V.

LIMBAJ POETIC

HUGO FRIEDRICH

LIRICA EUROPEAN ÎN SECOLUL AL XX-LEA'

Observaii asupra metodei

in Franta, tipul liric care domin pîn în prezent secolul al XX-lea S-a nscut în a
doua jumtate a secolului trecut. Presimit de germanul Novalis i de americanul Poe, acest
tip a fost prefigurat de Baudelaire. Rimbaud i Mallarmé au trasat ultimele limite pin la care
se poate aventura poezia. Ceva fundamental nou, lirica secolului al XX-lea nu mai aduce,
oricit de însemnate ar fi calitäile unora dintre poeii care îi aparin. Constatarea nu-i
diminueaz cu nimic rangul. Dar ne permite, ba chiar ne obligä s recunoa_tem în textele lor
o unitate stilistic ce-i leag de predecesori. Unitate stilistic nu înseamn monotonie. E un
factor comun al atitudinii lingvistice, al viziunii, al tematicii, al curbelor interioare,
subsumînd deosebirile dintre diferiii autori. Goethe _i Trakl nu aparin aceleia_i uniti
stilistice. Dar doi lirici atît de puin comparabili între ei ca _i Benn aparin unei
Trakl

asemenea uniti. Prin aceasta, originalitatea nu e frustrat . Originalitatea e o problem de

tipul în cazul de fa, unitatea
în funcie de tip. Dar
-

ordin aceasta nu se judec

calitativ, _i
Ba mai mult, cunoa_terea acestei uniti
stilistic a liricii moderne -înlesne_te cunoa_terea.
la poemele care se sustrag în mod deliberat înelegerii
Sllistice e singura cale de acces
individualitii artistice a fiecrui
normale. De aici ar trebui s urmeze, desigur, aprofundarea sumare. Ceea ce vom
face aici decit prin indicaii
mai putem
POet in parte. Dar nu o de a limpezi tabloul
încilcit al liricii actuale,
urm toare e o încercare
reprinde în paginile luat na_tere in secolul trecut.
aratind cit de vii au r mas simptomele ei care au In unele cazuri,
sub forma de influen e?
c s-au proliferat
literar oricum nu
AU ramas oare vii, pentru hot rîtor. La poeii de seam, influena contfïme _i
acesta e faptul
C a da. Dar nu elective care 1-a îndemnat s-_i
unei afiniti lor dispoziii artistice.
Dar
P O c e s pasiv, ci
consecin a propriile
frecventarea operei
unui precursor structural a
prin o asem nare
solideze se impune
s o asemenea influen influen confirm faptul valabil _i
-

unde nu s-a manifestat

Aceast In
precursorii lor. este un tipar al epocii.
COntemporani cu
ordin stilistic
structural,
_i care sut de ani.
altminter
altminteri - c exist de aproape o
exist o obsesie de lirica european s
ca
cazul nostru tipar care
determin
ci ne simim
îndreptii
de acel
u ee vorba
vo influen elor posibile, unei atitudini poetice
A_a c nu trebuie s ne oprim asupra caracteristicilor
rebuie
const în descrierea
ecurgem dn nou la o
recu metod care

comune.
I-a), trad.
Bucure ti,
1998 (ed. a
Univers,
Editura

Apärut 1956. In STRUCTURA

LIRICII
MODERNE,

ter Fuhrmann, pp. 138-142 _i 147-175 (n. ed).

149
 seama de programele

de a fine ciparilor
cade _i obliga ia a se vorbi despre _i de .

O dat cu
aceasta
literare se
obi_nuie_te
în expunerea
Sm i a
clasific rile
literare. în istoriile
aceast
de coalá
no iune
în frunte cu
astrå de pind
Am evitat refer -

1900. la care se
prezint
lasa s moar pe la
particularit i care caracterizeaz
c i
liricii perioada contemporan , de nilaallam
a exprimå o
ascunde faptul la Vale
a c u m . Pentru
c e a
notime
,simbolismul
nu a decedat, ori
Trakl. Deci, ori _i trebuie locuit,
înlo în conse
Guillén, Ungaretti,
Eliot, insuficient
totul
mod cu
atrasatenia asura
structur a stilului poetic
detaliilor acestei
într-un
structuri. (P. Valéry
chiar
a

i numai din
pra
lin cauza faptului
olivalenteicà
descrierea inadvertent
prin e
denumire de grup Cine cite_te lucr ri ri de istorie liter
Simbolism" ca
Oeuvres, I, p. 1272). afl cîte stilur sau
termenului de ,,simbol" - în decenii de poezie
european
i
ultimele cinci crea ionism, necoh0i
eseuri critice despre
dadaism,
expresionism,
unanimism, ectivis
sm,
orient ri s-au perindat aici: hermetism, antihermetism,
ultraism.
ultramodernism,
suprarealism,
articole sub titlul de Ismos a lu
modernism, 1943 o serie de
Serna a publicat în Probabil cã ace
R. Gómez de la
urm . o
le-a dat de
modernii c rora
în astfel de ,isme'" pe toi din înclina ia, foarte rspindits
de variante literare _i artistice decurge conexiunile. Poate c aici si
trile
supraestimare vederea
spus
care trece cu
romanice, fa de actualul la mod, al disputelor intre partide. Dar int
modelul form rii de partide politice i
cuvîntul _i stilului e la rîndul sä
al unei schimb ri pretins rapide a
anumit sens, acest tablou coincide cu un principiu adeseori sustinut al
îns1i. El
literatura modern
simptomatic pentru mult pentru un Viitor necunoscut, în fata
scrie pentru eternitate, cel
poetilor, acela de a nu
dar care, ca s semene cu
lor nu vrea s fie decit un experiment provizoriu,
c ruia opera
chiar _i cu cel mai apropiat.
Aceast con_tiin apare înc la
cu trecutul -

viitorul, rupe în Démarches d'um

manifest din nou. n 1953 el _i-a exprimat,
Rimbaud. La J. Cocteau se
la o artã care, aspirînd nelini_tit
mereu la altceva, insultînd tradia i
poète, adeziunea
mereu s-o dep_easc, încearc s anticipeze frumosul",
gonind cu viteza modei pe care vrea ultimei mode. Continua criz de timp determind
care totu_i nu e altceva decît conventia
Reflexul acestei situaii e o pretinsa
nestatornicia con_tiinei artistice, caracterul ei nomad.
schimbare rapid a stilurilor. Dar e o iluzie optic . Complexitatea ce pare s-o reflecte nu
exist . Exist doar nuan e i variante care pledeaz pentru posibilit ile complexe ale poea

actuale, dar care nu sînt foarte concludente pentru aprecierea structurii sale stilistice.

Serbare a intelectului" _i ,,Pr bu_ire a intelectului"

ansamt
Desigur c trebuie s ne Oricum îns, în tabloul de
ferim de simplificri. ecut,k
contureaz dou
iniiaz Rimbaud
direci
care
Mallarmé.
permit prim orientare. Sînt acelea_i pe care, liric
o
In linii mari avem de-a face pe de o parte
în
alogid
alogic secolu
_i parte cu o
cuo elor. Am Ambele

formelor libere, pe de alt parte cu o liric a

intelectualitii
directii au fost formulate programatic în 1929, _i chiar îni contradicie
a
austerita tran_an Una dia
ntä. Una
formule îii aparine lui
Valéry: ,Un poem trebuie s fie o serbare à intelectului"(Oeuvres pri

p. 546). Corolarele pe care textul le rafinamentul

propriu
e
adaug
excelent refleciilor lui Valéry. Cealalt formul confer formulei uton
ei a u t o r u l

s-a nscut din protest

suprarealistul Breton. Ea sun astfel: ,Un
A. i n t e l e c t u l u i

imediat poem trebuie s fie prabuo9).

dupå aceea urmeaz: ,perfeciunea e trîndävie" (Revue surrealisie *
150
 Faptul c asemenea
contradici exist în lirica secolului al XX-lea
asemenea formulr1 extreme tine de stilul ei _i capt
intre dou grupri literare, nu am general. Dar considerîndu-le drept contradicii
suprafat. Polaritatea lor se repet, rezolvat de fapt nimic. Ele nu sînt
fie _i cu anumite contradictii decît la
dou tipuri: constatare pe care în devieri, înuntrul fiecruia dintre cele
ultimele capitole
polaritatea generalä a
poeziei moderne
am putut-o face în repetate rinduri. E
ca
atare, distana existent
intre forele cerebrale i cele arhaice. la aproape fiecare
De altfel, numeroasele liric
tipuri polare reamintesc mereu unitatea coincidente intre cele doua
aparin. Poezia intelectual coincide cu cea structural, oarecum deasupra gruprilor, cáreia i
îndeprtarea de concreteea normal _i alogic prin evaziunea din registrul uman, prin
de sentimentele uzuale,
inteligibilitatea limitativ, în locul creia acioneaz o prin renunarea la
de a transforma poemul într-o sugestivitate polivalent, _i prin voina
numai datorit
formaie autonom, cu scop în sine, ale crei
coninuturi exista
limbajului, fanteziei nelimitate sau
jocului ireal oniric, nu datorita
contrafacerii a ceea ce se
spune c e
lumea,
E interesant c examinarea
sau
exprimrii unor sentimente.
sa Malerei im 20. Jahrhundert
picturii moderne a dus la rezultate asemntoare. In cartea
(Pictura în secolul al XX-lea, 1966), W. Haftmann se refer la
contradictiile dintre ,,Marele real" _i ,Marele abstract", formulate de
s ridice pe un ,plan superior" directiile contradictorii ale acesteiKandinsky.Caracteristicile
Ele îi permit
artistice pe care le descrie sub termenul picturi.
,Marelui real" coincid în mod surprinztor cu
irealitatea senzorial pe care am identificat-o la
Rimbaud; de asemenea,
,Marele abstract"
coincide succesiunile pure de tensiune din lirica dereificatoare a lui Mallamé.
cu
De altfel
referindu-ne din nou la Haftmann se poate observa c aceste dou
-

extrem de opuse", viziunile ,provincii sînt pozitii

_i procedeele lor contopindu-se, îns, în practic, deoarece sînt
înrudite. Unitatea structural a poeziei moderme,
asupra creia trebuie aici s insistm atîta,
aparine deci artei moderne în genere. De aici se explic analogiile stilistice ale liricii, picturii
_i chiar ale muzicii. O confirmare oarecum exterioar, de_i cu o anumit pondere, o
acest sens viul contact
prezint în
personal între poei _i pictori in toat epoca descris aici, începînd cu
prietenia dintre Baudelaire _i Delacroix, continuînd cu grupul Henri Rousseau, Apollinaire,
Max Jacob, Picasso, Braque _i pin la prietenia dintre Garcia Lorca
i Salvador Dali. Scrierile
programatice ale pictorilor _i muzicienilor recurg la ideile _i terminologiile din programele
literare, i invers. Cîndva, Diderot ajunsese prin analiza picturii la concluzii revoluionare. în
comparatie cu raporturile survenite de atunci încoace, aceasta se vde_te ca o anticipare a
unitäii structurale care st la baza cutezanelor poetice i artistice moderne.

Stilul incongruent _i ,noul limbaj"

Interpretarea unui poem modern trebuie s se opreasc mult mai räbd tor asupra
tehnici de expresie decit asupra coninuturilor, motivelor, temelor sale. E o consecin fireasc
a dispunerii sale tematice. Goethe putea s mijloceasca publicului accesul la poemele unui
Hebel _i ale altora prin relatri tematice. Desigur c în felul acesta nu era revelat coninutul
poetic, pentru c nici nu poate fi revelat astfel. Dar un asemenea procedeu a fost posibil _i util
în cazul unei lirici care aspira la tovr_ia cititorului, dorind så-i comunice lucruri i senzai

151
 con inuturi, cît _i ordini
or naturale.chian
Un
într-un
adecvat
t e x td e Eliot, Saint-John Perse, U
limbaj atît acestor
n g a r e t t in u p e r m i t e o i n t e r p r e t a r e s a t i s f ä c t o o a t upar
ra inl a

comprehensibile
ele ,con inuturile" lor, ba ornind de la
pot
comind
texte î_i au desiguri ch
confinut, de_i
asemenea
pentru autorul distanta dintn
respectiv. Dar distanta dintr
Opera si subiect i
semnificative
foarte mai veche.
unei sfere tematice mai apreciabil decit in poezia eficie
aici mult r excepie
ctre é
tehnica limbajului e se îndreapt aproape fr exceptie
culmineaz în aceast
Energiile
tehnic . stil.
realizare în limbaj, stilul e fenomenul cel mai nemijlocit al marii transformria realului
. GCa
_
deci, în faptul c echilibrul intre
normalului. Deosebirea fa de lirica mai veche st, urm . Prin nelini_tile, fisurile. dengnut _i
favoarea celui din
modul de exprimare e rupt în sa. Nu mai este posibil e
stilul anormal concentreaz atenia
asupra
pe care le provoac, exprimahil
cazul cupoezia mai veche, ca exprimarea sa
ie negijata in 1av0area
semnului _i semnificatului esteo lege
a liricii, i Pe pinzaaimunui
ca a artei moderne.
Incongruena
tablou, o zdrean aplicat devine semnul incongruent al copului mandolinei. Intr-un poem,
albastrul semnul uitrii, articolul hotarit
devine semnul orologiilor din turnuri,
-

pdurea obiective.
semnul indeterminrii, metafora -semnul identitii
Ca urmare a unei asemenea preponderene a stilului incongruent, temele _i obiectela
atinse de el i_i pierd uneori aproape complet semnificaia. Poemul modern evit eventualele
versuri descriptive sau narative, pentru a nu recunoa_te astfel lumea obiectiv (_i pe cea
interioar) în existena ei obiectiv. Aceasta i-ar periclita hegemonia stilistic. Resturile
lumii normale, obiective, pe care i le înglobeaz, au ca singur funcie s stimuleze fantezia
la metamorfozare. Ceca ce nici mcar nu înseamn c lirica actual trebuie s se limiteze la
obiecte atit de imponderabile _i puin numeroase ca în cazul lui Mallarmé. Exist, desigur, i
asemenea cazuri, mai exist îns la fel de bine _i o liric supraaglomerat de obiecte. Dar
aceast aglomerare a lucrurilor e supus unor reguli noi, combinatorii, de interactiune a

opticiii a stilistice, ea servind subiectului liric ca material pentru

mijloacelor exercita a-_i
plenipotenta - toate acestea confirmiînd o diminuare deliberat a semnifica iei. E de înteles,
prin urmare, pentru ce liricii moderni vorbesc mereu despre lipsa de importan a subiectelor
lor. Reverdy scrie în 1948: ,,Poetul nu are nici un
obiect; se consum în sine... Operd
valoroas tocmai fiindc nu las s se întrevad nici o cauz a
discontinuittii sale
procedeului ei de a îmbina lucruri incompatibile".
Pentru spaniolul Salinas, condiia , poezie
pure" este aceea de fi cît mai degajat de lucruri _i
a
teme, fiindc numai spaiul devenit
permite mi_carea creativ a limbajului. Obiectul e
afirm în 1950: ,Stilul îi mijlocul care duce spre poezie. 0. D
menine elanul prin trucuri formale..., ideile se ni_te
Cuie, în care apoi se fixeaz suitele. Nici o ciocanesc se
Ciocne_te, nimic nu se execut". împletire tematico-psihologica,
Stilul poeziei moderne, la care se
pretentia la valoare autonom _i coeren; refer formulriledin de
el se nutre_te mai sus,
propriile Is, refuz
pretentii coninuturt
refuz dictatoriale
con le i
se afl într-un raport dramatic
incoace e mereu în cutarea nerezolvat între acestea _i nbaud
coninuturile sale. De la
despre care gramaticianul nici,noului
unei
limbaj". ,,0, gurilor, omul e în cutarea
unu
în limbi nu va mai avea llinair
Calligrammes. Dar
vag, indicînd întîi un
cum se va
înfäji_a acest nou limbaj?
nimic de spus", citim ia ramine
vocale, consoane ce limbaj brutalizat _i disonant, apoi dinRspunsul
lui pollinain
pocnesc nou Apocoane
divinizat
inizat: ,,Conso
,
1a ane
fr

aspirat a flegmei"; dar _i: înfundat, sunete limbii, ca rzuir

r z u i r e a

,,cuvîntul e subit, _i e unsfîrleaz,

ca o ca plesc itul
plescâitul
zeu fremttor". nuoin pre î nprefa a

152 Aragon
 yeux
d'Elsa
d'E (1942): ,Poezia exist numai datorit
la Les unci continue recreri
ech
cu o
tiparului
spargere a
limbii, regulilor a
gramaticale limbajului, a
observa eterminrile
dete negative. yoina absolut _i ordinii retorice". A a
se
obseradictrugere vechiului. Yeats mrturise_te
a
noului a
poate cxprima prograrnatic
sc

numanalogii, simboluri". In Ash Wednesday de T. S.despre sine:

n u m a i

ana ,Nu limbaj, numai am

imagini
Eliot apare deodat versul:
fri n t _i cuvînt fr
cuvînt
cuvînt får
limba. Saint-John Perse vorbe_te despre o,sintax a fulgerului",limbá
Ne
roclam: ,,Ne croim
croim d
drumurile noi pîn la cuvinte nicicind auzite". Toti _i
Pde transcendent a limbajului. Dar ea rmîne tot atit de ace_tia i_i caut un

nedeterminat ca _i cealalt,
anscendena goal, pe care a trebuit s-o semnalm începînd cu Baudelaire.
Conceptul ,,noului limbaj" se precizeaz întrucîtva numai acolo unde i se subliniaz
atentia agresiv. Rupînd cu obi_nuitul, el devine un soc
pentru cititor. De la Baudelaire
fncace.surpriz" apare ca termen tehnic al poeticii moderne, - ceea ce mai fusese odat, în
literatura barocului. Valery Scrie: ,Un studiu despre arta modern ar trebui s arate cum, de
neste o jum tate de secol, s-a g sit la fiecare cinci ani o nou rezolvare a problemei _ocului".
El însu_i märturise_te ce _oc i produseser cîndva Rimbaud _i Mallarmé. Suprareali_tii
vorbesc despre ,deconcertarea" pe care trebuie s-o produc poezia; Breton nume_te lirica
desfa_urarea unui protest". Saint-John Perse define_te ,luxul insolitului" ca,prim paragraf
l atitudinii lhterare". Considerate intr-un context mai larg, asemenea principii denot cît de
mult s-a accentuat de la romantism încoace caracterul protestatar al poeziei. In m sura în
care lirica modern se mai define_te prin raportul ei fa de cititor, i se potrive_te prin
excelen definiia de atac. Fisura între autor _i public e mentinut prin efecte de _oc. Ele se
produc în stilul anormal al ,,noului limbaj"
Flaubert, în timp ce scria Madame Bovary, a definit stilul ca ,viziune" - o defini ie

de neconceput în poetica mai veche, de tradiie umanist .

Romanele lui Flaubert, romanul
modern în genere _i lirica modern au tradus în via aceast definiie într-o m sur din ce în
ce mai mare. Legea care determin stilul astfel conceput nu este generatä de subiectul sau
autorului.
tema operei, _i nici de limbajul artistic tradiional. Ea exprim înse_i conceptiile
are originea un fenomen care a devenit
cel mai bine cunoscut în pictur. Incepînd cu
AlCi 1^1
s rac în semnificaie, pentru
Cezanne se obi_nuieste ca pictorul s reia mereu acela_i motiv,
posibilitilor stilistice proprii. Picasso a copiat
nu acesta il intereseaz, ci experimentarea transtormindu-I de tiecare dat . Invenia
de mai multe ori Dejeuner sur l'herbe al lui Manet,
constituirea unui organism
Ovelor dispare înd r tul celei formale. Aceasta urmre_te realitatea exterioar .
fr elemente din
exclusiv din componentele tabloului,
nom, creat
motivelor, ci motivul însu_i apare
doar ca
relul acesta nu numai c se limiteaz numrul Procedeul poate
Sînt manifest ri ale stilului autotelic.
ef exerciiu pentru variaiuni.scris odat c, pentru el, poezia e aproape tot una cu ,a
n i t _i în poezie. Valéry a subiect". Guillén are
un ciclu, Variaciones
de u n a
acela_i de
uCe multe variaiuni pe traduceri transpuneri diferite ale poemului La Dormeuse
vorba de patru _i Jean Cassou, grupate în cupluri
ste
Valéréry. Tot de la sobra Temas de
det la Guillén exist Variaciones
,variante". Un volum de proz al lui
(19151). P.-J.
. Jouve
dou
JJou a publicat poeme în cîte nou de ori e intitulat chiar Erercices xercices de de
R. O
Queneau care
variaz un motiv de
nouäzeci _i

style(104Care de metamoriozare.
1947). Preocupare de sine a stilului

153
 noul limbaj
despre
Alte observa ii
ale ,noului limt
asupra citorva
particularit i
salede
ba". 0Ofacem
cazul s ne oprim Caillois, la începutul crii
Aici e lui R. Saint
Meditez asupaSoha
a
unei observa ii ,Nu må cufund în abisuri
ptrun_i dejusteea Saint-John Perse, 1954): Doate
Perse (Poétique de
sau
adverbului. E o metod mai sigur , de_i te
poate duce i ea e
folosirii articolului
nesimtite în abisuri". care o ofer la lerh
sintactic cit i semantic, pe
Dificultatea, atît de ordin
cit mo
într-un limbaj cît mai Poez
supun unei propiat
exprimatului
POPitd de
s oblige la
transpunerea
modern pare trebuie s
interpretarea poate _i
se supun asemenea
Vorbirea normal .
De regul, nu e nici deno
cititorului (ceea ce, altminteri,
pe

cerinte, dac urmre_te atragerea

falsific poemul. Observaia e, desi singun
un
interpretativ
ei scop). Dar transpunerea
o asemenea falsificare e cu mult Dla
din motivul amintit, grava
orice fel de liric . Dar
pentru
moderne, care tinde iniial s-_i realizeze eterogenia prin exprimare
in cazul liricii
mai degraba cauza acelei viziuni eterogene
mai multe ori nu consecinta, ci
fiind de cele
modalitatea de exprimare poate
cufi explicata, de a nu seconditia, îns, trece sub
consecin,
tcere eterogenia ei.
de sintax . Cu cît poemul
Aceasta manifest cu precdere în atitudinea fa
se
de modelul unei propoziii articulate în mod
vrea mai netradiional, cu atîta se îndeprteaz
obi_nuit prin subiect, complement, predicat, morfeme etc. In cazul liricii moderne se poate
vorbi chiar de asintaxism, manifestrile respective putînd fi descrise, de altfel, si din
perspectiva fragmentului.
Putem distinge mai multe tipuri de astfel de manifestri. Cel mai frecvent apare in
poeme care, de-a lungul mai multor versuri, se rezum la expresii nominale, introducind ab;
dup aceea, ca din întîmplare, cite un predicat: ,Din larga înfiorare a diminei / Dezvelt
catarge. // Trezire dureroas. / Frunze, binecunoscute frunze, / v ascult în jale" (Ungaret)
Prima strof de opt versuri a poemului Nacht (Noapte) de Benn nu prezint decît expres
nominale; în strofele urmätoare apar cîteva verbe, rmînînd îns, ca importan i funt
sintactic, cu mult în uma expresiilor i interjeciilor nominale dezarticulate:

Nacht. Von Himmel zu Meeren (Noapte. Din cer pîn-n ape

hungernd. Dernier cri flmînzind. Dernier cri
alles Letzten und Leeren,
sinnlos Kategorie.
a tot ce e
pustietate.
Dämmer. Aus Unbekannten Absurde categorii.
Amurg. Din necunoscute,
Wolken, Flüge des Lichts -
alles Korybanten, nori, lumini în elan-
Apotheosen des Nichts. nu-s decît coribanii,
apoteozele-n van.
Ach- Aonenvergessen!
Schlaf! aus mohnigem Feld, Ah-eonii-n ne_tire
aus den
zieht
letheischen Essen Somn! de prin macii din lan,
ein Atem der din leteenele hornuri
von acherontischenWelt,
Zonen
bate un suflu mundan,
din aherontice zone,
154
 orphisch apotheos
rauscht die Hymne der Drohnen: orfic _i sublim,
Glücke des Namenlos. urc imnul de trintori:
fericit Anonim.)
Dar
posibil _i contrariul: Noia de Ungaretti
e

inchegat verbal; în continuare apar, în începe cu o parte de propoziie scurta,

de o alctuire cu
schimb, versuri cu schiri nominale deschise, urmate
iar_i susinere verbal; dar toate cele trei verbe (printre care un simplu
infinitiv) nu pot _i nu vor s înlture
nemi_carea unui de_ert nocturn de asfalt care atinge
prezena cea mai dens în absena verbal a versurilor mediane: ,^i aceast noaptei_i trece
Aceast präsire în jur / umbra _oväitoare a sîrmelor de tramvai / pe asfaltul ud/ Väd
capetele Vizitiilor în somnolent cltinare". Alte poeme cu un numr mai mare de verbe tind
s le prezinte la infinitiv fr
subiect sau s le disloce formele finite în
propoziii secundare,
de pild, într-un text de Montale: ,, Meriggiare pallido..." (,A odihni palid în amiaz.. A
auzi plescit de mierl, fo_net de vipere... A privi la drumul furnicilor ro_ii care pe alocuri se
intrerupe...").
Cel mai departe în eliminarea verbului pare sfi
ajuns Guillén. li reu_e_te chiar un
poem ale crui douzeci de versuri nu au nevoie de nici un verb - un caz extrem, dar care se
integreaz consecvent stilului säu preponderent nominal. E vorba de Niño (Cántico, primera
edición completa, 1950, p. 27). Tema enunat în titlu - Copil - pare absent din interiorul
poemului. In locul prezenei empiric-trupe_ti a copilului apar fenomene primare ale lumii lui
Guillén (fluviu, trandafir, zpad, mare). Raportarea lor posibil la un copil e sugerat numai
prin titlu; fenomenele ca atare, îmbräcînd forma unor apostrofe nominale, incoerente _i între
ele, s-au desprins de aceast raportare.
Mai înti, de scos toate verbele. De comasat totul în jurul unui substantiv, de înlat
turnuri de substantive", citim într-o scrisoare a lui Benn (1926).
Ducind în mod consecvent la depotentarea verbului, asintaxismul liricii moderme
pare s sugereze prin nominalizarea coninuturilor contemplative sau abstracte cä acestea
trebuie s rmîn identice cu sine, neintegrate într-un flux al evenimentelor sau într-o
temporalitate oarecare, ba chiar neintrind, în cazuri extreme, între ele.
nici în raporturi
Degajarea de verbe nu poteneaz numai din punct de vedere formal-sintactic fragmenta-
rismul acestei poezii, ci intensific _i izolarea celor prezentate nominal _i totodat înalta lor
tensiune. Substantivul î_i spore_te intensitatea, dep_ind semnificaia curent. Nu e departe
maniera de altfel, a _i devenit frecvent - de a reduce scrisul la simple notaii.
S mai amintim _i alte procedee antisintactice. Apar cuvinte in simpl juxtapunere,
adic nici mcar desemnate funcional prin morfeme. 1itlul unui volum de poezii al lui Eluard

aprut în 1929 este L'amour la poésie; nu se _tie dac grupul de cuvinte indic o cauzalitate
sau o echivalare a poeziei, sau orice altceva.
dragostei i a
(dragostea e originea poeziei), de propoziie sau propoziii întregi. Un exemplu
Juxtapunerea fr raportare apare i între pri
extrem din Apollinaire:,Trei becuri de gaz aprinse/ yeta e ofticoas/Cind o s temini, jucm

partid de table/ Un _ef de orchestr bolnav gilci.."(Oeuvres poétiques,

de p. 1962, 180).
deduce din cea precedent. S f+e oare frînturi de
Nici una din aceste propoziii nu se poate
unor cuvinte interceptate fr legtur a devenit o
Conversaie? Ar însemna c hazardul ci rnmîne autotelic, constituindu-_i
caz nu copiaz,
modalitate a liricii, care, îns, nici în acest
din aceast autoraportare un context poetic propriu.

155
 Incepînd cu Mallarmé, pentru majoritatea liricilor a devenit o regul ins cursul
eu
punctuaia sau s nu desemneze prile de propoziie intercalate, suspendind astfel în c
evite
elaborrii structura sintactic schiat tacit. Asemenea trucuri stilistice de provenien
antisintactic (sau trebuie vorbit oare de o reînnoire a sintaxei?) confirm de fiecare dat
dat c
lirica modern tinde sã ocoleasc sau s altereze conexiunile ordinile de raportare
urm rind mai ales o exprimare indicatoare _i preferîind ca mod de indicare o notaie
ortare,
Parc
stenografic, dar i cu iradiaii multiple.
Apropiat de exprimarea eliptic e polivalena lexicalä sau sintactic, o alt
caracteristic a liricii moderne. Strofa final a poemului Unser Liebeslied (Cintecul nostru de
dragoste) de E. Lasker-Schüler sun astfel:, Und von roten Abendlinien / Blicken
Marmorwolkenfresken / Uns verzüickte Arabesken" (aproximativ;:,De pe ro_ii dungi de sear
Nori marmoreene fresce / Ne contempl exaltate arabescuri"). Bänuim o gre_eal de tipar,
ba chiar una de limb. E îns evident c, analog cu
comportamentul altor versur1, pronumele
, 7S din ultimul vers trebuie s rämîn în suspensie. Se poate completa: , blicken aufuns"
privesc la noi", în acest caz, ,exaltate arabescuri" e apoziie la pronume) sau,,erblicken
uns" interpretînd blicken" ca o form comprimat. Un poem de Lorca intitulat Paisaje
,

(Peisaj) se termin astfel: ,Mäslinii/ Sînt plini de strigte. / Un stol / de psri

captive, /
mi_cîndu-_i cozile lungi în tenebre". A doua propoziie, eliptic, ar putea fi continuarea
metaforic a metaforei precedente despre ,mslinii
plini de strigte", dar tot atit de bine _i
explicitarea, in sens literal, a ,strigtelor" din cringul de mslini, luate de asemeni în sens
literal. Un vers din Vento a Tindari
(Vînt la Tindari) de Quasimodo sun: Salgo vertici ,

aerei precipizi" (G,Urc vîrfuri aeriene

prpstii
"); adjectivul,
poate fi raportat atit la ,vîrfur", cît _i la ,prpstii";
aerei" e plasat în a_a fel încit
pe drept cuvînt s-a vorbit despre o
bivalen adjectival" la
Quasimodo (L. Anceschi, citat în Poeti del Novecento, 1965, p. 30).
Ungaretti a scris o Ariet fr cuvinte (în I Contemporanei, 1957): ,,Unui porumbel i-a lsat
soarele lumina... /Uguind vine atunci cind dormi, în vis.
/ Lumina vine atunci..."
Transpunerea nu reproduce ambivalena sintactic a originalului. Cu atît mai mult trebuie
semnalat, întrucît nu e clar dac subiectul verbului ,verra" din strofa a doua e
porumbelul". Prin omisiunea ,,lumina" sau
pronumelui personal, sintaxa italian ambele
interpretri. Intr-adevr, gerunziul ,tubando" (,uguind") pare s sugerezepermite
.

la
porumbel. Dar strofa a treia leag verbul ,verra în mod univoc de lumin. Deraportarea aici trebuie
dedus, în baza legilor stilistice ale poeziei moderne, c versurile tind
ctre raportul dublu G,uguind vin atunci porumbelul _i initial, strofa a doua,
în

simplu abia în strofa urmtoare.

lumina"), pentru a realiza raportul
Lumina subineleas în strofa a doua împrumut de la
porumbel metafora neobi_nuit ,uguind", stråin de domeniul ei de
referin. Aceasta, desigur,
numai dac vrem s vorbim despre o metafor, i nu mai curînd
E o preferin
despre tehnica de prezentã in
a poeziei moderne sa intensifice polivalena mereu inserie.
vorbirea omeneasc, pentru a ridica astfel limbajul poetic deasupra celui curent, în _i mai
mare msur decît o fcuse poez1ia mai veche. Funcia primordial
comunicarea fidel,
a
limbajului curent rmine
care de regul are drept urmare o aciune, o atitudine, o orientare
concret. Urmrind s suspende o asemenea limitare, poezia modern recurge la alte

Verbul,blicken" fiind intranzitiv in german (n. tr.).

156
 mijloace, pentru analizarea crora noiunile normative _i normale ale gramaticii abia dac
mai sînt suficiente, afar de cazul cînd vrem s constatm în ce fel sînt
contracarate de c tre
limbaj. Intilnim astfel poeme în care strofele par propoziii secundare, de
legate de conjunc ia condiional ,dac ", fr s le urmeze, îns, exemplu laacelea
propoziia principal care
ne-am putea a_tepta -

Benn: Dann (Atunci). Calificarea acestor strofe drept propoziu

secundare rmîne, deci, inoperant. In alte poeme apare un ,îns", dar polul opus care sa-l
declan_at nu e subineles, sau cel puin nu e exprimat. De asemenea, mai poate fi anormala ii
folosirea copulei _i*, ea neservind numai unei succesiuni a coninuturilor, ci _i unei
intorsäturi nea_teptate a vorbirii (numeroase exemple la Apollinaire, Éuard, Saint-John
Perse, in versurile germane ce reiau limbajul Bibliei lui Luther). Mai putem observa _i alte
fenomene ca: modificri funcionale în prepoziii,
adjective _i adverbe, în formele temporale
_i modale ale verbelor; întrebuinarea nearticulat a substantivelor, folosirea de pronume
demonstrative, nu în vederea coordonrii spaiale, temporale, obiective, ci a intensificrii
emoionale a substantivului respectiv etc.
Un procedeu stilistic aparent corect din punct de vedere sintactic, dar neobi_nuit ca
modalitate semantic, intensificînd la rîndul su ambivalena modern a limbajului liric, e
contracia. Ungaretti: ,,$i în ochi ai un suspin subit"; prin contracie, suspinul gurii i privirea
întristat a ochilor sînt contopite în aceea_i unitate. ^i din nou
Ungaretti: ,,Frumoasele brune,
înve_mîntate în apä"; se refer la femeile de culoare din regiunea Nilului, dar versul
Suspenda apropierea, neinsemnatä în sine, între cele douä imagini (femei, Nil). M.-
Kaschnitz: ,înainte ca dimineaa s cînte"; aici, contracia se realizeaz prin eliminarea
coco_ului, cu al crui strigät înaintea zorilor se identific dimineata. J. Supervielle:,Vîntu
de aur al aripilor lor"; aici, contractia în trei termeni nominali red cu maxim densitate
zborul de psri în briza matinal i în aurul soarelui de dimineat.
Atunci cind limbajul se teme cä ar putea pierde din lirism, find limitat la o
comunicare strict obiectiv , univoc, srac în atmosfer , el va tinde mai curînd spre t cere
decît spre exprimare. In capitolul despre Mallarmé ne-am referit la rolul pe care el 1-a atribuit
tcerii în poezie _i în teoria poeziei [..]. In 1943, Max Kommerell scria în Gedanken über
Gedichte (Ginduri despre poezie, p. 41): ,Nu se poate nega faptul c în mesajul poemului
liric, dezväluindu-ne însufleitor toatä amploarea vorbirii posibile, e prezent înuntrul
exprimatului chiar neexprimatul _i neexprimabilul însu_i, o tãcere în vorbire". Desigur c.
aici, ,täcere" e un concept ajutätor pentru ceva care abia prin limbaj devine perceptibil i
acut din punct de vedere poetic. Indic gingia extrem, straniul uimitor în combinarea
cuvintelor, un ecou sugestiv în sinea cititorului, o lini_te închizînd în sine viitorul _i o vorbire
in pragul amuiri. Or, îin acceptiunea folosit aici, de ,täcere în vorbire", acest concept poate
aplicat unei pri însemnate a liricii mai noi. Dar i mai indispensabil devine aplicarea lui
acelei lirici pe care aici o numim modern . Fapt pentru care i afirma iile corespunz toare ale
liricilor au devenit mai frecvente. Ca o încununare a ceea ce se cere exprimat, Jiménez caut
cuvintul taciturn". Apropiate de Mallarmé sînt dou propozitii dintr-o conferin a lui
Ungaretti, inut în 1941: ,Un cuvînt care face s rsune în ascunsul sufletului tcerea - nue
0are un cuvînt ce tinde s se umple de mister? E un cuvint plin de încordat speran de a-_i
regsi miracolul puritäii originare". (Les cing livres, 1954, p. 22). Valéry, într-un epilog
irziu la poemul La Jeune Parque: ,,0 tcere e straniul izvor al poemelor!". Cu o definitie
Tiric a liricii î_i introduce H. Domin volumul de poezie Hier (Aici): ,Necuvîntul / încordat/

157
 s taci in limL..
iar în poemul ei Linguistik citim, ,înva baj".
intre cuvînt _i cuvînt", tcerea, teminA se

vedea _i sonetul Callar de G. Diego,

are
care
tem emo ional
drept nindu-se de
trdarea interioritii
prin cuvînt [...).
c tre tãcerea potenial mai bogat, se

Adeseori, printr-o asemenea aspiraie laconismul _i ,vorbirea înfrinat ai

scurte. Oricum,
preferina pentru poemele Existastfel poeme contemporane de de numai
proprii genului, corespund
acestei aspiraii.
devenit celebre. J. R Jimenez: ,Nu o mai atin
dou sautrei versuri. Unele din ele au inge
trandatirnl
_i la Mallarme, perfectiu
inseamn
niciodat ,/ cci astfel ea este roza" (ca därit
Ungaretti: ,între o floare culeas _i cea
poetic, a crei atingere nu mai e permis). volumului L 'Allegria, se intituleaz te
neantul inexprimabil" (distihul, de la începutul
acestor chipuri în mulime; / petale ne
E. Pound sub titlul ntr-o staie de metrou: ,Apariia
lui W. lser in immanente Asthetik Lyrik als
creang ud, neagr" (cp. interpretarea
E ca _i cum intensitatea liric a poemului an
Paradigma der Moderne, 1966, p. 368 _i urm.).
care în mod necesar îl precede.
erupe abia prin acest laconism _i prin amuirea
in lirica modern . Ca moment
O consideraie aparte ar merita formularea titlului celelalte pri ale poemului, _i titlul
lingvistic, mai exact: ca raport (sau _i non-raport) fa de
titlul enun tema, subiectul
poate deveni purttor al ,noului limbaj". In mod tradiional,
emofia poemului, i acesta la rindul su dezvolt sau impline_te apoi acest enunt, dup cum
_i invers, cele dezvoltate în interiorul poemului converg din nou la recitirea titlului. Desigur
c aceast convergen mai exist _i în poemul modern. Dar a devenit mai puin frecvent
decit fenomenul opus, modificarea raportului dintre titlu _i poem. Int+lnim i aici numeroast
variante. Astfel, un vers din interiorul poemului e anticipat prin titlu în mod arbitrar, întruci
S-ar fi putut alege tot atit de bine _i alt vers. Dar întilnim nu o dat i titluri legate att de
necesar de poem, încît fr el poemul ar rmîne o enigm (v. mai sus, Intr-o staie de merou
de Pound). Sau cade de la sine o asemenea necesitate, i un poem obscur nu este explictat dr
titlu: astfel, Niño de Guillén (v. mai sus). Ceva asemntor se petrece cu titlul Arbre s
continutul, foarte îndeprtat de el, al unui poem de Apollinaire (Oeuvres poétiques,i 0
178). Asemenea incongruene, în care coninutul unui poem nu se ,,potrive_te" cu titlui sau
înconjoar textul respectiv cu un nou strat de polisemie. Jiménez are mai multe titlur
form interogativ; în douä cazuri, ele se reduc la un semn de întrebare. La Benn, cele
un
strofe
începind
cu
Wem ein Gesicht.."(,Dac
un chip..."), neurmate de
corespondent al acestui ,dac " condi ional i, de altfel, complet dezarticulate sintactic,
nci
din
titlu tocmai cuvintul omis în interior, _i anume Dann
concluzia ce
(Atunci); rez
premis precede cele trei strofe, dar tot numai ca fragment lexical - o tehnic de inver
care o întilnim la moderni în multe
Cara Si,in
variante, _i nu numai referitoare la titlu. ntice
comun al acestor titluri anormale s fie
pare släbirea coerentei lingvistice i se
sens mai general, tendina de a inventa
anomalii i aici.

Functia de nedeterminare a determinanilor

Amintim aici un fenomen stilistic de
trås tu

fundamental a înstrinrii foarte frecvent în lirica moderna, Ic deler

legat 7 d e t e r m

familiarului. Il numim
funcia de nedeler (Und a nopt) re
nanjilor, avind in vedere urmtoarele: d a nop
un poem de Benn, Welle der Nachi (
158
termin cu versul: ,Se-ntoarn alb perla iar în
reaciona prin întrebarea: ce fel de mare". O sensibilitate
perl? Versurile anterioare nu vorbiserlingvistic normal va
Ce i-a precedat apariia a fost o despre nici una.
adiere, o frmîntare tot mai
curînd de numele lor apropiat
de ni_te fiine _i lucruri, sau mai a
valurilor, purtat u_or
dintre ace_ti purttori. Dar ea devine magice. $i perla îns_i face parte
însemnätate: o sonoritate a limbajului _i purttoarea unui eveniment care întrece
propria sa
hotrit nu exprim nici mi_carea absolut a
rostogolirii înapoi. Articolul
o determinare obiectiv a substantivului care
doar transformindu-I în semnul
sonor al unei
tine de el. Il introduce
încheie mi_crile circulare care se
mi_cri absolute, care la rîndul ei intoarce i
substantiv, perla, apropiau
în versurile anterioare. Ceea ce e
semnificat de
nu fusese anunat
de nimic anterior
hotrit coincide cu acest moment al _i comport, tocmai pentru c articolul
perl alb..." ar fi
necunoscutului, un efect nedeterminat _i misterios. ,0
transpus versul în alt climat.
In limbajul curent, articolul
hotrît are
prezentat anterior în acela_i text. E mijlocul funcia care desemna un lucru cunoscut sau
de a
fapt comunicat recent (se poate referi _i la o lingvistic el confirm ceva cunoscut sau un
funcia de pronume demonstrativ. Dar în persoan), pstrînd în acest sens ceva din
poezia modern e
determinativ, polarizeaz atenia, dezorientînd-o îns imediatfolosit în a_a fel încit, ca mijloc
l introduce. Intîlnim prin faptul complet nou pe care
procedeul la liricii secolului al XIX-lea, îndeosebi la Rimbaud,
extinzîndu-se i asupra altor
determinani, el
secolul al XX-lea, procedeul se
ca pronume personale, adverbe de loc etc. In
liricii actuale. Un poem de J.
rspînde_te mult, devenind un indiciu stilistic principal al
în negru...,
Supervielle, L 'Appel, cuprinde un eveniment feeric:
,,Doamnele
oglinda..., vioara de marmur.." In limbaj, toate elementele
exprimate cu o certitudine lingvistic de parc ar fi trebuit s fie de mult aciunii sînt
nu reiau nimic cunoscute. Dar ele
cunoscut, procedeu înt+lnit de regul i în basmul autentic. Cele
numeroase exemple ale acestui mai
procedeu se gsesc la Eliot, Saint-John Perse _i Guillén. Cînd
introducerea determinanilor coincide cu o nedeterminare
intotdeauna o tensiune lingvistic anormal,
a
exprimatului se
produce
devenind mijlocul de a
ea
aparent familiare un caracter nefamiliar. Lirica
imprima lucrurilor
modern, care prefer
continuturile incoerente, î_i atinge efectul de surpriz prin introducerea subitprin a definiie
Inconjurîndu-l cu un aer familiar, determinantul intensific dezorientarea, fcînd canoului.noul
1ZOlat, fr provenien , s devin _i mai abscons.

Apollon în locul lui Dionysos

Lirica modern devenit o activitate rece, lucid, la fel _i

a
reflecia
Aprecierea ei constituie acum un proces de expertiz tehnic. Cu toate acestea a asupra
ei.
rmas vie
con_tiinta c lirica e un mister, o zon limitrof, cucerit în confruntarea cu aproape
inexprimabilul, un miracol _i o putere. Dar puterea ei e studiat ca o explozie, declan_atca
experimental, a unor fore parc nucleare ale cuvîntului; iar limbajul ei misterios
rezultatul surprinztor al unor combinaii chimice inedite. Poetul devine un
aventurier în
teritorii lingvistice înc neexplorate. Dar pentru acestea e echipat cu instrumentele de msur
ale
conceptelor sale, care-i permit s se controleze pe sine însu_i în orice moment _i îl
asigur împotriva unui atac prin surprindere al sentimentului banal. Fascinaia care pe o

159
 înfrînat cu bärbie. ^i peste disonanele _i obscuritätile.ei
poate produce poemul modern
e
inspiratoare, ca unic legitimare a
domne_te Apollon, con_tiina artistic lucid. Emoia
de la începutul secolului al XIX-lea. Desiou.
calitii poetice, i-a pierdut din prestigiu înc 1gur,
de ele. Modelul ei admirat a
au fost _i ecouri tîrzii. Opinia public
a r mas mult timp ata_at
are mreie artistic, dar e asexuat. Poezia ia
fost un poet german din secolul al XX-lea care
rev rsa în ,sentimentul larg deschis", incit ,tremura
în ,furtuni nocturne", i se
fost ,,impus" o ,asemenea stare de abandonare"
mîna _i trosneau tesuturile"; apoi relata pe larg despre
unor principese, contese, doamne, unor ,domni foarte scumpi i drag, cu multe ,,cumva" si
urm ri fatale, ducînd la o confundare
,undeva" _i cu cele mai nobile genitive. Ceea ce a avut
cetoas a acestui caz particular cu actul poetic în genere. o atitudine de neîncredere
Aproape toi liricii europeni de frunte au fa de inspiraie
_tiind s precis iritarea de for,
delimiteze emoia personal de valabilitatea spiritual.
extraordinar fa de sentimentele
Poezia eo art profund sceptic. Ea presupune o libertate
noastre proprii. Milostivi, zeii ne d ruiesc un vers; apoi, îns, e rîndul nostru s-l producem
de fratele su mai vîrstnic, supranatural. Pentru aceasta
pe al doilea, care trebuie s fie demn
lui Valéry _i se
abia ajung toate forele experienei i spiritului laolalt ." Formularea aparine
elementare" n-au
aflå in eseul su despre Adonis al lui La Fontaine. ,Suspinul _i gemetele
cuta în poezie cît vreme nu au devenit ,figuri spirituale", se spune în alt loc (Oeuvres, II,
discursul su despre Góngora, García Lorca l-a elogiat pe poetul francezpentru
p. 20). In
aceste idei, accentuîndu-le _i mai mult. Dup reacia împotriva liricii retorico-patetice a lui
D'Annunzio, _i poeii italieni au urmat ci asemntoare, preferînd ,,cuvîntul nud
c ele
(Ungaretti), îndelung meditat, vorbirii emoionate. In fond, sint conceptii vechi. Faptul
romanice se explic prin înr d cinarea lor în latinitate.
apar atît de frecvent tocmai în trile
ins insistenta cu care se manifest de la Baudelaire _i pîn în prezent denot c în irica
modern se continu înc procesul de deromantizare.
De altfel, asemenea conceptii se fac auzite i în alte ri. Preludiile lor le-am întilnit
la Novalis. T. S. Eliot vorbe_te despre depersonalizarea subiectului poetic, prin care
activitatea acestuia se aseamn cu _tiina, relevînd ,intensitatea procesului artistic" i cernd
ca introspecia s nu se opreasc la inim, ci s pätrund ,mai adînc", anume ,în scoarta
cerebral _i în sistemul nervos". In Germania, Benn a ref cut aceast cale prin formularn
t ioase care limpezesc atmosfera. Conferin a sa Probleme der Lyrik (Probleme ale lirc.
1951), a devenit o ars poetica a anilor cincizeci. Benn a reabilitat conceptul artisticulul,
definind astfel vointa stilului _i a fomelor care-_i are propriul ei adevär, superior
adevrurilor din coninuturi. ,Cci numai în sfera genetic a formelor, omul devine
recognoscibil-e o propozi ie foarte latin. Inspira ia seduce, nu conduce. Ea ,expectoreazd
dar intervine omul cu fora sa în
citeva versuri", apoi
mîn, punîndu-le sub microscop, cercetîndu-le, colorindu-le, cutînd
creatoare, ,luînd aceste versuri imediat
locurile patologice...
^i liricilor contemporani le place s vorbeasc despre ,laboratorul" lor, ae
operarealgebra despre calculul" versului. În cartea sa despre Dégas, Valéry descte
pictorul modern: nimic din plcuta dezordine a atelierului de odinioar, ci un ,labora de
pictur", înuntrul lui un ins înve_mîntat în alb sever, cu mnu_i de cauciuc, care lu eaz
dup un orar precis _i e înconjurat de instrumente speciale. Valéry a avut ironia sa xteze

aceast imagine drept anticipare a viitorului. De fapt, ea fusese de mult realizata. pre d
cartea lui Haftmann despre Pictura în secolul
al XX-lea, avem impresia c aceasta
p
160
seamn cu un imens laborator, ocupat de persoane cu o tinut foarte intclectual _i care
descoper,formule", ,definesc" spaiul, experimentcaz ,,structuri sonore". Situaia liricii
difer. Tipul ei dominant este ,liricul gînditor" (E. Langgässer), pentru care portocalele nu
_i
lämîile devin ,,algebra fructelor coapte" (Krolow) _i care, reluind o formul a lui Benn, poate
spune despre sine:,Sint prismatician, lucrez cu sticla". E semnificativä preferina lui Valéry
pentru cuvîntul ,fabrication" prin care parafrazeaz poezia, fäcînd aluzie la semnilicaia
originar a cuvintului in elin; el se refer mai puin la Operä decit la actul producerii, prin
care spiritul se poteneaz _i se perfecioneaz pe sine.
Trebuie s ne ferim de a confunda aceast atitudine a liricilor moderni cu un surogat
rece, menit s suplineasc o lacun a fortelor creatoare. Dimpotriv , putem observa c
retinerile intelectuale duc la triumful liric al limbajului tocmai acolo unde acesta trebuie s
domine un material complicat, evanescent oniric. E semnificativ faptul c sensibilitatea
extrem a sufletului modern s-a încredinat raiunii artistice lucide, apolinice. Aceasta face
posibil ca înainte de a se putea exprima, aspiraia ei la o poezie polivalent, magic, sa-S
dovedeasc necesitatea printr-o lung verificare.
Celor dezvoltate mai sus le corespunde rolul pe care con_tiinta formei il joac in
lirica modern. La poeti de tip mallarméan, ea se traduce in practic prin precizie metric, S
teoria adjuvant urmeaz
liniile deschise de Mallarmé, fär a prelua totu_i motivare:
ontologic. Cel mai bogat în exemple de severitate a formelor, în teorie, _i dat practic,
ca în e

seama de
Valéry. In formul rile sale culmineaz cultura romanic a formei. El _i-a
formelor: ,îndoiala conduce
corespondenele secrete dintre luciditatea sceptic _i severitatea ale coninutului;
forma". Indoiala descoper cit de problematice sint revelaiile primare
catre abordeaz formele metrice ca pe un sistem de reguli care trebuie observat cu
iar poezia
strictete, ca la jocuri, superior spontaneitjii brute _i
haosului revelaiilor primare. De altfel,
ei în contrastul pe care îl formeaz cu
în lirica modern, exactitatea metric î_i are specificul
între sintaxa simpl _i mesajul
continutul crepuscular analog celeilalte tensiuni de contrast,
-

complex. la care aceasta lipse_te

liricii mai puin preocupai de severitatea formelor, sau
Dar _i lor formale. Claudel
majoritatea au o mijloacele
atitudine reflexiv fa de
-ei reprezint
-

versului liber la perioadele respiratorii. Aragon i_i

_i-a meditat cu exactitate acordarea su de rime. Sint fapte care confirmä procedarea
analizeaz meticulos inovaiile sistemului
c aceasta difer de cuno_tinele tradiionale de
con_tient a poeziei moderne. Desigur variind datele
trecut poetul î_i definea limbajul specific,
tehnic poetic, prin c a r e în formale, pîn la dezarticularea
existente. la epuizarea tuturor posibilitilor
Ajuns pîn
García Lorca a conversaie: ,Dac e adevärat c sînt
m rturisit într-o
complet a versului, atunci sînt poet _i prin tehnic _i efort,
sau din mila
Diavolului
poet din mila Domnului
-

este un poem". T. S. Eliot considerä

c îmi dau absolut seama de ceea ce
_i prin faptul cu acelea_i exigene
ca _i construirea unei ma_ini
activitatea artistic o munc de precizie,
E drept c formele sale metrice sînt libere,
dar
o mas .
sau strunjirea unui picior pentru
tratarea rafinat a versurilor recurente _i de secionarea
munca de precizie e relevat de
muzicale. La liricii de valoare, libertäile
modelul unor compoziii
marilor sale poeme dup
ci o pluralitate
de caracteristici semantice riguros deliberat.
formale nu înseamn anarhie, revenind astfel înc o
mai amintim de o paralel în muzica contemporan,
In sfîr_it, artelor moderne. Din
musicale a lui
Potique
structural a tuturor
data la ampla unitate
161
 Stravinsky (un corespondent la Introduction à la poétique a lui Valéry) se desn.
urmtoarele idei directoare: orice travaliu artistic trebuie s aib loc in ,lumina fr umhrk

poeticii, adic a con_tiinei tehnice; artistul e tipul suprem al lui homofaber; divinitatea sa e
Apollon, nu Dionysos; inspira iaeo problem de rang secundar, primordial e descoperire
operatorie care înlocuie_te improvizaia prin construcie, libertatea haotic prineoaht
limitrii artistice", singurul în care melodia î_i regsete surisul; poetica fiind in ultima
analiz o ,,ontologie".

Dublul raport fa de modernitate _i fa de tradiia literar

incepind cu Baudelaire, lirica s-a orientat spre modernitatea tehnico-civilizatorie. A

ramas specificul acestei noi orientri c poate decurge atit in sens pozitiv, cit _i negativ,
Apollinaire amalgameaz lumea extrem de real a ma_inii cu imaginile onirice ale
absurdului. Ma_ina devine magic. Uneori i se atribuie o consacrare religioasä: dar
incercarea duce la disonan. In Zone, amplul poem introductiv la volumul Alcools (1913) de
Apollinaire, hangarele de avioane i bisericile sînt reduse la acela_i nivel, iar Hristos e
primul aviator" care bate recordul de altitudine. O variant la acest poeme Le combat avee
l'ange de J. Prevert (în Paroles, 1949 [...]): lupta cu îngerul e o întilnire de box pe ring, la
lumin de magneziu, _i omul învins cade în rumegu_. Se pare c tehnica i coninutul de
via al maselor din marile ora_e ademenesc i chinuie în egal msur, c sînt stimulative,
noi, comportind înså i experiene noi ale dezolärii. Cãci lirica reacioneaz fa de ele in
acest dublu mod. E un fenomen greu descifrabil. Lirica e sträbtutä de suferina priväriíi de
libertate într-o epoc dominat de planificri, ceasornice, obsesii colective i care prin ,a
doua revolutie industrialä" l-a redus pe om la un minimum. Proprile sale aparate, produse
ale puterii sale, il detroneaz. Teoria exploziei cosmice _i calculul cu miliarde de ani-lumin
l reduc la un accident neînsemnat. Sînt lucruri descrise adeseori. Pare s existe îns o
legtur între experienele de acest fel _i anumite caracteristici ale poeziei moderne.
Evadarea în ireal, fantezia care intervine departe de normal, misteriozitatea deliberata,
claustrarea limbajului: toate acestea pot fi concepute eventual ca o încercare a sufletulur
modern de a-_i pstra, în mijlocul unei epoci tehnicizate, imperializate, comercializate,
libertatea, _i de a-i pstra lumii miraculosul, care e cu totul altceva decit,miracolele _tiiner
Dar aceast liric po0art i ea amprenta epoci, creia îi opune extrema ei libertate
Rceala me_te_ugului, înclinaia ctre experiment, duritatea inimii: prin aceste caracteristie
_i altele se manifest nemijlocit ,spiritul timpului". Ea experimenteaz ,poemul sintetic", In
care arhetipurile lirice - stele, märi, vînturi - se amestec cu alctuiri ale tehnicii i cu
termeni de specialitate. ,,Privesc la o pat groas de ulei de ma_in _i m gîndesc îndelun
îndelung la sîngele mamei mele", sun ni_te versuri de Jouve. Pentru italianul Cardarell, o
dinaintea mortii se identific cu a_teptarea sub ceasul grii, ale crui minute le numram. iu
poezia lui Eliot _i a lui Saint-John Perse, asemenea ingrediente reci se sublimeaz în cin
fr ca disonana lor s dispar. Dar mai trebuie observat _i altceva. Ca _i poez
Rimbaud _i a lui Mallarmé, lirica actual a mers adeseori pîn la punctul în care se aninic
pe sine. E poate exemplul celei mai cople_itoare fore a modernitäii, analog fapuu
omul se pregåte_te s arunce în aer globul pmîntesc.

162
 O duplicitate asemntoare sc constat
_i în atitudinca fat de tradiia literar, fatá de
istorie ca atare. Regula constituie ruptura delibecrat cu tradiia. Datorit
o
istorice,
accesibilitii comode a tuturor literaturilor, instituiilor muzeale, metodelor_tiintelor
perfectionate de
reproducere _i interpretare, presiunea excesiv a patrimoniului istoric, resimtit înc din
secolul al XIX-lea, a devenit atît de apsätoare, încit a crescut _i presiunea contrarie,
resentimentul impotriva a tot ce e trecut, pregtit la rîndul ei de mult
mentalitii umaniste. Resentimentul poate îmbrca toate formele, de prin descompunerea
la obosealá piná la
imprecaie. ,,Orice scriitor demn de acest nume trebuie s scrie împotriva a tot ce s-a scris
pîn acum" (Fr. Ponge). Chiar _i pentru spirite mai ponderate, amintirea literaturii mai vechi
S-a convertit în ex1gena de a scrie cu orice pret altfel decît autorii din trecut. In felul sáu
distins i ironic, Valéry scrie: ,Lectura mi-e o
povar. M felicit uneori c sint atit de sárac i
de inapt pentru bogiile îngrmädite de _tiin. Sint srac, dar sînt rege peste maimutele _i
papagalii mei interiori" (Oeuvres, I, p. 961).
In m sura în care lirica modern procedeaz simbolic, se repet un fapt ce poate fi
observat de la Mallarmé încoace, anume c simbolurile sînt fixate în mod autarhic, ele
neprovenind dintr-un patrimoniu unanim cunoscut. Par s fac excepie Valéry _i Guillén.
Dar simbolurile lor nu coboar mai departe de Mallarmé - dovedind astfel un tip stilistic
modern prin sine, nu o voin de a valorifica prin extensie tradiia. Dac Saint-John Perse
transform lucruri ca var, nisip, stînci, scrum în semne simbolice, la intelegerea lor nu mai
ajut nici o pregätire literar, mai ales c nici nu se urmre_te un sens precis al
semnificatului, E suficient ca ele s sugereze posibiliti de sens fugitive. Semnifica ile
simbolurilor alterneazä de la autor la autor, urmînd ca cle s fie descifrate la fiecare în parte,
cu rezultatul frecvent c se dovedesc insondabile ca atare. In ce msur s-a extins acest
limbaj autarhic al simbolurilor _i asupra muzicii, putem vedea din prefaa lui Hindemith la
c i c l u l , ,M a r i e n l e b e n " (Via a Fecioarei, 1948).

E drept c acestei rupturi fi_e cu tradiia i se opune o receptivitate deschis câtre

toate literaturile _i religiile, dar _i voina de a se scufunda în zonele adînci ale psihicului
uman, unde se întîlnesc Europa _i Asia, imaginile strävechi ale magiei _i mitului. Ceea ce s-a
putut constata înc de la Rimbaud, cu mult înainte ca C. G. Jung s-_i elaboreze influenta
psihologie a incon_tientului colectiv _i a arhetipurilor. Lirica modern e bogat în versuri
care fac s vibreze un patrimoniu universal de origine poetic, mitic, arhaic. Apar
mo_teniri str vechi ale folclorului. Sint reluate subiecte i legende ale Evului Mediu, din ele
putind lua na_tere o oper atît de fermec toare ca acea imaginar continuare la Fioretti ale
Sfintului Francisc din Assisi de ctre Claire _i Yvan Goll (Nouvelles petites fleurs.., 1943).
Poemele lui Saint-John Perse abundä în aluzii la pictura mai veche, la miturile antice, la
lãca_urile de cult exotice. Ezra Pound împlete_te in textele sale fragmente de poezie
provensal , italian veche, greac , chinez . Ihe Waste Land de Elhot preia dintr-o oper
erudit simboluri ale legendei Graalului, recurgînd de asemenea i la unele motive din
Upani_ade _i din Biblie, la frînturi de citate sau citate deghizate, transpuse în alt mediu,
din R. Wagner, Baudelaire, Shakespeare, Ovidiu, Dante, Sf. Augustin. Autonul are grij ca
intr-unauto-comentariu în care cu greu se poate
-

partea i de ironie
stabilide de seriozitate -

s dea l muririle necesare. Procedeul a facut _coal, pildä la italianul Montale _i la

spaniolul Diego.

163
 dintr-o legätur autentic cu traditi.
Dar fenomene nu mai izvor sc ia, care
asemenea

într-o epoc istoric închegat i

preluäri
unitar . Asemenea
ar presupune împlîntarea trecut destr mat. Poate cx
de-a valma, ale unui
citate sînt reziduuri spectrale, adunate
_i de haos. Ele tin, ca _i recent
Efectul e îns de montaj _i
ele urmre_te o sintez.
nivel, de acela_i stil al arbitrarun al
se

nelimitat de lumi obiective reduse la acela_i mai ales la Ezra Pound.

cum putem observa , ele
al îmbin rii a tot i a toate. Dup
incoerenei, într-un fel de subiect colectiu
transforma subiectul poetic care
servesc ca mijloace pentru a
Sau ele provin, ca la Saint-John Perse sau Ren
joac într-o uimitoare alternare a m_tilor.
din intenia de a produce prin cuvinte cît
mai insolite o magie de sunete _i imagini, emanind
liric incontestabil înalt. Asemenea texte procedeaza prin încrucisarea
o fascinaie
cu altele, str ine de ordinea lor temporala
reminiscenelor istorice _i a semnelor lingvistice
rea lor brutal cu termeni specifici lumii moderme. ,,Nvlesc ciclurile:
sau prin juxtapun
Babilon un portal, un jazz de pe Rio Grande, un swing sj-o
sfinc_i strvechi, viori _i din
al lirici, care se poate aventura
rugciune..." (Benn). Asemenea versuri sînt un drept
limitelor i prin amalgamare,
oriunde, atîta vreme cît r mîne cîntare. Dar prin suprimarea
istoria se atrofiaz . In lirica modern , spaiul istoric devine la fel de apatrid ca _i cel concret.
contribuie la caracterizarea ei; nu e o condamnare.
Aceast constatare trebuie s

Dezumanizare

In 1925 a aprut eseul lui Ortega y Gasset despre dezumanizarea artei' (La
deshumanizacion del arte). De atunci, titlul su a devenit o formul curent. Eseul ofer un
exemplu pentru felul în care un observator al artei _i poeziei moderne trebuie s foloseasc
un concept negativ, aplicindu-l nu în scopul condamn rii, ci în scop descriptiv. Pe fundalul
argumentrilor lui Ortega apar, de_i nemärturisite, anumite preluäri din estetica Iui Kantsi a
lui Schiller, îndeosebi doctrina frumosului fr scop. Centrul de greutate al eseului st in
ideea c senzaia uman pe care o provoac opera de art îndeprteaz de la calitatea estetica
a acesteia în prealabil. Ortega raporteaz aceast idee la orice epoc a artei, pronuntindu-se
pentru superioritatea oricrui stil care transform _i devitalizeaz obiectele. ,A stiliza
înseamn : a deforma realul. Stilizarea implic dezumanizarea. Reîntilnim astfel _i aici
conceptul de deformare. De_i formula se refer la un principiu estetic general (avînd asttel,
în anumite limite, dreptate), prin includerea conceptelor de deformare _i dezumanizare e o
formul specific modern. O asemenea definire a stilului pornind de la caracteristicie
negative a devenit posibil abia în urma faptelor survenite de la mijlocul secolului al XIX:
lea. Pe lui S-au extins i asupra artei moderne.
nesimite, afirmaile Ortega Trsäturile
esentiale le vede în devalorizarea formaiilor organice, în conceptia dup care semninca
operei de art se reduce la cea inerent for elor sale stilistice deformatoare, _i mai departe n

autoironia ca reactie la patetismul artei mai vechi. Dar trstura cea mai important e aca
ea

dezumanizare. La ea se ajunge prin eliminarea registrelor naturale ale sentimentulul, p"

Bineînteles c a dezumaniza nu înseamn a

,inumaniza". Dacã Ortega ar fi avut în vedere
sens,
acest 1962,
critica pe care i-a adresat-o Guillén în
autoprezentarea sa ar fi desigur îndreptit (Lenguaje y poesids
p. 245).

164
inversarea ordinii valabile in trecut, care
De a crei ultima
stabilea treptele ierarhice între lucru _i om-ordine
treapta e a_ezat acum
pãstreaz cit mai puin din aparenele omul-, _i prin prezentarea omului într-o viziune care
sale umane.
decurge tocmai din acest triumf asupra umanismului."Plcerea estetic a artistului modern
practicile poetice de dup Baudelaire e izbitoare. Coincidena eseului cu programele i
Sub formula de dezumanizare
fi pot
descrise numeroase
actuale. Subiectul acesteia
acordare anonim, fr
e o paticulariti ale lirici
si deschise ale sensibilitii au fost înlocuite
atribute, în care elementele puternice
de o vibrare
amenin s släbeasc, e intrit i însträinat prin adaosuri ascuns _i care, atunci cind
de un subiect mai uman poate fi bine urmrit parc astringente. Distana 1ata
în evoluia lui Juan Ramón Jiménez. Inaintea
primului rzboi mondial, el scrie o poezie a melancoliei, cu not foarte
personal, în care se
impletesc visul, lacrimile _i grdinile alese. Incepînd cu anii douzeci devine mai dur. Intr-un
poem nume_te sufletul o ,coloan de argint". Metafora e frumoas. Dar ea vde_te ca
întregul poem, de altfel - un suflet din care a disprut acea melancolie comod _i care a
devenit o încordare între ,sus" _i,jos" ce nu poate fi determinat mai
îndeaproape. Lirica lui
Ungaretti, mai ales dup Sentimento del tempo (1935), vorbe_te într-un registru strin de
bucurie i durere, vibrînd iîntr-o contemplare neutr. Astfel, într-un poem avînd ca tem
aurora [...}, el evit orice jubilare care însoea de obicei aceast tem. Mi_crile din
poem
sînt numai ale limbajului _i ale succesiunilor ireale de imagini, nu
prezint valene
Suflete_ti". Suspiciunea c poezici i s-ar putea pretinde o simire familiarä a fãcut sã-i
devin suspect chiar i numele. De aici, titluri ca Apoèmes de H. Pichette (1947), ca La haine
de la poésie de G. Bataille (1947) i Proêmes (aproximativ: ,Precuvintäri") de Fr. Ponge
(1948). Insu_i aristocraticul Valéry observ c travaliul artistic, asemntor celui _tiinific, ar
avea ,ceva inuman". Formula sa, dup care poemul este o ,serbare a intelectului", _i-o
completeaz în sensul c poemul conine imaginea a ,ceea ce nu sîntem de obicei",
,contingentele" umane fiind reduse în el la täcere. S amintim pentru comparaie insistena
cu care ele vorbiser în lirica lui Verlaine.
Un exemplu de liric fär om, fär eu, e El Grito de García Lorca (în Cante jondo,
1921 ...]), un poem în numai cîteva versuri. ,Elipsa unui tipät umbl din munte în
munte..." Primar nu e spa iul, nici chiar strig tul, ci elipsa, o figur geometric . Aceasta e
Subiectul iniial al evenimentului, din ea formindu-se abia prin reificare secundar spaiul,

munii, mslinii, noaptea. Elipsa devine, pe jumtate obiectiv, pe jumtate metaforic, un

curcubeu negru, apoi un arcu_ de viol, fcind s vibreze corzile vintului lungi. De la cine a
uman e deta_at de om _i oare, in
pornit iptul, aflm. Numai el exist. O expresie
nu
e vorba despre oameni care
definitiv, chiar de provenien uman? La stir_it, intr-adevär,
scot lmpa_ele". Ceea ce, îns, nu mai
poate au auzit strigtul: ,Oamenii din pe_teri afar-i
umanizeaztextul. Mai mult, aceste cuvinte sint puse intre paranteze. Poemul prive_te, parc
El Grito e anonimitatea
spre oamenii dezorientai.
ain mare deprtare _i dezorientat, înapoi ieri atinge munii, mslinii,
e linia sonorà care azi, mine,
uevenit limbaj, evenimentul su uman. Garcia Lorca e un maestru în marele domeniu al
Vintul, dar care nu e de provenien
Poeziei moderne, în domeniul anonimului.
Der Augenblick des Fensters (Clipa ferestrei
Un poem anecdotic al lui Krolow,
un ,cineva".
Acesta nue desemnat mai precis, nici atunci cînd,
) are drept subiect initial urm rile blînd-duioase
lumin de la fereastr") i dup
upa ce _i-a executat actul (,arunc

165
 dac acel ,cineva" din primul verse identic
Nici nu se _tie
ale acestui act, e numit din nou.
sint doi au ceva
presupunind c
-

penultim. Amîndoi -

com
cu cel din versul
se pronun
cuvinte familiare, aceast anoni
anonimitatea. De_i în interiorul poemului chiar decît întreharote
decît orice altceva, mai puternic
E mai puternic
nu e dezväluit .
sau unicitatea
acelui ,,cineva". Anonimitatea îns nelini
c uta s l mureasc dualitatea
din interiorul poemului într-o osferä
inlind evenimente aparent familiare,
mici,
într-o dezumanizare estompat ca prin vi5.
spectral, cum ar ti tema doliului iubiri:
Desigur c apar _i teme mai curente, mai umane, birii.
vedea într-un poem de R. Alberti, Miss X, entere.
Maniera în care e modernizat se poate Nu vorbitorul plino.
înmormîntat în viîntul de apus, 1926). nge,
en el viento del oeste (Miss X,
bare în doliu, pentru c Miss X nu mai existä. ce erul
ci ,frizerii plîng fr prul tu". Un
de nave, hidroavioane, de bnci închise, cazinouri
nu-i mai emite radiograma". Evoc ri rapide
consulate. Spre sfîr_it, limbajul se sufoc: ,,Soarele electrocutat. Luna carbonizat", Nimis
în lucruri, în ele se amestec elemente grotesti
despre o durere personal. Durerea e numai durerea împietre_te, devine un fapt
banale, civilizatorii, cosmice. In contact cu ele,
se spunea provocator: ,,Pentru noi.
nesentimental. In Manifestul futurist al lui Marinetti (1909)
unui bec lovit de scurtcircuit".
suferina unui om nu e mai interesant decît suferina
Sînt lirici care protesteaz împotriva doliului. Nu înseamn îns c ei au redobindit
bucuria uman a poeziei mai vechi. ,,Nu-ti deschide a_ternutul doliului", citim la Saint-John
Perse. Dar textele sale evolueaz în zone interioare marginale pe care sensibilitatea
cititorului abia dac le compline_te, mai ales c lumii exterioare îi sînt sustrase categoriile
locului _i timpului, care ar permite o orientare. Chemarea sa la bucuria vieii e excesiv _i
violent. Poezia sa il poart pe cititor în peisaje suflete_ti sträine, la care nu poate reaciona
cu ,,bucurie"; ele sînt magnifice artificiozit i. S-l citm din nou pe Alberti. In culegerea sa
de poeme A la pintura (1948) e un imn ctre alb, luat drept culoare simbolic a veselie.
Imagini confuze sînt raportate voit la acest alb. Dar albul elogiat are un caracter sintetic, e
clamare insistent a limbajului, produs al unei fantezii îmbtate de lumin, dar deformatoare.
Poezia lui Guillén a fost apreciat pentru absen a tragicului _i a am r ciunii. ,Suferin a e un

scandal", spune el însu_i (Cántico, primera edición completa, 1950, p. 72). Ceea ce nu
înseamn c e mai puin dezumanizat! Ea transform lucrurile _i oamenii în categori
abstracte. Impersonal , scruteaz figurile pure ale spa iului _i ale luminii. Fericirea ei
intelectual nu acoper o disonan mai profund. N-ar avea sens s supunem lirica moderma
unui interogatoriu, doar ca s afläm unde exprim ea tristetea _i unde bucuria. Astfel de
coninuturi, care far indoial sint prezente adeseori, oscileaz spre înalt sau înapoi ctreo
zon în care sufletul e mai larg, mai rece, dar _i mai curajos decît omul sensibil.
De variantele multiple ale dezumanizärii
tine _i o liric ale crei coninut
rezum strict la obiecte. O caracterizeaz nu numai alegerea lucrurilor celor
na
neînsemnate, dar _i renunarea la orice calificare. 0 asemenea liric apare a a

ceea ce în roman realizase cîndva Flaubert. Aici

drept continuaica
trebuie mentionat francezul Francis Poug
S-a spus despre el c las s se întrevad ce ea
poate fi poezia dupce nu mai crez
(Picon). Obiectele poeziei sale liber de form se numesc pîine,
tigri. Ele sînt receptate într-o asemenea concretete încît s-a vorbitu_, scoic, piatra, luie
liric" (Sartre). Eul care le de o ,fenomes
recepteaz
numai realist nu este. El nu deformeaz
e fictiv, un
simplu purttor de limbaj. Procead
lucrurile propriu-zis, ci le face atit de
rigu
166
 r rigide prin natura lor o
Viala alit de stranic, încît se na_te ircalitate
ce
eliminat omul.
o
spectralá. Dar e

Chiar aceast poezie aparent obiectiv atrage îns

atentia
liric modern, e prezent in alt mod, anume ca asupra faptului
cá omul, in
a9 limbaj _i fantezic creativá.
ezumanizarea coninuturilor i a reaciilor psihice are loc datorit plenipotentei pe care _i-o
aordã spiritul
în actul poetic. yi în poezie, omul a
devenit
propria sa naturalete, se exileaz din lume, o exileazá _i pepropriul
su dictator, i_i distruge
ca, pentru a-_i satisface propria
ibertate. E paradoxul ciudat al dezumaniz ri.

Izolare _i spaim

intr-un text rmas postum, Musil a definit poetul drept ,omul cel mai con_tient de
singurätatea fr scàpare a eului în lume _i printre oameni". Ideca apare înc în romantism;
i-a supravieuit, îns, rmînînd o idee modern, ca i aceca a ,poeilor damnai". Forma
grimasant _i-a cptat-o în proza narativä Le poète assassiné (1916) de Apollinaire;
actiunea alegoric-absurd se revars în crima pe care toate trile o comit împotriva tuturor
poetilor, un sculptor ridic eroului asasinat ,,o statuie din nimic". Despre poemele tîrzii ale
lui Trakl s-a spus cu juste e c aici individul nu mai e în raport decît cu sine însu_i. Saint-
John Perse î_i intituleaz un amplu poem Exil (1942), unde nume_te limbajul care strig în
necunoscut ,limbajul pur al exilului". Se _tie oarecum c träim într-o ,vreme a nelini_tii.
Englezul W. H. Auden _i-a intitulat astfel un poem (The Age of Anxiety, 1946). Multe dintre
proclamaiile ,angoasei", care se fac auzite din toate prile,
proci nu sint altceva decit vorbärie la
modä. ,Angoasa" e componenta obligatorie a unei poezii ,contemporane de factur
adolescentin, a_a cum în trecut au fost ,luna" _i,dorul". Dartextele cele mai bune, i cele
mai brbte_ti, confirm autenticitatea acestei experiene fundamentale.
Goethe a scris un poem Meeresstille (Lini_tea mrii). Acesta vorbe_te despre vraja
paralizant a teribilului, a întinderii imense, nemi_cate. E urmat îns de o replicä: Glückliche
Fahrt (Cälätorie fericitä): teribilul trece, ,legtura spaimei" se desface, navigatorul prinde
curaj, _i iat c în deprtare se ive_te ärmul salvator. O asemenea poezie admitea teribilul si
Teama numai ca trecere spre lumin _i speran. Cu greu vom gsi în lirica modern un text
Care, începînd în spaim , s se desfac de ea. O anumit asem nare în motive cu primul text
o prezint scurt poem de Juan Ramón Jiménez, Mares; o cltorie într-o barc,
BOethean
Darca se izbe_te de
un
ceva, - dar nu urmeaz nimnic, numai lini_te _i valuri _i un ,nou" pentru

Care, ins, nu se ofer nici un cuvînt. Desf_urarea poemului e invers decît la Goethe, de la
Sperant la paralizie. Poemului El Grito, amintit mai sus, García Lorca i-a alturat El
atmosfera sinistr a acelui får om, ci produce una
encio [...]. Dar el nu rezolvä strigàt
de ast dat tcerii, prin care ,alunec vi _i ecouri, _i care apas frunile spre
Ua, a
în prezena încremenit a spaimei. Astfel, în Elegia
paunint". Adeseori el transform t cerea al armoniei, fum de jale". pentru c aduce cu
S1encio, unde tcerea e numit: ,Spectrustinse în vecí". Alteori, Lorca ajunge s exprime
ne ,suferin strveche si ecoul strigtelor foarte tirziu se numara i un Panorama ciego
d e spaim la superlativ. Printre poemele care nu au decit o slab legtur cu titlul.
T eva York, în ritmuri libere _i cu coninuturi singele i cu mizeria lor, nici pe
Cmarea, absoluta durere? Nu în giganticele ora_e cu
167
 nici în voce nu e d
ducînd la ro_eaa fructelor":
p mîntul cu u_ile m e r e u acelea_i, s tac însingurai
în gazonul negru", E C
trebuie
exist numai dini, ,dar dini ce
care fl mînzesten
primi hrana ei de durere dup
inspåimintat de gîndul c nu-_i va 1932). P tte
de Eluard, Le mal (în La vie immédiate,
vorbe te spaima dintr-un poem eu', repetat de mai mult
efect hipnotic eman din text, din al s u, il y
nume_te. Dar un monotoná ca o litanie, din
cunoscut de la Rimbaud), din singura propoziie, care
(tehnica e
ca un ferastrau., pustiul fr tel. era
,,Era u_a erau
el se alctuie_te, din expresiile înse_i. marginile de mla_tini.. int
dramatica pulp a vîntului...,
erau
intr-o
geamurile sparte, sfî_iind incoerente, atin Lucrurile
într-o camer goala". tinse
camer prsit, într-o camer naufragiat,
lor. Sint semne ale negrii, refuzului, zdrobirii _i
în treact, nu vor s fie privite de dragul
denumeasca ale spaimei care
percepe
-

aceste
_i
tierii, ca atare -

de_i limbajul evit s-o

fenomene, sau care mai curînd le produce.
camer ca s r cacioasa are poezie. Jacoh
In limbajul curent se poate spune despre
o

istoriei" drept ,poezie". In ambele cazuri.

Burckhardt a calificat ,,minunatul spectacol al
înseamn c sufletul se poate integra (c poate ,slá_lur") în ceea ce apare
poezie" un contact între
fie c aparena e mizer, fie c e miraculoas . Aceasta presupune
simurilor, Ea înstr ineaz în mod deliberat
om _i lume. In epoca modern, poezia e configurat altfel.
Pare s e afle sub o constringere care
familiarul, împingînd cele apropiate în depärtare.
oamenilor între ei. In romanele tirzii
altereaz contactul dintre om _i lume, dar _i contactul
devenit legea stilului interior _i exterior;
ale lui Flaubert, alterarea contactului a
cu omul; cînd omul sufer,
ele str lucesc _i
comportamentul lucrurilor e în contradicie case neconsolate de
înfloresc - cînd un îndrgostit cltore_te spre iubita lui, il petrec
romane e c oamenii nu se mai întilnesc, nici în
periferie; o situaie primordial a acestor
unul la elul propus; din punct de vedere stilistic,
spaiu, nici suflete_te, neajungînd nici
aciunii într-un
propoziiile paratactice, s race în conjuncii, oglindesc descompunerea Romanul a
cauzalä între ele.
de legtur
agregat ale crui procese izolate sînt ca _i lipsite
la Hemingway, la Butor
mers _i mai departe în alterarea contactului; s ne gîndim la Camus,
etc. In anii dou zeci, Bert Brecht a fcut din ,instr inare" formula-cheie a teoriei sale despre
ale unui
poezie, propunînd s fie produs prin eliminarea tuturor motiv rilor orientative
ca ea

eveniment. Cu puin înaintea morii, Apollinaire a vorbit despre ,domeniile

stranii" spre care
se îndreapt poezia, intr-un poem de Max Jacob, Jardin mystérieux (1928), totule a_teptare
ale unei confuze
_i ascultare înfrigurat, dar ceea ce percepe ascultarea sunete întrerupte
-

lumi exterioare nu satisface a_teptarea, trece parc dincolo de poem, în ve_nica a_teptare a
ceva care nu vine niciodat .
Musil i_i continuå propozi ia citat mai sus despre poet cu ideea (avînd de aseme
sufhui d
o neintenionat poant modern): ,,Pîn _i în prietenie _i în dragoste, poetul simte
antipatie care fine fiecare fiint departe de celelalte". Apropierea uman väzut ca departai
efectiva este o tem frecvent în lirica actual. Canto de Ungaretti se sfîr_e_te în durer
nesentimental c iubita e ,indeprtat ca-ntr-o oglinda" _i c dragostea descod
,nesfîr_itul mormînt* al singurtii interioare [...]. García Lorca: ,Cit sînt de departe
955)
sînt la tine, _i cit de aproape cînd e_ti plecat!" Intr-un poem de dragoste de Krolow ( se
apar versurile: ,...Oare m vei auzi înapoia fetei de iarb, amare, a lunii ca in
dure,
descompune?... i noaptea se destram ca soda, neagr _i albastr". In imaginileuu

168
doccompunere _i destramare apare ca un semn
incercate, dar i salvarea prin limbajul creativ- premonitor e_uarea acelei apropicri intimn
ins_i absena fireasc a mortilor devinesingura salvarc.
García Lorca dedicate toreadorului mort în deprtare absolut. Sînt celebre poemele Jui
aren Sánchez.
se numeste Alma ausente (Suflet absent Mejías (1935). Ultimul dintre ele
sDune doar c nu-l mai cunoa_te
[...]). Despre mort
cel c nu se
nimeni, nici taurul, nici caii aproape vorbe_te, se
pruncul nici amurgul, nici piatra sub care zace. E atît de _i furnicile casei sale, ,nici
mai ajunge. ,lnsa eu te cint', dar nici aceasta nu
-
departe,
încît nici amintirea nu-l
singurtate in faa mortului care nu poate fi ajuns; el nu reu_e_te:
mai
_i cîntreul
cinta decit
e
cople_it de
îndurerat care adie printre mslini. poate despre suflarea
In 1929, R. Alberti _i-a
publicat culegerea de poeme Sobre los angeles (Despre
îngeri). Ca _i odinioar la Rimbaud, nici aici
simboluri reziduale ale unei transcendene îngerii nu au vreo semnificaie cre_tin. Sint
mui ca riurile _i mrile". Intre ei _i om areoarecare, fiine imaginare ale unui însingurat _i
loc un proces dramatic care se
încetarea oricrui contact. Omul poate sfir_i cu
_tie c îngerul exist, _i totu_i nu-l vede, nici lumina nu-l
vede, ,nici vîntul _i geamurile". Dar nici
care trece, e fr
îngerul nu-l vede pe om, nu cunoa_te ora_ele prin
ochi, fr umbr, î_i împlete_te în plete tcerea, e ,o groap umed,
prsit, un pu secat"; în mijlocul nostru, îngerul e mort, a
pierdut. Fondul simbolic al poemelor (au fost calificate inutilpierdut ora_ul, _i ora_ul l-a
echivoc, oricît ar fi de dificil interpretarea versurilor luate în drept suprarealiste) e fr
pentru om aductori de
parte. Cîndva, îngerii au fost
lumin _i har, _i chiar atunci cînd aduceau teroarea
lui Dumnezeu
ca rzbuntori ai
erau trimi_i ctre om. Aici îns, ei nu-I mai cunosc pe om, s-au s turat de el
într-atîta încît omul nu-_i mai poate face
despre ei decît imagini ale urîtului _i cadavericului.
Kafka a scris o parabol, Das nächste
Dorf (Satul cel mai apropiat), în care un
mo_neag spune: ,Aproape c nu înteleg cum un tînr se poate hotr+ s
satul cel mai apropiat, fr plece clare spre
s-i fie team c pîn _i timpul unei viei obi_nuite,
fericit, nu-i va ajunge nici pe departe pentru un asemenea drum c lare". Parabola depnîndu-se
Situaie originar a poeziei moderne, neputina de a ajunge nici chiar la elul apropiat. exprimä o
Ca
exemplu liric citm din García Lorca poemul Canción de Jinete (Cîntec de clret [...]). Fr
indoial, clreul _tie bine drumul spre telul su, ora_ul Córdoba. Dar _tie _i c nu va sosi
acolo niciodat; moartea îl
pînde_te din turnurile Côrdobei, nu acas va ajunge, ci la moarte
in cimpia
larg, btut de vînt. ^i aici, o comparaie cu poezia mai veche va clarifica
atitudinea celei moderne. Ca prim exemplu ne referim la sonetul Heurex
qui, comme
Ulysse.. al lui Du Bellay, din secolul al XVI-lea. Vorbitorul, aflîndu-se la Roma, e cuprins
de
nostalgia satului su îndeprtat de pe Loire, îi rsar imagini duioase: împrejmuirea csuei
Sae, fumul cminului, ardezia de pe acoperi_. Cele depärtate se contureazà limpede în
Sutletul su, emanînd, de_i e plecat de mult, o lini_te familiar. i motivul plecärii sale face
e din experientele umane familiare: obligaia profesional de a träi în sträintate. Alt
CxCmplu, luat din postumele lui Goethe la Divanul occidental-oriental, e poemul care incepe
Laßt mich weinen " (G,Läsa i-m s plîng"). i aici, vorbitonul e departe de tinta sa. El

Detrece noaptea în de_ertul nesfir_it, meditînd la numårul de mile care îl despart de Suleica,
Dnge. Comun celor dou poeme e faptul c un om i_i evoc o int îndeprtat, de care se
e atras. Ceea ce este dep rtat în spa iu, pentru el înceteazå a mai fi departe. li apar ine ca
CCTUl unei nostalgii, ii r mîne familiar, va putea fi atins tard_i. Dorul de patrie al lui Du

169
 ce lungesc
meandre ce lunoe
lui Goethe provocat
Bellay _i plînsul consolare amindurora.
de ,Suparatoarele
1 consoleaz si.
mai rumul" snt
dureri care le aduc
Pe amindO1
l a s o n - e drept, invidios de
întoarenurea amintirea unc
rea lor cin
cindva
la Ulise i
figuri antice; unul se gînde_te invidioas r mine _i ea înuntrul frateror
din urm amintirea
acas - , dar în cele Alexandru i nu se ru_ineaz de lacrimile solumane
ale, umane,
celälalt se gînde_te la Ahile, Xerxe, pentru
eà
_i ace_ti mari oameni au plîns. chiar la
Despre Côrdoba se spune
García Lorca.
început c este
lar acum
sens spaial.
trebuie luat numai în
Clreul începe s vad ora_ul înaintapdite",
ce nu
absolutä D
ceea
decit departe, e împins într-o deprtare
spatial e mai curînd aproape
ora_ul
Printr-
de drum ninz
devine inaccesibil, iar bucata de
enigm, reprezentat aici de moarte,
nici lacrimile,
pin la
adic nici o simire distinctä nu:
este nesfir_it _i mortal. Nici nostalgia,
vreun rspuns. Sufletul a încremenit într-o acordare fara contururi. Citeva strigte abninte
adresa calului, a drumului, a morii - asta e tot. Se mai adaug propozi ile eliptice, care pin
absenta verbului creeaz cadrul lingvistic adecvat acceptrii nemi_eate a însträinri.
Deosebirile profunde sînt evidente. La poeii mai vechi, _i tinta deprtat în spaiu rmînea
apropiat suflete_te. La poetul modern, tocmai apropierea spaialà devine deprtare
interioar. Cintecul de cálre al lui Garcia Lorca e poemul intoarcerii acas , care nu mai e
posibil nicicînd, pentru cã o vraj necunoscut a fcut s nu se poat ajunge niciodat la
cminul apropiat.