timp, imaginile și cuvintele autoarei au ceva învechit și
excesiv în privința lor, ca și cum ar fi dintr-o lume diferită, de mult pierdută.’ 6
Romanul este împărțit în 64 de capitole scurte, uneori doar de câteva
rânduri, cu titluri concise. Cartea este scrisă la persoana I, iar autorul, 60 de ani mai
târziu, povestește retrospectiv despre deportare, viața de zi cu zi în lagăr și întoarcerea
în orașul natal. Cronologia este ruptă în mod repetat de amintirile vremii anterioare
deportării și de descrierile prezentului. Propozițiile scriitoarei sunt scurte și adesea
incomplete. Uneori ele constau doar din două cuvinte, chiar și un singur cuvânt. În mod
repetat, autorul alternează între trecutul simplu și prezent, ceea ce conferă textului ceva
atemporal.
Romanul nu este o fictiune, el aratând cum oamenii din lagăr sunt jefuiți de
demnitatea și valorile lor și neglijați moral. Herta Müller descrie, în mod viu, foamea
omniprezentă, privarea și hărțuirea paznicilor într-un limbaj estetic care trezeste
percepții neobișnuite. Într-o manieră sensibilă, dar foarte precisă, el arată, de
asemenea, consecințele traumatice ale procrastinării și opresiunii. Limbajul ei este
poetic, stilul ei bogat în imagini și metafore. Herta Müller alătură adesea cuvinte simple
dând naștere unor noi creații, precum „stupid curajos”, „flămând de boală”, „lopată de
inimă” sau „intoxicație în lumina zilei”.
Obiectele au o semnificație specială în „Leagănul respirației”, în sensul unei
poetici a lucrurilor. Ca și batista cadou sau eșarfa de mătase roșie, acestea simbolizează
nevoia și dependența oamenilor. În același timp, este demonstreată clar
dezumanizarea. Lucrurile personale aduse de acasă care îi definesc pe deținuții din
lagăr sunt schimbate pentru mâncare. Nevoia materială conduce treptat la o pierdere
completă de valoare și identitate.’7

4
Herta Müller, Leagănul respiraţiei, http://www.101books.ru/carte/descarca-herta-muller-leaganul-respiratiei-
pdf (p.57)
5
Ahmet Cuma, Postmodern textuality in the works of Müller, Auster and Kaçan, https://www.sciencedirect.com/
6
Herta Müller, The Hunger Angel, https://www.dw.com/en/herta-müller-the-hunger-angel/a-44625862
7
https://www.getabstract.com/de/zusammenfassung/atemschaukel/35733

3
 Chiar și la șaizeci de ani după experiența urâtă, eroul narațiunii are
momente când obiecte importante pentru el în lagăr, precum periuța de dinți sau
pieptănul, nu-l lasă să doarmă noaptea.
Foamea, frigul și frica de moarte sunt parcă personaje în acest roman. Pe
lângă foamea cronică si dorul de casă, Leo suportă o transformare pe care o observă la
el: ca urmare a abuzurilor și bătăilor constante, a devenit încăpățânat și melancolic pe
dinăuntru, în timp ce la exterior a devenit supus și laș.
Stilul romanului este pictural și bogat în metafore. Natura și obiectele sunt
personificate, precum și sentimentele - cum ar fi foamea, care, ca un „înger al foamei”,
domină gândurile și acțiunile deținuților din lagăr.
Îngerul foamei, de exemplu, este un tip de spirit care este întotdeauna acolo.
Fiecare persoană din tabără are un înger foame. Îi veghează pe fiecare femeie și bărbat
în timp ce dorm și îi însoțește pe câmp, unde îi acaparează până la epuizare - și uneori
până la moarte. Chiar de pe la începutul romanului, eroul vorbește despre foame.
Nu există cuvinte potrivite pentru flămânzire. Încă şi azi mai simt nevoia să-i arăt
foamei că i-am scăpat din gheare. De când nu mai sunt nevoit să flămânzesc, mă hrănesc
literalmente cu viaţa însăşi. Atunci când mănânc, sunt zăvorât în gustul mâncării. De la întoarcerea
mea din lagăr, de şaizeci de ani încoace, continui să mănânc împotriva morţii prin înfometare. 8
Condus la delir din cauza foamei, el poartă o discuție halucinantă cu ceea ce
el numește „îngerul foamei” care se poartă diferit cu fiecare deținut în parte:
Îngerul foamei se uită la cântarul său şi zice:
— Încă mai tragi prea greu la cântar, cum de nu cedezi odată?
Eu îi spun:
— Tu mă-nşeli cu propria mea carne. Care-i la cheremul tău. Dar eu nu sunt carnea
mea, sunt altceva şi n-am de gând să cedez. Nu mai poate fi vorba despre „Cine sunt” – dar ce sunt
nu-ţi voi spune. Cântarul tău minte cu privire la ce sunt.9
Imaginația și autoamăgirea sunt doua fenomene destul de des intalnite in
lagarul din URSS. ‚Deși toată lumea este la fel, doar piele și oase, toată lumea moare de
foame pe cont propriu. Nu este posibil să participi la foamea altcuiva. Fiecare are
propriile sale cuvinte de foame sau mai degrabă cuvinte de mâncare pe care le recită în
cap: „ciorbă de nuntă”, „găluște de ficat”, „friptură de iepure”.
„Saliva face supa mai lunga iar culcatul devreme face foamea mai
scurta.”10
8
Herta Müller, Leagănul respiraţiei, http://www.101books.ru/carte/descarca-herta-muller-leaganul-respiratiei-
pdf (p.12)
Ibid. (p.43)
9

10
Ibid. (p.111)

4
 Foamea îl determină pe avocatul Paul Gast să fure mâncarea de la soția sa,
Heidrun, până când aceasta moare. Foamea elimină diferențele dintre oameni și sex - și
totuși fiecare are propria foame personală. „Îngerul foamei” este tovarășul constant al
lui Leo în tot ceea ce face. Mâncarea își controlează gândurile, visează să mănânce și
miroase mâncare delicioasă peste tot. Chiar și 60 de ani mai târziu, mancarea îi oferă
„fericirea gurii”’ 11.
Într-o lume atât de inumană, există totuși și urme de umanitate, în femeia
care îl invită la masă, în amintirea fiului său plecat departe și care-i daruiește o batistă
albă, un alt obiect care îi bântuie nopțile.
Romanul Hertei Müller este o narațiune impunătoare, care pătrunde în
anonimatul deportării în masă, subiect tabu în perioada comunistă. Ea ne pune în față
un trecut necunoscut și îl conservă. Guvernul sovietic a avut zeci de mii de germani
români deportați în Rusia pentru muncă forțată. Între ianuarie 1945 și sfârșitul anului 1949,
s- a estimat că aproximativ 80.000 de deportati români de origine germană au fost răpiți și
închiși în lagăre. Pentru a compensa distrugerea făcută de Germania nazistă în cel de-al
Doilea Război Mondial, ei trebuiau să lucreze în fabrici sovietice, mine și pe câmpuri.
Foamea și condițiile igienice catastrofale predominau în tabere. Aproape 12 la sută din cei
aproximativ 30.000 de sași transilvăneni deportați au murit din cauza bolilor, epuizării,
răcelii și malnutriției.
 

Bibliografie:

11
https://www.getabstract.com/de/zusammenfassung/atemschaukel/35733

5
1. Herta Müller, Leagănul respiraţiei , http://www.101books.ru/carte/descarca-herta-
muller-leaganul-respiratiei-pdf
2. https://www.goethe.de/en/kul/lit/20366245.html: Herta Müller RESPECTED
OUTSIDER
3. https://www.theguardian.com/books/2012/nov/21/hunger-angel-herta-muller-review
https://de.wikipedia.org/wiki/Atemschaukel#Erzählstruktur
4. https://www.dw.com/en/herta-m%C3%BCller-the-hunger-angel/a-44625862
5. https://www.getabstract.com/de/zusammenfassung/atemschaukel/35733
6. Aurelija Daukšaite- Hunger Trauma in Herta Müller’s The Hunger Angel,
http://euacademic.org/UploadArticle/147.pdf