Sunteți pe pagina 1din 13

A.

TEME

I. TEORIE, CRITIC ISTORIE LITERAR, POETICA

ROLAND BARTHES

CRITIC I ADEVÄR

Nimic nu este mai important pentru o societate decit clasificarea limbajelor sale.

Schimbarea acestei clasificäri, deplasarea cuvîntului echivaleazà cu revoluie. Timp de o


dou secole, clasicismul francez s-a definit prin separarea, ierarhia _i stabilitatea scriiturilor
sale, iar revoluia romantic s-a considerat ea îns_i drept factor perturbator al clasificrii.
Or, de aproape o sut de ani, de la Mallarmé, fr îndoial, are loc o schimbare important a
spaiilor literaturii noastre: ceea ce se schimb, se adînce_te _i se unific este dubla funcie,
poetic _i critic, a scriiturii"; nu numai c seriitorii fac ei în_i_i critic, ci opera lor enun,
adesea, condiiile na_terii acesteia (Proust) sau chiar a absentei sale (Blanchot): acelai
limbaj tinde s circule prin întreaga literatur _i chiar dincolo de sine: cartea este astfel
abordat prin reversul ei de ctre cel care o face; nu mai existä nici poei, nici romancieri: nu
mai exist decît o scriitur

CRIZA COMENTARIULUI. Or, iat c, printr-o mi_care complementar, eriticul


fii scriitor ridic la un
pretenie
devine la rîndul su scriitor. Bineîneles, a voi s nu vreo

anumit statut, ci e o intenie de a fi. Ce importan dac pare mai glorios s fii romancier,
termeni ce tin de rol sau de valoare,
poet, eseist, sau cronicar? Scriitorul nu poate fi definit în
con_tiin a cuvintului. Este scriitor cel pentru care limbajul
Ci numai printr-o anume
nu instrumentalitatea sau frumusetea.
constituie o problem, cel care îi simte profunzimea, i
ci ca _i opera propriu-zis literar, cu
Au aprut, deci, cri de critic ce se citesc pe acelea_i
nicidecum scriitori. Dac critica nou
toate c autori lor nu sînt prin statut decit criticC1, i în
unitatea metodelor, _i cu atît mai puin
este într-adevr real, atunci nu o vom regs1 in
mod comod, o susine, ci în solitudinea actului critic,
Snobismul care, a_a cum se spune în al
alibiurile _tiinei sau instituiilor, ca un act deplinei
afirmat de aici înainte, departe de umilului servitor, amîndoi
de mitul uzat al ,,superbului
creator i
Scrituri. Desprii alt dat

Editura Univers, Bucure_ti, 1987, trad. Adriana Babeti _i


1966. În ROMANUL SCRIITURI,
Aprut
Delia Sepeean-Vasiliu, pp. 134-157. (n. ed XXe siècle"- va aprea în revista Annales,
în 1966.
Enseignement au
Gérard Genette, ,,Rhétorique et care nu mai n_eala pe nimeni,
sau aproape pe
2
sînt ni_te stranii antichitai la La
yFoeZia, romanele, nuvelele scriitura." J.M.G. Le Clézio (prefa
mai r mîne decit
la ce bun? Nu
meni. Poeme, povestiri,
Fièvre).
9
scritorul i
criliCul se reintilnesc
ae
acum in aceeasI COnd
etc.",
såu
fecare lalocul
obiect: limbajul.
tol.
eeesari.

în fata aceluia_i
a_a
cum am
vazut, este greu
at. ^i totu_.
dificil,
ultim
transgresiune,
dep_it de o noua ificare
modificare eceo
apare la oriu
så fre deja
Accasti
ea pare icare
care ne va
ne nmarca
inc luptat, a scriturir" poate
mai trebuie
nu doar
critica începe
aceast

intelectual. Inc
,,sträbatere

acum patru
secole- dupp cum sesiza
cum sesiz plin
n
secohul, s
de perspicact
retoPeTSpica
intreg discursul a tacut
cel mai mult pentru
actate,
Georges
Bataille -
fondatorul
Exercices
ordinului care

spirituels matizat, gnat


modelul unui

expus
iu alto
d e
discurs dramatizatnati

Loyola, läsa in ale sale prin Sade sau


De atunc1,
scriitori ca
silogismul
decit sau abstrac iunea. dou sensuri alale Nietzsehe,
tzsc cele
periodic ,arse" (în
fore sensuri

regulile expozeului
Acest lucru pare a fi pus
intelectual sint
în discuie
astzi
Intelectul lamenu
in mod deschis. Tmenul
co logieä,
h
Ogic
ui , accede
o alt

al,experienei
_i acela_i adevr
interioare": unul se
abordeaz gol
spaiul sau discursiv, pentru ca el va fi de ac nComun
poetic acum
el substituie abstraciuni traditi înainte
oricrei rostiri, fie ea fictiv,
Cînd Jacques Lacan vorbe_te',
adevrul rostirii însei.
total a imaginii în stera cuvintului,
în a_a fel încît
cit acesta m
nu mai
concepteloro expansiune
de idee, fiind el insu_i adevrul. La cealalt extrem, rupînd cu
cu ne
notiunea
separ exemplul
comun de ,dezvoltare", le Cru et le Cuit a lui Claude Lévi-Strauss propune o toric nou
a variaiei, angajînd, astfel, o responsabilitate a formei pe care o intilnim doar rareori
lucrrile din sfera _tiintelor umaniste. Asistm, fr îndoial, la o transformare arhet
discursive, transformare ce-l apropie pe critic de scritor: intram astfel intr-o criz generali a
Comentariului, la fel de important, poate, ca i cea care a marcat, în legtur cu aceeasi
problem, trecerea de la Evul mediu la Rena_tere.
Aceast criz este într-adevr inevitabil din momentul in care se descoper - sau se
redescoperà-natura simbolic a limbajului sau, dac preferäm, natura lingvistic a simbolului.
Lucru ce se petrece astäzi sub actiunea conjugat a psihanalizei _i a structuralismului. Mult
timp, societatea clasico-burghez a vzut în cuvint un instrument sau un element decorativ
astäazi noi vedem în el un semn i un adevr. Tot ceca ce are legtur cu limbajul este deci
intr-un anumit fel, repus în discuie: filosofia, _tiintele umaniste, literatura.
latã, fär îndoial, contextul în care trebuie s rea_ezäm astäzi critica literar, miza
sa în bun
parte. Care sînt raporturile operei cu limbajul? Dac opera este simbolic, la ce
reguli de lectur sintem limitai? Poate exista o
_tiin a simbolurilor scrise? Limbaju
criticului poate fi _i el simbolic?

LIMBA PLURALA. Ca
gen, Jurnalul intim fost înteles în dou moduri diferite de
a
sociologul Alain Girard _i de scriitorul Maurice Blanchot. Pentru unul, Jurnalul este
unor
circumstane sociale, familiale, expi
profesionale etc.; pentru celälalt, el este o mouadalitate
Philippe Sollers, ,Dante _i
Bucure_ti, Ed. Univers, 1980. sträbaterea scriiturii", înreniru
Pentru 0o teorie
teorie aa textuhui, antologie Tel Quel,
textului, antoog
.Aici vedem cel de-al doilea sens al
de a nu rmiîne la cuvîntului a dramatiza: _i anume fa, adäugîndu-se discursului,
enunt, de a te obliga s
sã a_ezi Exerciile Sf. Ignaiu în metoda simi täi_ul vîntului, s fii gol... Invoina,
acest
aduginau ic
La seminarul su de
la Ecole pratique desdiscursivä.." sens,
(L'expérience intérieure, Gallimard, A . 26).
Alain Girard, Le Journal
intime
Hautes Études. 1*
trad. I. Mavrodin). (P.U.F., 1963) - Maurice 1980,
Blanchot, Spatiul literar (Ed.
10
nelini_tit de a întirzia solitudinca fatal a
fiecare plauzibil, datorita coerenei sale. scriturii. Deci, Jurnalul are cel puin dou
Situatie banal, pentru care S-ar putea gsi sensur1,
exemple în istoria criticii _i in varietatea lecturilor mii ac
faptele pot atesta ca opera are
mai multe
sensuri.
pe care le inspir aceea_i
oper: fie doar s
in posesia sensului canonic al Fiecare epoc poate, într-adevr, s se
operei, dar este de ajuns s lrgim creada
pentru a transforma acest sens singular în
sens plural, iar
puin perspectiva istoriei
ins_i definiia operei se schimb: opera închis în oper deschisa.
mai este un fapt istoric, ci
ca nu
cãci nicio Istorie nu o epuizeaz. devine un fapt
Varietatea sensurilor nu trdeaz antropologe,
deci o viziune
asupra moravurilor omeneti, ea nu indic o relativista
operei spre deschidere: datorit structurii sale,înclinatie a societii spre eroare, ci o dispoziie a
are în acela_1 timp mai multe
_i nu datorit
infirmitii celor ce o citesc, opera
sensuri. Acest lucru o face simbolic: simbolul nu este
ci îns_i pluralitatea sensurilor.
Simbolul este constant. Pot varia doar imaginea
societatea o are despre acesta _i con_tiinta pe care
drepturile
recunoscut i, intr-O 0arecare msur, codificat în Evul
ce i le acord. Libertatea simbolic a fost
mediu, cum reiese din teoria celor
patru sensurt, in schimb, societatea clasic s-a acomodat destul dea_a cu ea: fie c a
fie c, a_a cum se intimpl înc _i azi, a puin 1gnorat-0,
cenzurat-o; istoria libertii simbolurilor este adesea
violent i acest lucru i_i are, bineîneles, sensul su:
cenzurarea simbolurilor nu poate
nepedepsit. Orice s-ar spune, avem de-a face cuo problem instituional, _i nu cu una,ramine
ca sa
spunem a_a, structural, indiferent de ceea ce societile gindesc sau decreteaz, opera le
depä_e_te, le str bate, asemeni unei forme ce e, riînd pe rînd, umplut de sensuri mai mult sau
mai puin contingente, istorice; o oper este ,etern" nu pentru c impune un sens unic mereu
altor oameni, ci pentru c sugereaz sensuri mereu diferite aceluia_i om, care vorbe_te aceea_i
limb simbolic de-a lungul timpurilor mereu altele: opera propune, omul dispune.
Orice cititor trebuie s _tie acest lucru, dac vrea s nu se lase intimidat de cenzurile
literei: nu simte el, oare, c restabile_te contactul cu un anume dincolo al textului, ca _i cum
limbajul prim al operei ar na_te în el alte cuvinte _i l-ar învta s vorbeasc o a doua limbä?
lat ce numim a visa. Dar visul îi are cile sale, dup expresia lui Bachelard, iar aceste ci
sînt trasate în faa cuvîntului de cea de-a doua limb a operei. Literatura este explorare a
numelui: Proust a scos la iveal o întreag lume din aceste citeva sunete: Guermantes. De
întotdeauna credina c semnele nu sînt arbitrare _i c numele este o
fapt, scriitorul are
proprietate natural a lucrului: scriitorii sînt de partea lui Cratil, i nu a lui Hermogene. Or,

'Vezi Opera deschis a lui Umberto Eco (E.P.L., Bucure_ti, 1969,trad. Cornel Mihai lonescu.)

bine c simbol are un cu totul alt sens în semiologie,


unde sistemele simbolice sînt, dimpotriv,
^tiu foarte de expresie corespunzîndu-i biunivoco
cele în care ,,0 singur form poate fi propus, fiecrei uniti
unde se impune ,postularea a dou forme
unitate a coninutului", fa de sistemele semiotice (limbaj, vis),
fr legtur între ele" (N. Ruwet, ,La Linguistique
diferite, una pentru expresie, alta pentru coninut, V
(1964), p. 287). Este evident c, în funcie de aceastå
générale aujourd'hui", Arch. europ. de Sociologie, simbolistici. Pästrez totu_i aici provizoriu
simbolurile operei aparin unei semiotici, _i nu unei
definiie, sufícient pentru discuiile ce urmeaz .
dat de P. Ricoeur _i care este
termenul simbol în sensul general al c ror sens, nemultumit s
semne de grad compus
Avem simbol atunci cînd limbajul produce su." De
nu ar putea fi
atins decit în _i prin intermediul
care
desemneze ceva, desemneaz un alt sens

Seuil, 1965, p. 25).


nterprétation, Essai sur Freud, Rmîne, în mod evident, o
stråbatere orientat a sensurilor spre
Sens literar, alegoric,moral _i anagogic.
sensul anagogic.
11
noi trebuie s citim aa cum se scrie: doar atunci glorific m literatura (,a glorifica
înseamn ,a manifesta în esenta sa"); c ci, dac cuvintele nu ar avea decit un sens, cel din
dictionar, dac o a doua limbä nu ar veni stulbure _i s elibereze ,certitudinile limbajului«
nu ar exista literatur . Jat de ce regulile lecturii nu sint ccle ale literei, Ci ale aluziei: reguli
lingvistice, nu filologice.
Filologiei îi revine, într-adevär, sarcina s fixeze sensul literal al unui enunt, dar este
neputincioas în fata sensurilor secunde. Dimpotriv, lingvistica acioneaz nu pentru a
reduce ambiguitäjile limbajului, ci pentru a le intelege i, dac putem spune a_a, pentru a le
institui. Ceea ce pocii cunosc de mult timp sub numele de sugestie sau evocare, lingvistul
incearc acum s abordeze, dînd astfel un statut _tiinific ezitärilor sensului. R. Jakobson a
insistat asupra ambiguitäii constitutive a mesajului poetic (literar), ambiguitate ce nu
provine dintr-o perspectivä estetic asupra,libertilor" interpretri, _i cu atit mai putin
dintr-o cenzur moral a riscurilor sale; ea poate fi formulat în termenii unui cod: limba
Simbolic creia îi aparin operele literare este prin structur o limb plural; codul su este
alctuit în a_a fel încît orice cuvînt (orice oper) pe care le genereaz are sensuri multiple.
Aceast predispoziie exist deja în limba propriu-zis ce comport mai multe incertitudini
decit serecunoa_teiar lingvistul începe s le studieze'. i totu_i, ambiguitile limbajului
practic nu reprezint nimic fa de cele ale limbajului literar. Primele sint, într-adevär,
reductibile prin situaia în care apar: ceva în afara celei mai ambigue fraze, un context, un
gest, o amintire, ne spune cum trebuie s o înelegem dac vrem s utilizm practic
informaia pe care trebuie s ne-o transmit: contingena face clar sensul.
Nimic asem nätor în cazul operei ce este pentru noi fr contingen, _i aceasta o
define_te, poate, cel mai bine; opera nu este înconjurat, desemnat, protejat, dirijat de nici
O situaie; nici o existen practic nu este acolo pentru a ne comunica sensul pe care trebuie
s i-l dm; ea are întotdeauna ceva citaional; ambiguitatea sa este cu adevrat pur; oricît de
prolix ar fi, are întotdeauna ceva din concizia pythic, cuvinte conforme unui prim cod
(Pythia nu divaga), _i totu_i deschis mai multor sensuri deoarece cuvintele erau pronunate
în afara oric rei situa ii - dac nu chiar situa ia ambiguit ii: opera este întotdeauna într-o

situaie profetic. Bineînteles c, dac adaug situaia mea lecturii pe care o dau unei opere,
pot sã-i reduc ambiguitatea (ceca ce se întimpl de obicei); dar aceast situaie, schim-
b toare, compune opera, nu o regäse_te: opera nu poate protesta împotriva sensului pe care

i- dau, din moment ce m supun eu însumi constrîngerilor codului simbolic care o


întemeiaz, adic din moment ce accept s-mi înscriu lectura în spaiul simbolurilor; dar eca

'Mallarmé: ,,Dac v îneleg eu bine, îi scrie el lui Francis Vielé-Griffin, deducei privilegiul creator al
poetului din imperfeciunea instrumentului cu care trebuie s lucreze: o limbä ipotetic adecvat la
traducerea gindirii sale ar suprima literatorul care s-ar numi, din aceast pricin, monsieur Tout le Monde
(citat de J. P. Richard, L'Univers imaginairede Mallarmé, Seuil, 1961, p. 576).
Recent _i în repetate rînduri s-a repro_at noii critici c ar contraria sarcina educatorului, care este în esena
pare-se, aceea de a înva cititul. Vechea retoric avea ambiia de a înväa scrisul: ea ddea reguli de
de receptare. Putem, într-adevr, s ne întrebm dac nu srcim lectura izolinau-
creaie (de imitaie), _i nu

i astfel regulile. A citi bine înseamn, virtual, a scrie bine, a scrie, adic, potrivit cu simbolul.
discursului (Curs aparut
Cf. A. J. Greimas, Cours de Sémantique, în special capitolul VI asupra lzotopiei
la Ecole normale supérieure de Saint-Cloud, 1964).

12
nu DOate nici s autentifice acest sens, cici codul
secund al operei e limitativ, nu
el traseaz volume de sensuri1, nu linii, fondeaz prescriptv,
Retras din orice situaie, opera se ofer ambiguitji, _i nu un sens.
tocmai prin aceasta explorrii: în fata celui
care o scrie sau o Cite_te, ca devine o
întrebare limbajului ale crui fundamente le
simtim, ale crui limite le atingem. Opera devine pus astfel depozitara unei imense, nesfir_ite
anchete asupra cuvintelor. ntotdeauna vrem ca simbolul s nu fie
imaginatiei. Dar simbolul are _i o decît o caracteristica
funcie critic, iar obiectul criticii sale este limbajul însu_i.
Criticilor Raiunii pe care ni le-a dat filosofia, ne-am putea imagina s le
Limbajului aceasta
_i este adugm o Critica
ins_i literatura.
-

Or, dacá
adevärat c opera
e
are, prin structur,
produc dou discursuri diferite: cci putem urmri în oper, pe de-o multiplu,
un sens ea trebuie sa

care le acoperå sau, ceea ce este


parte, toate sensurile pe
acela_i lucru, sensul vid ce le poart pe toate; iar pe de alta
parte, putem urmari doar unul din aceste sensuri. In orice caz, aceste dou discursuri nu
trebuie confundate, neavînd nici acela_i obiect, nici
numele de tiin
acelea_i sanciuni.
a literaturii (sau a scriiturii) pentru acest discurs
Putem
general al caruipropune
obiect
este, nu un anume sens, ci ins_i pluralitatea sensurilor
operei _i de critic literar pentru
celälalt discurs care î_i asum în mod deschis, cu propriile-i riscuri, intenia de a da un sens
particular operei. Aceast distincie nu este totu_i suficient. Dup cum atribuirea sensului
poate fi scris sau tcut, vom deosebi lectura operei de critica sa: prima este imediat, a
doua este mediat printr-un limbaj intermediar - scriitura criticului. ^tiin, Critic, Lectur,
acestea sînt cele trei cuvinte pe care trebuie s le parcurgem pentru a împleti în jurul operei
cununa sa de limbaj.

TIINTA LITERATURI. Avem o istorie a literaturii, dar nu avem o _tiin a


literaturii, pentru c, fr îndoial, nu am reu_it înc s identificm complet natura obiectului
literar, care este un obiect scris. Din momentul în care admitem c opera este fcut din
seriitur (_i tragem de aici toate consecinele), o anume _tiin a literaturii devine posibil.
Obiectul su (dac ea va exista într-o zi) nu va putea s impun operei un sens, în numele
cruia _i-ar asuma dreptul de a le înlätura pe toate celelalte: S-ar compromite în aceast
aciune (a_a cum a fãcut-o pîn acum). Nu va putea fi o tiint a coninuturilor (pe care doar
cea mai strict _tiin istoric le poate surprinde), ci o _tiin a condiiülor coninutului, adic
a formelor, se va interesa de variaile de sens generate i, dac putem spune a_a, generabile
de opere: ea nu va interpreta simbolurile, ci doar polivalena lor, într-un cuvînt, obiectul su
nu va mai fi constituit de sensurile pline ale operei ci, dimpotriv, de sensul vid care le

poart pe toate.
Modelul va fi, bineîneles, lingvistic. Pus în faa imposibilitii
toate de a stpîni
baza
frazele unei limbi, lingvistul accept s stabileasc un model ipotetic de descriere, pe
infinite ale unei limbi. Oricare ar fi
cruia s poat explica cum sînt generate frazele
corectivele de adus, nu exist nici un motiv s nu aplicm o astfel de metod la operele
asem nstoare unor imense ,fraze", derivate din limba
iteraturii: aceste opere sînt ele însele

Ancheta scriitorului asupra limbajului: aceast tem a fost propus i tratat de Marthe Robertîn legtur
,Bibliothèque idéale", 1960).
Cu Kafka (în special Kafka, Gallimard,
lucrrile lui N. Chomsky _i
la propunerile gramaticii transformaionale.
Ma gindesc aici, bineîneles, la

13
sau, mai general, printr-o
num r de transform ri reglate literaturii acel model
simbolurilor printr-un da
general a descris . Altfel spus, lingvistica poate
logic semnificant ce se cere
c trebuie întotdeauna s dispui de niste
oric rei _tiinte, pentru deci drept obiect, nu
generativ care principiul
este
literaturii va avea
rezultate. ^tiina
reguli pentru a explica ni_te trebuie acceptat, nici
de ce a fost acceptat (acest lucru,
care un sens nu în funcie
care el este acceptabil; _i
motivarea faptului pentru
ci cauza pentru
dat mult,
mai e treaba istoricului), simbolului. Regsim
o
ci în functie de regulile lingvistice ale
de regulile filologice ale literei, sarcina lingvistic1 recente,
aceea de a
la scara unei _tiine a discursului,
aici, transpus strdui s
nu semnificatia
lor. In acelai fel, ne vom
descrie gramaticalitatea frazelor, _i ansamblul sensurilor
descriem acceptabilitatea operelor, _i nu
sensul lor. Nu vom clasa
urmelor unei imense dispuneri ,operante (pentru
posibile ca pe o ordine imobil, ci asemeni
c ea permite alc tuirea operelor), lrgit de la autor la societate. Rspunzînd faculttii
în om o facultate a literaturii, o
limbajului postulat de Humboldt _i Chomsky exist, poate, din reguli
e alc tuit
cu ,geniul", pentru c
energie a cuvîntului ce nu are nimic comun
Nu imagin1, idei sau versur
independente de autor _i nu din inspiraie sau voint personal.
Sint soptite scritorului de vocea mitic a Muzei, ci marea logic a simbolurilor,
marile forme
vide care permit s vorbim _i s operm.
Sint u_or deimaginat sacrificile la care o asemenea tiin l-ar putea supune pe cel pe
care il iubim, sau credenm c îl iubim în literatur , atunci cînd vorbim despre ea, i anume -

autorul. i totu_i: cum ar putea vorbi _tiina despre un autor ? ^tina literaturii nu poate decit
s apropie opera literar, de_i aceasta e semnat, de mit, care în schimb nu este semnat.
Sîntem în general înclinai s credem, cel puin astzi, c scriitorul poate s-_i revendice sensul
operei _i s-i defineasc legalitatea; de unde _i întrebarea absurd a criticului adresat
scritorului mort, vieii, urmelor inteniilor sale, pentru a ne da el însu_i asigurri în legtur cu
ceea ce semnific opera sa: vrem cu orice chip s facem s vorbeasc mortul sau substituii si,
timpul, genul, lexicul, pe scurt, orice contemporan al autorului, proprietar prin metonimie al
dreptului seritorului transferat asupra creaiei sale. Chiar mai mult: ni se cere s a_teptm
moartea scriitorului pentru a-l putea trata cu ,obiectivitate"; curioas rsturnare: în momentul
în care opera devine mitic, trebuie s o tratm ca pe un fapt exact.
Moartea are o alt importan: ea face ireal semntura autorului
_i transform opera
în mit; adevrul anecdotelor se consum degeaba a întîlni adevrul
Bunul
pentru simbolurilor
simt popular o _tie prea bine: nu mergem sa vedem jucîndu-se ,,0 oper de Racine", ci
,un Racine", a_a cum mergem s vedem ,un Western", ca _i cum am lua dup bunul nostru
plac, pentru a ne hrni, la un anumit interval de timp, puin din substana unui mare mit; nu
mergem s vedem Fedra ci ,,Berma în Fedra" a_a cum am citi Sofocle,
Freud, Hölderlin _i
Kierkegaard în Oedip _i Antigona. ^i, de fapt, avem dreptate, pentru c refuzm astfel ca
moartea s cople_easc viaa, eliberm opera de constringerile inteniei, regsim freamtul
mitologic sensurilor. ^tergînd semntura scriitorului, moartea întemeiaz adevrul
al
care este
enigmä. Fr îndoial, opera ,civilizat" nu poate fi tratat ca un operei,
mit, în sensul
,Mitul e un cuvînt ce pare s nu aib emitor veritabil care s-i
asume coninutul
el este deci enigmatic" (L. Sebag, ,Le Mythe: Code et _i s-i revendice sensul;
,Ceea ce face ca judecata posteritii Message", Temps modernes, mars, 1965).
moartea. Nu te asupra individului s fie mai dreapt decît cea a
à la
dezvlui propriu decît dup propria-ti moarte..."(F. Kafka, contemporanilor e
în felul tu
campagne, Gallimard, 1957, p. 366). Préparatifs de noces
14
etimologic al
termenului; dar
substana sa:
operele noastre sîntdiferenta tine mai putin de semntura mesajului decit
oral nu le-a putut scrise, fapt ce le impune constringeri de pe cae itul
cunoa_te; ne a_teapt o sens
opere determinate, adic înscrise într-un mitologie a scriiturii ce va avea drept obiect
proces de determinare avînd la
(autorul), CI opere strbtute de marea scriitur origine o persoand
semnificaiile, adic dorinele. mitic, în care umanitatea 1_1 inceara
Va trebui deci
sînt decit punctul de sacceptm redistribuirea obiectelor _tiintei
literare. Autorul,
nu
plecare al unei analize ce are la
orizont
opera
un limbaj: nu poate exISta
stiin a lui
Dante, Shakespeare sau
Racine, ci doar o stiint a discursului. Ea va o
dou mari domeni1, în cunoa_te
functie de semnele de care se va ocupa; primul va
inferioare frazei, cum sint vechile
figuri, fenomenele
cuprinde semn
de conotaie, ,anomalile
etc., pe scurt, toate trsäturile
semnele superioare frazei,
limbajului literar în ansamblul su; cel de-al doilea semantice
va
cuprinae
prile discursului din care se poate deduce o
strctura a
povestiri1, a mesajului, a textului discursiv etc. Unitäile mari _i mici ale
evident într-un raport de
integrare (ca
discursulul Sint
_i fonemele fat de cuvinte _i cuvintele fa de raza),
dar ele se constituie în niveluri
independente de descriere. Abordat în acest fel, textul literar
se va deschide unor analize
sigure, dar este evident faptul c ele vor lsa neatins un enorm
reziduu. El s-ar constitui în bun msur din ceea ce, astäzi, noi considerm esenial in opera
(geniul personal, arta, umanitatea), exceptînd cazul în care am manifesta din nou interes i
dragoste pentru adevrul miturilor.
Obiectivitatea cerut de aceast _tiin a literaturii va mai aciona într-un sens: nu
asupra operei imediate (care e de domeniul istoriei literare sau filologiei), ci asupra inteligi-
bilitii sale. A_a cum fonologia, fr a refuza verificrile experimentale ale foneticii, a
întemeiat o nou obiectivitate a sensului fonic (_i nu numai a sunetului fizic), tot astfel exist o
obiectivitate a simbolului, diferit de cea necesar fondrii literei. Obiectul produce
constrîngeri de substan, nu reguli de semnificare: ,,gramatica" operei nu este cea a idiomului
în care aceasta e scris, iar obiectivitatea noii tiine depinde de cea de-a doua gramatic, nu de
prima. ^tiina literaturii nu se va preocupa de faptul c opera a faptul cã ea a fost
existat, ci de
înteleas _i c mai este înc: inteligibilul va fi deci izvorul ,obiectivitjii" sale.
Va trebui deci s renunmn la ideea c _tiina literaturii poate s ne ofere sensul ce
va descrie
trebuie negre_it atribuit unei opere: ea nu va da i nu va regsi nici un sens, ci
ce poate fi acceptat de logica simbolic
logica dup care sînt generate sensurile, într-un fel
a

cum frazele limbii franceze


sint acceptate de ,sentimentul lingvistical
oamenilor, tot
a_a
vom putea dispune de o lingvistic a
francezilor. R mîne un drum lung de parcurs pîn
conform cu natura verbal a obiectului
discursului, adic de o veritabil _tiin a literaturii,
ea nu poate singur s rezolve toate problemele
su. Cci dac lingvistica poate s ne ajute,
adic pårile discursului i sensurile duble. Ca atare, ea
va
pe care le ridic aceste obiecte noi,

aprea
va în revista Langages.
T. Todorov, ,Les anomalies sémantiques",azi cercet ri preliminarii, care au loc la Centre d'Éudes des
Analiza structural a povestirii permite lucrrile lui V. Propp _i
de l'cole pratique des Hautes Etudes, plecînd de la
Communications de Masse Essais de linguistique générale,
poetic, a se vedea: R. Jakobson,
In legtur cu mesajul
structurale de la poésie" (Linguistics 2, dec., 1963) _i
CI. Lévi-Strauss.
Nicolas Ruwet: ,L'analyse
Minuit, 1963, cap. 11 _i 3, ian., 1964). Ci. de asemenea
Cl. Lévi-Strauss _i
français" (Linguistics
Analyse structurale d'un poème Baudelaire" (1'Homme, 11, 1962, 2) i Jean Cohen, Structure du langage
R. Jakobson: ,Les chats de Charles
poétique (Flammarion, 1966).
15
codurilor secunde (cum este
durata, adesea imens,
a
transmite
face apel la istorie, ce îi va descrierea logiCi1 generale a
antropologie, care va permite
cazul codului retoric) _i la succesive.
semnificanilor prin comparaii _i integrri
se ocup de sensuri, cealalt le
Critica este _tiina. Aceasta din urm
CRITICA. nu
intermediar între _tiint i lectur, conferind o
Ea deine, a_a cum am spus, un loc
produce. limbii mitice ce alc tuie_te opera
imba cuvintului pur care citeste _i un cuvînt (printre altele)
_i de care se ocup _tina.
form. Criticul nu poate pretinde
Raportul criticii cu opera este cel al unui sens cu o
ca ,traduce" opera, c o face, adic , mai explicit , cci nu exist nimic mai clar decit opera.
dintr-o form care este opera. Dac
Dar el p0ate s ,genereze" un anume sens, derivîndu-l
a stabili c e vorba de Fedra
Cite_te ,fiica lui Minos _i a lui Pasiphae, rolul su nu este de
astfel incit sa se instaleze
(tilologii vor face acest lucru), ci de a concepe o retea de sensuri,
aici, conform anumitor exigen e logice asupra c rora vom reveni imediat, tema chtonian _i
tema solarä. Criticul dedubleaz sensurile, fäcînd ca, deasupra primului limbaj al operei, s
pluteasc un al doilea, adicä o coeren de senmne. Este vorba, de fapt, de un fel de
anamorfoz , fiind bine stabilit c, pe de o parte, opera nu se ofer niciodat unei pure
reflectri (ea nu este un obiect specular ca un mr sau o cutie) iar, pe de alt pate, c
anamorfoza îns_i este o transformare supravegheat , supus unor constringeri optice: din
ceea ce reflect, trebuie s transforme totul; s nu transforme decît urmînd anumite legi; s
transforme întotdeauna în acela_i sens. Acestea sînt cele trei constrîngeri ale criticii.
Criticul nu poate spune ,orice". Ceea ce îi controleaz discursul nu este totu_i
teama moral de a ,delira"; mai întîi, pentru c el las altora sarcina nedemn de a tran_a
peremptoriu între judecat i lipsa de judecat , tocmai în secolul în care delimitarea lor este
repus în discuie'; apoi, pentru c dreptul de a ,delira" a fost cucerit de literatur cel puin
de la Lautréamont încoace, iar critica ar putea foarte bine intra în delir conform unor motive
poetice, cu condiia s declare acest lucru; în sfîr_it, pentru c delirurile de astzi sînt adesea
adevärurile de mîine: Taine nu i-ar fi pärut, oare, delirant lui Boileau, Georges Blin lui
Brunetière? Nu, dac criticul are ceva de spus (_i nu orice), înseamn c el acord cuvîntului
(al autorului _i al su) o funcie semnificant _i c, prin urmare, anamorfoza pe care o
imprim operei (_i creia nimeni nu poate s i se sustrag) este ghidat de constrîngerile
formale ale sensului: sensul nu se face oricum (dac v îndoii,
criticului nu este sensul operei, ci sensul a ceea ce el spune despre
încercati): sanctiunea
oper.
Prima constrîngere cere s consider m c în oper totul este semnificant: o
gramatic nu este bine descris dac în ea nu se pot explica toate frazele, un sistem de
sensuri este nedesvîr_it dac toate cuvintele nu
pot s-_i gseasc un loc
inteligibil; este
suficient ca un singur element s fie în plus _i descrierea nu mai este
bun. Aceast regul, a
exhaustiviti, pe care lingvi_tii o cunosc bine, prezint alt importan decît controlul
statistic ce pare a fi impus criticului ca o
obligaie". O opinie persistent, cu
originile tot într-
Acuzaie adus noii critici de R. Picard (Nouvelle critique ou nouvelle imposture, Paris, 1965,
Trebuie sreamintim oare c nebunia are o istorie p. 66).
Folie et Déraison, Histoire de la Folie à l'âge _i c aceast istorie nu s-a sfîr_it? (Michel
-

Foucault,
R. Picard, op. cit., p. 64. classique, Plon, 1961).

16
un pretins model al tiinelor fizice, îl determin retin din oper decit
frecvente, repetate, in caz
s
contrar fãcîndu-sc vinovat de
nu elemen
extrapolari aberante", nu
generalizri abuzive
putei, i se spune, s tratati ca
..generale" situaii pe care le gasin
doar în doua sau trei tragedii ale lui Racine. Trecbuie
s reamintim înc o dat' c, din punct
de vedere structural, sensul nu se
na_te prin repetiie, ci prin diferen, în a_a
Tel nt
termen rar, de indata ce este surprins într-un
sistem de excluderi _i relaii, semnifica tot aut
de mult cCit un termen frecvent: în
francez, cuvîntul baobab nu are nici mai mult nici ma
puin sens decit cuvintul ami. Statistica unitilor semnificante î_i are interesul sau, S1 o part
a lingvisticii se ocupà de acest
lucru; dar ea clarific informatia, nu semnificaia. Din punce
de vedere critic, ea nu poate conduce decît la un
impas; cci din momentul in care deTinim
interesul unei notaii sau, altfel spus, gradul de persuasiune al unei trsturi prin numaru
aparitilor sale, trebuie s stabilim metodic care este acest numr: începind cu cite a
avea dreptul sa ,-generalizez" o
situatie racinianä? Cinci, _ase, zece? Trebuie sa depaesc
media" pentni ca trstura
m debarasez de
s fie notabil,
ei, numindu-i
iar sensul s apara? Ce voi face cu termenii rari? S
pudic ,exceptii, ,devieri*? Tot atitea absura1apo
semantica ne permite s le evitm. Cci ,a generaliza" nu desemneaz aici o operaie
cantitativ (a deduce din numärul apariiilor sale adevrul unei trásturi), ci calitativ (a insera
orice
termen, chiar rar, într-un ansamblu general de relaii). Bineîneles, singur, o imagine nu
poate alcatui imag1narul', dar imaginarul nu poate fi descris fär aceast imagine, oricit de
fragil i solitar ar fi ea, fr acel ceva indestructibil al acestei imagini. ,Generaliz rile"
limbajului critic sint dependente de amploarea raporturilor din care face parte o notaie, i nu
de numrul apariilor materiale ale acestei notatii: un termen poate fi formulat o singur data
în toat opera _i, totu_i, prin efectul produs de un anumit numr de transformäri ce definesc, de
altfel, faptul structural, el poate fi prezent ,peste tot" _i ,mere
Dar _i aceste transformäri î_i au constringerile lor: eele ale logicii simbolice.
Regulile elementare ale gindirii tiinifice sau, pur si simplu, articulate sint opuse
,delirului" noii critici; lucru stupid din moment ce exist o logicã a semnificantului.
Bineinteles, nu o cunoa_tem bine _i nu este înc u_or s _tim ce ,cunoa_tere" o va avea ca
obiect; dar cel puin o putem aborda, a_a cum fac psihanaliza _i structuralismul; _tim, cel
puin, cã nu putem vorbi oricum despre simboluri; dispunem, cel puin - chiar dac doar

de anumite modele permit explicarea filierelor care conduc la stabilirea


provizoriu -
ce
lanturilor de simboluri. Aceste modele ar trebui s previn uimirea, ea însi uimitoare, pe
care o încearc vechea critic atunci cînd sint apropiate sufocarea _i otrava, gheaa _i focul'.
Aceste forme de transformare au fost enunate deopotriv de psihanaliz _i retoric. Ele sînt,
de exemplu: substituirea propriu-zis (metafora), omisiunea (elipsa), condensarea
(omonimia), deplasarea (metonimia), negaia (antifraza). Deci criticul caut s regseasc
transform rile reglate, nealeatorii, realizate asupra unor iruri foarte întinse (pas rea, zborul,

Cf. Roland Barthes, ,A propos de deux ouvrages de Claude Lévi-Strauss: Sociologie et Socio-logique"
déc. 1962, I, 4, p. 116).
nformations sur les Sciences sociales, Unesco,
R. Picard, op. cit., p. 43.
Tbid., p. 19.
R. Picard, op. cil., p. 58.
Ibid, p. 15 _i p. 23.
Cf. E. Benveniste, Remarques sur la fonction du langage dans la découverte freudienne" (La

psychanalyse, nr. 1, 1956, 3-39).

17
fluturele, dansaloarea, la Mallarmé'), ce permit legturi
floarea, focul de artifici, evantaiul, calm i arborele tomnatec),
in a_a fel incit opera,

îndeprtate, dar legale (marele fluviu de o unitate din ce in ce mai larg.


mod,delirant", este ptruns
departe de a fi citit într-un
decît cele ale poeziei însä_i.
Aceste legturi sînt facile ? Nu mai mult ale cuvîntului
criticul resimte acelea_i condiionäri
Cartea este o lume. In faa crtii
a critici. Ca _i în cazul
ca _i scriitorul în faa lumii. Ajungem astfel la a treia constrîngere întotdeauna
obiectului su este dirijat: ea
SCriitorului, anamorfoza pe care criticul o impune
trebuie s mearg întotdeauna în acela_i sens.
Care este acest sens? Cel al ,subiectivitii*
se inelege un
repro_ate atit de mult noului critic? In mod obi_nuit, prin critic ,subiectiva"
ce nu ine
unui subiect defel seama de obiect i despre
discurs läsat întregime la discreia
în
anarhic i limbut a
care se spune (pentru a-l cople_i mai bine) c este redus la exprimarea
Sentimentelor individuale. La aceasta putem deja rspunde cã o subiectivitate sistematizat,
ce î_i au _i ele
prin urmare cultivat (nscut din cultur), supus unor constrîngeri imense
obiectul literar decit
1ZVorul in simbolurile operei, are, poate, mai multe _anse de a-_i apropia

_i care se adpostete în spatele literei ca in spatele unei


o
obiectivitate incult, neputincioas
naturi. Dar, de fapt, nu despre aceasta este vorba: critica nu este _tiina; în critic, nu obiectul
trebuie opus subiectului, ci predicatul su. Altfel spus, criticul înfrunt un obiect nu opera,
ci propriul su limbaj. Ce raport poate avea un critic cu limbajul ? Din acest punct de vedere
trebuie definit,subiectivitatea" criticului.
Critica clasic instaureaz credina naiv c subiectul este un ,plin" i c raporturile
subiectului _i limbajului sint cele dintre un coninut i o expresie. Recurgind la diseursul
simbolic, ajungem, se pare, la credinta invers: subiectul nu este o plenitudine individual pe
care avem sau nu dreptul s o eliminm în limbaj (în funcie de ,,genul" de literatur pe care
il alegem), ci, dimpotriv, el este un vid în jurul cruia scriitorul împlete_te un cuvînt infinit
transformat (inserat într-un lan de transform ri), în a_a fel încit orice seriitur care u minte
nu desemneaz atributele interioare ale subiectului, ci absena sa'. Limbajul nu este
predicatul unui subiect, inexprimabil sau pe care l-ar ajuta s se exprime, ci este subiectul.
Mi se pare (_i nu cred s fiu singurul care gînde_te astfel) c tocmai aceasta definete
literatura: dac ar fi vorba doar de a stoarce pur _i simplu (ca pe o lmiie) subiecte i obiecte
la fel de pline, prin,imagini", la ce ar mai servi literatura? Discursul de rea credin ar fi de
ajuns. Simbolul apare din necesitatea de a desemna mereu nimicul acelui ,eu" ce sînt,
Adãugîndu-_i limbajul la cel al autorului, iar simbolurile la simbolurile operei, criticul nu
,deformeaza" obiectul pentru a se exprima în el, nu face din acesta predicatul propriei sale
persoane; el reproduce înc o dat, ca un semn desprins i variat, semnul operelor al cror
mesaj, infinit repetat, nu este o ,subiectivitate", ci îns_i confruntarea subiectului _i
limbajului, în a_a fel încît critica _i opera spun întotdeauna: sînt literatur; iar prin vocile lor
conjugate, literatura nu enun niciodat decit absena subiectului.

J.P. Richard, op. cit., p. 304.


Recunoa_tem aici un ecou, chiar dac deformat, al ideilor Doctorului Lacan la seminarul su de la Ecole
pratique des Hautes Etudes (n.a.).
,Doar inexprimabilul este subiectiv", spune R. Picard (op. cit., p. 13). Ar însemna s
expediem puin prea
repede raporturile subiectului _i limbajului, problem deosebit de dificil pentru ali ,,gînditori" decit
R. Picard.

18
Bineineles, critica este
oper ceva inteligibil _i, prin o lectur profund (sau, mai bine: profilata), ea în
aceasta,
interpretari. Iotu_1, ca nu descoper un este adevärat, ea descifreaz _i are descop
subiectului), ci numai _iruri semnificat (cãci acesta se retrage mereu caracterula
de
simboluri, omologii de raporturi: pina v
operei nu este de fapt decit o nou ,sensul" pe care ea
criticul gase_te in eflorescent
pasärea evantaiul mallarméean un a
simbolurilor ce
alctuiesc
vino, al Virtualulur, el nu
_i
sens" comun, acela al
operd.
ea însa_i
desemneaz un ultim adevär al unul au
suspendata. Critica nu este o imaginii,
ci doar o nouá
imagin,
traducere, ci o Derifraz. Ea nu poate pretinde
regse_te,fondul operei, cãci ca
metafora este un semn fr fond, acest iar
fond este însusi subiectul, adic o
absena, orice
aceast departare a semnificatului: procesul simbolic, în infinitatea sa, desemneaza tocma
criticul nu poate decit s continue
un semnificat .ascuns"metaforele
poate reduce; înco dat, dac în oper exist opere, u
nu este decit
eufemism, literatura doar deghizare, iar _i ,,obiectiv", simbolu
în situaia de a fi ceva pur critica, simplfilologie. A aduce operd
explicit este un lucru steril, din moment ce atunci, imedial, nu
este nimic de spus
despre ea, iar funcia operei nu poate fi aceea de a-i face s taca ceimal
o citesc, dar este pe ce
aproape la fel de zadarnic s caui în oper ceea ce ea ar
spuna, s-i banuie_ti un secret ultim care, odat descoperit, nu ar mai rmîne nimiC spune sa
Iara o
de
adãugat: orice s-ar
spune despre oper, rmîne întotdeauna în ea, ca _i în
un limbaj, un subiect, o primul sáu momeni,
absen.
Msura discursului critic este
justeea sa. Ca _i în muzic de_i o not just nu este
-

o not,adevrat", adevrul cîntecului depinzînd în ultim


justeea este alctuit
instan de pentru asa,fi pentu
dintr-un unison sau o armonie - în acela_i fel, justeea
ca
adevárat,
criticul trebuie så fie just, trebuie s încerce s reproduc în propriul su limbaj, conformm
,unei puneri în scen spirituale exacte, condiiile simbolice ale operei; altfel nu va putea
cu nici un chip s o ,respecte". Exist, într-adevär, dou procedee, inegale ca strlucire, de a
rata simbolul. Primul, am vzut deja, este foarte expeditiv: el const în negarea simbolului,
in reducerea profilului semnificant al operei la platitudinea unei litere false sau în închiderea
sa în impasul unei tautologii. Total opus, cel de-al doilea const în interpretarea _tiinific a
simbolului: în acest sens se declar , pe de-o parte, c opera se ofer descifrrii (ceea ce îi
dezvluie caracterul simbolic) dar, pe de alt parte, aceast descifrare se face printr-un
cuvînt, el însu_i literal, fr profunzime, far scapåri1, sortit sa opreasca metatora infinitä a
operei pentru a-i ci_tiga în aceast oprire ,adev ru; de acest tip sîntcriticile simbolice de
psihanalitic). In ambele cazuri, simbolul este ratat
intenie _tiinific (sociologic sau
datorit isparitäii arbitrare a limbajelor, cel al operei i cel al criticului: este la fel de
excesiv dorin a de a reduce simbolul, ca i încptinarea de a nu vedea decît litera. Trebuie
ca simbolul s mearg în c utarea simbolului, trebuie ca o limb s vorbeasc pe deplin o
alt limb: numai astfel litera operei este respectat. Acest ocol care îl red, în sfîr_it, pe
critic literaturii nu este inutil; el permite s se lupte împotriva unei duble ameninri:
sâ la un cuvint nul- vorbrie sau tcere
intr-adevr, cînd vorbe_ti despre o oper, ri_ti ajungiultimå semnificatul care crede c 1-
sau la un cuvînt reificant ce imobilizeaz
sub o liter pe
a gasit. In critic, cuvîntul just nu este posibil decit dac responsabilitatea ,interpretului" fa
criticului fa de propriul cuvînt.
de oper se identific responsabilitii

J.P. Richard, op. cit., II1, VI. Pléiade, 455).


2
Mallarmé, Prefa la ,,Un coup de dés jamais n'abolira le hasard" (Oeuvres complètes, p.

19
In fata _tiintei literaturii, chiar dac o întrevede, criticul r mine total dezarmat, cci
pentru el limbajul nu poate fi nici un bun, nici un instrument: criticul este cel care nu _tie ce
s îmteleag prin timta literaturii. Chiar dac accast tin i s-ar defini ca pur ,expozitiv"
(si nu explicativä), s-ar simi totu_i desprit de ca, cci el expune limbajul _i nu obiectul
acestuia. $i totu_i, distana nu rmnine cu totul deficitar, din moment ce ea permite criticii s
dezvolte tocmai ceea ce îi lipse_te _tiinei, _i anume ironia. Ironia nu este nimic altceva decît
intrebarea pus limbajului de ctre limbaj'. Obiceiul pe care I-am deprins de a da simbolului
un orizont religios sau poetic ne împiedic s sesizm c exist o ironie a simbolurilor, un fel
de a pune limbajul în discuie prin excesele aparente, declarate, ale limbajului. Fa de
sarmana ironie voltairian, produs narcisic al unei limbi prea încreztoare în sine, ne putem
magina o altä ironie, pe care, în lips de alt termen mai bun, o vom numi baroc, pentru c
ea utilizeaz
formele, _i nu fiinele, pentru c ea dezvolt, _i nu îngusteaz limbajul". De ce
ar fi ea interzis criticii? E
poate singura rostire serioas care îi
rmîne, atita cît
timp statutul
_tiintei _i al limbajului nu este bine stabilit lucru ce pare valabil _i astzi. Ironia este deci
ceea
ce îi este dat imediat criticului: nu s vad adevrul, cum spune Kafka, ci s fie acest
adevr, în a_a fel încît s îi putem cere, nu acel: faceti-m s cred ceea ce spunei, ci, mai
mult: facei-m s cred în hotrîrea voastr de a o
spune.
LECTURA. Mai rmîne o ultim iluzie la caretrebuie s renunm: criticul nu se
poate în nici un fel substitui cititorului. In zadar varîvni el sau i se va cere s
vorbeasc,
-

oricit de respectuos, în numele lecturii s altora, nu fie decît un cititor cruia


alti cititori i-au
încredinat exprimarea propriilor lor sentimente, bazîndu-se pe cuno_tinele i
scurt, s figureze drepturile unei colectiviti judecata sa, pe
asupra operei. De ce? Pentru c, _i dac definim
criticul drept un cititor care scrie, acest cititor va întilni pe drumul su un mediator de temut:
scriitura.
Or,scrie înseamn într-un anume fel a desface lumea
a

gîndim aici la modul profund _i subtil, ca întotdeauna, în care Evul(cartea) _i a o reface. S ne


mediu a reglat raporturile
crii (tezaur antic) cu cei care aveau sarcina de a înnoi aceast materie absolut
respectat) prin mijlocirea unui cuvînt nou. Astäzi nu-i recunoa_tem decît pe istoric _i (absolut
(_i ni se mai cere, în mod eronat, s-i _i confundm); Evul mediu a stabilit în pe critic
functi distincte: scriptorul (care recopia fr s adauge nimic), jurul crii patru
niciodat nimic de la sine), comentatorul compilatorul (care nu aduga
face inteligibil) _i în sfîr_it auctorul
(care nu intervenea în textul recopiat decît
pentru a-l
(care î_i afirma propriile idei bazîndu-se întotdeauna pe

In msura în care exist un anume


raport între critic _i romancier, ironia criticului (fa de
limbaj obiect de creaie) nu este fundamental diferit de ironia sau
ca propriul su
umorul care marcheaz dupä
René Girard _i L. Goldmann, felul în care
romancierul dep_e_te con_tiina eroilor säi Lukács,
,Introduction aux problèmes d'une sociologie du roman". Revue de l'Institut de (Cf. L. Goldmann,
1963, 2, p. 229). Inutil s mai spunem cä aceast ironie Sociologie, Bruxelles,
(sau autoironie) nu este niciodat
pentru adversarii noii eritici. perceptibil
Gongorismul, în sensul transistoric al termenului, comport
care pot s varieze foarte întotdeauna un element reflexiv; prin tonuri
mult, de la oratoriu la simplul joc, figura excesiv
limbajului a crui seriozitate este astfel încercat. (Cf. Severo conine o reflecie asupra
apariie.) Sarduy, ,Sur Gongora", Tel Quel, în curs de
Nu toat lumea poate vedea adevrul, dar toat
lumea poate fi acest adevr.." F.
Robert, op. cit., p. 80. Kafka, citat de Marthe

20
alte autoriti). Un astfel de
sistem stabilit în mod exolicit cu unicul
vechi, singura Carte recunoscut
(se poate imagina,
scop de a fi ,fidel
textuuluial
Evului mediu pentru Aristotel sau mare aco
oare, un ,respect" mai
Priscian?), deci astfel de sistem
produs, tOu
un a
.interpretare Antichitii pe care lumea modern s-a
a

criticii noastre ,obrective" ca total gräbit s o resping _i care 11 va apa


compilator: nu trebuie s adaugi ceva de ,,delirant"
la tine unui Viziunea
text pentrucritic de suticient sa
începe, este
a-l ,deforma"; tapt, ac
il citezi, adica sä-l decupezi: un nou
mai pufin
inteligibil se naste imediat; acesta poate fi mai mult Ssau
acceptat: el nu rmîne mai putin constituit, Criticul nu este nimic altceva decit un
comentator, dar unul deplin (si aceasta
transmiator care recondiioneaz
îl expune suficient): cci, pe de-o parte,
un material vechi (ce are
în stir_it,, Racine nu-i datoreaz oare adesea nevoie de acest lucru: cacl,
nimic lui Georges Poulet, iar Verlaine lui Jean-Pieme
Richard?); 1ar pe de altä parte, el este
de a-i da
un operator ce redistribuie elementele operei cu
scopu
un anume
îneles, adic o anume
distan.
O alta
demarcaie între cititor _i critic: în timp ce nu _tim cum vorbeste cititorul unei
crti, eriticul este obligat s adopte un ton,
iar acest ton nu poate fi, la
urmelor, decit afirmativ. Criticul poate s
anume
urma
se îndoiasc si s sufere în sinea sa în mii de fejurn
_i în legátur cu am nunte imperceptibile în ochii celui mai ruvoitor dintre cenzorn sai,
final, el
poate recurge decît la o scriitur
nu
plin, adic asertiv. Este derizorie
a eschiva actul de instituire care fondeaz orice scriitur prin proteste de încercarea
modestie, de
ae
îndoial pruden:
sau vom avea
acelea_i semne codificate ce nu pot garanta nimic. Scriltura
declard, i prin aceasta este scritur. Cum ar putea fi critica interogativ, optativ sau
dubitativ, fär rea-credin, din moment ce ea este scriitur, iara scrieînseamn tocmai a
intilni riscul apofantic, alternativa ineluctabil adevärat/fals ? lar dogmatismul scriiturii, dac
exist cumva a_a ceva, roste_te un angajament _i nu o certitudine sau o suficien: nimic
altceva decit un act, acea urm de act care mai supravietuie_te în scriitur.
Astfel, ,,a atinge" textul, nu cu ochii, ci cu scriitura, a_az între critic _i lectur o
pr pastie - cea pus de orice semnifica ie între limita sa semnificant _i cea semnificat .

Cci nimeni nu _tie nimic despre sensul sau semnificatul pe care lectura îl d operei, _i
aceasta, pentru c sensul, fiind dorin, se stabile_te dincolo de codul limbii. Doar lectura
iubeste opera _i întreine cu ea un raport de dorin. A citi înseamn a dori opera, a voi s fii
oper _i a refuza dublarea operei în afara oricrui alt cuvînt decít însu_i cuvîntul operei:
singurul comentariu pe care l-ar putea produce un cititor pur, i care ar rämîne astfel, este
pasti_a (dup cum arat exemplul lui Proust, amator de lecturi i de pasti_e). Trecerea de la
lectur la critic înseamn schimbarea dorinei: nu mai dore_ti opera, ci propriul täu limbaj
i în acela_i timp înseamn trimiterea operei înapoi la dorina scriturii din care s-a nscut.
Astfel se mi_c cuvîntul în jurul crii: a citi, a scrie: de la o dorin la alta curge întreaga
literatur. Cîti scriitori nu au scris doar pentru câ au citit? Cifi critici nu au citit doar pentru a
SCrie? Ei au apropiat cele dou margini ale cri, cele douà fee ale semnului, pentru a lsa s

apar doar un cuvînt. Critica nu este decit un moment al acestei istorii in care intrm _i care
ne conduce spre unitate - spre adev rul scriiturii.

Februarie 1966

J. P.
Georges Poulet: Notes sur le temps racinien" (Eudes sur le temps humain, Plon, 1970).
Nofiunea de searbd la Verlaine", (Poezie iprofunzime, Bucure_ti, 1974, Ed. Univers, trad. C.
Richard,
^tefänescu).

21

S-ar putea să vă placă și