Coarticulația

Seminar 3

Seminar3

Adnana BoiocApintei
  Din perspectivă intersegmentală, la contactul dintre două sunete, se
pot produce modificări prin suprapunerea mișcărilor articulatorii.

 Definiție:
Coarticulația se definește ca un fenomen fonetic fundamental care
Ce este constă în suprapunerea, în fluxul vorbirii, a momentului în care se
coarticulația? articulează sunete vecine, aflate în succesiune imediată.
Din cauza acestei suprapuneri, apare o modificare a mișcărilor
articulatorii:
– se modifică începutul sunetului următor și finalul sunetului precedent.
A. Modificări fonetice care derivă din fenomenul
coarticulației

metafonia/diftongarea
contracția monoftongarea sinereza
condiționată

diereza anticiparea asimilarea disimilarea

metateza 
  Două vocale fuzionează (se simplifică mișcările articulatorii),
creând o singură vocală, diferită de cele două inițiale.
1. Contracția
ex. de + în > din
de + înainte > dinainte
  Reducerea unui diftong la o vocală:

o În limba actuală
ex. [floa.re] > [flori]
2. Monoftongarea [mi.rea.să] > [mi.re.se]
o Istoric
ex. lat. mensa > measă > masă
lat. filia > feată > fată
  Dezvoltarea unui diftong în locul unei vocale, sub influența
timbrului unei vocale învecinate.

 În română, metafonia vocalelor accentuate [e] și [o] (care devin

3. Metafonia/Diftongarea [e̯a], [o̯a]) se produce înaintea unui [a], [ă] sau [e] din silaba
condiționată următoare.

ex. cred – să creadă

pot – poate
  Două vocale alăturate, plasate în silabe diferite (hiat),
fuzionează într-un diftong, pronunțându-se în aceeași silabă.

o obligatorie:
ex. le-am dat, și-a adus aminte

4. Sinereza o facultativă:
ex. de-abia, de-acum

 În limba populară, acest fenomen apare ca urmare a tendinței de

evitare a hiatului.
ex. [po.ljo.mje.li.tă] (< [po.li.o.mi.e.li.tă])
  Fenomen opus sinerezei (transformarea unui diftong în hiat).

5. Diereza  Sistematic, diereza apare atunci când unui cuvânt cu finala -u

semivocalic i se atașează ­desinența -uri sau articolul enclitic ‑l
ex. [leu̯] → [le.ul]
  Repetarea unui sunet într-o silabă anterioară (pronunțarea mai
devreme a unui sunet dintr-o silabă următoare).

6. Anticiparea ex. oichi (pentru ochi)

straichină (pentru strachină)
  Schimbarea uneia sau a mai multe caracteristici articulatorii ale unui sunet sub influența altui sunet
asemănător, aflat în vecinătate.

o În funcție de natura sunetului care se modifică, asimilarea poate fi:

 Vocalică: document > docoment
 Consonantică: vagabond > bagabont

o În funcție de numărul trăsăturilor articulatorii care se modifică:

7. Asimilarea totală: vezi ex. de la asimilarea vocalică și consonantică


 parțială = acomodare (schimbarea uneia sau a cel mult două dintre caracteristicile fonetice ale
sunetului): înverzi > îm̟verzi

o În funcție de distanța la care se găsesc cele două sunete:

 în contact: vezi ex. de la acomodare
 la distanță: vezi celelalte exemple de mai sus

o În funcție de poziția față de sunetul reper a sunetului modificat:

 regresivă: sunetul supus schimbării se află înaintea sunetului modificator: vagabond > bagabont
 progresivă: sunetul supus schimbării se află după sunetul modificator: document > docoment
  Reducerea mișcărilor articulatorii prin eliminarea poziției mai slabe și păstrarea poziției mai puternice.
 De exemplu, o consoană aflată într-o silabă accentuată disimilează consoana din silaba neaccentuată: fereastă în loc
de fereastră, genuchi, în loc de genunchi.

o În funcție de natura sunetului care se modifică, disimilarea poate fi:

 Vocalică: [rostogoli] > [rəstogoli]
 Consonantică: [ʧeləlalt] > [ʧeləlant]

o În funcție de numărul trăsăturilor articulatorii care se modifică:

8. Disimilarea
 Totală: [fere̯astrə] > [fere̯ astə]
 Parțială: [artilerie] > [antilerie]

o În funcție de distanța la care se găsesc cele două sunete:

 în contact = diferențiere (creșterea deosebirii dintre două sunete aflate în contact): [prin] > [pin]
 la distanță: [mənunt] > [mərunt]

o În funcție de poziția față de sunetul reper a sunetului modificat:

 Regresivă: [printre] > [printe]
 Progresivă: [brəțarə] > [brəțalə]
  Anticiparea, asimilarea, acomodarea, disimilarea,
diferențierea

= fenomene cauzate de influența reciprocă a sunetelor, cauzată de

Forța și forța diferită a sunetelor în cadrul unui cuvânt.

influența  Principala explicație a forței diferite a sunetelor = poziția

reciprocă sunetelor în fluxul sonor:
 Poziții tari (cea mai tare poziție este la inițială de cuvânt, de
a sunetelor exemplu, c [k], în cuvântul casă [kas]).
 Poziții slabe (poziția cea mai slabă este la finală de cuvânt, după o
consoană: ex. cuvântul basc [bask], în care ocluziva [k] are un
zgomot imperceptibil de explozie).
  Permutarea unor sunete sau a unor silabe în interiorul
cuvântului, pentru a facilita pronunțarea.

ex. miljoc (mijloc)

9. Metateza poctoavă (potcoavă)

hodină (odihnă)
potropop (protopop)
scluptură (sculptură)
lat. paludem > rom. pădure.
B. Fenomene fonetice care constau în
apariția/dispariția unui sunet/grup de sunete

propagarea proteza epenteza anaptixa

eliziunea afereza apocopa sincopa

haplologia 
  Caz particular al asimilării, care se realizează prin apariția într-
1. Propagarea un cuvânt a unui sunet identic cu alt sunet din același cuvânt.

ex. repercursiune
  Adăugarea unui sunet neetimologic la începutul unui cuvânt pentru
a-i ușura rostirea.

2. Proteza ex. alămâie, scoborî, hăla, haia în română, î protetic în

formele pronumelui personal îmi, îți, își, îl
sau
ale verbului a fi: îs, îi în dialectul aromân,
proteza lui a (arău, armân)
  În sens larg, introducerea unui sunet neetimologic în interiorul
unui cuvânt, pentru facilitarea pronunțării (în această accepție,
epenteza este un fenomen de evitare a hiatului);
ex. [a.jer] pentru [a.er]
3. Epenteza
 În sens restrâns, introducerea unei consoane într-un grup
consonantic.
ex. sclab (slab), sclănină (slănină), tranversa (traversa),
monstră (mostră)
  Apariția unei vocale între două consoane, în vederea ușurării
pronunțării (tip de epenteză, în sens larg).
4. Anaptixă
ex. pop. adiministrator, mistirie, hărăni, hirean
optisprezece, optusprezece
  Fenomen fonetic care se produce la granița dintre cuvinte, prin
care o vocală finală atonă dispare în contact cu vocala inițială a
5. Eliziunea cuvântului următor.

ex. s-a spus (se + a)

  Fenomen fonetic asemănător cu eliziunea, care constă în
dispariția vocalei inițiale de silabă.

6. Afereza ex. colo < acolo

articolul cel < acel
afereza lui î la inițială de cuvânt:
să-ncerc < să încerc
  Căderea unuia sau a mai multe sunete aflate la sfârșitul
cuvântului.

7. Apocopa ex. mamă-ta > mă-ta

jumătate > juma’
unde > un’
poate > poa’
  Căderea unei vocale (de obicei neaccentuate) în interiorul
cuvântului.

8. Sincopa
ex. am venit > am vint
am văzut > am văzt
celălat > cellalt
  Un sunet sau un grup de sunete care se repetă sunt articulate o
singură dată.
9. Haplologia
ex. jumătate > jumate
tragico-comic > tragi-comic