Lepturariu ramînesc

cules de’n scriptorî Truminî

p re’n

Comisiunea denumite de ccstrce nallul Minislerîu all înyfletceoimtuluî,

v. f asoedat spre folosinţa învceîceceilor

de’n clasa VIII. a gimnasiulni de sus

de
-•* :
Arune Pumnul,
Profesorii! de limba si literatura nuriîiMB în gimnâsinl plinarîiS de’n Cernăuţi.

Tomul IV.

Partea 2.

Cu cîeltueala „Fundului relegiunariua all bisericeî dreptcredincoase

roesoeritenne de’n Bucovina.

■■■■■ - ...

Custoe în brosuree 1 fl. v. a-.

Vieanna;
La c. r. edceturce a crertilor scolâsteee.

1865.
 m u tă a ca să . _

Lepturariu runnnesc
eules de’n seriptori rumini

pre’ n

Comisiunea denumit® de c<Blr<B naltul Ministerm all în ^ k m în lu lu î,

ascedat spre folosinţa învcetceceilor

de’n clasa VIII. a gimnasiului de sns

de

Arune Pumnul,
Profeeorlfi de limba Si literatura rumînce în gimnasiul plinari» de’n Cernamti.

Tom ul IV.

Partea 2.

Cu cieltueala „ Fundului r e l e g i u n a r i u ^ l J a i ^ ^ T ^ ^ ^ ^ ^ < » ^

roesceritenn

>00^000 —--
<L‘

V î£n

Vieanna.
L a c. r. edoeturce a ccerţilor s c o lâ s te c e .

1865.
[ 7 /5 -6 |
 I.

Paul Iorgovicii (1 7 6 4 — 1808).

Un preut rumîn de’n Boennat, oarele a cunoscut în persoan®
de aproape si cu de-am®runtul pre renumitul literretoriu rumîn boen-
noeteann Paul lorgovicu, ne împcertcesesce urm®toariele troesurî de'n
Yieata iui:
„Pa’ul lorgovicu, fiiul iuî Marc lorgovicu, preutului rumîn de'n
Vasrâdie în comitatul Temisoarei, s’a noescut în annul 1764. Carte
rumîneascoe a învoetat în prunciea sa dela un învoetoetorîu privat,
fiind c® pe atunci nu se aflau scoale rumînesci pe a co lo ; dup® aceea
a fost trimes la scoalele de’n Voersetu, în carile a înv®tat pînce la
vîrst® de doi-sproe-dece anni limba sîrbeascoe si cea germîn® foarte
bine, asâ cît profesorii lui, mirîndu-se de un asemenne geniu, în­
demnare» pre tatcel lui soe-1 dea la scoaloe l®tineasc®, ca s® nu se
îngroape un âsfeliu de toelînt mare. Deci merse la Segedin, unde
absolvi gimnasiul; sciintele filosofice si drepturile patriei le învcet®
la Poson si la Pesta; dupee aceea merse la Vieanna soe înveţe drep­
tul public austriac; ear’ dupee doi anni de dille îl svretut un tînoer
ardeleann soe mearg® cu dînsul si încce cu alţi doi tineri la Rums.
Ajungînd la Ruma, fiind coe era de legea r®s«riteann® nu i se în-
cuviint® îndelung neci a studia în vre u® scoaloe, neci a întrâ în
vreuna de’n bogatele bibliotece de acolo; mai tîrdiu însoe i-se în cu -
viintar® îmbele dorinţe la cererea celloralalti cunsoti.
în Ruma petrecu doi anni de dille, si se ocup® necurmat cu
invoetoecunea limbei itoelienne si cu decopicecunea înscripcunilor si a
monumintelor, carile aveau însemn®tate si înteres pe’ntru limba si
istoriea noecuniî noastre. De la Ruma se duse la P®ris în annul i790,
unde îi eră ertat a cerceta ori-ce scoal®, si a întrâ în ori-care bi-
biiotec®. Ins® atunci în®inta r®volucunea frînceasc®: ell fu de fat®
cînd r®sculatii osîndir® la moarte pre regele Ludovic XVI, si—1 u ci-
ser® pre’n gilotin®. Dup® aste tîmp)®ri sîngeroase se înţelese ca
colegii sffii, si trecur® cu totii în Angliea la London, unde lorgovicu
învffit® limba îngleasc® sustînîndu-se cu înstruicunea unor studinti.
Dup® un-sprffi-dece luni se r® ’ntoarse dela London pre’n Germîm'ea
la Vieanna, unde într® într’u® cîncell®rie împ®r®teasc® ca cînce-
list, ear’ dup® aceea se f®cu în ourînd cuncepist de curte.
 Audînd despre aceasta Episcopul de atunci all Versetului, p®
rintele Iosif Sacabent, carele l’a cunoscut încce de’n tîmpul studielor
de’n scoal®, i-a scris îndatcB si l’ a poftit sce viice la Versetu s® *
fiscalul (advocatul, proeoetoriul) Episcopiei, promitîndu-i ajutoriu mare
tn ori-ce privintoe; însce ell a multamit si n a primit mvitcecunea.
Dar’ Episcopul a invitat dup® aceea pre tatffil lui Paul Iorgovicu si
pre fratele lui, ca sos-1 invite si ei s® viice numai decit. La invit®
cunea foecutoe de’n partea tcetine-sceu nu se mai nnprotivi de loc, ci
veni îndat®, coecî iubirea lui ccetroe pcerintele sceu si stima fieasc®
c®tr® ell era foeree mărgini. '
Ca fiscal all Episcopiei Versetului, tot tîmpul, cit îi prisosia
dela deregcetoriea sa, îl petrecea scriind obsoerbcecuni asupra limbei
rumîne, troeducînd rumînesce înscripcunile, ce le culesese in timpu
petrecerii în Ităliea; pe ling® carile cumpuse si un cuvîntarîu ori
glosariu asupra cuvintelor rumînesci, si încce în patru limbi, adecă;:
„rumînesce, Imtinesce, frîncesce si germînesce. Aste obserbcecuni le
tipceri cu ajutoriul unor pcetroni, la Buda în annul 1799; dar astce
publicoecune i-a adus mari neplceceri si suferinţe de’ n partea dus-
mannilor Bumînilor. Cceci îndatce ce s’au tipcerit acelle obscerbcecuni
s’au sculat dusmannii ncecunii Bumine, mai ales Sirbii, si au dis,
„cce pre’n usfelitî de scrieri se desceaptae în Runimi cunsciinta ncecuna-
tce, si atid se pot nasce prea uşor tulburceri între Bumîni, cceci luminîndu-
li-se cunsciinia ncecunalae, vor pretinde drepturi ncecunale si asă se va
tulbură oardenea de pîn’acum a steerii sotiale!“ ăst® defaimre merse si
în urecile Episcopului, si Episcopul se aflce nevoit a delceturii pre lorgo—
vicu de’n deregcetoriea fiscalce dela episeopie. Ba îricce dusmannii mer-
serce si mai departe; — ei pirîrce pre Iorgovicu la deregcetoriea polite-
coe a comitatului: „ cum cce ell p re’n ăsfeliu de cosrti ar tulbură pre Jiu-
mini, si asă ar fi pericios p e ’ntru liniscea publicoe.“ In urmarea astei
pîre nedrepte, fu citat la preşedintele comitatului, osîndit ca vinovat
foeree neci uoe cercetare, si încis în prinsoare (temnitee); cu astce
occejune i se iuarce toate mînoescrisele spre cercetcecune, si asâ se
nemiciroe toate într’adins. Dupce nemicirea preţioaselor mîncescrise,
se lude la cercetare, si se aflte cu totul nevinovat, si asâ dupoe cite-
va sceptoeminî se liberde;— însce mînoescrisele aceliea, prea preţioase
pe’tru ncecune, se pierdurce pe’ntru tot de-a una.
Dupoe liberoecunea de’n astoe prinsoare dusmoennoasoe, dar
nemeritatoe, troei ca fiscal (advocat) privat, fiind tot uoe dat® si ca
învcetcetorlu si educoetoriii la fiii unui Comite suprem de Comitat,
pînoe ccetroe annul 1805; ear’ la annul 1806 unii negutretori rumini
rugaroe pre Episcopul Petru Vidac, soe le mijloceascoe dela locurile
nalte încuviintoecunea pe’ntru desciderea unui gimnasiu (scoale lceti-
nesci) la Versetp: împlinnidu-li-se ast® cerere, se si desciser®
ure datoe patru clase gimnoesiale, si rcenumitul bcerbat Paul Iorg ovicu
fu cioemat acolo ca profesoriu de limba lcetince.
Ca profesoriu gimnoesial a început earoe-si a-sî scrie glosariul
cell în patru limbi. Unii de’n amicii lui cei mai de aproape l’afi svoe-
tuit, „sce încetede de la ăsfeliu de scriere, coecî altmintre poate^ sce
pceteascce p e’ntru aceea, ce mai patise încce si mal nceinţe.“ Eli însce
le-a rcespuns cu un spi'ret profetic, precum se vede la pagina 79
a obserboecunilor: „de nu vor plcece fraţilor Rumîni de acum scrierile
melle: am nădejde, coe între urmaşii noştri se vor află si de aceia,
coerora le va plcece aceea ce este all ncecunit si all limbei noastre!
Dupee aceea s’a înţeles cu unii preuti, si cu fruntaşii Rumi-
nilor de’ n regemîntul moergineann Ccercensebesu, si a dat cerere la
gubern pe’ntru înfiintoecunea unui Direptorat scolariu rumînesc în acest
regemînt. Astce cerere li-s’a sî încuviintat, si nceinte de m oarte-i cu
vre uce trei soeptoimîni i-s’a scris de ccetrce un amic all sceu de la
Vieanna, cce ell ar fi mennit, soe îmbrace acell post de atîta însem-
noetate; cu toate acestea tot ar fi bine, ca ell soe cearce si în scris
acell post. Provedinta însoe hotoerîse a-1 rcepi de’n sînul ncecunii, si
asâ dupee uoe boaloe numai de doue dilie rcepceuscfe în luna lui Mar-
tiu 1808, în Versetu.
Ell si-a testat toatoe averea si biblioteca la un nepot all sceu,
anume Petru; însoe de’n scriptele lui s’au pierdut si s’ au nemicit
multe cu altoe ocoejune.

Obsaerhcecune. Glosariul foecut de Paul lorgovicu, a roem as nepotu­

lui lui de frate, lui Iosif lorgovicu. Dela acesta l’a cerut în
annul 1816, protopopul Vcesiliu Coloşi, în persoance, carele
voia atunci soe publice un vorbariu în patru limbe; însce voiâ
ca limba frîncesce soe o deloeture de’n ell, si in locul frince-
sei soe se puioe cea ungureascoe, carea ar fi Rumînilor de
trebuintoe neapoeratoe, fiind coe Rumînii, troeind intr uoe taroe
cu Ungurii, au trebuintoe, de cunoscoecunea limbei lor, si ei
de a limbei noastre. Dupoe aceea a cerut acell glosariu, tot
spre acel scop, si poerocul de’ n Pesta, Ioann Todorovicu, pre n
scrisoare.
Se vede totuşi, coe acell glosariu s’a dat Domnului proto­
pop Voesiliu Coloşi, fiind coe ell l’ a cerut în persoanoe.
 Alesandru Gavra (1 7 9 6 — ).
(Ncescut la Oradea-mare în Ungariea în annul 1796. Studiele
si-le-a absolvit toate la locul nâsceriî; dupce aceea a fost cîncelist
la comitat pînoe ccetroe annul 1822; atunci se foecu profesorîu la pre-
poercendiea rumînoe de’ n Arad, în care post se aflce si acum (în Au­
gust 1863, cînd se scriu acestea). Pe lîngce Jelui, cu carele s’ a pur­
tat în lunga deregoeterie de profesorîu, are si mare ploecere a aduna
mînoescrisele bcerbatilor rumînî însemnaţi. A fost foecut încercare de
a publica un lesicon de cunvfBrsaecune, si Cronica Rumînilor de. G.
Sincai, însoe neavînd spriginire de ajuns de’n partea publicului, r ă ­
maseră* îmbele opuri nepublicate de coetroe dînsul.
Cu ocoejunea începerii de a tipaeri cronica Sincoeiannos, a eum-
pus si a publicat uce dramce originalce despre cei mai însemnaţi litr-
roetorî si despre cunsulteerile si cunvorbirile acellora asupra întere-
selor culturei noeeunale si a drepturilor ncecunii.)

§• 1.
v
Uce frînturee istoricce despre biserica rumîn(B de’n
Ardeal.
1. Aicia ni se împcertcesesce uoe frînturee de'n lesico-
nul, ce se prelucreadoe de D. Alesandru Gavra, profesorîu
de’n Arad, cceriîa mai mulţi articulî asemennea vor urmă
în privinţa noecunoeletoetii si a loetirii istoriilor rumînas bise­
ricesc! si politice, cari în alte lesicoane alle altor ncecunî
nu se pot afla, de’n ace«i căusoe, coe autorii lor nu atîta se
întereseadoe despre lucrurile Rumînilor. Se va împroesciâ
pre n sarcini (1 0 coaie într'una) cîte pe’ntru doi sfanţi de
argint noeinte ploetiti, pe'ntru care se poate încoe face pre-
numeroecune la DD. culegoetori ai coertilor Sincai-Miculenne.
a) Arciepiscopii Ardelennesci ai Rumînilor nceinte
de unire, sau Arciereii ortodosi ai Rumînilor de’n Ardeal
nasiute de unire.
Arciepiscopii neuniti dela Ccerlovceiu, s. eparhiea ăi ar­
ciereii. Arciepiscopii uniţi delâ Leina (L eopole).
 b) Episcopii ortodosi ai Rumînilor de’n Ardeal nce­
inte de unirea relegunarice cu romanno-ccetolicii. Ca mai
bine soe te poti cetitoriule folosi cu însemncerile de'n locul
acesta, te svoetuesc, soe cetesc! mal nceinte, Articulul: » ^ re~
stinarea Rumîniloru, apoi statul Rumînilor de demult, în
Dâciea în privinţa bisericeascoe. Bine va fi, de vei arunca
ocii si la grecescul rit între Daci, cceci aci vorbesc numai
despre mitropolitil Rumînilor de’n Ardeal nceinte de unire.
2. Trceiann împoeratul Romannilor la începutul veacu­
lui all doile a cuprins Dâciea, de carea se tineâ si Ardea­
lul, si a asedat în ea uoe mulţime mare de oameni si de
ostasi, si asâ cîte-va veacuri a fost provinta Romannilor.
înece la annul 104 dupee Crest, Pliniu Ciciliu al II., propre-
torîul ţinutului Pontic, face arcetare lui Trceiann despre u<b
mulţime de creştini Romannî si—1 întreaboe: Ce se facce cu ei?
a ) La annul 120 dupee Crest cesarele Adriann demîndce,
ca în disa câusce sce nu se pedepseascce Creştinii, b) La an­
nul 162 împoeratul Marc Aureliu Antonin în câusa creştini­
lor coetroe comunul Asiei îndreaptee uoe epistoloe.' c ) Dar
legea creştine ase ce, anume relegunea greceascce mai vîrtos
în veacul all IV. s’a loetit între Romannî, carii pînce la an­
nul 669, cînd venirce Bulgarii, vorbiau în comun loetinesce.
însoe în veacul all III. si în celle urmoetoarie ncecunile bcer-
bare, precum : Hunii, Gepidii, Avarii, Goţii, Bulgarii, au
început unele provinte a le cuprinde si pre Romannî a-i alun­
ga, pînoe ce ajunseroe la urmee la mare miselcetate; mvce-
t cetura li-au coeutat sce o pceroesascce, limba sce sî-o strice,
si soe înveţe cea stroeina a stoepînilor scei; pentru lege erau
de tot goniţi, cu un cuvînt l-aii cuprins rellele de’n toate
pcertile. Dar’ totuşi nu se stînseroe de tot, cceci ei mat vîr­
tos coetroe veacul all VII. earoe-si se mai cîrpiroe, si-si ale—
seroe printu d e n sîngele lor, pînoe cind in veacul all IX..
întraroe Ungurii. Pre acell tîmp aveau rege pre rumînul
Geliu, carele, apcerîndu-si tara eroicesce, cffidu. Tot in acest
veac si Bulgarii, primind legea crestince rcesoeriteannte, Ru-
mînii cceduroe sub oeîrmuirea bisericeascoe a Bulgarilor, îsi
pierduroe coertile, si serbicunea bisericeascoe Ii se tîn eâ slo-
vennesce. Ia veacul all X. st nepotul lui Tuhut, Gula cell
mai boetrîn, principele Ardealului, a primit în Cunstoentiniean-
na legea greceascoe crestinoe, a pus episcop pe Eroteiu în
Bcelgrad ( Alba-Juliea) , în Trcensilvanniea.Dela acesta se
începe rîndul arciereilor rumîni în Ardeal, carii mai tîrdiu
s’au x’idicat la vadoe de Arciepxscopi, numindu-se : Mitropo-
litii „Ungro-vlaciei“ . Noeinte de Eroteiu preutii Ardealului
primiau preutiea dela episcopii Argeşului, de’n T a ra Rumî-
neascoe. Dupoe Eroteiu, cine a urmat în scaun, nu afloem,
si seim numai atîta, coe si dupoe ell în acea taroe au fost
Arcierei, de sf nu tocma îndatoe, dar’ cu bunoe samoe dela
annul 1000, ce se adeveresce de’n unele cuvinte alle lui
Stefann, regelui unguresc de atunefa. Coe Rumînii la annul
1494 întru adevoer au avut episcopi, se vede d e ’ n privi-
legul lui Vlcedislau, regelui Ungariei, dat lui Ilâriu, egumen-
nului de’n Moeroemuroesii. Asă daroe lui Eroteiu pînoe pe tîm­
pul, cînd s’a întrudus în Ungâriea eroerci'ea sîrbeascoe, au
urmat: Arsenniu, Vcesiliu, Ioann, Geroesim, Stefann, fie-
nadiu, Orest, Ioann, Teoptist, Genddiu, Teofil, Stefann,
Eroteiu, Dceniii, Sava, Iosif, Iosafat, Sava, Vcerlaam, TeofiL
Insoe carii, cînd s’au sîntit Arcierei, si cît au poe s torit, nu
se afloe în acea scrisoare boetrînoe, de’n carea s’au scos nu­
mele acestea. Scrisoarea aceea s’a scris noeinte de annul
1679, în carea cell depe urmoe Arciereu soe pune Teofil,
cell ce a roepoeusat la annul 1698 în Iuliu. Poate coe de'n disa
scrisoare au rcemas cîti-va neînsemnaţi, coeci în alte locuri,
se afloe urme, coe la annul 1651 ar ifi fost Mitropolit Si-
monovicu, carele în Doelteriea sa, ce a dat’o, cînd la annul
1651 a sîntit episcop pre Petru Paertenniu, ce urmeadoe
den scaunul diecesei Muncacului dupoe Veesiliu Tcerae covicu,
asă se întituleadoe: „Stefann Simonovicu, cu îndurarea lui
Lumnedeu Arciepiscopul Bcelgradului, all Vadului, all Ma>-
rcemuroesidui, si all tot Ardealului all relegii caetolicesci si
pcspistcesesci, all legii grecesct Episcop“ . D e’n doelterie a acea­
sta se vede si aceea, coe în vreme a fost episcop cutare, carele
asijderea a serbit, cînd s’a sîntit episcop Petru Paertenniu,
carele nceinte de aeeea în diecesa Vatului si a A rciep isco-
puluî si primatului Ungariei purtase administroecu nea p re-
utilor rusesc!.
3. Ci soe ne întoarcem noepoi si soe atingem întîmploe-
rile nainte de timpul lui Simonovicii; în annul 1595 s’a fce-
cut tocmealoe între domnitoriul Ardealului Sigismund Batori,
si între Mihaiu Viteadul, principele Toerii Rumînesci (fiind-
coe Ardealul se socotiâ ca uce parte a Daciei sau a Toerii
Rumînesci) soe se tince de juredicunea mitropolitului dela
Tîrgovisce, a cceruîa rcesedintoe se mutase mai în urmoe la
Bucuresci, de’n care causoe la annul 1700 (p e ce tîmp Ru-
mînil au început în Ardeal a trece la biserica apusului) m i-
tropolitii rumînl de’n Ardeal tot de mitropolitul de Tara Ru-
mîneascce se sîntiau. La annul 1569 Sigismund all II. Dce-
poliea, regele Ardealului a luat mosfea de"n Lancrcem a
ccelugceruluî mitropolit rumrnesc, pe’ntru cce n’a vrut s»b
primeascoe dogma coelvineascoe, si a dat’o lui Tordasu Pdul,
pre carele l’au numit episcop Rumînilor; earce Arciereul cell
adevoerat s’a dus în Tara Rumîneascoe. La annul 1577 du-
poe moartea lui Sigismund all II. Dapoliea, în adunarea toerii
s a asedat, că Rumînil, carii vor vre soe poeroeseasc oe legea
greceascoe, si în limba sa soe audce dogma coelvineascoe, li­
ber soe-si aleagoe episcop, carele tot de-a una sne atîrne
dela superintendintele unguresc.
4. Afaroe de mitropolitiî rumînesci pomenniti mal sus,
Ia Rumînil cel stoetornici în credintoe se mal afloe a fi fost
aceştia: Ccelugcerul pomennit, ce s'a dus în Tara Rumînea-
scce, apoi Genddiu cell Mare, cam pe la annil 15 6 9 — 1 5 7 7 ;
lor est, cam pe la annul 1581. La annul 1582 se cetesce,
coe Ia Rumînii cel ce s’au foecut reformaţi, a fost superin-
tendinte Tordasu Mihaiu, ci neci unul de’n acest! superin-
tendinti nicoeiri nu sce aflce, cumcoe Rumînil i-ar fi cunoscut
de episcop! leguitl. La cei rcemasi în legea rumîneascoe au
mai fost Mitropolit!: loan dela Prislop, cceruîa Ia annul 1 5 9 5
Sigismund Ratori îi doedu putere a luă dela fiesce-care prdut
în tot annul cîte un florin, sub nume de dajde episcopa-
scoe, care noerav a tînut sf la uniţi pînoe la episcopîea lui
Ioann Bob. Pre tîmpul acella Mihaiu, principele Tcerel Ru-
mînesci, a înnoit de’n fundaemînt rcesedinia mitropolit antice
rumînae la Bcelgrad. Dupee Ioann a urmat mitropolitul Iosif,
apoi Dcenniil; apoi Sava, cam pe la annul 1631, âdecoe,
cam pe tîmpul, cînd s’a ales Georgu Bacoti cell boetrin;
apoi a ur mat mitropolitul Genddiu all II. Refoarma biseri-
cei apusului de Coelvin si Luter în veacul all X\I. a început,
loetindu- se si p re n Ardeal, în veacul X\II., staturile în adu-
noerile publice încieiarce nesce articuli dietali despre primi­
rea relegunilor noue, cellor ce purceserce de’n disa refoarmoe.
înccB la annul 1609 Gcevriil Batori, Domnul Ardealului, a
dat privilegii preutilor rumînesci, carii de’n iobagi s’au foe-
cut preuti, ca, dupee ce au depus onorariul, ce se cuveniâ
domnului de pcemînt, soe fioe liberi a-si înscimbâ preu-
tfea, si a se muta cu foemfliea, unde Ie va fi voea, care
privilegu îl întoerise sf Gwvriil Betleann la annul 1614,
încoe sf dieta Ardealului la annul 1615. Tot acest Dom nia
annul 1624 în 18. Septembre scoate pre’n alt privilegu pre
toti preutii rumîni de’ n Tara Oltului de sub decuealos (d e ­
cim a); care privilegii pe tîmpul mitropolitului rumînesc dela
Bcelgrad Georgu Genddiu Bradu, îl întoeresce în 9. Aprile
si Georgu Racoii cell boetrîn, si în 23. Aprile si dieta toerii
în acest cip: „ D e va fi Vlcedica rumînesc ascuftcetoriu de
Vlcedica rceformatiloru. Rumînii, moecar coe se promiteau
ascultoetori superintendintelui coelvinesc, totuşi credinţa nu o
poeroesiau, neci cuprindeau învoetceturile coelvinescf, curn mcer-
tu risesce Georgu Hanner, Sas luteranii de’n Sîbiiu. însoe nu
se poate dice, cuincoe unii, onoare cceutînd (precum cei de’ n
Alcemur, carii coepoetaroe si nobiletate, pe’ntru coe steteau
de ai soei, soe se coelvineascce), ori pe’ntru ca s<b între în
deregceton’i lumesci, ori p e’ntru ca soe scape de goane si
de urgie, dar’ si pe’ntru coe se pare, coe mitropolitul Ge-
oi'gu Genâdiu Bradul all II., carele urmasoe lui Sava I., a
fost om moalle, cu totul nu s’a lepoedat de biserica roesoe-
 ritului, si coe n’au primit legea coelvineascoe. Cumcce acest
mitropolit a fost îngoeduitoriu calvinilor mai mult, de cît s’ar
fi coedut, se vede Si de-acolo, coe în dillele lui, sub prin­
ţul Georgu Racoti cell btftrîn, ccelvinii au foecut si au tipoerit
pe sama Rumînilor un ccetehism, carele întru toate cuprin­
dea învoetoetura lui Coelvin. Tipceritu-s’au si nesce predice
sau învoe toeturî, carile tîlcuiau evcengeliele duminecilor si alle
scerboetorilor dupoe stilul legii coelvinescî.
5. Pre lîngce toate acestea au roernas Rumînii nemişcaţi
în credintoe si oamenii de pe atuncia începeau, a crede, cce
Rumînii de prosti nu se pot desceptâ si cuprinde acelle învce-
tceturi si dogme noue. Pre acelle timpuri s'au rînduit pascile
cu prescuroe dimicatce în vin, ca pre'n acellea sos se ridice
pre încet în biserica Rumînilor dogma soecrcemîntului s. cumi-
necceturi; si la annul 1641 s’au tipoerit ccerti, în carile dupoe
norma reformaţilor erau rugtecuni, si serbiri bisericesci la
botedu, Ia cununie, la înmormîntare, si la alte trebi sînte.
Lucrurile acestea voedîndu-le mitropolitul Rumînilor I/ie lo-
rest, cell ce urmase în locul lui Georgu Genadiu Bradul, si
tare împrotivindu-se lor, îsi apoerâ turma cu toate puterile;
de’n care câusoe ccedînd la prinţul Racoti în grea urce, de’n
porunca acestuia fu tras si pîrît la judecata soborului mare, ca
i cum ar fi avut vieatce necuratoe, de coetroe care apoi ca un ne­
demn fu lepoedat de’n episcopie si dat în mînile deregoetorilor
mirenni, spre a-1 pedepsi. — Fost’a întru acellea vinovat, afi
ba? scie dumnedceu. Unii se îndoesc.
6. Intru aceea Voerlaam mitropolitul Sucevei si arciepi-
scopul Moldovei audind, cum se nevoesc pre’n Ardeal a des-
bate pre Rumîni dela credinţa pcerinteascoe, si venindu-i a m î-
noe un ccetehism cu dogme de alle reformaţilor, a adunat la
annul 1 6 4 3, spre îndreptarea Rumînilor si spre întoerire în
lege, un sobor mare a toatce Tara Rumîneascoe si a Moldovei
în care cercîndu-se acell coetehism l’au osîndit si l’au vestit de
carte ereticce; si afaroe de aceasta Voerlaam a scris uce carte
în Suceavce, tipceritce la annul 1645, în carea aratoe neadevce-
rul dusului coetehism si roestoarnoe dogmele de acolo.
 7. Dupoe Iorest la annul 1643 a urinat Simeon Stefann
Pop dela Bcelgrad. Acesta pe'ntru coe a primit condicunile
dietei dela annul 1577, socotesc unii, cce ar fi fost roeformat
sau barem unit cu roeformatii în credintoe. Ci sînt, carii dic,
coe acelle cundicuni numai de’n prifâcere de sîloe le-a primit,
temîndu-se, coe'de nu se va foetoerniCf a le primf, mai tare se
vor goni Rumînii si mai mulţi .se vor face reformaţi, precum
s’au foecut la Hâteg, Hunidoara, Iliea, Foegoerasu, peste cari
locuri numai sîngur superitendintele avea poruncoe. L au putut
înfrică Sf esîmplul coetolicilor, de'ntre carii, fiind coe poetiau
tocma Ca Rumînii, mulţi si-au poeroesit legea, si cei putini, ca­
rii au mai rcemas stoetornici, nu puteau, soe aibce neci epfscopî,
neci preuti; de se Sf afla vre un preut, nu cutedâ a îmbla în
reverendce. Simion Stefann acesta în annul 1653 a dobîndit
dela Georgu Racoti cell tînoer întoerirea privilegielor Cellor
date mai noeinte. Diecesa rumîneascoe de’n Ardeal sub a6est
mitropolit cuprindea bisericele de legea greceascoe d e’n com i-
tăturile Boelgradului (Albensis Transilvaniae), Crasnei, Solno-
cului de'n mijloc, Dobîcei, Clusului (Colosiensis), Turdei si all
cetoetii de Baltoe (K ukolo), si de’n distrfcturile Cioarului, Bîr-
sei (Barcensis) si all Bistriţei, si de'n toate scaunele soecuesci
si soesesci, afaroe de bisericele Alcemurilor Si de trei protopo-
piâturi de’n tara Oltului (a c tribus Terrae Fogarasiensis senio-
ratibus exceptis), unde neci uoe putere n'aveâ mai mult arci-
ereul rumînesc. Opreliscile mai vîrtos au fost acellea, coe dela
preutii diselor locuri nu mai putea, soe pofteascoe în tot annul
cîte un florin. Arciereul mumiilor trebuia în tot annul soe dea
prinţului Ardealului bir sau dajde: 32 de piei de taur Si 4 de
rîs. (V edi despre aceasta mai pre larg condicunile de Georgu
Racoti în Boelgrad la 10. Optomvre a annulul 1643 în confirmiB-
cunea lui lorest date spre tinere.) Simion Stefann mitropolitul
a murit coetroe fîrsitul annulul 1657 seau la annul 1658.
8. Dupoe Stefann a urmat Josarfat, carele a poestorit
puţin, de oare ce în annul 1659 a fost mitropolit Sara all //•
Brincoveanntd Vesteminid ( s ’a dis asâ, pe'ntru coe a fost dela
Vestem). ACesta coepoetoe un pnvilegu în annul 1659 dela
prinţul Acută Bar cai, „ca pr Şutii rumînesci soe fice scutiti
de toate d c e j d i l e La annul 1663 earce-si dobîndi altul dela
Mihaiu Apafi, „ca preutii neci de’n vin soe nu dee decuea-
lce“ . în annul 1673 earce-si ccepcetOe tot dela Mihaiu Apafi un
privilegii, pre’n carele „ preutii Rumîni se scutesc de decuea~
loe de'n toate averile lor“ . Tot întru aceastce treabce la aunul
1676 earce-si dobîndi un privilegii. La annul 1675 tinu dupoe
veciul obiceiu un sobor mare la mitropolie. Intr’un articul de
alle soboaroelor acestora se poruncesce preutii or, „ca soe se
lese de limba slovenneascae, si soe se nevoeascoe a şerbi s.
liturgie si cellelalte serbituri ’dumnedceesci rumînesce.
9. Aice ne vom curmă puţinteii materiea aceasta, si vom
cercă căuşele lepcedcerii limbei slovennesci de’ n bisericile ru-
mîne. Protestanţii socotiau, cumcoe Rumînii nu-si leapoedoe le­
gea decît numai pe’ntru prostioetatea cea mare, si de aceea nu
primesc relegunea lor. Sperau daroe, coe de se vor ceti Rumîni­
lor în biserici ccertile celle protestante în limba maicel asă, ca
soe poatce culege de’n elle adevoerul si dulceaţa, cu bunoe sea -
mce se Vor da în partea lor. Sau de se va vîrî pe încet si me­
reu, acum una, acum altoe dogmoe în ccertile, cari le înţeleg
Rumînii, au nu vor boegâ ei în samoe acealle scimbceri, au carii
le vor si boegâ se vor dedă cu elle, si unii se vor aplecă mai
curînd, earce alţii, crescînd si înbcetrînind cu acellea, numaî
atunci se vor luă pe samoe, cînd vor vede, coe se îndepcertaroe
cu totul dela legea strcemosascoe si se înscimbaroe în prote­
stant! adevcerati si curaţi, cînd apoi vor roemîne stoetornici, si
nu vor îmblâ mai mult, ca soe se svîrgoleascoe de’n acelle îu-
curcoeturi. Acestea toate se vedeau protestanţilor cu putinjuv
si numai una li mai sta în caile, ădecoe aceea, coe Rumînii nu
întrebuinţau pre n biserici ccerti rumînesci, ci de celle sloven­
nesci; în cari îndcedar s’ar fi vîrît dogmele protestanţilor,
pe’ntru cce nu ar fi fost înţelese.
Ingoedui dâroe cîrmuinta de atuncea, sce se lepede afaroe
aceă limboe moartoe de pretutindine de pre n biserici, si sce se
întruducoe cea rumîneascoe. Se tipoerirce ccerti rumînesci cu
scemîntoe împrumutatoe dela reformaţi, si eatce, cce se aflarce
Rumînii cu coerti si cu limba rumîneascoe în biserici! Si acea­
sta mi se vede a fi fost câusa cea mai de coepetennie, de poer-
tiniau protestanţii întru atîta Iimbei rumînescî. Ori cum vom
cugeta, loeudat soe fioe stoepînul ceriului, coe s'a sters uoe datoe
de'ntre Rumîn. acell obiceiu, moecar de sf cu atîtea tehne; coe
almintrelea Dumnedoeîi scie, pînoe cînd ar mai fi tînut. Insa*
totuşi nu s'a putut smulge de tot, coeci apucase atîtea roedoe-
cini, coeci cell ce nu sciâ barem cît de cît sdrobf ^isa limboe,
nu-1 tîneau om de treaboe si învcetat. De-abiâ sub episcopul
Petru Paul Aron s'a putut stîrpf cu totul. Despre lucrul ace­
sta asâ vorbesce Dumitru Vaida de Sosmedo în cartea, ce
se numesce „cuvîntoeri“ la foaea 2 0 : „Limba ruseascce, ca­
rea o sciau numai putini si de’ntre preuti, si. mai ales aceia,
cari au fost rusi de neam, earoe poporul tocma nu, si în ca­
rea se fceced toatce serbirea Dumnedoeeascae la Rumîni, nu -
mai dupoe ce s’a întemeiat tipogroefiea de’n Blasu p re’n vlae-
dicul Petru Paul Aron s’a scos cu totul de’n bisericoe ; darce
totuşi aceia, carii înv ceiase cam roeu sîrbesce foeree de a
înţelege, adese ori numai ca soe se arate învaetati, cîntd sîr­
besce si roeu, si p e’ntru aceea nu foeree voetoemoecunea si
sminteala cellor ce sciau sîrbesce, de’n care căusoe episcopul
Dionisiii Novacovicu Budeannul, carele a fost întîiul episcop
dupee desbinare, viind aice si audind, cum cîntd de roeu, si
de aceea si împrotiva credinţei, cu asprime opri, ca soe nu
cînte în bisericce sîrbesce, dicînd: „Nu-mi cîntd, coe tu mi-i
cîntd, eu si-oiu croepd,“ ddecce, cîntd roeu foeree înţelegere,
sau doaroe în înţeles protivnic, precum fac unii vrînd a se
aroetd, coe sînt învoetati, cîntoe g recesce; si fiind-coe nu în­
ţeleg limba, dic tocma în cuntra credinţei: „ăyios, «Ă eo?*
= agios, ateos, în loc de: „âyios, 6 = agios, o teos,
care cuvint însemneadoe om tcegoeduitoriu de Dum-
nedeu; si in loc de „iay^ip6gu dic „ sisirostt. O ce nefericire
mare a fost aceea p e’ntru neamul rumînesc, si cît de putini aii
putut a se învoetd si a se desceptd spre evlavie? Acum, cee
toatoe serbinta dumnedeeascae se face rumînesce încoe în multe
Idcuri sporesc putini în credintoe si în evlavie: dar’ atunci ? “
 10. însoe soe ne întoarcem la Sava. Despre dînsul se
dice, cumcoe pe’ ntru credintoe ar fi poetit multe necâduri, încce
s i ’boetoei, mai pre urmoe si m oarte; coe superintendintele de
atunci Mihaiu Tofeo, voedînd, coe Brîncoveannul e stcetornie
în lege, a ridicat noepaste asuprce-i. De’ n porunca prinţului
Mihaiu Apafi la annii 1679 si 1680 se tinuroe doue soboarce.
in cell de pre urmoe a purtat presedul protopopul si predicoe-
torîul reformaţilor Ioann Veresmarti, sedînd la masoe ca ju d e-
coetoriu si superintendintele ca pîrîsu. Se ascultar oe pîrele
cuntra luî Brîncoveannul si-1 aflaroe vinovat, îl osîndiroe, îl lip—
siroe de episcopie, îl aruncare în îneisoare si mai pre urmoe,
dupoe ce a arcipoestorit 21 de annî, i s’ a toeiat capul la Iaci în
comitatul Turdei. La annul 1687 a urmat în diregoetoriea m i-
tropoleascoe Voerlaam, carele întru acest ann a tipcerit cea ­
sloave si iiturgierie. Eu însu-mi cell ce scriu lesiconul acesta
înece am un molitvennic de’ n annul 1689, în a cceruia frunte se
afloe însoemnat, coe s’a tipcerit sub Mihaîîi Apafi, reg ele Ardea­
lului si dompul poertilor toerii unguresci si spannul Soecuilor,
în mitropolîea Belgradului. In precuvîntarea coertiî se afloe
aceste cuvinte: „Preasîntitul si în Cristos luminatul Voerla­
am, arciepiscopul si mitropolitul s. mitropolii a Bcelgradului,
all Vadului, all Silvasului, all Foegoerasului si all M cercemu-
• 1 4 - A 4 •
rasului Si all episcopilor den tara ungureasca;.“ In firsitul
prefeţei se afloe subscris: „Popa Ioann de’n Vinti M. N.a S e
mai afloe la mine uoe carte de’n annul 1683 tipoeritoe în cetatea
Sassebesu, asfjderea în dillele luî Apafi Mihaiu, prinţului Ar­
dealului. Numele îi este: „Sicriiul de dur“ . Aceastce carte
mi se vede a 0 scrisoe în cît-va cu stil reformceticesc. In frun­
tea coertiî se face precuvîntare coetroe Mihaiu Apafi, carea se
încîeioe eu aceste cuvinte: „ Şerbi mai mici si mai aplecaţi
ai Moeriei Talie (âdecoe ai prinţului), popa Ioann de’n Vinti
cu toti protopopii si cu tot soborul Rumînilor de’n Ardeal
De’n disa precuvîntare se poate v e d e : 1 ) Cumcce Apafi Mihaiu
pînoe la annul acesta a obloeduit Ardealul în 23 de anni;
2 ) cumcoe tipograefi'ea rumîneascoe s a întrudus în Ardeal
cam pe acell tîmp, âdecoe coetroe annul 1683, all 3 ) cum -
cce acest „sicriiu" este pîrga cea de’ntîiu a tipogrcefiei p o -
mennite.
între nisce înscemnoecuni de mîna lui Voerlaam in annul
16 9 0 scrise în 26 Juliu, se aflce, cumcce a cumpcerat si a doe-
logit nisce pcemînturi si fînâturi, cari le-a dat sce fice de moşie
mitropoliei.
11. Goanele Rumînului si alle clerului d e n timpurile
a cestea nu mai aveau margini. Se dice, cce li s au oprit si
ajunurile, numai de n câusa aceea, ca sce li se steargce obice­
iurile legii, carile cugetau protivitoriî a fi scemînta statorniciei
în lege. Se rinduirce veditatori (cerccetori), si iscoade, carii
soe cerce de-amceruntul si necurmat, oare tînu-se Rumînii de
oprire în timpurile ajunurilor, au ba? Pe ntru aceea bieţii
Rumîni fîerbeau într’uoe oalce de ajun (d e post) si intru alta
de frupt, si cînd veniau cereoetorii, le aroetau oala cea cu frupt.
Superintendintele presedeâ la sobor, cînd vrea. Arciereului
nu-i eră liber a face nemic, fceroe de scirea superintendintelui.
Pre un superintendinte podcegrist îl purtau protopopii sedînd
pre scaun la solior. Nobilii Rumîni, pînoe ce erau în aceasta
lege, nu puteau încoepe neci la uce deregoetorie. Preutii erau
însoercinati cu multe doeri si serbiri domnesci, încce doarce cu
mai multe, decît plebeii, pe’ntru cce, precum vcedurcem mai
sus, pre ei îi tîneau de vince, cce Rumînul e asă de prost, cît
nu poate cuprinde buncetatea legii ccelvinesci. Domnii dupoe
ploecere lepcedau preuti de’n sat si dela bisericce.
12. întru aceea pe la annul 1696 Mihaiu Apali, cell tî-
ncer, Icesîndu-se de domnie, Ardealul a coedut sub stapînirea
casei Austriace, anume a Iui Leopold I. împoeratul Romannilor
si regele Ungariei, si asă fu scoasce tara de sub jugul Turci­
lor, sub care a gemut Ruda, scaunul regilor Ungariei 145 de
anni si 16 dille cu uce parte mare a Ungariei. Ce s’a tîmplat
Rumînilor de aci încolo, vedi la articulul: Cuprinsul întîmplce-
rilor Rumînilor de’n Trcensilvanniea în privinţa relegunii
greco-ccetolice. De aci pe’ntru necadul mceteriei treci la:
simbolul episcopiei greco-unite; apoi la: statid de astce-di
all diecesei greco-unite de’n Trcensilvdnniea; deci la repu-
blica Rumînilor de’n Ardeal. De aci du-te la oblaeduinta bi~
sdricei neunite de’n Ardeal. Nu va strică, daece vei poesf
dupoB aceea in cetire si la erarhîea Rumînilor în Dâciea. Si
cu aceasta îti vei cîscigâ ce-va-si cunoscintoe despre lucrurile
relegunarîe rumînesci alle Troensilvânniei, si în cît-va si alle
provintelor învecinate.

Cunst(£iitin Aristia (1 7 9 8 — ).
(De origine grec, ncesqut pela 1798; ell a luat parte mare la
rnescoala (eten'a) luî lpsilanti în principatele rumîne-dunoerenne la
4821. Dupee aste eveneminte, rcemînînd în Rumînîea, se f®cu profe­
soriu de limba greacce, si frîncesce, înveetoe cu mare sîrguintce limba
rumînce, ajut de pre Cimpinearmul la formeecunea unui teatru noecunal
rumîn, dete preleginte de deciemcecune, si juctfe si însu-si în teatru
la troegediea luî Allieri „Saul“ trcedusce de ell însu-si în viersuri ru-
mînesci. Dup® aceea ş’a încercat a trceduce rumînesce în viersuri si
lliada lui Omer“ , de’n carea a publicat numai uce parte. A scris si
uoe trcegedie în limba noii ce greacce, sub titula: „Armodiu si Aristo-
gitonu. La annul 1848 fu cap unui bcetoelion de garda ncecunalce; dar’
pe’ntru aceea fu destoerat. Dupoe *re uce doi anni de dille i se în­
cuviinţa a reîntrâ earce-si în Rumînîea, unde prourmeadee a li pro­
fesoriu de limba greacce în clasele celle de sus alle gimnasiului de
a St. Sava în Bucuresci.)

$• 2.
Cîfitul I. de’n lliada lui Omer.
1. Mîniea, eîntee-mi, Dince, a lui Pilid Ahill,
Mîniea mult fcetaloe, ce ’mpovcerdb pe-Ahei
Cu mii de mii de cinuri, si suflete vitede
D e-eroi în iad mulţime de timpuriu trimise,
i>. In pradee Icesînd morţii la cîni si la vulturi ;
(Voinţa a lui Joe asâ s’a împlinit
Atunci, cînd ei pre’n svadee prea rceu se despoertiroe
Atrid, de bcerbati riga, si Ahill îndeitul.
De’n dei pe dînsii care în vrajbee i-a bcegat? —
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. 2
10. Latonei, dinei, fiîul si all luî Joe: ell
S’a mînieat pe riga si roeseolit’ a boalce
Prea rea între oştire: se prcepeediâ poporal:
Cce pe-all Iui preut CrisisA trid Pa necinstit.
La navele-alle repedî Aheilor veni
18. Acell cuvios preut, si spre roescumpoerare,
A fiicei salle-aduse mulţime scumpe daruri,
Pe un toiag de aur, cunune n mini avind,
De’n partea lui Apolon prea sint lung isbitoriu
Rugoe pe toti Aheii, pe cei doi Atridi încoe
20 Podoabe de popoaroe. — „Atridi si voi pulpâtici
Ahei! dea vouoe deii, ştoepîniî de’ n Olimp
Sce isbînditî, soe ’nvingeti cetatea luî Prieam,
Si-apoi de-aice ’n pace sce mergeţi voi pe-â casce.
Pe-a mea amatce fiicoe acuma liberati-o,
25. Si darurile — acestea rcescumpcer le primiţi,
Pe cell noescut de Joe Apolon rcespeptind.“
Ceilalţi Ahei atunce cinstiroe toti pe Crisis,
Dicînd, sce priîmeascce si celle scumpe daruri;
Dar’ luî Atrid aceasta de loc nu i-a plcecut;
30. Ci strâsnic poruncindu-I prea rceu Pa isgonit:
„Sce nu cum-va, bcetrîne, ca soe mal dau de tine
Pe lîng’ aceste nave adînci si pîntecoase,
Ori doebovind acuma, ori vrînd a veni ear?!
Toeagul si cununa de deu nu-ti vor şerbi!
35. Eu nu voiu liberâ-o si pin’ la boetrînete-i,
Va sta la mine ’n Argos de pâtriea-î departe,
Tesînd a casoe pîndoe si patu-mi îngrijind;
Dce pas mîniei melle si fugi, coe te sluţesc!"
Asa a dis. — Bcetrînul, cuprins de fricce mare,
40. Porunceî lui se pleacoe; tcecut îsi Iu® drumul:
Se coborî la trermul prea sfîlvîioasei moeri:
La urmce ’n depoertare stoetu si înnoeltcfe
Miloase rugi fierbinte l’ Apolon împoeratul,
L’ acell noescut de dina Latona cea pletoasre.
45. „Audi-mce, ’ mpcerate, argint-arcate, tu,
All Crisei si all Cilei prea nalt apcercetoriu,
Si all Tenedeî mare stcepînitoriu Smintee!
Eu dacoe vre uoe datoe la tîmplu-ti încinat’ am
Plcecute daruri tie, ori dacoe eu tî-am ars
50. De tauri si de capre prea grase spete de!
Acum îndestulleadce aceast’ a mea dorintoe!
Rcesbune-mi alle talie soegeti a melle lacrimi
 Danailor asupra 1“ Urarea-I asta fu.
Bcelaîul Feb Apolon îndatce-1 audî.
5S. Gos de’n Olimp, de’n vîrfu-i de uree plin coboare,
Avînd scegeti pe umeri si tolbce ferecatce;
Scegetile pe umeri grodav au clîncoenit,
Sceltînd ell în mînie ca noaptea ’ntunecat;
Pcesasce, se asadce de nave ’n depcertare,
60. Sloboade uoe scegeatce si moartea lor vestesce;
Rcesclîncce clîncceirea de’n argintatul arc,
Roepune ’ntîiu catîrii si cîhî rari la peer;
La urmee dce, repede scegeatce de molitfu
în tabăra Aheannce; omoare, proepoidesce.
65. Ardea neîncetate altariele de morţi.
De-a rîndul noue dille scegetile deescî
Sburâ pre’n toatce oastea. A decea di viteadul
Ahill ciemte poporul: Bratalba dina Junce
La îndemnat la asta; ea prea mult se ’ngrijîâ,
70. Pe Greci în prada morţii de-a pururea vcedînd.
La sfat s’adunoe obscea, soborul se’ntocmesce;
A-si da a sa pcerere de’ntr’ însii ’ntîiu se scoalce
Ahill de picor ager si ’ncepe a vorbi:
„Atride, mie-mi pare, cce ear’ ne rcetcecim,
75. Si de-om sccepd de’n moarte; pe Greci prea rceu apasce
Sî boala si rcesboiul. Aid’ soe ’ntrebcem acuma
Pe vr’un augur, ori preut, sau vr’un deslusitoriu
De visuri (ccb sf visul tot Joe l’a Icesat),
De ce Febul Apolon s’a mîniat atîta?
80. Ce sciî? de vr’ uoe soerbâre ori cinste pre’n slcevire,
Sau de vr’ uee ecatombce ce nu i s’a jertfit,
Ori nu cum-va doresce prefum de-alesi berbeci,
De capre mai alese spre mîntuirea noastroe.“
Ahill, dicînd acestea, pe loc atunci s’asadce.
85. Se scoaF apoi de’ntr’însii si Calha Testorid,
Augurul cell mai mare, acell ce cunosceâ
Si celle de acuma, si celle viitoarie,
Si celle strecurate. Ell cu sciint’ augurii,
C e-î dete Feb Apolon, lung isbitoriul Deu,
90. Si navele — Aheenne în Troea a condus:
Ell bine priceputul de obsce cuvîntat’ a
„Pretinne-all lui Joe, Ahille, — mi dai poruncre
Mîm'ea lui Apolon acum a-ti deslusî;
Eu dar’ ■voiu deslosi'-o; dar’ sce-mi fcegoeduesci,
95. Sce-mi juri, cce vei fi gata si tu all mieii protectoriu
 Cu graiul si cu braţul. Mce tem, cce o sce stipoer
Pe-acell boerbat puternic, Argeilor stcepîn,
Si cceruîa Aheii sînt toti supusi plecaţi.
Prea tare e ’mpceratul, si rceu e la mîm'e
100. Pe omul de supusce si umilitce stare:
C(B, si de-o mistuesce în diua acea ciar,
In piept tot o hrcenesce la urm’ a-si rcesbunâ.
Vei sce mce scapi tu? spune-mi!w Abili sumetu rcespunde
Di Calhce, nu te teme, ori-care sciî ursîre :
105. M<e jur eu pe Apolon, la care tu uredî
Si deslusesci prea sînte Danailor u rsîri:
Cît vced în ceriu lumina si pe pcemînt resuflu
A nu te-atinge nime de’n toti cîti Greci vedi astce-di.
Neci ciar est Agamemnon, ce ’n oaste peste toti
110. Se lâudoe mai mare.“ — Atunce îndrcesnind
Augurul^ sînt rcEspunse: „Neci p e ’ ntru vr’ uoe scerbare,
Neci p e ’ ntru ecatombce nu n e -a u rît Apolon,
Ci pe ntru all s<bu preut, ce-a necinstit Atrid ;
Pe fiica lui nu-i dete, neci ddrurile-î v ru :
115. De-aceea si Apolon acuma ne ’ mpovoaroe
Si tot ne va da relle; osînda n’o rcedicce,
Pînce cînd voi la scumpul poerinte nu veti da
Pe oăciesa, frumoasa, amata fiica lui,
De tot fffirce rcescumpcer, si sintce e.Ltombce
120. La Cnsa ’ncmînd înece. A-l împcecă atunce
Sperînt» neertatce.“ A dis, si a sedut.—
Se scoalce Agamemnon nceprâsnieul viteadu,
Se’ntunecce,s’aprinde vcepcei, fo c sar de’n o’c i-î;
Ociesee ’ntîiu pe Calha, apoi rcespunde - asfeliu:

n ” AâgU r’ f<Etal<E C° abe> tu to t P r e d ic i!

De b.ne neei-u<B datce nu vei a-mi preursî!
Tu neci uoe dineoarce nu dici, nu faci vr’un bine.
Si ntre Danai acuma ursesci, predici de obsce
.,A Febul ne aPas®. c® eî eu n’am slo b o d ă . •
1^0. N am dat pe Criseida, neci daruri n’am luat,
Voesc s'o tin la mine; ea-mi e cu mult mai dragce
Si decit Clitemnestra, sotiea-mi de fecoaroe •
Ea nu este mai proast«B, de corp, de cip, de 'spirei
Sau de lucriEri de mînce. Eu îns’ o liber edii,
135. De-a fi asa eu caile; eu voiu sce-ml 8Cap p op or», ;

De’n
De n V v ffe r ® roesp|
tot. " ® tlti" mî> S
ataî; <E “ U
apoJ ne-. nu e eu singur
*
Voi toti vedeU prea bine, cce darul mi 8e ia «
 Rcespunde si eroul Ahill de picor iu te:
140. „Atride, prea moerite, de’n toti tu mult mai lacom !
Ce dar a-tî da pute'-vor Aheii marinimi?
Noi nicceirî pe-aipe preedi multe nu vedem;
Noi cîte preedi luâroem de’n tarile învinse
Le si ’mpoertiroem toate; si neci nu se cuvine
145. De-all doile adunate s® le mai împoertim.
Trimite la Apolon pe Criseida tu,
Si—tî dcem noi întreit® r®splat® si ’mp®trit®,
De-a vre la urm® Joe, ca s® pr®d®m cetatea,
Crestoasa, mîndra T roe.“ — Mffiretul rege Atrid
150. Răspunde ear’, si-i d ice: „D e ! nu t e ’ nvielennî,
Ahile strffilucite! ori-cît esci tu de tare
Nu m® rremîî pe mine! Cu vorbe nu m® ndupleci,
A i vre, sffi-ti aibi tu prada; de-aceea acuma-mi dicî,
S® dau pe Criseida, s® pierd eu prada mea?
155. O dau, de-mi vor alege alt dar pl®cut A rgeii;
De unde nu, vin însu-mi, pun mîna i»u la urni®
All tffiu dar’ all luî Eas, ori darul lui Ulis.
Minie-se nu-mi pas® ori-cine poate fi;
Vom mai vorbi de asta. Acum uce neagr® nav®
160. Sre repedim în mare; vîslasi aleşi într’ însa
Cu sîntffi ecatomb® aleas® s® urc®m,
Si pe frumoasa fiica lui Crisis tot în ea,
Si-un c®pitann cu minte s® mearg®, s’ o comînde ;
Idomeneu, sau Eas, Ulis, ori tu Pilide,
16 5. Tu, groada tuturora, cu jertfe a ’mp®câ
Pe-Ecaergul.“ — R®spunde Ahill, ocindu-1 r®u,
O ! tu! neruşinate, de pr®di nes®tioase!
Mai poate a se ’ncrede acum cine-va tie,
A sta pîndind în lupt®, ori piept la piept viteadu?
170. Cuvînt de r®sboire eu cu Troennii n’am;
Troennii nu-mi pr®dar® nemic’ de’n a mea tar®;
Neci boi, neci cai Troennii, neci roade nu-mi respir®;
De’ n belsugata Fti’e, ce cresce tot b®rbati.
Pe noi mult ne desparte si munţi prea nalţi umbroşi,
175. Sî marea r®sunînd®. Noi numai p e ’ntru tine
Si p e’ntru Menelau, spurcate, cip de cîne,
P e-a lui, pe-a ta ocar® venim s® r®sbun®m;
D ar’ tie neci nu-ti pas®, recunoscint® n’a i;
Scii numai s®-mi amerintî, s® dici, c®-mi r®pesci darul,
180. Ce mult sudori m® tine si mi l’au dat Aheii.
Eu nu Uu neci u® dat® vr’ un dar ca darul treu,
 Cînd n(evreiesc Aheiî 1» vr’ un bogat orasu,
Povara cea mai mare-a r®sboiului rotatee
O sprijinesce bratu-mi; dar* la imprertresire
185. Tu iai maî mare pradre: eu iau cît de puţin,
Si multremit la nave mre ’ntorc ear ostennit.
Mre duc, mre duc la Ftiea, c® mult mai bine-ini este,
Cu navele-mi pieptoase s® merg, sre sed a cas® .
Si tu dac® u® dat® m’ ai necinstit, s® scii, ^
190. Cde numai aî n®dejde de cinste, ori de pr® di.“
R®spund« si ’mp®ratul b®rbatilor la urm®.
„Fugi, de te ’nduri, fugi, d u -te; eu uu te rog acuma,
Sre mai rremîi la mine; si altî prietenni am,
Mre vor cinsti ei, încre mintosul Joe ciar.
193. D i’ n toti îndeiti regii tu-ml esci vrrejmasu mai m a re ;
în veci îti sînt plrecute rresboaie, svedî si vrajbre.
Tu dac® esci mai tare, un deu ti-a dat est dar;
ia-ti navele, si du-te cu cîti prietenni ai.
La Mirmidoni domnesce! N’ara grijre eu de tine;
200. De ura-ti nu in® turbur, ba încre si te-am eriatu;
De-mi ia pe Criseida argint-areatul Deu,
Cu de’ ntr’ ai miei prietenni si cu nava mea
Eu voiu trimite-o ; însre la cortul t®u vin însu-mi,
Si iau pe Briseida, pe-a ta frumoas® p ra d ® ;
205. Mai mare decît tine cît sînt, sre mre cu n o s ci;
Sre nu cutede si-altul cu m ine-a se luă,
Sumetu a vorbi.“ Dise. — Mînie a pe Pilion
P®trunde-1, împovoarre ; viteadul s uflet ager
în piept dumbros se bate, în doue cugetînd:
210. Fffital s® trag® palosu, pe ceilalţi a r®spîndi,
A sparge pe Againemnon, sau înfrînînd necadul
S®-si mistueasc® ura. Ast cuget ell în minte
Si ’n suflet avînd strasnic, de’n teaca su a tras
Nreprăsnic palosu; eat® de’ n ceriu Mioerv’ aci. .
215. Pe dînsa a trimis’ o bratalba dina Juna ;
Creci pe-amîndoi vitejii iubiâ cu mult® grij®.
în dosul lui st® dina si-apuc® pe Pil (1
De coama cea brelai®, s’ arat® numai lui,
Alt nimene n’o vede; Ahil înmrermuresce,
220. Vffiprei de’n oci sloboade si vorbe aripate.
„C e câuti aci', fiic’a lui Joe Egioc?
Sre vedi a mea necinste, ce mi-a frecut Atrid?
Dar’ eat® c® -ti spun tie, si disa-mi se va fa c e :
De rîpre-1 va da ast® f®tal’ a lui trufie."
215. Atunci Glaiicopa dina Minerva i-a rcespuns:
„A -tl potoli mîniea de’n ceriu sosesc aci,
De te-i supune mie. Aicea mce trimise
Bratalba dina Juna, ce mult pe voi iubesce,
De voi se îngrijesce. Tu nu te mai sfcedi,
230. Ia-ti mîna dupee palosu; necinste fee-i pre n graîu;
Asa si se cuvine. Iti spun si se va fa c e :
Pe’ntru ocara asta tu vei lua ’ntreite
Frumoase scumpe daruri; ascultoe-mce, Pilid,
Si mistuesce-ti ura.“ Roespunde ei atunci
235. Ahill de picior ager: „Da, mult mai bine este,
De si m’ apasoe ura, a da-ascultare tie,
Asâ e mult mai bine; coe cell supus la dei
De dei ascultat este.“ — A dis, si pe-argintat
Mîneriu grea mînoe pune, noeprâsnicul sceu palosu
240. în teaca sa împinge, supus plecat Minervei.
Minerva-si lude sborul de-aei drept la Olimp,
La stanţele lui Joe, la tatoel sceu s’ a dus.
Pilid cu vorbe earoe-si hulesce pe-Agamemnon,
Stropind ocoeri amare: „Uimite de beţie!
245. Trindave! oci de cîn e! si inimoe de cerb !
Tu nici uoe dinioaroe la luptoe n ai e sit!
La rînd n’aî golit arma, neci n’ aî roebdat vr’ uoe data;
Soe pleci la vr’ uoe pîndealoe cu cei mai buni roesboînici
Atunci par’ cce-ti vedi moartea. Mai îndcemînoe-ti e
250. în tâboer’ Aheeannoe odoaroe a roepi,
A smulge prad’ a cellui, ce-ti stoe ’mprotivoe tie.
Despot de popor, gîde! stoepîn esci de nemernici ;
Cceci alt feliu ast’ ocaroe cea mai de’n urm’ ar fi.
Moe jur pe sceptrul esta, fac mare juroemînt,
255. Pe acest toeag, ce frunde, vloestoeri numai roesade:
î-a roetedat arama uoe datoe în poedure
Si frundele-i si coa ja ; toeag, ce ’n palme-1 port
Odrasle Aheenne, de oraşe dregoetorî,
De dreptul omenirii, de Joe dat la dînsii;
260. Foetal juroemînt, mare, amarnic va fi tie,
Cînd ear’ va veni tîmpul pe-Aliill a coetâ toti
Si tu ’n povoaroe crudoe soe nu-i poti folosi;
Cînd ucigaşul Ector pe mulţi Greci va rcepune,
Vei geme tu atuncea trudindu-te de’n suflet,
265. Coeci n’ai cinstit pe Aheiul de’n toti cell mai viteadu."
A dis Pilid, si ’ndatoe aruncoe la poemînt
De tînte tot de aur pestriiul sceptru si sede.
 Scrîsnîâ si Agamemnon de’n partea ear’ cealaltoe.
A poi se scoaloe Nes tor cell dulce la cuvînt,
270. Armonios orcetorîu, vestit la Piliennî.
Curgea de’n gurce-I vorba mai dulee decît mierea;
Acell, ce ’n a sa vîrstce voeduse doue neamuri
De suflete de oameni, ce s’au si strecurat;
La cell de’ntîîu ncescuse, l'all doilea crescu,
275. Pe-all treilea cu moerire domnia în sîntul Pilos.
Eli bine priceputul vorbi de obsce asfellu.
„Val, val! ce dor, ce jale pe-all Grecilor pcemînt,
Si ce de bucurie în casa lui Priam,
Cînd vor află Troennii, cce voi sîntetl în vyajbce!
280. Voi cel de’ntîîu la svâturi si cel mal mari în lupte!
A h! dati-mi ascultare; voi sîntetl amîndoi
Mal tineri decît mine, coeci eu în tîmpul mleu
Am mal trceit cu al ti, cu alt! viteji roesboinicî,
Ce ne’ ntreceâ ’n moerire si mce bregâ în samoe!
285. Ce mal bcerbatî acela! ca el n’ am mal vcedut,
Piritous si Drias popoarcelor pcestoriu,
Ecsâdie, Ceneul, nceprâsnicul Polifem.
Si all lui Egeu fiiul, Teseu prea strceluoitul:
De tot mai tari aceia de’n toti de pre paemînt,
290. Mai tari, si Ia boetae esiau cu cei mal tari.
Boeteâ, top ii centauri si ferele muntenne.
Cu ei aveam a face, cînd am plecat de’ n Pilos,
De’n tara mea departe, cceci ei clar m’au poftit:
Munciam si eu în lupte dupce puterea mea,
295. La dînsii împrotivoe a sta nu putea nime,
De’n cîti muritori are viteji luptaşi pcemînful;
Dar’ svâturile melle sîmtiau ei, m’»scultau;
Asâ si voi acuma soe fiti ascultcetori;
Coe mult mai bine este. Neci tu, fii cît de mare,
30;>. Soe nu-I rcepesci fecoara ci las’ o ; cceci i-a dat’ o
Odor întîiu Aheiî: neci tu Pilide, ear’
Nu te svcedi cu riga, cce neci uoe datce ell,
De cinste tot de uce samce, cu cinstea-ti n’are parte;
Slcevit ell ciar de Joe, de sceptru purtcetoriu era iu.
3 0 o. Tu dacce esci mai tare, all unei dini esci fiiu,
Dar’ ell e sf mai mare, comîndce pe mai mulţi.
Atride, potolesce-ti miniea ta acuma,
Si eu pe-Ahill la urmee, pe-all tuturora rcedim
Si stavilce ’n rcesboaie, îl rog a se ’mpcecâ.“
*10. Roespunde Agamemnon: „Lfcetrîne cuvioase,
 Prea bine le dici toate; dar’ est boerbat voesce
A fi de’n toti mai mare, de’n, toti ell mai ales,
Stoepîn all tuturora. Nu sufoer asta eu.
Viteadu dacoe-1 foecuroe nemuritorii dei,
315. De-aceea îl îndeamnoe sumetu a ’nsirâ hule?“
A hi 11 îi rumpe vorba. — „Pe drept, fricos, nemernic»
Trxndcev m’asu numi, dacoe la ori-ce all toeu graiu,
La eri-ce a ta faptoe supus eu m’asu pleca.
Di altora acesta, dar’ nu-mi porunci mie;
320. C obcî eu de-acuma ’ncolo nu-tl sînt supus, moe crede.
Dar’ eu îti mai dic alta, si tine-o minte tu,
Pe’ntru fecoara asta eu arma nu golesc
La tine, neci la altul; cceci voi carii mi-ati dat’ o,
Ear’ voi mi-o luaţi; însoe de’n proedile-alîe lalte,
325. Ce ’ncise ’n neagra, iuţea, adînca-mi navoe stau,
Nu poti luâ nimicce tu foerce voea mea.
Dar’ dacoe vei, te ’ncearcoe, si cîti pe-aci se afloe,
Ve.de-vor toti acuma pe clipoe ’nprejma lanci-mi,
Cum sîngele toeu negru fumînd va siroî.“
330. Hulind unul pe altul atunci s’au roedicat,
Lude sfîrsit soborul 1« navele-Aheenne;
Ahill plecoe la nave, la corturile salle,
Cu toti ai soei prietenni si cu Menetiead.
Atrid uoî navoe iute pe mare slobodî,
335. lntr’ însa vîslasi vrednici, aleşi, doaue-deci puse,
Aleasoe ecatombce, de jertfoe la Apolon,
Si pre frumoasa fiic’a lui Crisis a urcat.
Si comîndariu se puse mintosul printu Ulis
Se ’mbarcoe toti si pleacoj, plutesc pe unde umedî
340. Atrid a dat poruncoe a se spoeiâ poporul,
A -si curoeti ’ngoelarea, si ei se spoelau toti;
Si apele ’ngrelate în mare le vcersau.
La urmoe ei jertfiroe la marele Apolon
Alese ecatombe de tauri si de capre
345. Pe taermul moerii-amare; duhoarea pînoe ’ n ceriu
Pe fum învîrtejitoe de-a lungul se ’nnoeltâ;
La unele ca astea munciâ oştirea toatoe;
Dar’ tot nu se loesase Atrid de svad’ aceea,
Pre’n care-amerintase pe agerul Pilid;
350. P oruncoe lui Taltibiu doe, si luî Euribat;
Eroidi, ai lui miniştri, ei îl slujiă cu rîvnoe:
„Grcebiti acuma, mergeţi la cortul lui Pilion,
Luaţi de mîn’, aduceţi pe Briseid’ a c i;

P ia tr a N eam ţ
R e g iu n e a B acău
 D g nu v o r d a -o vouoe, viu cu m ai m ulţi, o iau»
355. Si— 1 îngrodesc mal tare!“ Eroldii se pornirce
De voe, de nevoe, pre’n strâsnicoe poruneoe,
La toermul moerii-amare, la Mirmidoni so s e sc;
Goesesc pe-Ahill acolo, la cortul soeu sedînd
Pe lîngce neagra navoe. Eli cum îi vede^ndatoe
360. Se împle de ’ntristare. Eroldii se ’ngrodirce,
Nu mai paesesc nceinte, pe riga rcespeptind ;
De tot ei amutiroe. Ahill a priceput;
îi cîeamoe si li dice. „Eroldi, bunce venire,
Prevestitori luî Joe si-aî oamenilor încce.
365. Pcesitî, veniţi aproape, casci nu mî-ati greşit voi,
Atrid este de vinoe, acum ell v’a trimis,
Sciu, pe’ntru BriSeida." — „Patrocle îndeite,
De! scoate pe fecoara si d<E-o lor s o ducoe.
Serbeascce-mî eî de mârturi la fericiţii dei
370. Si la muritori oameni si ’n fat’ ăstui tirann,
Cînd ear«e-si trebuinta moe va cîemă, soe apcer
Pe ceilalţi de’n urîta, foetala ’njungiare.
Atrid tîmpit cu totul de duh si de sîmtiri.
Nu judecoe trecutul, e orb la viitoriu ;
375. Nu scie, ste comînde pe-Ahei ccetroe isbîndoe."
A dis. Supus Patroclu, prietenn la prietenn,
Pe Briseida scoate de’ n cortul lui si-o do?:
La navele-Aheenne eşti doi eroldi o duc;
Pe paşii lor femeea urmeadoe foeroe voe. —
380. Ahill pornit pe lacrimi, si ciar de-ai soeî prietennî.
Atuncea ’ n depoertare, la toerm albindei moeri
Sedii, si-aruncd; ocii pe-oell mare pont umbros;
La prea amata-i maicoe urceri miloase ’naltce,
Dicînd: „O maicoe! maicoe! de mai noescut în lume
385. De scurtoe vieţuire, încailea trebuia
Olimpieannul Joe, de ’naltul-tunoetoriu,
A mce ’ndestrâ cu cinste; dar' neci cît dc putina;
Ell nu mi-a dat acuma. Atrid mî-aduse liule;
Roepind îmi tine prada." A dis ell, loecrimînd. —
390. ^ Miloas’ augusta-i mumce ’ ndatoe-l audi,
Si de’ n adîncul mreru, de’n fund, unde-aveâ tronul
L’ all soeu boetrîn poerinte, cu ceata semuitoe,
Pe clipoe roescerit’a asupr’ albindei moeri;
Noeintea luî ea sede, îl vede loecrimînd,
395. II mîngîîoe cu mîna, pe numc-1 cieamoe-i d ic e :
„Ce plîngî, fiîul mîeu dragoe? ce jale te ’mpovoaroe?
 D estoeln uesce-m i, sp u n e-m i, soe seim n oi a m în d o i."
Aliill de pieor iute roespunde greu ol'tînd:
„T u toate le scii, maîcce, la ce soe le spun earee-si?
400. La Teba, sînta tar’ a lui îetion fiircem;
Luâroem tot prcedînd’-o si-adusercem a c i;
Prea bine împcertirce Aheii ’ntre ei to t;
Atrid de’n prcedile-astea lude pe Criseida;
Apoi la urmoe Crisis, all marelui Feb preut,
40S. La navele-alle repedi Aheilor veni
Si spre roescumpoerare a fiicei salle-atunci
Aduse multe daruri, avînd în mîni cunune,
Pe un toeag de aur all deului Apolon.
Rugce pe toti Aheiî, mai mult pe-cei doi Atridi,
410. Podoabe de popoarce. Aheiî ceilalţi toti
Pe Crisis rcespeptarce; a primi încce vrurce
Si scumpele-i odoarce; dar’ lui Atrid aceasta
De loc nu fu ploecutce; ci, strâsnic poruncind,
Prea rceu pe ell gonit’a. Bcetrînul întristat
415. De-aci-si Iu® ear’ drumul; Apolon mult iubindu-1
Urarea-î ascultat’ a, Si pre Argei feetalee
Scegeatce slobodit’a ; poporul greemeedit
Peria în prada(mortii; scegetile deesci
Sb ura ii pre’n toatce oastea. Augurul lui Ecateu,
420. Acell priceput bine, deescile augurie
Ni deslusiâ de obsce. Atunci eu mai întîiu
Am dis, soe ’mpceccem deu l; Atrid s’a mîniat.
M’amerintat pe mine, îndeplininJu-si ura.
Aheii noştri oâciesi urcaroe ’ n larga nave®,
425. Trimi’seroe la Crisa pe Criseida iui,
Si daruri la ’ inpceratul Apolon îiicinind.
Apoi venind eroldii de’n cortul mieu Juaroe
Pe Briseida, darul, ce-m î deterce Aheii,
Învesmîntati cu-aramce. Dar’ lu, de poti acum,
430. Pe fiiul toeu ajutce; ia—tî sborul la Olimp
Si roag(e-te lui Joe, de i-ai ploecut vr’ uoe datce
Pre’n graiu, sau si pre’n fapte. In naitele pcelate
A tatoelui toeu, mîndroe, te loeudai; (ciar eu
Te-am audit adese) de’ n toti aceilalti del
435. Diceai, cce tu atuncea ai apoerat pe-cell mare,
Nor-întoerîtcetorlul Cronion de’n ruina-i;
Cînd ceilalţi toti de-uoedatoe Olimpieannil del
Au vrut, soe-1 lege, Juna, Minerva si Neptun;
Si tu sloevitoe, dinoe, la ell ti-ai luat sborul;
440. L’ aî slobodit de’ n lanţuri, ciemînd pe Ecatonhir
Briareon anume cîemat de deiî toti,
, Si de boerbati, Egeon. Cu mult mai tare ell,
Sî de cît all toeu tatoe, de slava sa preamîndru,
Sedu lîngoe Cronîon; toti deiî se ’ngrodiroe
445. Si neci ece-1 mai legaroe. Sedi dar’ tu lîngce ell,
A minte-i adu toate, apucce-1 de genunci;
Da ! de-ar voi acuma Troennilor s’ ajute
Si pe Ahei la primne, la toerm sce-î încolteasc®,
Proedati în geara morţii; sce capete si ei
450. Pe lîngoe împoeratul; apoi sî Atrid ciar
Cunoascoe, ce e roeul, coeci n’avrut soe cinsteascoe
Pe cell mai mare ’n oaste.“ — Amar loecrimind Tet
Roespunde lui si—î d ice: „Vai fiiul mieii iubii
Noescut în tristoe soarte! la ce te mai cresceam!
455. Soe fi sedut mai bine la navele-tî, departe
De plîns, de voetoemare. Vieata-ti, d e! e scurtoe,
Si vîrsta-ti trece iute si soartea-ii e mai rea;
Foetaloe fu ursîta; cas roeu, cînd te-arn noescut!
Aceasta eu a spune la ’ndrag-roestroesnitoriul
460. Cronion împoeratul moe duc unde ’mprejoarte
Lucind albinda neauoe pe falnicul OBinp; >
Dar’ tu soe sedi acuma aci la cortul ta-u,
Pe lîngoe alle talie rcesplutitoarie nave;
Mîniea ta mîm'e; soe numai împumni arma,
465. Coe Joe de eri încoe la sîntiî Etiopi
Poftit la ospoetu este; s’ a dus la Oceann;
Si toti deii-1 urmaroe. A doua di spre dece
Ell ear’ la Olimp vine; atunci mce duc la Joe,
L’all soeu iocasu de-aramoe; l’apuc sî de genunci
470. Si cred c’o soe-1 înduplec." Dicînd a sî perit;
Pe ell acolo-1 lasoe; dar’ tot poetruns de dorul
Femeii prea gingaşe, ce-i fu r«pitoe ’n sîloe..
Ulis apoi la urmoe sosi l’all Crisei toerni,
Cu sînla ecatomboe; si dupoe ce-au întrat
475. In cell adînc port mare, au strîns velele ’ndatoe
Si le-au depus în navoe; de loc au scos catartul;
II puseroe ’ n corsie, odgoanele sloebind.
La toerm curînd si nava fu trasoe de vîslasî;
De’ntr’ însa aruncaroe si ancoarele ’n mare;
480. Legaroe a ei primnoe, la urmoe toti esiroe
Pe-all mceriî roesuninde toerm falnic, volburos;
Aduser’ ecatomba, la lungul-isbitoriu;
 Esi si Criseida de’n plntiponda navce;
O ia, l’altariu o duce Ulis mintosul, a ger;
485. La scumpul ei poerinte în mînile-i o doe
Si asfeliu îî vorbesee.— „O ! Crise, sînt trimis
De marele — Agamemnon a-ti da pe Criseida,
Si a-i jertfi lui Febus prea sîntoe ecatomboe-
Soe mîntuim Danaiî; pe deul soe ’mpoecoem,
490. Pe-acell, ce greu pe-Aheii cu relle ’m povor«.“
A dis, si ’n mînî i-a dat’o. Ell plin de bucurie
Copilla îsi primesce, si ceilalţi toti la urmoe
Aleasa ecatomboe depiiseroe ’n prejur
La cell didit prea bine all deului altariu.
495. Pe mîni toti se spoelaroe, si celle purtoetoarie
De ordu si sare blide în sus eî roedicaroe;
Asâ, nceltrnd mînî, Crisis uroeri foecu prea m ari:
„Audi-moe, stoepîne, argint-arcate tu,
All Crisei si all Cilei apoeroetorîu prea . mare,
500. Si strasnice-all Tenedei puternice ’ inpeerate !
Acum puţin noeinte urarea-mi audisi;
Cinstitu-m’ai pe mine, pe-Ahei împovoroeSî ;
Ascultoe ear’ acuma aceast' a mea dorinţă !
Acum pe Danai scapoe-î de’n boala cea foetaloe ! “
505. Urarea i-a fost asta. Apolon l’audi;
Si dupoe ce uraroe si presoeraroe ordu
Si sare peste vite, le si suciră ’ndatoe;
Apoi le jungieiaroe, în grab’ le jupuiri»
Toeîar’ sile lor spete, cu seu le-au învoelit,
510. în doue p ărţi foecute; pe. dînsele au pus
Si alte cărnuri crude; le dete foc boetrînul
Pe lemne despicate; voersat’a ’ncis vin roşu -r
Pe lîngoe ell voinicii frigcerî ţinea ’n cinci craci.
S’au ars spetele toate; roeruncii s’au mîncat;
515. Dar’ cellelalte Cărnuri» bucali, bucoeti toeiete,
înfipte ’ n frigoerî toate, pe foc se ’nvîrtiau tuncea ;
Cu multoe îngrijire se fripseroe ’ n sfîrsit;
Le-au tras afaroe toate si munca încetoe ;
Ospoetul lor goetiroe, mîncarce toti cu to tii;
520. Se soeturaroe bine l'aeest ospoetu de o b sce ;
Si-a berii, sî-a mîncoerii ei poft’ au împlinit,
împluroe pînoe ’n guroe sî cannele de vin;
Apoi turnau fecorii pe rînd la toti în cupe.
Pe toatoe diua-Aheii cîntau, împoecau D eu l;
525. Frumos înnoeltau cîntul Peann fecorii g r e c i;
 SIcevîau el pe Ecaerg; ell mult se bucură:
Dar’ cînd soarele-apuse ii-all nopţii v a l se ’ntinse.
Pe lîngce primniere otgoane se culcar®.
Dar’ eatce si-Aurora în slavce se ivi
530. Cu radele-I rujoase. Pe duc® se pornesc
La. tâbrera-Aheeannre. Ecaergul atuncea
Trimise lor un austru senin, priincos foarte.
Catartul l’ asedarre, si velele le-a ’ntins;
Isbesce vîntu ’ n vele, si unde rreisbind_
335. Carena, purpuratoe, sfîlvoasce, volboreada.
De’n undoe ’ n unde» nava despic®, trece valuri,
în tâb®ra-Aheeann® sosiroe în sfîrsit.
Au tras adînca navre pe mal sus pe noesip;
Spri.jinitoarîe pîrgii îi puserce in preajmre,
540. Si ei se ’mprresciar® la corturi si la nave._ ;
Dar’ cell de pecor iute, hroenit de dei Ahil,
La plutiponde nave seded tot minios;
La neci uoe adunare de-eroi n’aveă amestec,
La neci uoe boetoelie; dar’ se trudiă în suflet,
545. Dorind roesboiu si arme. — Aurora ear’ sosi
A doua di spre d ece; si eat® spre Olimp
Toti deii ear’ veniroe, fruntasu marele Joe.
Tot nu uitase Tetis a fiiului ei rugoe.
Pe-all mcerii val 'rresare se urcoe ’n naltul ceriu,
550. Cu dorile ’mpreunoe sosesce la Olimp,
Si doe de ociosul Cronid, ce sedeă n parte,
în vîrf mai nalt de’n cîte voeiosul Olimp are.
Ea s e d e lîngoe dînSul l’ apucce de g en u n cî
Cu m ina e i ce a s tîn g oe; cu d reap ta de^ b oerb ii,
555. Rugînd pe împceratul Cronion Joe, -i dice.
„Poerinte, tatoe Joe, cu deii de’mpreunre
De ti-am foecut vr’un bine, pre’n faptee, sau pre n graiu
Si tu îndeplinesce dorinţa mea acunta;
Pe fiiul mieu cinstesce; de’ n totî ell ncescu sîngur
560. In scurt® vieţuire, si-Atrid mi-1 necinstesce.
R®pind îi tine prada. R®sbunffi-I acum tu,
Olimpieanne Joe, ajut® pe Troennii,
Pin® cînd ear’ Aheii pe-all mieu fiiu sre cinsteascre.
De nori-întrerîtoriul de loc neci nu-i rrespunde;
565. Dar’ Tetis tot îl roag®, nu-1 las® de genuncî.
„Pe nemomite spune-mi vei? îmi f®g®deesci,
Sau nu? tttgreduesce; tu n’ aî de ce-a te teme;
S® sciu sî eu încailea, de’n dinele-allelalte
 Cît sînt foerce cinstire, de’n toate numai eu.“
S70. De nori-întcerîtoriul rcespunde, greu aftînd:
„Mce bagi cu Juna ’ n vrajboe; ear moe hulesce Juna
De’n toti nemuritorii tot ea mce întcerît®;
într’un dcedar cu mine se ceartoe numai ea
Si-mi dice în bcetae Troennilor s’ajut;
875. Dar’ fie, fugi acuma; sce nu te vadce Juna;
Eu voîu purta de grijce a isproevi si astea;
Fugi; voiu clceti eu capul, spre a te ’ncredinta;
La noi nemuritorii e cell mai mare scemn;
Nemic’ all mieu nu este de a se mai întoarce;
580. Nemie’ întru momire, nemic’ de neispravee,
De voîu clceti eu capul.“ A dis; si a ’ncruntat
Cronion împceratul dumbroasele-i sprîncenni;
De’n sînt nemuritoriul all sceu cap se cloetirce
Ambrosianne coame; s’a clcetinat Olimpul.
585. Se svcetuirce asfeliu si furce despcertiti.
Afundce ’n mare Tetis de’n falnicul Olimp,
Si Joe ’n pcelat întrce. Toti deii se scularce,
Stceturce în picoare nceintea cellui mare
Stcepîn si-all lor poerinte. Si nime nu ’ndroesnî
590. în jetu-i soe mai sadce, cînd ell se aroetce.
Ell întrce ’n tron se pune, dar’ cum îl doerî Juna,
De loc ea se pricepe, cce argin-peda Tetis
A lui Nireu ea fiicce s’a svcetuit cu ell,
Si ’ndatce ea cu vorbe atinge pe Cronid.
595. „învielennite, spune-mi, cu care de’n dei earce-
Urdit’aî acum svâturi? îti place tot de-a una
In taince, fcer’ de mine, proiepte a urdî.
Cceci nu te ’nduri vr’ uce datce sce-mi spui tu ce gîndesci!
Atuncea îi rcespunde poerintele veciei.
600. „Nu-ti bate capul, Juno, cce cugetele melle
Iti sînt spre vcetoemare; tu nu poti afla tot,
Mcecar de-mi esci soţie; dar’ ce este ertat
A mai afla si altul, neci dei, neci oameni, nime,
De tine mai noeinte, nu vor află aceea.
605. Dar’ ori-ce alt împarte de ceilalţi dei ursesc,
Tu nu moe ’ntrebâ, Junoe, si nu mai cerceta."
Rcespunde lui Buopa, augusta dina Junce:
„Cronide, spaimce mare, ce vorbe-mi dici tu mie?
Prea mult si mai noeinte eu neci nu te ’ntrebam,
610. Neci vream, ca soe mai aflu; în pace cugetai;
Dar’ m’ am temut acuma soe nu te pridideascoe
 Cu gura Argin-peda, amoegitoaria Tetis,
Copiii’ acellui tatoe boetrin, veciu maerineann;
Cu dorile ’mpreunoe ea roesoeri aci,
615. Sedii sî lîngoe tine si de genunci te strînse;
Si tu foegoeduit’ai pe-Ahill a-1 cinsti astoe-di
Ahei mulţi lîngoe nave la moarte a p redă!“
De nori-întoerîtoriul Cronion i-a roespuns:
„lndemonatoe fire, a purarea ’ ngrijitoe;
620. De tine neci-uoe datoe nu pot a moe ascunde.
Nemicoe nu vei fa ce; ci mce vei noecceji;
Mai roeu e pe’ntru tine; si-mi place ori sî cum.
De voe, de nevoe, sedi, taci acu, sî-ascultoe;
Coe mînile-mi noeprăsnici pe tine de le-oiu pune,
625. Soe scii, coe toti cu totii, cîti dei sînt în Olimp,
De v o r soeri la mine, ei nu te v o r sciE pâ.w
Atît a dis Cronion. — Buop’ augusta Junce
Toecutoe ’nfioratoe s e d ii ^prea umilitoe.
Cerescii dei gemuroe în casa lui Cronid.
630. Se scoaloe de’ntre dînsil si me'scerul Vulcan n,
Ploecute ’ nsiros vorbe coetroe brat-alba Junoe,
Amata augusta-i mumoe. — „Foetale fapte! maicoe,
Voi deii, pe’ntru oameni soe voe sfoediti aci?
Soe roescoliti toti deii? neci de ospoetu încoe
63S. Noi nu ne bucurâroem; coeci roeul biruesce.
M asculţi pe mîne maicoe? OrI-cît esci de ’nteleaptoe,
Pe lîngce tata Joe mai bine soe te porţi;
Nu oare cum-va earoe-si poerintele hulind,
A ni strică ospoetul; coeci de-a voi stoepînul,
640. Fulgeroetoriul Joe, îndatoe ne roestoarnoe
De n jeturile noastre. Te ’ ncearc’ a-1 înblîndi
Cu vorbe ’ ndulcitoarie; Olimpieannul ear’
Milos ell va fi noue.“ — Dicînd Vulcann se scoal®,
Pe-a sa iubitoe mumoe cinstind cu ambecupoe,
645. Aceste vorbe dice: „D e! rabdoe maica mea;
Nu pot soe te voed tristoe; eu prea mult te iubesc;
Dar’ si poetruns de doru-ti, folos nu-ti pot aduce.
Boeu e Olimpieannul, cînd altu-i stoe ’mprotivae.
Am vrut si eu alt’ datos rîvnos a-ti ajută;
650. Dar’ de pecor atuncea, sucindu-moe grodav,
De’ n pragul sîntei stante m’a asvîrlit departe ;
Picnm despieînd vîntul pe toatoe diua ’ntreagoe;
Si cînd so .rele-apuse în Lemnos am coedut;
Abia mai aream suflet; atunci m’au rîdicat
 *655. Bcer ba ti Sindienni." Dise. — Brat-alba dina Junoe
Dîmbesce si— î Ia cupa. Cu gratie la urmre
Cinstiâ ell pe toti deii; prea dulce nectar
Turna la toti de’n cann®. Un rîs nepotolit
A împodobit pe dei, cînd pe Vulcann v®dur®
660. A colinda pre'n stante. — Ei asfeliu pinoe sara
Cu plin® multffimire se desfffită ’n acell
Osp®tu obscesc si mîndru, de toate ’ndestullati.
De cînte si citar®, ce o tineâ A polon ;
Si musele ’mpreun® prea dulce ’nsirâ cinte.
06o. Dar’ cînd sînta lumin® a soarelui peri,
Pe-a caş® fi®-care s’a dus a se culca,
La stanţele lucrate de cell prea sl®vit mare
Vulcann, iscusît mescer. Olimpieannul Joe
Fulgerretoriu p®sesce la patul s®u, colo
■670. Unde Sf mai n®inte odihna ell gresia,
Cînd somn îi veniâ dulce. Se urc®, ell adoarm e;
Se culc® lîng® dînsul si-Aurotrona Jun®.

IV.
YOBsfliu Gergeli, de Cocotisu (1 7 9 9 — ).
(Despre vieata acestui b®rbat « ’am putut află pîn® acum
(1 8 63) alta, decît c® ell a fost n®scut în diecesa (episcopfea, ep® r-
cîea) Muncacului, în Ungâriea, si c® în annul 1819 era teolog ab­
solut în cunviptul împ®r®tesc de’n Vieanna, în care ann a tradus,
si a publicat că rticica numit®: Omul de lume seaii mceestriea de a
«e fa ce plcecut în orî-ce sotietate, în carea se afloe omul în vieatce.
Cu toate acestea acest b®rbat este foarte însemnat p e ’ntru literre-
tura 11cetunai® rumîn®, în mai multe privinţe, si â d e c® : parte pe’n­
tru c® este de’n diecesa seau episcopiea Muncacului,' unde sînt pu­
tini rumîni; parte pe’ntru c® pe la annii 1810— 1828, putini Rumîni
cugetau si credeau ce-va despre rren®sc®cunea nceeuniî salle; ear’
parte, pe’ntru c® cărticică numit® mai sus încre |ni arat®, c® fraţii
noştri Rumîni mrecedonenni aii fost pururea insuflaţi de sîmtul n ® -
cunal, si p®trunsi de trebuinţa de a se desvoltâ literatura nrecunal®
io toate ramurile. De aceea au cuns®crat ei, ori cînd au fost p ro -
cîematî, ori numai însciintati, sume mari pe’ ntru tiprericunea crertilor
rumîne, si pe'ntru n®int®cunea culturei rumîne. Aceasta se adeve-
■resce sî pre’n crerticica Domnului Vcesiliu Gergeli de Cocotisu, creci
Lepturarîu rumînesc. T. IV. P. 2. 3
ea fu tipoeritoe cu spesele Domnului Rumîn-mcecedoneann: Constcsn-
tîn Darvar, noescut în Clisura în Meecedoniea, negutoetoriu însoe si
proprietarii de mai multe case în Vieanna. De’n ccerticica Domnului
Vcesiliu Gergeli vedem, ce sbor înalt luase pre atunci spiretul noecu-
nal rumîn si cunsciinta noecunalce în provintele austriace locuite de
Rumîni, dar’ mai ales în Ardeal, Bcennat si în Ungariea: un merit
neperivoer all bcerbatilor: Petru Maior, Saemuil Micul ( Clain) , Gorgu
Sineai, Dumitru, Ticindeal, Păul Iorgovicu si all altora.)

§ . 3.

Cultura limbeî si a graiului în cunvoersaecune.

în tceicetura a sesa, despre purtarea cuviincoasoe, adu­

sei noeinte trebuinţa cultureî limbei, aici voesc amu a cuvîntâ
anume mai întiiii despre prelucrarea limbei rumînesci, apoi
despre tonul grceirii. Despre acestea serbesc regulele ur-
moetoarie:
1. Orî-cine sce vorbeascce curat grcemceticesce; dar’
ce v o rb e sc! unde-i vre uoe grcemâtecce bunce, dupoe alle coe-
riîa regule soe se îndrepte omul? *) ba si dupoe cîte sînt,
unde-i delul? unde-î voinţa de a se deprinde si a învoeîâ?
Coe vai! de noi nemernici Rumîni! coeci foarte s’a stins de’ n
inimile noastre urmarea prea ştroelucitilor noştri stroebunî:
„departe au ccedut poamele de rcedeecina pomului! “ Ar fi
foarte de dorit, ca soe se afle vreun foecoetoriu de bine cu noe-
cunea sa, cumpunînd uoe grcemâtecce mai deplinitoe a limbeî
rumînesci cu litere strcebune, ear’ nu cu slove cirilice, de ca­
rile sînt si pîn’acum a cîţor-va boerbatî vrednici de toatoe lau­
da, si iscusiţi, carii s’ au stroeduit si au asudat mult sce facoe
bine fraţilor soei: dar’ ruşine si durere! coe si âsfel de groe-
mâtecoe a fost de tot lennevitoe! Este un adevoer ne'nfruntat
de preceperea de toate dillele, coe îndreptarea limbeî dace
încoe si astoe-di desmoelatoe! Putinele lumini, ce lumineadce

* ) Grcemâtece rumînesci se aflau pe atunci publicate de mai mulţi,

asa de Scem. Micul, la 1780 si 1810; de Radul Tempea, la 1797;
de I. Vcecarescul la 1797. Numai cît aste groemâtece nu se pro­
puneau pre’n scoale.
 întru procopsirea poporului, nu ajung a împlini marea scoedere
a întunecimii, în carea au coedut Rumîniî de’n Daciea vecîoe.
Partea cea mai mare a învoetatilor rumîni nu-sî bat capul du­
pee îndreptarea' limbei, alţii sînt mai bucuroşi a-sî înveetă fiii
soe vorbeascoe în limbi streeine, earoe a maicoe-sa o sdrumicoe
cum pot. Vorbesc nemtesce, grecesce (mai ales Rumîniî moe-
cedonennî), unguresce, ciar sî sîrbesce, cu cari limbe îsi ame-
stecoe si învoeluie limba sa. Mai bine fac cei ce vorbesc loeti-
nesce, itoeliennesce, frîncesce, coe acestea-s încoelete surori
dulci cu limba noastroe, cea vecîoe rumînce, de’n carea s’a
prelucrat Icetineasca, si dupoe aceea tîrdiu au raescerit de-
’ntr’însa: itcelianna, frînceasca, ispcenneascu. însoe ce folo-
sesce si a sci limbele acestea, dacoe n’are omul dorintoe, noe-
duintoe si îndemn, ca, ce culege de’n cetirea acellora, soe în-
toarcoe spre binele noecunii saile? Cu ajutoriul acellora s’ar
cuveni a îndrepta, a tocmi, a îmbogoE^i si a înfrumsetâ a sa p ro-
prioe, curoetindu-o de toate pîngoeririle ei! Coeci nemica nu
folosesce unui Rumîn a vorbi atîtea limbi numai de’n faloe, ear’
pe a sa soe o poerceseascoe în soelboetoecie spre rusiriea si de-
feîmarea poporului rumînesc înoeintea altor noecuni stroeine.
Ba goesescu-se încoe nisce urgisit! de bunele datini poerinte-
sci, carii se la'poedoe de coetroe Rumîni, si de toatoe noecunea
sa, vai de ei! soeimanniî! nu sciu pe’ntru pintecele lor, ort
p e’ntru Pluto, ori pe’ntru nebuniea sa? De-1 întrebă cine-va:
„Rumîn esti? cu neploecere roespunde: „ba nu!“ ci ungur,
sîrb, seaii Bumnedeu mai scie c e ! “ rie sciind, coe de si e
acuma stroelucitoe gintea ungureascoe, tot mai stroelucitl
erau uoe dinioaroe mai marii lui „Rum îniî," învingoetorii
mai a tot poemîntului si ai întregei lumi cunoscute, coero-
ra, de’n ticoelosiea sa nu voesce a li urmă în fapte si
sciinte; ci se leagoe, ca sf ciirpoennul de alt lemn, ca si sca­
iul de oae! Au nu e cunoscut, începînd de’n Boennat si pînce
în muntele „Em K, si de cell mai mic copiii all noe.cunii noastre,
de ce seminţie soe fioe ? Cînd ell pururea dela începutul sutei
a doua dela Crest, si pînoe în diua de astoe-di ( 1 8 1 9 ) nu alt-
mintre s’au numit, ci numai „R um înf“ Di-i M Valah! si nu
va scî, ce vei dicî; copacii, ori alt vietuitoriu? Foarte frumos
este a scf mai multe limbi, ba este sf lucru de lips® , numai de
ar ccepcetâ sf ceialalti Rumîni ce-va profit de’n trîn se le ; pe'n­
tru c® dac® moare înv®tatul f®r® s® fi® îm p®rt®sit sciinta
cu alţii, moare sf sciinta cu dinsul împreun®.
2. Soe nu întrebuintcem cuvinte streeine, unde avem
alle noastre. Ni se întîmpl® a dese ori de mestec®m în vor-
bire-ni cuvinte str®ine, ciar sf unde am ave cuvintele noastre
curat rumînecci. în privinţa aceasta au luat aminte hte-
r®torii nfficunii noastre, c® unii Rumîni de ntr u® parte
de tar® au multe cuvinte curate, carile în cellelalte p®rti
nu se afl®. asâ multe se afl® în M «r®mur®su, si în B«nnat,
ear" în cellelalte p®rti nu; multe în Moldâviea, in Tara-rum î-
neasc®; multe preste Dun®re. (V edi cartea lui G. Rosa, tip.
la Buda, în 1 8 1 3 .) Ba, unde n'am ave cuvintele noastre nice
decum, ce ne îm p ie d e c® /® împrumut«m de'n limba l«tin ® ,
it®liann®, frînceasc®, ispann®, sororile limbei noastre, unele
cuvinte, c®ci toate patru aste limbi îsi trag r®d® cina de n
limba veof® a Romannilor, carea sun® înc® prin gurile Rumî-
nilor de'n Daciea, pre ai c®rora str®buni i-a adus aicia l r ® -
îann împ®ratul, dup® ce a învins pre Decebal, craiul cell cum­
plit all Dacilor. Tr®iann vffîdînd Dfficfea deseart® de locuitori,
si privind la bun«tatea p®mîntului, carele ar pute îndestullâ
cu toate pre locuitorii si agonisitorii s®i întru celle ce sînt de
lips® .spre desf®tat® civeriiisire a vietei, dup® u® b®t®Ue
îndelungat® tînut® tu Dacii cinci anni de dille, f®cu Dâciea
provintce Romannae, si a dus într'însa spre locuicunea cetăţi­
lor si a satelor, si spre lucr®canea p«m inturilor, mulţime
nenum®rat® de oameni de’ n toat® îm p®r*tiea ro mann®.
De'n aste colonfi se trag str®bunii si p®rintii noştri si noi
toti; si de atuncia încoace ne ncetat si ne ntrerupt ne numim
noi tot Rumîni, âdec® : fii noescuti de’n sîngele Romannilor.

Mai încolo trebuinta neap®rat® de a ni preface (culti­

va) limba, ni o svatuesce sf aceea, c® cellelalte popoar® în-
ciei® dela cultura limbei la cultura n®cunii cea de n lontra .
Coe cu cît e mat cultivatce si mai desvoltatce oare-care limboe r
cu atîta maî mult se cinstesce ncecunea aceea, cu atîta mat
mult se face loeudatce, ploecutoe si roenumitoe altora. Asă dar(B
soe nu fim Iennesî a îndreptă a îmbogoeti si a regulă limba
noastroe cea vecîoe romannoe, soe nu ne lcescem maî înoepoi d e -
cît toate ncecunile Europei, ci cu un suflet boerbcetesc sob în ce­
pem a face ccerti, a lucră ajutorîndu-ne unul pre altul în tot
modrul pe’ntru binele nostru, ca soe ne ridiccem uce datce pe
picoare, soe esim si sce scoepoem de'n întunerecul nesciintei,
ca r e -i căusa multor relle. Nu luaţi de sagoe disele melle, coe,
credeti-m oe! mult ajung, de le veţi poetrunde bine cu mintea»
O ! de ar dă Dumnedceu soe între învoetoetura mea în {numele
mai marilor Rumînilor! sce îndemne, si sce descepte poporul
în toate poertile! Spre uşoara culturoe a Rumînilor (d e ’n A u-
striea) nu este (acum de uoe cam datoe) loc mai bun nicoeiu-
rea, decît în Rlasu, unde se afloe gimnasiu rumînesc. Ra de ar
ccede astoe sîmtire pe inima Moldovennilor si a cellor de’n
Tara-rumîneascoe ! cce acolo ei singuri sînt Domni si împoerce-
titori; ear’ nu ca noi sceracii, prigoniţi si asupriţi de toti!!'!

V.

Moise Sorannul Noacul, Preut rumîn In

diecesa Oroediî-mar! (1 8 0 6 — ).
(Finii preutului Maeteîu Sorannul, all coeruia strcsbun a adus
întîia colonie de’n Itâllea la Scermisegeluda (HălegJ si ădecce de’n
tinutul Italiei: Sorafina, de unde îsx avea si cunumeîe, si all preu te—
sei Mceriea Noacul, uoe nepoaioe a lui Baba Noacul, fostului oare-
cînd general all lui Mihaiu Viteadul, Domnul Rumîniei, pe care ge­
neral, prindîndu-1 Ungurii pre’n inselloecune neomenoasce, ccelcoetoarice
de juroemînt, l’au fript de viu în pieata Clusului. Moise Sorannul
Noacul este noescut în Hdteg, (vecia Saermisegeludoe a Dacilor), la
annul 1806. Studiele începoetoarie, adecoe întîiele cunoscinte normale,
le-a învoetat la Haţeg în şcoala ccelugoerilor coe toi ici Frînciscanni;
întîia si a doua clasoe gimnoesialoe le-a absolvit la B lasu; ear’ ce l-
1el al te clase gimnoesiale le-a ahsolvit la Alba-Juliea ca stipendist all
unei fundoecuni de’n celle întemeiate de rcenumitul Episcop rumîn
Blceseann, loan Bob; sciintele filosofice si jur/dece le-a învoetat (tot
ca stipendist Bobieann) în Acoedemiea de’n Clusu, strcelucind pre tot
locul întru învcetoeturoe între cei de’ntîiu cunsoti rivali. In vara annu-
lui 1825 absolvind sciintele nalte în Acoedemiea Cluseannce, dupoe
recomîndcecunea datoe de coetroe Direptoriul acoedemiei Laedislau
Vaida, fu prociemat soe facoe cuncurs, ca soe fioe primit ea teolog
all diecesei Oroedii-mari. Fiind primit la teologie în Oradea-mare,
pe’ntru toelintele lui celle stroelucitoarie, si pe’ntru purtarea lui cea
esîmplârioe, fu însoercinat de a face estras de’n biblioteca episcopiei,
precum sî de’ntr’a seminariuluf, de’n care estras si-a cumpus apoi
opurile salle cu litere lcetine, precum era atunci în diecesa Oroe­
dii-mari porunca cunsistorialoe de a scrie. Dar' tîmpul încoe nu
sosise, ca Rumînii soe se poatoe loeudu cu limba, cu dâtinele salle
„ romanneu si cu originea sa „romantice": de aceea Moise Sorannul
Noacul pe’ntru scriptele salle despre limba, ddtinele si originea ru-
mînilor, fu espus la mari prigoninte, si sîntindu-se preut, fu trimes
pururea dela uoe comunoe soeracoe si rea la alta mai soeracoe si tot
mai rea.

Despre produsele literârie alle lui Moise Sorannul Noacul am

aflat pîn’acum (1 864) urmoetoariele :
1; Ccerticicas de rugaecune cumpusce cu oceejunea înscoeuncecunii
Episcopului Vossiliu Erdeli.
2. Eneida lut Virgiliu, trcedusce loatce în viersuri albe. (Astoe trce-
diicere s’a foecut în rcestîmp de septe erne numai noaptea, cce ci
diua trebuia soe-si cîscige celle de trebuintoe spre sustînoecunea
vietei).
3. Predice pe toate duminecile si soerboetorile de preste ann, pre­
cum si la solemnoetoeti private occejunale.
4. Poesii si soetire feliurite.
5. Desluciri mitologice pe’ntru întelegoecunea autorilor clasici g reci
si loetinî, cu un cuvîntariu despre toate numele vecie alle bcer-
batilor însemnaţi, alle munţilor si rîurilor, ce se afloe pre’n scrip­
tele clasicilor.
6. Roespuns, îndreptat cuntra profesoriului ungur, Andrasi, carele,
depunîndu-si tot sîmtul de iubire de adevoer, dise public în
scoaloe în Alba-Juliea: „coe Rumînii s'ar trage cu vita de’n tîl-
harii trimesi depre'n temnitele Rumeî“ .
 Cîte-va viersuri de?n a doiui carte a Eneideî lut
Virgiliu.
{începutul cuvîntarii luî Eneea ccetroe Didune, regina C artaginei.)

i. Toti tcecurce de u a d ata , sî-ascultau cu atîntire:

Eneea atunci începe depe locul cell mai nalt:
Regina ! dureri nespuse soe le ranoesc îmi c e r i:
Cum ne cv trop ir ce si-avere, si ’m paratîe? j
5. Care lucruri fioroase si eu- în&u-mi le-am voedut
Si luptat’ am p e’ntru elle! Cine l'astce povestire
Va pute, sa -si tîice plînsul, ciar de’n Mirmidonii ageri,
D e’n Dolopii crudi la fire, de’n ostasii iui (Jlise ?
Noaptea este-acum tîrd ia : vrînd, nevrînd la somn ne cieamoe:
10. Dar' dacce tîmplarea noastra numai decît vrei s’o scit,
Si macar p re scurt de-a Troii rcesipire-a audi:
Desi fiori mat apucce, cînd îmi mai aduc aminte;
Desi jelea-m i poruncesce, ca soe tac, eu tot încep^
Mulţi anni înfrînti de bcetae fiind ducii Dcennceidi,
ÎS. Raspinsi pururea de soarte; dar' de Pcelade nvatati
Croir’ un call cît un munte: de’n brad pîntece-i fo rm a ra :
Si în ast pintece mare mulţi ostasi viteji bcegara
Aleşi pre’n sorti nesmintite, armaţi cu arme-otcelite.
Apoi vorba raspîndira, cce acesta vot sînt este
20. De întoarcere a casat: si cu bine si in pace.
Apoi cei ram aşi afarce se p r e f ac a merge-a casa ;
Dar’ nu se departce tare, c i la insula de'n f a t a :
„ Tenedos“ , caile de-tice oara, loc faim os mai inoeinte,
Care, Priam cînd domnise, avii multa avuţie:
25. Dar’ acum eră sîn numai: răii adapost la luntraşi.
Acolo luntrind p e mare, în desertu-i tarm s ascund.
Noi îi credeam duşi acuma drept a casa; la Micenni.
Troea ’ncepu soe răsufle de’ndelungul sau ncecadu:
Atunci esim d e’n cetate, grăbim, la tăboera greacce,
30. S a vedem ram asa-i urma, si portul cell p ă ră sit.
s. a. m. d.
Obsarbcecune. De’ n aceste putîne viersuri Virgilianne traduse ru-
minesce asâ de pe înţeles, si de nimerit, se v e d e , cce in limba
rumînee s’ ar pute traduce toti poeţii greci si latini cu limba
cea mai înţeleasa de ccetroe toti, fa r a ca sce se^ primeascce
cumpusecuni grecesc! de cuvinte, cura s’ a fă cu t în tra d u ce­
rea lui Omer.
 VL

Goevriil Munteannul (1 8 1 2 — ).
(S ’a noescut în Februariu 1812, în satul Vingard, în tînutul
Albei de jos în Ardeal. începuturile de’n limba rumînoe le-a invoetat
dela tatoe-soeu, carele eră cantor bisericesc. Gcevriil în etate de
sese anni cetiâ Apostolul în bisericoe; ear’ pe cînd era de dece anni,
cetîâ coedânniea si o esplică la oameni: încoe de pe atunci se aroetaii
rarele toelinte alle tinceruluî. Cursul stiidielor normale (începoetoarie)
si gimnffisiale si-l’a faecut în Alba-Juliea (1823 — 1830 ); ear’ all sciinte-
lor înalte filosofice si juridice în acoedemiea de’n Clusu 1831-*-1834).
Fiindcce junii rumîni de’n Ardeal trecuti pre’n toate studiele,
pe acell tîmp nu puteau îmbroetisâ altoe deregoetorie, decît numai
preutiea foeroe vre uoe leafoe, si foeros poemînt (sesiune, porţiune, coen-
nonicoe, e clesie); ori advocoetura foeroe clienţi: de aceea Gtevriil
Munteannul dupoe mintuicunea stiidielor la 1834, în etate de 22 de
anni trecu în Rumîniea, unde de uoe camdatoe se denumi de Prefept
stiidielor in internatul colegiului dela Siritid Sava de’n Bucuresci,
care deroegoetorie o purtoe spre folosul toerii si multoemirea maima-
rilor soei pînoe la 1836, cînd coepcetie cîmp mai larg spre desvoltoe-
cunea sciintelor în Rumîniea-
Pre’n legea fundoemîntaloe a toerii, adecoe pre’n „Regulcemintul
Orgănic“ , pus în lucrare dela 1834, se hotoeri, ca atît la Mitropolie
în Bucuresci, cît si pela fioe-care de’n Episcopiile toerii dela Rîmnic,
Budceu, Argesii soe se descidoe cite un seminariu pe’ntru pregoeticu-
nea preutilor. Drept aceea Goevriil Munteannul fu ciemat de coetroe
delosul si vestitul poetriot, Episcopul dela Budaeu, Cesăriu, în cce-
letate de înspeptoriu si profesorîu soe descidoe seminariul de acolo,
care-1 si descise în 15. August 1836, cu uoe cuvîntare inaugural ce.
în decurs de 8 anni de dille (1 8 3 6 — 1844) cunduse acest seminariu
ca înspeptoriu, si propuse sciintele prescrise p e’ntru clerici spre lu­
minarea clerului si îndestularea maimarilor soei.
Pela începutul annului 1844 foecii Metropolitul de’n Bucure-
scî plannul de a roeformâ de’n temelie sistema învoetoeturelor teolo­
gice, si a o aseda dupoe asedoemintele teologice de pela universoe—
tcetile de n Europa apuseannoe. De aceea Metropolitul ciemde pre
protopopul rumîn de’n Brtesov, /. Popasul, soe fioe înspeptoriu si
profesorîu la seminariul metropolitann; asemenne ciemoe pre I. Mce-
iorescul si G. Munteannul, p e’ntru cite una de’ n coetedrele sciinielor
teologice. In urmarea astei invitoecuni, G. Munteannul îsi dete dimi-
siunea la Budoeu la 1. Septembre 1844, si se duse la Bueuresci cu
scop, ea soe o.eupe ccetedra profesoralce, ce i se va asemnâ. însoe
împreguroeri neprevoedute nevoiroe pre Metropolitul sce-si seimbe
plannul roeformoetiv de sludiele teologice si mîntuitiv pe'ntru toatoe
biserica si noecunea. Si asâ, în loc soe roeformede si soe îndeplinea-
scoe sludiele teologice, ciem<E pre Dionis Romannul, profesorîul tî-
nutal, ca soe fioe cunducoetoriul seminariului Metropolitanii dupoe siste­
ma de pîn’atunci; ear’ Goevriil Munteannul se trimese de coetroe
Metropolitul la Voeduvita episcopie a Argeşului, ca soe orgcennede si
acolo serriinarîul, unde ca înspeptoriu cunduse acell seminariu si pro­
puse sciintele prescrise pînoe la căpoetul annului 1848, cînd în urma­
rea evenemintelor tulburoase, pornindu-se în Rumîniea pre tot locul
prigonire asupra rumînilor ardelennî, ell încoe fu nevoit soe se rce-
’ ntoareoe în Ardeal.
Lucroetivoetatea lui literarioe în roestîmpul petrecerii în Rumî-
nîea s’a aroetat în urmaevtoariele:
1. A cunlucrat cu Dionis Romannul la foaea per odicce numitoe:
„ Vestitoriul bisericesc“ ;
2. Sîngur a publicat ca adaus la acea foae bisericeascoe, tr a ­
tatul : „ Medilcecuni relegioase“ ;
3. La annul 1842 a troedus de’n limba germînoe, opul lui G ote:
„Suferinţele junelui Verter“ ;
4. La 1845 a troedus de’n loetina opul: „ urmarea lui Crest*.
In Ardeal se alese moedulariu la comitetul rumîn de’n Sîbiiu,
si tot uoe datoe ca moedulariu la comitetul amestecat, înfiinţat p e ’ntru
apceroeeunea toerii. Aici lucrde pînoe la ocupoecunea SîLiiului de coe-
trce Bem, cunducoetoriul ijngurilor roesculati. Atunci se roetrase în
Humîniea loesînd în Sîbiiu spre pradoe Ungurilor, tot ce-si poestrase
în decurs de 14 anni.
La 1849 se roe’ntoarse la Sîbiiu, si se puse în curoespundintoe
cu unica goedetoe rumînoe mai liberoe pre acell tîmp, si pre’n arti-
culii, ce-i scrise despre decursul roesboiului civil de’n Ardeal (1848
— 1849), demoescdb înoeintea lumii plănnurile stroeinilor, carii voiau
soe cuvingoe lumea, coe crunta boetoelie, ce au sustînut Ruminii pe’ n­
tru apoeroecunea tronului împoeroetesc, si a noecunoeletoetii salle, ar fi
fost numai un feliu de brigandagu (un feliu de boetoelie, purtatoe
p e’ntru proedoecune si jupituroe), si sub pretestul acesta a prinde’ si
a pierde pre toti boerbatiî Rumîni, cîti au jucat vre uoe roloe mai
însemnatoe în acell roesboiu trist. Sciut este, coe unii de’n acei boer-
bati se prinseseroe acum, si cu alţii se faceâ încercarea, a-i prinde
cu ori-ce pretu. ,
La annul 1851, cînd domnia numai prepusul si denuncioerile,
ca soe nu se numere între dusmannii gubernului, ceru uoe deregoe-
torie administrativ®, carea în să i se denegde. Atunci se înţelese cu
cîti-va barbati rumîni tari în credintce, soe cunlucre la înfiintacunea
unui altariu cît de mic spre nutricunea simţului ncecunal pe’ntru
timpuri mai bune, âdecoe la înfiintoecunea unui gimnasiu rumîn în
Braşov. Deci ell propuse toate opt obieptele de în v a ta tu ra pre­
scrise p e’ntru gimnasiul de jo s dela 1851— 1854, trecînd pre învce-
toeceii soei pre’n toate patru clasele. In 29. Aprile 1853, fu în săr­
cinat cu direpcunea acellui gimnasiu ncecunal.
Lucroetivoetatea lui literarioe în acest all doile roestîmp se aratce
pre lîngoe altele în urmcetoariele:
1. Minual de g eog ra fie dupee Bellinger, 1 8 3 4 ;
2. Geograefiea biblic ce, 1 8 o 4 ;
3. Diciionarîu germîn-rumîn, in soîietate cu Gorgu Baeritu, 1834 ;
4. Cuvînt rostit cu occejunea publiccecunii decretului ministerial
despre recunosccecunea gimnastului rumîn de’n Broesov de
gimnasiu public, 1 8 8 6 ;
5. Carte de lepturce p e’ntru gimnasii, 1 8 5 7 ; la 1861 esitae a
doua oarce;
6. Gramatica; rumînce în 2 tomi, 186 0 , 1 8 6 1 ;
7. Traducere de'n Svetoniu: vietele cellor 12 cesari, premiata
de Contele Scoerlat R oseti cu 2 3 0 fi., 1 8 6 2 ;
8. Cite-va programe fannale) gimnasiale;
9. Vieata luî Agricola d e’n Tacit, 1838.
Deci ell se ocu pă dela 1834 si pînoe acum pela capoetul an-
nului 1864, cînd se scriu acestea, mai ne’ ntrerupt cu deregoetorîea
de învoetoetoriu, nu cu ce-va cîscig, ori avere depusa pe’ntru dille
triste de lipsa si pe’ntru boetrînete; ci £u singura mîngoeiare, c a a
fă cu t tot, ce i-a statut în putinta spre luminarea si cultivarea ju ­
nimii rumîne, numarînd în ca în vieata-si mulţi în v ă ţă ce i atît în
principate, cît sî în Ardeal, carii se bucura de un renume bun între
Rumîni.

§. s-
A * . _
Insemncetatea si neapoerăvoera trebuintoe a asedoe-
mintelor de învoetceturce.
(Cuvînt rostit cu ocajunea punerii pietrei fundamîntale la gimnasiul
rumîn de’n Braşov Ia 17. Septembre 1851, fiind de fata si Episco­
pul Andreiu Saguna.)

See înveetoem noî carte? Aceasta este întreboecuuea la

care cuget a roespunde, prea sf. Stoepîne si onorabil® aduna­
re, cu occejunea acestei soerbcerî m«erete.
 A r ■}]

Scopul învoetoetureî este formarea mimeî si luminarea

mintii. Inima se formeadoe pre'n cunoscinta reiegunil cu deo­
sebire în bisericce; mintea se lumineadoe pre'n cultiva rea s c i-
intelor în scoalce.
Formarea înimei stoe mai cu samoe întru aceea, ca soe
doem lui Dumnedceu, împceratulul si la tot omul, ce este all
soeu, ăd: ca soe fim drepţi. Sfînta noastroe bisericce, dupoe
nepretuitul soeu dar, de care putîne se bucurce, de a împoertf
membrilor scei st. taine si cuvîntul evoengelic în limba poporului,
a îngrijt tot de-a una de formarea si înbuncetoetirea ’nim eî noa­
stre. Neci un popor cunlocuitorlu nu întrece pe poporul rumîn
în credinţa ccetroe cesarlul sceu; neci unul nu-1 covîrse sce cu
bunoetatea fnimei, cu ospitoeletatea, cu dreptatea, s cu rt: cu
amoarea, frcetietatea crestinoe ccetroe cuoamenii scei. Ceri r o -
mînului soelasu, „bucuros! “ îtî rcespunde „scelasul e all lui
Dumuedaeu,“ treci pe lîngoe viea Iul, pe lîngoe groe dina lui,
binecuvîntatoe de frupte, îti ese înoeinte cu rodurî, „tin e," îtî
dice, „sînt de la Dumnedceu! “ Au venit un popor strcein, aii
venit altul — si altul preste noi — si noi l-am primi t, l-am
îmbroetisat cu amoare, cu frcetietate crestinoe, încît popoaroele
cunlocuitoarie si vecine, de vor fi elle drepte, nu pot soe nu
moerturiseascffî: „cce toate sau folosit de la Rumîn, însce ell
n’au luat de la nimene!“
Dreptatea, bunoetatea, toleranta aceasta evoengelicce, sînt
nisce rddurl alle cresceri noastre Cellei bisericesc!.
însoe, dacoe cu formarea inimel nu stoem mal jos decît
neci un popor cunlocuitorlu, noi cu atît mai înnoepoîati ne afloem
cu luminarea mintii.
Ne avînd scoale ca soe ne luminoem mintea, am primit
uoe creScere numai pe jumoetate. Sf. bisericoe ne învatoe soe
fim buni, sce fim drepţi, şcoala ne învatce soe fim si înţelepţi.
Nu e destuii sce fim numai buni, drepţi; ci noetu ra noastroe,
puscecunea noastroe, cere sce fim si înţelepţi, cercu spectl:
„Fiii blîndi ca porumbii si întelepîi ca şerpii!a dice însu-
sl Mîntuitorlul nostru.
 A faCe bine si cellora, ce ni foc nouoe rceu, e lucru cre­
ştinesc, însoe a li cercuspecti, pe’ntru ca neamicii noştri soe nit
ni poatoe face roeu, e întcelepcune dreaptce. N’am avut scoale*
ca pre n lurtiirarea mintii soe ccepcetcem întcelepcune, si n'am
avut neci istorici, neci jurişti, neci advocaţi, s. a. stroeinii ni-
au scris istoriea, stroeinii ni-au pcestrat hrisoavele, stroeinii
nî-au apoerat drepturile.. . . Dom nilor! nu voîu soe turbur bu-
curiea acestei dille deducînd si înfoetisîndu-voe icoana cea tri-
stoe a rellelor, a pâgubilor. . . ce au isvorît peste noi de'n.
lipsa scoalelor!
Coe noi n’am avut scoale, decînd au început a ave sf
alţii, e poecatul spiretului timpurilor trecute. Poecatele pce-
rintilor adese, ori în fii si strcenepoti; însoe neci un pcecat
poerinte sc nu ajunge maî curînd si maî segur pe fii, decît
poecatul scoalelor. Noi putem fi încredinţaţi despre acest
adevoer! Ar fi un bloestoem pe’ntru copiii noştri, cînd de’ n
pcetănnie nu ne-am fi învcetat minte, si am recoede în poe­
catul stroebunilor. „A h ! dacoe beetrinu noştri, escelinti în
evlavie, întemeioetori atîtor sute de minoestiri sfinte, ar fi,
ridicat ei, dupce esîmphd altor popoarce, mcecar numai uce
universattate, — ceriul nostru ar fi mai senin!“
„D e c i scoale / “
Soe nu-mi dicoe unii: la ce scoale ? sînt la cunlocui-
tori destulle scoales acolo pot învoita si copiii noştri! coe-
ci toti, cîti cugetce asâ, sînt asemenne poerintilor degenerâtu
cavii ar d ic e : „de cd treaboe mume, matroane? avem doi-
ce, care soe ni creascoe copiii!“
„ Deci scoale! fraţilor! “
Si încoe cu atît mai vîrtos scoale, cu cît noi de’ n
dumnoedoeeascoe pronie ne afioem troeind într’un stat poli­
glot, într'un stat cumpus de mai multe popoaroe, cu sîngele
si cu relegi.unea unul de altul deosebite; si cu cît Moeesta-
tea Sa, coevoelerescul nostru împceroetoriu (p e care Dum-
nedopii soe-1 tînoe!) în dreptatea sa cea de tatoe adevoerat,
aii ciemat pe toate popoaroele, ca de uce potrivoe soe poarte
greutoetile, si de uoe potrivoe 8oe se bucure sf de foloasele
statului.
E dumnedceeascoe le g e : „ca trupul soe serbeascce şu~
fletului, ca spiretul soe domneascoe peste m c e t e r i e P opoa-
rcele neînvoetate, ca si însiî (îndividii) î» veci au fost si
vor fi roabe la popoaroele celle luminate. De nu vom în-
voetâ noi carte, alte popoarce cunlocuitoarie vor învoetă, cum
au învoetat sf pînoe acuma. Noi atunci sf în viitoriu vom roe-
mîne trup, mceterie, si, ca ăsfeliu, „osînditi a purtă puru­
rea numai la greutaeti, ca hoemalii; p e cînd acellea de­
venind minte luminatce, se vor bucură de foloasele statu­
lui. si vor domni preste n oî!“
De voe va dice nescine: „îtivoetoetura e ■nefolositoa-
rio?: nu va; dati’ copiii la scaalae/ “ atunci soe vce aduSeîî
aminte de cuvîntul. care d ice: „pomul dupoe roade, ear '
omul dupce fapte se cunoasceu. E învoetat, care voe doe
asemenne svat? Atunci soe sciţi, coe ell nu voe voesce binele,
ci robfea; e neînvcetat? atunci dfceti-i: „Doamne eartoe-l,
cce nu Scie ce vorbesce! “
Cell ce se îndoesce despre folosul scoalelor si all învce-
tceturei, se îndoesce despre folosul soarelui si all radelor Iui.
Cumcoe comunitcetile bisericesc! rumîne de-aicî, si
anume DV. onorâveri represîntanti si binefoecoetori, sîntetl
poetrunsi de folosul învoetoetureî, coe cunoasceti spfretul tim­
pului, trebuinţa noeturei omului, puscecunea bisericei si a
ncecunii noastre, sciţi, ce ni lipsesce, este vioe dovadoe soer-
boecunea acestei dille memorăvere, ce o soerboem acum.
Drept aceea în aceastoe privintoe n’am decît soe voe uredu:
„ca Dumnedceul vietei soe vce lungeascae dillele, ca soe
puteti sfcersi sîncetosi ceea, ce aii început cu atîtoe rîvnoe
vrednica de lăudae. Cu ajutor iul lui Dumnedceu dar’, ca
tot de-a una, mergeţi înainte si acum cu esimplul cell
btm, bravi broesovennt! Prea sf. Sa, prea bunul nostru
episcop nu numai cu cuvîntul ci st cu fapta s’a pus în
fruntea delului DV. si crSdeti cce, pe lîngoe cununa cea
nevesceditce, ce o împletiţi în gurul numelui D V, paerticica
d en ccepitalul, de’n rodul dreptelor ostennele alle DV-, ce o
locali în sprijinirea scoalelor, va aduce dobîndce în şutitce
si segurce la fiii fiilor Dumneavoastrae. Amin!“

VIL
Floriann Aron (1 8 1 2 — ).

(Noescijt în Ardeal întru all doilea decenniu all veacului acestuia

(all 19-Ie). Fiind coe Rumînii ardelenni pînce coetroe 1860, nu puteau
îmbroecâ neci uoe deregoetorie gubernialoe, ori judecoetoreascoe în
pâtriea sa, fiind coe ei erau decioerati pre’ n legile unguresci numai
de suferiţi în pâtriea sa proprioe: de aceea Floriann Aron, ca mulţi
alti tineri rumîni ardelenni, dupoe mîntuicunea stiidielor trecu în R u-
mîniea, unde se foecu profesorîu de istorica universaloe si de istoriea
patriei si a noecunii rumine. In decurs de mai mulţi anni, pînoe coe­
troe 1848, propuse istoriea în colegiul dela S. Sava de’n Bucuresci;
si pre’ n delul soeu cell neadormit desceptce în junimea rumînae nu numai
interesul cell nemoerginit, ce trebuie soe-1 aiboe fioe-cine p e ’ntru
istorie, si mai ales p e’ntru istoriea noecunii salle, dar’ si tot feliul
de sîmteminte relegioase, morale, noecunale, si mai ales simţul c o ­
mun, carele lipsia pînoe atunci mai cu totul, si foeroe carele nu se
poate produce nemica bine.
La annul 1848 luoe parte la mişcarea noecunalce cunstitucunaloe
de’n Rumîniea; ear’ la 1849, în urmarea prigonicunii pornite asupra
ardelennilor în Rnmîniea, se re’ntoarse în Ardeal, unde primi redoep-
tura „Telegrafului Rumîn“ , întemeiat de Episcopul Sceguna la Sîbiiu;
curînd însoe dupoe aceea se denumi, împreunoe cu Ioan Moeiorescul,
redoeptoriu p e’ntru testul rumînesc all „F oii legilor imperiale* de’n
Vieanna. Dupoe yre uoe doi anni poeroesi acest post, si se roe’ntoarse
în Rumîniea, unde se foecu secretariu la moşiile boiariului Brînco-
vannul.
Dela Floriann Aron avem „istoriea Toerii Rumînesci11, în trei
tomi, lu cratoe prea bine; — asemenne coerticica cea de pretu foarte
mare pre tî mpul tipoericunii ei, sub titula: „Pâtriea, Patriotul si P a ­
triotism ul*: — „cceteeismul relegiunariu-moral-naecunal.J
 Privire fugitivce asupra istoriei Tceriî-rumînescî.
(C îte-va locuri scoase de’n cuvîntul, cumpus si rostit în colegul im e -

cunal de’n Bucurescl, în 1838.)

1. Mii de revolucuni au sguduit Tara Rumîneascce,

amerintîndu-o, coe vor sce o cotrupeascce; întîmplceri nenu-
mcerate au noepoedit cu furie pe Rumîni, înfricosindu-î, coe
vor sce li desfiintede noecunceletatea si soe-î steargce de’n
numoerul cellorlalte noecunî. Cu toate acestea Rumîniî cu
mîndrie îsi pot ridică capul noeinlea veacurilor trecute, a
revolucunilor, ce i-au isbit, si cu un glas triumfcetoriu pot
soe dicoe: „Noi tot sîntem / “ •într’adevcer! Rumînii tot sînt:
Dumnedoeu, norocirea si boerboeti'ea lor î-au poedit; dar’ eî
nu mai sînt, dupoe cum au fost la începutul lor, si neci coe
puteau, neci coe trebuiau soe fice asâ. Annii si veăcurile, r e -
volucunile si întîmploerile, cari au trecut peste dînsii, au
adus cu sine binecuvîntoeri sau bloestOemurî, luminoe sau în—
tunerec, nceintare sau noepoiare, si toate au loesat asupra lor
întipceriri mai adînce sau mai pe de-asupra. Acestea au pri-
foecut si au scimbat pre Rumîni mult si foarte mult, încît de
s’ar sculă de’n mormînt vre un strcebun all lor de’n timpu­
rile vecie, abia ar cunoasce pre stroenepotii soei si tara lor,
unde locuesc. Asfeliu e legea cea vecnicoe a lumii, ca sce
nu raemînce nemic întrînsa, dupee cum a fost', ăsfeliu a
fost si soartea Rumînilor, ca sce se scimbe si soe se p ri-
facce necontenit, încît sce nu mai semenne cu Rumînii de
demult.
2. Asă este! Rumînii s’au scimbat si s’au prifcecut
mult dela începutul lor si pînoe în diua de astoe-di. Dar'
oare în drumul acesta all prifâcerilor si all scimbcerilor, pe-
care au alergat ei pînoe acum, mers’au ei noeinte sau noepoi?
Oare au foecut ei păsuri înscemnate coetroe deplinicunea si
nobilarea lor? Oare si— au întins ei cundicunea, si-au îmbu-
ncetoetit ei soartea si s’ au foecut maî buni, decum erau mai
noeinte? Oare în sfîrsit au înceintat eî pe treptele civilisoe-
cunii, dupre cum îi sîliă fericirea lor, spfretul timpului si
soartea omenirii? Si deacoe u au foecut noeintoeri destuii de
însoemncetoarie, cui trebuie soe se ascrioe? lor sau sortii?
3. Deslegarea acestor întreboecuni este atît de întere-
santoe pe'ntru fioe-care Rumîn, pe cît îi este de dragoe noe-
cunea si pâtriea sa, si pe cît îi este de scumpce fericirea
lor, de carea este legatoe si a sa însa-si. Rcespunsurile însoe
uu le poate află, decît în istoriea Rumînilor.
Aceastoe carte, ce este atît de vecioe, ca si Rumînii,
a fost faice la ivirea lor pe teatrul lumii, a fost mărturce la
toate prifâcerile si scimboecunile lo r; ea i-a însoţit în toate
timpurile dela începutul lor si pînoe în diua de astoe-di:
numai ea dar' scie toate, numai ea cunoasce toate: într'însa
trebuie sop caute adevoerurile acellea preţioase, cari ating
asă de aproape însa-si fiinţa Rumînilor. Cu fnimoe boetîndcb
si cu mînoe troemuroetoarioe descidîndu-o Rumînul, privesce
pe noecunea rumînoe la începutul ei, si coborîndu-se pe scara
annilor, vine cu dînsa pînoe în dillele de acum. De'n roevo-
lucuni aducoetoarie de binecuvînlare sau de bloestoem, de’n
întîmploeri norocite, de’n fapte virtuoase seaii poecoetoase alle
Rumînilor, scoate întreagoe vieata lor, vede sporiul si noein-
tarea, ce au foecut, cunoasce lumina sau întunerecul, coetroe
care s’au groebit, alloe civiliscecunea, Ia carea au ajuns, si
cu aceasta cumpennesce fericirea lo r, de carea se bucuroe
acum.
4. Noeinte de a se ivi Rumînii pe teatrul lumii, toerile
acestea, unde locuesc ei acuma, încipuiâ uoe împoercetie pu-
ternicce a Dacilor. In doue rcesboaîe crunte, ce a purtat
Troeiaun, împoeratul Rumei, împrotiva noecunii Dacilor, foecu
toatoe împceroetfea lor provintoe romannoe. Troeiann a iubit eu
deosebire cuprinderea aceasta, si esîmplul Iui îl urmaroe mai
mulţi împuerati romanni. De'n toatoe lumea romannoe aduse
ell mulţime nenumoeratoe de colonii romanne si le asedoe în
poemîntul cell întins all Daciei, Se li s'a dat lor, soe-1 mo-
scenneascoe în veci. Fapta aceasta a serbii de model si la
alîî împoerati aî Rumeî, carii în deosebite rînduri, înmultiroe
si întoeriroe poporcecunea acestor toeri. De la aceste colonii
îsi trag Rumînii începutul lor. Ei veniroe în locurile acestea
pe la annul 106 dupoe Crest, si roemăserce aci neclintiţi de
atuncia si pînoe în diua de astoe-di. Asedati aice pe'ntru tot
de-a una, ca soe poestrede moerirea Iui Trceiann, sce-si facoe
fericirea lor, si soe fioe did de apoerare all împoeroetfei ro -
manne de coetroe noecunile despre meadoe-noapte, ei aduse-
roe cu sine în toerile acestea sf . civilisoecunea Romannilor,
stroebunilor soei.
(De aici culege oratoriul cu uoe privire plinoe de judecatoe
pcetrundcetoarîce, asternînd ascultcetorilor soei toate scimboecunile, ca­
tastrofele si nenorocirile, pre’n carile au fost sîliţi sce treacce Rumî­
nii de’n veac în veac), apoi dice:

5. Nenorocirile acestea de'n loeuntru si de’n afaroe,

carile stoeviliroe foarte mult noeintarea Rumînilor, se adău-
seroe cu osînda limbei slovenne, carea a domnit în tara ru-
mîneascoe mai multe veacuri, si care în întunerecul sceu
ascunse tot feliul de luminoe, ce ar fi putut, soe foloseascoe
desvoltarea puterilor întelegoetoarie si morale alle Rumînilor.
ncoe de’n veacurile boerboeriei, pînoe a nu întemeiâ Rumînii
statul lor, de la petrecerea cu Bulgarii si atingerea lor cu
ncecuni slavice, a întrat în biserica rumînoe limba sloevinea-
scoe. Aceastoe limboe se primf mai pre urmoe si la curtea
principilor si onoarea ei se întinse la tot poporul. Cu cipul
acesta s’a înnecat lucrarea limbei noecunale, singurul coen-
nal, pe care se roevarsoe luminele la uoe noecune. Rumîniî
ascultaroe mal multe veacuri serbirea bisericei si moralul
evangeliului înti’uce limboe necunoscutoe, si onorau âcturile
stoepînirii, ce erau scrise întru aceea-si limboe. Fcer’ a se
gîndf, coe ei nu sînt doetori nemic limbei acesteia, o sufe-
riroe ca uoe noepaste pînoe tîrdiu; îsi uitarce, coe au drept si
pot scrie Si Ceti rumînesce, si nu sîmtiroe, coe, liberi fiind,
gem sub limboe stroeince, cu uoe supunere amaroe.
6. Atîtea piedeci foetale opriroe noeiutarea Rumînilor,
sloebcenogirce mult puterea comunce a lor, si sloebirae mult
Lepturarlu rumînesc. T. IV. P. 2. 4
statul lor. Curtea suderannce, folosindu-se de împregurcerile
acestea, îsi urmce cu stcetornicie plannul politicei salle, de
a aduce pre Rumîni la mai multa* supunere, decît aceea,
ce si-o scrisdserce ei singuri cu sîngele lor. Incurajînd
spiretul de p a rt idee de’n laeuntrul toerii, da drept si aju-
toriu partidei cellei slabe împrotiva cellei tari, si cu ci-
pul acesta, dobîndind un printu all soeu, ce eră foepturoe
a sa, dobîndiă drept la mestecarea în administrcecunea
toerii. Cu tot fcevorul curţii suderaune ăsfeliii de prinţi nu­
mai pre’n sume mari de banni trebuiau, soe-si cumpere onoa­
rea, de a şede pe tronul toerii rumînesci. Desdceunarea de
acei banni ccedeâ ncepaste asupra Rumînilor, pe’ntru cce de’n
spinarea lor trebuiau, sce easce acelle sume. Atunci au esit
în tarce doejdiile: gostina, gceleata, oaea seacae, noepăstea
si alte dcejdii afurisite, alle ccerora numai numele face pe
orî-ce om bine gînditoriu, sce se scîrbeascce de acelle tim­
puri nefericite. Asfeliu au fost mai cu seamoe domniile lui
Moisi, Vlad VII, Vintiloe, Radul VI, Petru I, Mircea III,
Petru II cell Bun, Mircea IV, Petru III, Sciopul, Ale-
sandru III. în timpurile acestea Turcii, încurcejati cu tcece-
rea Rumînilor, se întinserce tot mai mult în drepturile lor;
si împrotiva actului de încinare, ce-1 scriserce Rumînii, se
asedarce si clar cu locuinţa în pcemîntul Tcerii Rumînesci,
îsi didirce geamii, si sub pricinuire, de a pcedi liniscea în
principat, se întindeau în lungul si latul tcerii, jcefuiau ave­
rea, vcetcemau onoarea locuitorilor, occeriau celle sînte alle
lor, si îi aduserce la un punt de nesuferire. Un tipcet se
audia în toatce tara: cce troetatele sînt ccelcate, cce pe Rumîni
îi apasce uoe nedreptate nemeritatce.
7. Dupce aceste sguduiri grodave se liniscf ear' tara;
cetele celle tîlhceresci de soldaţi rcebeli se desfiintarce, si
Rumînii mai rcesuflaroe. Tîmpul stcepînirii lui Georgu Gica,
Grigâriu Gica, Radul IX., Antoniu si Duca, a fost mai mult
pâcnic, si aceasta a ajutat mult la desmetecirea tcerii de’n
nenorocirile, în cari a fost împinsce mal noeinte. Pcemîntul
ei cell binecuvîntat în producere a adus în grabce îmbiel-
 sugarea, cu care s’au roesploetit sudorile Rumînilor, si s’au
desdceunat cu prisos de pierderile cercate în învoelmoeseala
tîmpului trecut.
8. Dar’ în tîmpul acesta de linisce trebuia un om cu
toelinte mai alese, care sce scice a se folosi de împregurce-
rile celle liniscite si a preţui începceturile celle mîntuitoa-
rie, ce le-a fost pus Moeteiu Baescerab spre înnceintarea
Rumînilor; care sce voeascce de’n toatoe inima a da spfre-
tului lor uce desvoltcecune mai întinsoe si soe-i ducoe de mînoe
spre a se face demni de uoe soarte maî bunoe, mai nobilce
si mai potrivitoe cu demnoetatea omului. Acest printu dorit
a fost Serbann Cantacudino. Oblceduirea lui a fost una
de’n celle mai puternice si mai strcelucite. Ell a îngrijit de
sigurînta comunce, de dreptate si de buna petrecere a su­
puşilor cu mijloacele celle mai mcesurate cu tîmpul si tre­
buinţa. Dupoe cum singur era învcetat, a sciut soe pretuea-
scoe si foloasele învcetceturei. A înbuncetoeîit tipogrceffea în-
temeiatce de Moeteiu Roesoerab, si în dillele luî au esit celle
de'ntîîu foi de bibliea rumîneascoe, precum si alte ccerti,
cari au întins sfera cunoscintelor, de cari erau însetaţi Ru­
mînii. Intindîndu-si dupoe aceasta maî departe privirea sa
cea pcerintascce p e’ntru luminarea poporului soeu, a înteme­
iat scoli nalte, si cu cieltuealce mare a adus profesori învce-
tati de filosofie, matemăticce, fisicoe, în limbe stroeine. Acest
asedoemînt sînt si-a roevoersat cu prisosintce facerile salle de
bine asupra tcerii. Rumînii, folosîndu-se de dînsul, se groe-
biau a-si împodobi mintea cu cunoscinte, a-si formă inima
pre’n obiceiuri si ncerăvuri bune, si ăsfeliu se pregoetiă uoe
generoecune mai luminatoe, mai bunoe si mai fericitoe. De’n-
tre toate faptele însoe, ce coeroepterisadoe oblceduirea cea
puternicce a lui Serbann Cantacudino, una este, care face
pomennirea lui mai scumpoe: aceasta e cugetul si rîvna lui
pcetrioticce de a asigură toerii pe’ntru tot de-a una drepturile,
asedcemintele si întocmirile salle, încredintat fiind, coe, fceroe
sigurîntoe, ori Ce sîlintoe a noecunii este doedărnicce, osten-
nealoe pierdutce, sperîntoe însoelatoe.
 9. Spre nenorocire, cîar la începutul acestei epoce de
împuternicire si luminare, cînd toate preyestîau, cce nu este
departe acell tîmp fericit, eare-1 asceptâ Rumîniî, politica
strceince, îngrijata de nceintcerile, ce le foeceau ei, foecu uce

cercare, care a isbutit spre a nemicf sperîntele lor, spre

a-î oprf în drumul desvoltarii cellei întinse, ce-1 luaroe, si
spre a-i ncepoîă cu un veac de’n împuternicirea si lumina­
rea lor. Nisce ve3iri mari: Âhmet Chipriuli, Ciupriuli fiiul
sceu si Cara Mustafa deterce un suflet nou împcercetîei tur­
cesc!, care dela sultannul Solimann II. stoegnise, înapoiase si
sloebise. Tara Rumîneascce cu nceintcerile salle se poereâ,
coe-i tacea umbroe: asâ dar’ s'a hotcerît, ca soe-i dea uce
loviturcE greă, si aceasta a fost rcEpirea dreptului, de a ave
Rumînii prinţi pcEmintennî de’n sîngele lor, aleşi de dînsii,
drept sînt, pe care ei îl apcerarcE cu sîngele lor, mai multe
veacuri. Pregcetirile pe’ntru aceasta aii fost sfîrsiturile celle
nenorocite alle luî Constantin Brîncoveannul si Serbann
CantacucTino, carii au fost cei mai de pe urmcB prinţi poe-
mintennî. Rumînii gemurce si tcEcuroe la întîmplcErile acestea
triste. Atunci curtea suderannce, ta r ' a întîmpinâ vre uce
împiedecare, începu a troemite prinţi strceini dela Constan-
tinieanna. Aceştia, ca sce se poate tine siguri pe un tron,
dat drept tavor, si mai de multe orî luat pre'n medat, au
întrudus uoe sistemcE tatalcE, de a sloebî pe Rumîni, de a
li tîmpi spiretul, si de a şterge în ei tot sîmtul ncecunal.
Masimele. politicei lor erau despotismul si întunecarea,
masime, cari li da toata înlesnirea, spre a se serbf cu
averea, onoarea si cîar cu vieata Rumînilor, dupcs cum îi
povcetuîau înteresurile si pâtimile lor. Rumînii sub âsfeliu de
oblceduire vitregce ajunseroe mai la nesîmtire. Nisce spfrete
privilegate de’ntre Rumîni, împinşi de oblceduirea strceince:
tunarce si fulgerarce cuntra nenorocirilor, ce nu le merită
tara si Rumînii, si arcetarce drumul cell mîntuitoriu, pe care
trebuie soe apuCe; dar’ glasurile acestora erau puţine si rcesu-
narce, foeroe a li rcespunde sîmtemîntul comun all Rumînilor,
care luase direpcunea, ce i-o dedese politica oblceduiril stroeine.
 10. Cu toate acestea de’n 22 de priniî stroeini, ce
obloeduirce în veacul all XVIII-lea, de’ntre carii unii s'au în­
vrednicit mai de multe ori a sede pe tronul Toerii Rumînesci,
s'au aflat mulţi, carii pre’n fapte mari îsi aroetaroe sîm-
îemintele lor celle nobile coetroe uoe taroe, pre care s’au în­
vrednicit ei, a o cîrmuf, dobîndiroe amoarea veăcurilor ur-
mcetoarîe, si dreptatea cere, ca sce se facoe pomennirea lor
cu laude meritate. Asfeliu a fost Niculaiu Maurocordat,
carele pre’n reorgoeniscecunea de’n nou a scoalelor, pre’n
întemeiarea de bibliotece si pre’n onoarea, ce da ell însu-si
învoeîoeturei, a foemiliarisat pre Rumîni cu luminile veacului,
si p re’n obicnuinta lor cu luesul îi îndemnai a troef uoe vieatoe
mai roesliratoe, mai dulce. Mai mult de cît dînsul a foecut
Constcentin Maurocordat, care pre’n desrobirea toerannilor a
nceltat omenirii un monumînt mcerit, si pre’n reformele, ce
a vrut sce întruducce în orgoenisoecnnea statului, a tras la sine
roecunoscintce vecnicoe de’n partea toerii. Prinţii de’n feemf-
liea Gica îsi însoemnaroe numele pre’n multe întocmiri foe-
coetoarie de bine; dar’ pomennirea lor o vor nemuri-o spi-
tâlurile, în carile soe se câute omenirea pcetimasce. Moerirea
cea mai mare însoe a meritat’o boetrînul Alesandru Ipsi-
lanti, care a privit Tara Rumîneascoe ca pe uoe patrie a sa,
si a lucrat pe’ntru binele si fericirea ei cu coeldura si rîvna
unui poetriot adeveerat. Judeccetoriea si administroecunea au
primit prifâceri; biserica, poh'tiea, finanţele, toate s’au îm-
bunoetoetit; scoale si institute pe’ntru crescerea si învcetce-
tura tinerimii s’au descis; coepitala toerii s’a înfrumuseţat;
cu un cuvînt, Alesandru Ipsilanti n’a trecut nemicce cu ve­
derea, de’n cite putea soe adâugoe la luminarea si fericirea
Rumînilor. Faptele acestea alle luî se încoroneadoe si cu un
plann mare, ce l’a încipuit pe’ntru uoe fericire temeînicoe a
Rumînilor, pe care însoe nu l’au îngeeduit împreguroerile, a-1 pu­
ne în lucrare. In urmele acestuia a coelcat maî tîrdiu Alesandru
Morudu; înse oblceduirea luî cea scurtoe nu i-a loesat tîmp în de­
stuii, spre a-si desfoesură toate plânnurile salle, cu carile se sui-
se pe tronul unei toeri, a cceriia fericire o doriă si o ar fi foecut’ o
de’n toatoe inima.
 11. Aceştia sînt cel mai înscemnati prinţi stroeinî, carii
au dobîndit merite vecnice ccetroe Tara Rumîneascoe: pre’n
cugetele lor celle pline de rîvnce p e ’ntru binele comun, au
dobîndit drept la rcecunoscinta feerii, si pre’n lucrcerile lor
celle mîntuitoarie, ce priviau la luminare si fericire, au Icesat
suveniri scumpe în inimile Rumînilor. Dar’ sînt putini pe
lîngoe acela, carii au privit tronul drept uoe speculoecune.
Numoerul acestora este mare, si cu atîta a fost mal neno­
rocit® Tara Rumîneascoe. Cu toate coe tîmpul obloeduiril lor
a fost uoe clipire trecoetoarioe, au putut însoe, soe-si arete
în destuii inima lor cea vicleann®, si soe lase toerii ranne
în tot feliul dureroase, îneît urmele si semnele lor soe se cu-
noascoe si ast®—di. Pomennirea acestora a remas atit de de-
foeimatoe, pe cît va troeî vecnic binecuvîntatoe aducerea a
minte de cei, ce au voit si au foecut bine toerii.
12. în sfîrsit trecu secuiul all XVIII-le cu toate neno­
rocirile lui, si ivindu-se secuiul all X lX -le, fu primit de Ru-
mîni ca un veac de noeintare, veac de civilisoecunea lor.
Radele luminilor Europei, poetrundînd mai de mult în poemîn-
tul acesta, desceptaroe sîmtemîntul noecunal si poetriotic, si
acesta începu a aduce frupturile salle celle foecoetoarie de
bine. Rumînii se voeduroe demni, de a-si dobîndi ear drep­
tul de printu poeminteann; foloasele lui celle nemoerginite
se cunoscuroe în datoe sub cell de’ntîiu printu dupoe obloe-
duirea stroeinoe.
Lucroerile lui celle neobosite sînt mal proaspete în
tinerea de minte si mal cunoscute, decît soe mal facoe tre-
buintoe a le povesti, si meritul lor cell înnalt este mai ne-
toegoeduit, decît soe li se mai adăugoe preţul pre’n laudele,
ce li se pot face acum. Gonind sistema veci®, ce a domnit
cu un sceptru greu asupra T®riî Rumînesci, a gonit întu-
n^recul, a pus temelu la u® desvoltare lfber® a Rumînilor,
Si spfretulul n®cunal î-a dat u® direpcune potrivit® cu ide­
ile veacului, cu starea tmril si dorinţa comun®. Spui® toate
acestea cu glas mare ased®mintele si întocmintele celle f®-
cffitoarle de bine, ce cu durere de fnim® si c®ldur® p® -
tri6 ticce s’a sîlit a le înfiinlâ spre desfiinţarea abusurilor
veci si spre întruduccecunea înnoirilor mîntuitoarîe.
13. Aceastce scimbare roepede si nceintcecune spre bi­
nele cell adevcerat a groebit epoca cea mai mceritoe a pri-
fâcerii comune, în carea s’au lungit toate, cîte privesc la
segura fericire a tcerii. Pcestrarea acestei leguiri mintuitoa-
rîe, în care este scrisce fericirea Rumînilor, s’a încredintat
unui printu dorit pe’ntru âsfelîu de tîmp; buncevointa luî, si
cugetul luî pcetriotic sînt ciedcesuirile celle mai segure, coe
ell scie preţui demncetatea tronului si pomennirea cea moe­
ritoe, ce o cîscigoe aceia, carii lucreadoe pe’ntru binele co­
mun; lucroerile Iui dela suirea pe tron sînt dovedile celle
mai netcegceduite de sîmtemintele lui celle nobile pe’ntru bi­
nele si fericirea toeriî.
14. Acesta este pe scurt druraml, pe care aii alergat
Rumînii de 1733 de anni pînoe în timpurile de acum (1 0 6
— 1 8 3 8 ); acestea sînt scimboerile si prifăcerile, pre’n carile
au trecut, ca soe fice astoe-di asă, dupoe cum sînt. Acest drum,
ce li s’a dat, nu s’a deplinit; pre’n mii de prifăcerî si scimboeri
mai trebue soe treacoe, ca soe fice ceea, ce ar trebui soe fice.
Dacce n’au foecut ei noeintoecuni mai mari, dacce nu si-au des-
voltat mai întins vieata sotialce si insualoe, si, în fîrsit, dacce nu
si-au îmbuncetcetit soartea mai mult, si dacce nu sînt mai bine,
dupee cum ar trebui soe fioe, sînt de vinoe piedecile fcetale, ce
le-au întîmpinat în tot tîmpul. Dupoe starea, în carea se afloe
astoe-di, se vced piedecile ridicate, împreguroerile foevoritive si
toate înlesnintele la îndcemînce. Uoe vointee numai stcetornicos a
tuturora, uoe lucrare comunce plinoe de rîvnoe, unite cu înţe­
leptele cugetoeri alle prea bunului nostru oblceduitoriii, vor
apropia viitoriul cell strcelucit, la care este atîntitce sperînta
tuturora. Rumînii atunci vor fi puternici, vor fi luminaţi, vor fi
civilisati. Fioe! Fice!
 u n .

Gorgu Bceritu (1 8 1 6 — ).

Este noescut în satul: Gurul, în lînutul Clusului în Ardeal, de’n-

tr’uoe foemi'lie vecîoe preuteascoe, întru all doilea decenniu all veacului
acestuia (all 19-le). Sciintele le-a studiat parte la Clusu, parte la Blasu.
Dupoe mîntuicunea stiidielor teologice, pe’ntru rarele toelinte dovedite în
tot decursul stiidielor, se denumi în Blasu profesorîu de fisicce. Ear’ cre-
troe annul 1837 fu ciemat de coetroe negutoetorimea rumînoe de’n Broesov,
ca soe fice profesorîu la şcoala rumînoe normaloe de’n cetate. Ell merse
la Broesov, si pre’n rara-si prudintoe si întelepcune începu îndatoe a
împrietenni pre Rumînii broesovenni cu toti ceilalţi rumîni, uniţi si
neuniti, cu carii erau pînoe atunci dusmanni deşi numai încipuitî, si
foeroe neci uoe câusoe îndestulloetivoe, ci numai de’n îndemnul intrigi­
lor stroeine, carile voiau soe tîice pre Rumîni pururea desbinatî, ca
a »i soe poatoe domni preste ei. Despre Bceritu ni împcertoesesce Pro-
tosingelul M c e fo r Iliescul (în Broşura: „Sciinta si cultura preutului
rumîn“ , tip. la Iasi 1861), la fata 61 si 62, cam urmoetoarîele:
„Gorgu Bceritu sub diacon rumîn d e’n A rdeal: acest bcerbat neasemcen-
navcer si în voinice, si în tceriea si curcetiea ccercepteriului sceu ru­
mîn, ne'nfrînt si nescimbat în toate împregurcerile, s’a cunscecrat de’n
tinerelele salle necurmat s i faerce preget, în adevaeratul înţeles all
cuvîntului, cu trup cu suflet cu tot, pe'ntru luminarea si întcerirea
cunSciinteî ncecunale rumîne în toti cuncecunalii scei, pe'ntru raecî-
stigceSunea drepturilor ncecunale politece alle Rumînilor mai ales de’n
provintele austriace, si pe'ntru apcercecunea acellor drepturi. Ell p re’n
organnul sceu ncecunal: „Goedeta Transilvânniei“ si „Foaea p e ’ntru
minte, inimce ii lilerceturce“ fcecu. dela i8 3 8 pînce la 1848 celle mai
mari Berbîie întregei ncecuni rumîne de’n toate provintele; ell rcence-
scu Si rae’nvid: ncecunceletatea în Rumînii de’n provintele austriace;
p re’n întelepcunea si prudinîa sa sfcerma si nemici cu totul toate în-
trigele celle puternice alle Ungurilor, Saşilor, si alle altor strceini,
ba ciar Si alle unor Rumîni ratceciti, carii se nevoiau cu totii de’n
toate puterile, ca sce sfeesie pre Rumîni în pcertide, sce-i îndusmasn-
neascce unul cu altul, sce-i slcebeascce, si asă sce li usurpede cu ne­
dreptul drepturile celle ne’nsti ceinăvere. Ell isbuti a desceptâ în Ru­
mîni sîrntul comun, sîmtul spre lucrare împreunae, a adună si a cun-
centră toate puterile, dorinţele si nceduintele celle sîngurale Si isolate
alle Rumînilor de'n provintele austriace numai într’un singur punt,
unindu-i pre toti într’un cuget, într’un suflet, si într’vae inimce; ell
este astoe-di (în annul 1861) spiretul si sufletul căusei nwcunale ru-
mine de'n Austriea; p e ’ntru cae cuvîntul lui este adevaerul, dreptatea,
întelepcunea si vieata însa-si. Dea ceriul, ca acest geniu, acest spi-
ret si casrcepteriu rumîn, astoe întelepcune si prudintce, acest del ne­
adormit sce se strceplînte nunumaî în noi toti preutii si caelugcerii ru­
mîni, dar’ si în toti fiii naecunii rumîne pince la unull“
La annul 1848 luos partea cea mai vi® la purtcecunea rresbo-
îuluî cuntra ungurilor si seecuilor rcesculati; fu mtedulariu la comi­
tetul ncecunal de’n Sîbiiu, pînoe cînd se ocup® Ardealul tot de cce-
trce Bem, cunducoetoriul ungurilor: atunci se rcetrase si ell în Tara-
rumîneascce. Fiind însce, coe Bceritu ca reedeeptoriu „G cedetei Tran-
silvănniei“ publicase în anniî trecuti unele arti'cule solide, pre’n ca­
rile ap (Era drepturile Principatelor-Rumîne cuntra Ruşilor: de aceea
Rusii, carii ocupau atunci Principatele, îl pri'nseroe si—1 trimeseroe la
Cernreuti sub padoe ostffiseasc®. însoe provedinta îndrept® împregu-
roerile asa, coe brava fcenulie a boerilor Hurmudaci afloe cîar în sara
sosirii lui Bceritu despre prinsoarea luî, si a doua di dimineaţa îi si
mijloci libercecunea, si apoi mai in urmoe cercetîndu-i-se câusa, se
aflce nu numai cu totul nevinovat, dar’ încoe si cu mărite însemnate
pe’ntru pâtrie-sî, pe’ntru noecune-si si pe’ntru tronul împceroetesc.
Dupoe sugrumcecunea rcevolucunii unguresci pe la căpcetul a l i ­
nului 1849, se rce’ntoarse în pâtrie-si, si ca sce poatoe lucra ne’m-
piedecat si nercestrins pe’ntru îndreptoetirea egalce a ncecunii salle,
nu primi neci uce deregcetorie piiblicce, ci se apuc® earre-si de pu-
bliccecunea gcedetei si a Foii; însoe unele intrige citite anume, si
scornite numai, îl lipsi de dreptul de a mai pute publica gcedeta.
Dup® aceea se frecu direptoriu la moara de hîrtie înfiinţat® în Der-
nesci lîng® Braşov, si in ast® deregffitorie privat®, liber cu totul,
scrise necurmat la gadet® si ap®rde drepturile n®cunii cu cea mai
mare întelepcune si cump®nnire, pînce la annul 1860, cînd esi di­
ploma împ®r®teasc® la 20. Optombre despre cunstitucunea provin-
telor austriace. Atunci, începu îndat® a scrie f® r® sfiealre despre
drepturile Rumînilor si despre egala lor îndreptffitire cu cellelalte
nfficuni de’n patrie. Ell adun® si cuncentr® toate dorinţele si nredu-
intele Rumînilor austriaci într’ un sîngur punt; lucr® cu alti bffirbati
'ai nfficunii si mijloci dela ministerîii încuviintrecunea unui cungres
nscunal rumîn, în carele se stretorir® dorinţele si pretinderile n®cu-
niî rumîne, carile serbir® dup® aceea de îndreptariu atît la adunînta
tffirii regnicolar®, cît si la dieta de’n annul 1863.
La dieta de’n annul 1863, se denumi regrelist, si apoi se tri­
mese de’n sînul dietei si la dieta imperial®.
 Gorgu Baeritu este roencescoetorîul si lumincetorîul cunsciintei
noecunale rumîne în provintele austriace: „dea ceriul ca spiretul si
geniul lui soe locueascas si sce vietueascce în toii fiii ncecunii rumîne!

§• 7 .

Moeestriea trceduceriî.

1. Cînd un lucru scris se trece de’n limba unui po­

por într’ alta, seau de'ntr’un stil poeticesc ori oratoric în
prosce, precum Sf de’ntr’un dialect în limba învcetatilor seau
de’n contra, se dice traducere ori versiune. însce numele
acestea le întrebuintoem mai" vîrtos la tîmplarea de’ntîiu. Moe­
estriea trceduceriî nu stce numai într’uoe mcenipuloecune seacoe,
de a îmbroecă lucrul de’ntr’uoe limboe stroeince cu cuvînte în
ceelaltce, a face uoe copie mehănicoe de dfcerî, dar’ dceto-
riea trceducoetoriului e mai ales în lucrurile poetice (la sci-
inte, în înţelesul cell strîns socotite, luoem alte moesuri, acolo
foarma nu ni face atîta grijce), soe cuprindoe însuşirile ori­
ginalului cu ’n spfret de artist Si, fiind cunoscut de aproape
cu geniul îmbelor limbi, soe poedascoe de reguloe principalce:
esprimoe cugetul poetului aSâ, dupoe cum ar fi foecut acesta
de ar fi scris în limba ta; numai aceasta va fi trceducere
adevoeratoe poeticoe, de sf nu se poîdeSce ce-va tot de-a una,
ca soe fioe troeduccetorîu fidel.
2. Uoe trceducere, dice Mentei prea bine, nu poate
nici uoe datoe sce fice de toate pcertile fideloe; ca soe fioe
într’una, trebuie sce jertfeascoe pre ceealaltce. Pe’ntru acea­
sta se împart sf troeducoetorii în doue plase. Unii vor soe
scoatoe numai frumuseata Si eufonfea de'n sentinţele stroeine,
alţii numai înţelesul lor. Celle de’ntîîu predomnesc. Un sunet
bun, uoe moesurce si rimce frumoasce, gîdele urecile Si ne
face, sce trecem cu vederea înţelesul cell stricat. Celle mai
multe troeducerî metrice jertfesc fceroe neci uoe sfiealoe cu­
prinsul lucrului, numai ca soe poatoe urma eufonfea, mce-
sura viersurilor Si rima. NiscarI troeduceri lucrate la înţeles,
dar’ aspru sunoetoarie, sînt nesuferite, ba de se troeduce un
poet în prosce, pe'ntru ca soe fice mai uSor de înţeles, nu-1
Ieagce nime. Adevcerat! parte mare de’n încîntarea, cu care
ne cuprinde poetul pre noi, stce în mcesurce Si în rime (cce-
dinte), dar’ totuSi aceasta numai într’atîta încît viersurile îm-
broecce nisce încipuiri si cugete poetice, si într’aceasta este
cea mai mare încîntare, vesmîntul cell de’n afarce de sunet
bun este numai Serbitoriul ideilor. Decum-va tipurile se
şterg, cugetele se întunecce seau se scimbce, atunci sunetul
bun încce-si pierde încîntarea. Asâ dar’, care troeduce, tre­
buie sce se stroedueascoe, a reproduce cu vioicune însa-sî
lucrarea cea însualce a originalului, Si sce nu cerce a pro­
duce dela sine ce-va, cceci ar fi imitoecune, nu trceducere.
E de dorit, ca anumit pre poeţi, de ccerti Sciintifice nu vorbesc,
sce-i trceducce ear' numai poeţi, pe’ ntru cce aceştia sînt mai
demni a strcebate si oricum a se priface in poeţii cei ori­
ginali. Noi aicia avem esîmple foarte demne, de a le tine
de modell de’n frînceSce ori de'n lcetineSce la scriitorii cei
germîni; sau de’n lcetineSce ori de’n elinesce în frîncesce.
Fedra lui Rasin cu atîta genialitate si plcecere trcedusce de
Siller, epistolele lui Cicerune de Viland, Si psalmii Iui David
de Mendelson, romanţele ispănnice de E rder; Fos, Slegel si
Gris, tot atîtea esîmple Si îndreptarie preţioase pe’ntru noi.
Intru adevcer meritul troeducoetorilor buni e mare: înavuţi­
rea limbei pre’n trceduceri de treabce Si descopericunea vi-
sterîilor de’n litercetura altor popoarce, acestea sînt meritele
lor! Noi, a coerora literceturoe mcecar’ cce numai acum se
îmbracce vrînd soe se ridice, totuSi nu ne putem pre dirept
ccei, coe doaroe nu am ave troeduceri. Uoe limboe, carea pe
lîngoe biblie are atîtea coerti bisericeSci (acestea au fost
scutul si povata lim bei), încce si profanne trceduse destuii
de bine dupoe timpuri, se poate socoti mai mult de jumce-
tate cultivatce. Plannul cell mare Si frumos all sotietoetii li-
terarie de’n BucureSci, dupoe care se apucarce de troeduce-
rea tuturor clasicilor veci Si noi, dce aripi puternice, si sbor
însufletitoriu limbei rumîneSci. Uce durere trebuie soe sîmtim,
cumcoe acellea se fac acolo, Si noi aicia neci de nume nu
audim. în curierîul de îmbe sesele (jurnal literariu) all
domnului” I. Eliade Nro. 4, 1837 mi s’a tîmplat a ceti, cumcoe
a esit de sub tipariu don Lord Biron, Strigoiul si luarea
Corintului de’n Ruso, uoe parte de’n noaîia Eloidce si cîte-
va cuvinte de elocintce religioasoe alle s. Voesi'liu, loanne si
Atanas; de’n Victor Hugo, Agello. — Eră pusce sub tipariu:
de’n Omer rapsodiea III. si IV .; de’n Biron, Marino si Faliero,
de’n Colieb Misantropfea si penitinta si a doua parte de’n
Gilblas. Eră soe easoe de sub tipariu: Diavolul scîop de doam­
na C. Soemboteanca, doue bilete dela Floriann de d. Cre-
tannul. De atunci nu mal sci'u, ce sporiu vor fi foecut oame­
nii cel buni; si pînoe cînd voiu fi însciintat mal de multe,
carii soe le pot împcertoesi cu d. d. cetitori, si poftesc pre
aceştia, ca soe ridice cu inimoe plin ce de recunoscintoe mul-
tcemitce coetroe ceriu, pe’ntru sporlul, ce se face în literoe-
tura noastrce. Eu nu voiu lipsi a da de’n tîmp în tîmp unele
de’n drcegcelasele traduceri si originale, cari pînce acuma
numai dînsilor li sînt cunoscute, ear’ nouoe doar’ neci de
comun. O! de am scoepâ noi, de ce nu au scoepat alte n<B-
cuni, la carile precum bibliopolii, asă sî alt! negustorasi de
coertl tipoeresc cîte toendale troeduse de'n limbe stroeine,
foerce neci uoe sîlintoe si crfticce, foecînd de'n n6 bila mcee-
strfe de a troeduce, uoe moeestrîe ticoeloasce pe’ntru cîscig
de banni, si fiind coe tot de’n acest îndemn sf înse-si trce-
ducerile scriitorilor cellor buni se fac în grabce, celle mai
multe, cum dice Cervantes, sînt asemenea covoaroelor tesute
în fiori întoarse pe dos. De voim, soe folosim, sce luoem lu­
crul soenoetos a mînoe, cos Alesoendriea rijmînce s’a tipcerit
de cîte-va ori, oh! oh!
3. Aici la noi soe îngrijim mal mult pe’ntru tradu ce­
rea de’n clăsicii loetini si germîni. Neci uoe datce nu vor­
bi roe Ardelennii si Ungurennii mal bine limba loetince, decît
tocma acum. Numai soe nu ni parce cu greu a moerturisi,
cumcoe noi în traducerile foecute pînce acuma de'n pomen-
nitele limbe nu sîntem de tot norocoşi. Căusa mi se pare a
fi, cumcoe, fiind limba loetince si germînce periodicoe, cum nu
este a noastrce, si noî pcedindu-ne, ca scb făcem troeduceri
genuine (adevoerate credincoase), ţinem sf însi-ni rîndul
di'cerilor, ădecce construicunea limbeî, de’n care trceducem;
tocma pre’n ipcedirea aceasta ne facem neintelesî, sau cell
puţin nesuferiţi la urecile Rumînilor. Cerce ori care a trce-
duce de’ n cuvînt în cuvînt una- de'n celle maî uşoare epi­
stole alle luî Cicerune, tinînd rîndul dîcerilor tot acella-Sî în
rumîne sse, care a fost si în lcetineSce, alOeturea cu uoe tra ­
ducere Hberce, foecutoe dupoe firea limbeî noastre^ si singur
se va desgustă de lucrul soeu. Neci nu este limba noastrce
atît de lipsitce de cuvinte, ca soe nu putem lucră cît de bi-
neSor cu dînsa, dupoe cum se coeesc unii" în gura mare: noi
sîntem scermanni de aceea, coe nu-î învcetcem toate dialec­
tele. Uce limbce, vorbitce maî bine de opt milioane de suflete,
trebuie soe aîboe uoe sumoe frumoasce de cuvinte; darce unde
ni sînt lesicoanele, unde este un Adelung? Doar groemătica
rumîneascoe, în care scoalce se învatoe pe la noi? Groemati-
cele celle mai noaue si mai bune alle d. d. Eliad si Pop
de’n Rucurescî abia ni sînt cunoscute de n nume. Ccertile,
cari în Rumîniea es ne’ncetat de sub tipariu, citi le citesc
la noi? însoe astce datoe destuii.

f 8.
Adevărul.
(Scris pe'ntru cei neîmpetriti Si iubitori de a cugetă Si a ju d ecă , ear'
nu ‘p e ’ntru cei înveciîi în apucaeturele salle-J

1. Adevcerul si dreptatea sînt vecniciî acei stîlpî, pe

cari stce si se odihnesce toatoe lumea cea moraloe, cea su-
fleteascoe; Si neî îndoedar vom tot d ice: Tatoel n o stru ...
viioe împaeroettea ta, decum-va aceşti stîlpî de temelfe s’au
scuturat si au slcebit. Foerce de cunosciinta Si împlinirea ade-
voerului ni lipsesCe toatoe lumina, care este soe’ ne luminede
întru cceloetorfea vietei noastre. Oh vai! dar’ cîti sînt de’n
toatoe omenimea, carii cunosc adevcerul! Aceasta ni-se va
arcetâ pre’n Celle, carile urmeadce.
 2. Nu este cu putinta, soe fi® fost într’adins, ce a
scris uce dinioar® marele Frideric, regele Bordsiei: „Oame­
ni! nu sînt diditi pe’ntru adev®r. Eu privesc la dînsii ca la
u® turm® de cerbi în gr®dina unui domn mare, carii nu
se cuprind cu nemic® alta, decît cu înmulţirea si împlerea
curdei lo r.“ Se pare, c® aceasta n’ a fost decît ii® sretir®
amar®, cu carea încoronatul filosof a vrut s® nimereasca pe
u® plasffi de oameni aleas®. Ni'mene nu sciă mai bine, decît
dînsul, cumc® adev®rul este mosi'ea si averea tuturor oa­
menilor, dac® s’ar folosi cu ea. O ! nenorocit! toti aceia, pe
carii soarele adev®rului nu-i încffildesce si nu~! luminead®!
Trista lor soarte este s® r®t®ceasc® întru întuneric, fiind
lipsit! de dulcea bucurfe, ce o simte numai acella, care a
cunoscut adevffirul lămurit. Unde îsi are s®lasul s®u r a t a -
cirea si oarbele prejudete, acolo nu este neci u® fericire
statornic®. Ursita a toat® fiinţa, dăruit® cu minte întele-
gffitoarî®, este, s® cunoasc® adevarul; aceasta este callea
cea mai sigur® cretr® vîrtute: singurul temelii neclffitit, pe
care trebuie s® asedam noi multamirea si odihna noastr®
cea de’n I®untru.
3. Asă dar’ adevffirul e vrednic, ca s® -l c®ut®m, ne-
crutînd neci tîmp neci osteneai® pe’ntru aflarea lui. Care
face aceasta, acella lucr® ca un întelept, ca un om, carele
îsi cunoasce demnatatea, împlinind bucuros datorfea sa.
Dar’ la aceasta trebuesce b a r b a tfe mult® si u® sîrguint®
statornic®, care la cei mai mulţi lipsesce. U® parte de’n
oameni are minte mai slaba, decît s a - i ajung®, spre a cu­
noasce adevffirul în sine; alţii n’au curajul, de a-1 mcertu-
risf, si cei mai mulţi n’au neci minte neci curaj, ţ i rcetoe-
Cesc, tffigffîduesc, pip®esc ca orbii sau se dau odihnei în
toat® vieata lor pîn® la mormînt. Pe care nu l’au precuprins
apucaturele veci, si vrea de’ n inima, s a -s i la ta sca cunoscin-
tele^salle, ădeca s a cunoasca adevarul: acella trebuie sa
p a d a sca cu u a statornicie de fier rîndul bun, sîmtemintele
curate, relegunea si toate, ce sînt nedespărţit împreunate cu
sînta moralitate; însa aceasta cere b a rb a tfe si osteneala.
 \
4. Ori cît de nemcesuratoe e sfera adevcerului, totu-si
neci un adevoer nu este nou; adevcerul e vecnic ca sf dum-
nedeu însu-si; adevcerul nu se afloe, Ee se descopere; ăi
cine a descoperit un adeycer, acella a foecut mai mult, de-
cît coe ar fi întemeiat uoe împoeroeti'e poeminteascoe cît de
mare, coeci aceasta astoe-di mîne îsi ia capoetul sceu, ear
adevcerul roemîne în veacul veacurilor.
Precum seim pretuf lumina mai bine, /privind la umbroe,
asâ si adevcerul, aloeturînd lîngoe dînsul roetoecirea.
5. Adese ori trebuesce mult mai mare boerbcetîe si
hotoerîre de sine, a spune adevcerul, decît a-1 cercetă, de’ n
câusoe, coe la prea mulţi li este prea neplcecut, soe-1 audee,
nefiindu-li dedate urecile si cu atîta mai puţin inima lor,
ca sce stroebatce într’însa. Cu mulţi pcetim, ca sîntul Păul
apostolul cu Felis, cceruia dupee ce s’ar fi încumoetat a-i
spune adevcerul în fatce, îsi audi cuvintele acestea: „Eu te
voiu ciemâ earce, cînd voiu ave tîmp mai întocmit spre
aceasta." Adevcerul nu este clivitire, si cui spunem adevce­
rul, pe acella nu-1 urîm; dar’ cui ne linguşim si îi minţim,
pe acella îl urîm si-l urgisim. O! dar’ cit de putini si în-
si-si de’n cei, carii se tin cultivaţi, sînt însufleţiţi de acea­
sta! — Ei nu aud bucuroşi aceea ce roennesce iubirea de
sine, ei se supcerce, cînd aud spuiîndu-li-se cu cruţare ori
cît de delicatoe, cumcoe pcererile, ce le-au avut pînoe acum,
sînt smintele; cînd te atingi de vre un prejudetu orb all
lor, li-se pare, cce vreai, soe li scoţi ocii; dacce voesci soe-i
înveţi la ce-va mai bine, ei se sîmt cu totul voefoemati; ei
te iau la prigonire, cceci ai fost atît de liber, a vesti un
adevoer, care dînsiî sau nu-1 pot cuprinde, nefiind aleşi, sau
se împrotivesce cu eufsticele lor înteresuri, si tu scermanne
ploetesci pe’ntru îndroesneala ta cu fericirea vietei talie sau
însa-si cu vieata. Aceasta puteă, sce fice căusa, de a dis dom­
nul Fontenelle, cumcoe, de ar ave ell mînele pline de ade-
vcerurî, ar sta la îndoealoe, soe le descidoe. Fcerce îndoealoe
descoperirea adevcerului are primejdii mari cu sine împreu­
nate. Apa si focul sînt elemînturi, fcerce de carile nu putem,
soe fim, daroe elle stricoB si proepoedesc întrebuintîndu-le Ia
loc si la tîmp necuviinCos. Tocma asă este si cu lumina
adevoerului. Cine îmbloe cu aceasta foeroe socotealoe, poate
soe ajungoe la soartea luî Faeton, carele purtoe carul soa­
relui spre pierderea sa si a lumii.
6. Foarte multe referinţe de alle sotietoetii omenescî
aii sistemul soeu pe roetoecire ; uoe mulţime de oameni îsi
afloe nutreţul vietei salle întru roetoecirea altora. Popii idoli­
lor, spre esîmplu, nu s’ar fi foecut neci uoe datoe neamici
atît de neîmpoecăveri ai crestinoetoetii, de n’ar fi fost vesti­
rea ei căusa, ca soe se împutinede jertfele celle grase, tau­
rii si berbecii, vinul sf ospetele bogate, ăurul si mulţimea
celloralalte daruri, cari Ie puneă poporul în mînele lor, si
foeroe carile ei nu puteau, soe troeeascoe cu foemfliile lor asă
de împoeroetesce, ca mai noeinte. DeScidem istoriea luî Isus
si vom vede. Eli a venit în lume soe vesteascoe relegea cea
mai sîntoe, decît toate, relegea iubirii, pre’n care eră soe se
stingoe nemoergenitul aCell hotar de diferintoe între oameni
si oameni, sau cum le di'cem între liberi si şerbi, pre’n ca­
rea apropiiîndu-se oamenii unul de altul, soe vadoe, coe toti
avem sloebicunî, si nu este căusoe, soe ne sumetim unii mai
pre sus de alţii. Aceasta nu ploeceă foetărnicilor foeriseî, Cel-
lor cu vesminte large, neci popilor Cellor viclenni si lăcomi
trufaşi si pismoetăreîi, orbi Si orbitori de omenire, mormin­
telor Cellor pline de putoare si de viermi, cum îi numeSce
însu-Si mîntuitorîul, nu li ploeceă, soe li se voedeascoe foetoe-
rfea lor, cu care Sciau, soe-si acopoeroe celle mai spurcate
înteresuri alle salle, doeroepoenoetoârie de sotietatea omenea-
scoe. O ! Ce faptoe nobiloe este aCeea. a lui Isus, cumcoe ell
s’a asoemoenat cu lucroetoriul de vie si cu plugariul, petre-
clnd cu vămesii si cu poecoetosii: aCeasta înstroeince de coe­
troe dînsul pe cuconii foeriseî. De ar fi trceit Isus cu aCea-
stoe castoe privilegiatoe: nesmintit coe atunci pierdeă încre­
derea mulţimii. Isus fcecu pre popor cunoscut maî de-aproape
cu înnaltele adevceruri fundoemîntale, despre un dumnedeii
tatcel a tot tiitoriul, ear’ nu despre un dumnedeii mînios Si
poftitorii! de isbîndce, cu care spceriau popii Si fceriseii pe
ticoeloSii muritori; si earoe-sî despre uoe provedintoe a tot
cuprindcetoarioe — despre uoe vieatoe vecnicoe dupoe moarte,
ca un isvor de mîngoeiara pe ntru tot sufletul. Acestea le învoe-
tce Isus; ci tocma acestea întcerîtarce asupra lui pre toti
aceia, carii învcetau pînce atuncia pre oameni, cumcoe, de
Si-ar tot înfrînge Cine-va inima înoeintea diditoriului soeu,
pînoe nu va da pomenne si jertfe bogate, pînoe nu va po­
sti ajunurile, la carile Isus nu vrea, soe îndoetorede pre în-
voetoeceii scei, dînsii nu pot află mîntuintoe. Vai de oameni!
ei cunosceau pe acelle timpuri, ca si astoe-di unele plase de
oameni, numai relegea seacce, foeree moral, ear’ cei, carii
îmbiau filosofînd, credeau moralul foeree religiosoetate; Isus
le împreunce pre amîndoaue: ell învcetoe, coe virtutea, ădecoe:
faptele celle bune, sînt singurul soemn, care moerturisesce
despre uoe fnimce jertfitoe lui dumnedeu; ell îndemnă pre
oameni la dreptate asupra apoesatilor, compoetimire asupra
nenorociţilor, fioe Isroeilteann fioe Soemoerineann; sau cum
am verbi astoe-di, fioe creştin, fioe mohamedann, fioe evreu,
cruţare spre Cei poecoetuiti; ell a vestit: coe oamenii noein-
tea lui dumnedeu toti sînt de uoe potrivee; foeroe destfngere
în privirea la stare, avere, deregoetorie si alte privildguri
poemintesCi; cell mai bun este Cell mai iubit lui dumnedeu,
si înnaintea lui fioe-si-cine are atît pretu, pe cît e de deam-
noe inima lui. "Ce a fost urmarea acestora? Vroejmasii lui Isus
Sciuroe, soe aducoe pre popor la prepusuri grodave încuntra
lui, ca si cum ar vre roeul tuturora, asă cu moerturii mincinoa­
se si pre’n judoecoetori nedrepţi Sciuroe, soe mijloceascoe sen­
tinţa morţii încontra sîntfei salle.
Asemenea soarte a nemerit Sf pre alti mult! iubitori de
adevoer înneeintea lui Isus si dupoe aCeea; coeci:
S B er b a r f ba8 ^ t n b beim recŞten S tam en rte n n e n ?
23ie S B enigen, bte t t a â b ab o n e rfa n n t,
S)ie tŞoricŞt g’n u g tfjr bolleă Jgerj nicŞt ttialjrteit,
^3oBeI it)t © efuŞ I, iŞ r © d ja u e n offenB arten,
Jgat n tait bon j< gelreu& igt u n b CerBannt.

Lepturariu rumînesc. T . IV. P. 2, S

 7. Toti aCela, carii s’au aflat pre sine destuii de tari,
a se faCe jertfce adevcerului, erau încredinţaţi deplin, cumcce
dumneăeu a didit pre om privind ccetrce ceriu; Os homini
sublime dedit coelumque tueri, ca soe fioe drept si adevoerat,
si ca soe cunoascoe, cum-coe a poetimf sau a murf pe’ntru
adevoer, însoemneacfce, a muri pe’ntru lume. In toate timpu­
rile s'a dovedit puterea adevcerului pre’n aceea, coe mcertu-
risitorii Iul fuseroe însufleţiţi cu uoe bcerboetfe înnaltoe, carea
de fatoe cu ori-Ce îngrodiri alle morţii, lumina loeîitoe de dîn-
Sii strcebceteă cu uoe îutaloe minunatoe, învingînd pretutfndene
împoeroetfea întunericului. De a tot puternicfea adevcerului
tremură sf tigrii Cei mai trufaşi si însoetati de sînge, Ia a
coerora poruncoe curgeă în rîurî sîngele nevinovaţilor; dar’
ei furce mal 'pe urmoe siliţi, soe punoe jo s încruntatele-Si
arme, ruşinaţi de neisbutirea sa. Nu este neCi un adevoer
mal s6ntic, carele soe nu-1 fioe sigilat mii de oameni cu sîn­
gele sceu. Callea, carea o a luat’o spfretul lumii în veăeu-
rile noastre, este pcerdositcp cu oasele mal multor milioane
Si adoepatoe cu sîngele lor. ArunCe ori-Cine uoe privire cît
de repede peste istoriea neamului omenesc, mai ales Ce se
tine de relegune, Si se va încredintă deplin. Dar’ învinsul
Si triumful adevcerului ni este ciecfeSuit nouce pre’n însu-Si
plannul provedintei CereSCI, Si împoeroetfea lui are, soe se loe-
tascce foeroe de mărgeni.
Pe cît sînt aCestea de adevoerate, pe atîta este de ne-
toegceduit, cumcce iubirea de adevcerul curat, stcetornic, ne-
poertinitoriu, încoe pînoe astoe-Jl este uoe aroetare, un feno-
menn rar între oameni Si între creştini. Sînt oameni, carii
căutoe toate mijloacele spre apcesarea adevcerului; sînt altiî,
carii într’adins Si cu scopul Cell mal apus Si spurcaţi tcegoe-
duesc, stricae, acopaer adevcerul: sînt Şerbi cu fnimce de pi-
sicoe, niSCe ticceloSi arîndati, foetărniîî scîrboSI, carii de frica
oamenilor, de’ n pofta de cîscig, luptîndu-se cu convingoeCu-
nea sa Cea de’n loeuntru, lucroe împrotiva adevcerului; Cel
mal mulţi sînt leneşi, roeCi, foeroe rîvnoe la toatoe cercetarea
adevcerului, carii, cit vced, cumcce prejudetele rcedoeCinate
într’înSii aflce împrotivire de’n partea adevcerului, îndatoe se
Sf întcerîtce. De aici e Ia mulţi boldul acella pipoeit cu mînă,
de a scf, soe sămene prepusuri asupra tuturor adevcerurilor;
sînt oameni, carii numai p e ’ntru deSoertcecune si desfcetcerl,
numai pe'ntru trebile trupeSci sînt îngrijatî, de toate cellea-
lalte nu li pasoe nem ic; sînt oameni cu sciintce superfitialce,
âdecce, carii toate lucrurile le-au învcetat numai pe de-asupra
(scioli pedantes), carii neci un lucru nu-1 cunosc cu temeiu,
si totuşi pe lîngoe preasoercecuîa lor învoetceturoe, îsi înci-
puesc în creerii soei înîelepcunea geniilor si a talentelor neo­
bosite, se tin vrednici, de a face Si a isproevf toate, a da
svături la toatoe lumea; sînt oameni, carii neavînd alta c e -
va-Si în capul soeu, decît uoe sumetfe deSartoe si uoe poftoe
de a treCe de spfrete mari înnoeintea poporului, dupoe Ce în-
vatoe pe de’n afaroe cîte-va sentinţe, locuri, paragrâfuri sau
căpete de'n vr’uoe carte, poate doaroe ciar de’n sînta scrip-
turoe, foeroe soe înteleagoe Ce-va de’n aCellea, apoi cu mij­
loace de aCestea yor soe facoe pre toatoe lumea, ca soe crea-
d«B cuvîntului lor numindu-i rabbi, învcetaetori Si dăscăli.
Unii ca aceştia sCiu, soe lege ocii la gloate de oameni.
Sînt earoe alţii, coerora li este toatoe Cercetarea adevoerulul
spre greutate; sînt oameni orbiţi de spfretul sectelor rele-
gioase, oameni — fereSce doamne! — cu atît mai primejdios!,
cu cît li este foentoesfea mai aprinsoe, creerii mai înfierbîn-
tatî, inima mai goaloe, spfretul mai sârbed, cu un cuvînt:
oameni, pe cari! î! prind Si îi tin Celle mai relle frfguri spi-
retuale. ACeSti ticoeloSi, foeroe soe SCioe pe'ntru Ce, urgisesc
tot si pre toti, carii sînt de alte poereri relegioase, credînd,
cce toatoe lumea este „în roetoecire" afaroe de dînsul Si de
Cei într'uce poerere cu ell; ar vre sce întrupede pre tot
neamul omenesc în relegea Si secta, în care se aflce ell;
tuturora, coerora nu cred ca dînsul, li gceteSCe mai nceinte
de tîmp locâSurl pe’ntru Ceealaltoe lume. Ce soe mai SfCem?
sînt oameni, carii, temîndu-se, cumcoe adevcerul neCi uce
datce nu va fi iubit de toi!, ei încce se dau dupoe moda vea­
cului soeu, îsi bat jo c de toate liicrurile Celle mai sînte numai
S*
ca sce nu fioe judecall de fiii veacului; sînt earoe-si de'n con-
troe oameni bigoţi cu totul, ccerora de li vei arcetâ adevce-
rul, ca sce-1 poatoe ciar pipoef, ei nu se pleacce, ca sce-l
îmbroetisede, ci se tin orbesce, de ce au apucat, de ar scî,
cce tocma de acolo li va urma coederea si stricarea lo r;
sînt oameni, ccerora tot atita li pasce, fioe adevcerul cuno­
scut sau necunoscut, fioe iubit sau urgisit, fioe loetit sau apoe-
sat, si pe’ntru aceea ast feliu de muritori, foeree de neci un
cceroepteriu, încoe nu mult se sfiesc a-sî bate jo c de adevtie-
rurile celle mai frumoase si mîntuitoarie de omenire.
8. De'n toate acestea se cunoasce, cumcce simţirile
sînt neamicul cell mai mare all adevoerului. Care vre, soe
ne însele, desCeaptoe întru noi ploeCerile, si cu aceasta îsi
ajunge scopul, ca soe ne tragoe la roetcecire. Sîmtirile dom­
nesc peste fice-care om deosebiii în deosebite cîpuri. Pre
unul îl împîedecoe întru înţelegerea si cercetarea adeveeru-
lui spi’retul soeu cell trîndav, pre altul sîmtcemîntul soeu cell
viu si nestoetornic; pre acesta îl tîmpeSce apusa poftoe de
cîsCigurl si averi, pre Cella desfeetoerile dobitocesCi, spre a
nu pute cuprinde scumpele descoperiri alle adevoerului.
C 0 I6 nu vor, sce se înteleptascoe oamenii de'n câusa neCo-
plitelor crudiml, aice de'n culturoe scoelCiatce. La Cella îm-
piedecoe meserfea toatoe înnceltarea spîretuluî soeu; aCesta de'n
căusa traiului cu prisos si dismerdat nu poate soe-Si viice în
mintl. La unii s'a escat rceCeala asupra adevoerului de’n ni-
Sce foeroe-de-legi, Ce-i stoepîniau mai de’nnoeinte; si earoe-si
la alţii este urmarea unor întipeeriri g m îa v e învoescute tim­
puriu în crierii lor. NisCe pcerinti afurisiţi, foeroe de neCi
uoe temere dumnedeeascce, i-au lcesat pre ei, soe creascoe ca
soelbâticii feeroe de neCi uoe procopsintoe; asâ fuseroe sîmte-
mintele lor Celle bune la înCeput îndatoe noedusite cu totul;
linguşitorii i-au nebunit pre dînsii; un dâscoel sau un popoe
cu purtare sccelCiatoe, neleguitoe, a vcersat venin în inimele
lor, aroetîndu-li esîmplu doeroepeenoetoriu de toatoe morcelita-
tea în cuvinte Si în fapte; temerea de Cei, carii dau tdnuri
în adunoeri, I-au înduplecat, soe facce mai curînd aCellea, Ce
sînt plcecute fiilor veacului, decît cari le voeSce dumnedeu.
Astfellu de conversoecunl stroelucoase îi legcenarce, adormirce
ametir® pe’ntru toatoe vieata lor.
9. Pe lîngoe toatoe osteneala, ce o pune cine-va, spre
a lffitf împoeroetfea adevcerului Si a apoeră pre sine Si pre
alţii de roetoecire, de prejudeîe si de poereri oarbe, totuşi
neci uoe datoe nu va pute ajunge la scopul dorit, pînoe cînd
roemîne omul strîmtorat între poeretil simţirilor, ădec® pînoe
cînd roemîne omul om; pînoe atunci cercetarea adevcerului
poate sce facce mult, darce nu toate. A sminti este slcebicu-
nea omeneascce: numai cell a tot înţelept nu smintesce.
Smînta este uoe judecatoe rcetceCitce, care o ţinem de ade-
voeratoe; si ca soe smintim este câusa pcererea. Cît de uSor
este, a luă pcererea în loc de adevoer! Spre esîmplu, cine
va îndroesnf a împută unui toerann simplu, deacoe aCesta nu
crede, cumcce soarele stce, si poemîntul se rotesce pe lîngoe
ell; cumcoe soarele nu roesare, neci nu apune, 5i poemîntul
se întoarce acum cu uce parte, acum cu Ceealaltoe coetroe ell.
Tcerannulul aceasta pcerere i-se pare adevoeratoe Si sînt®,
asâ Sf altele multe. — Atît de multe căuşe de’ n afaroe dau
cugetelor, ju deca ţii si credinţei oamenilor un îndrepfarlu,
pe'ntru care ei nu sînt de vin®; spre esîmplu: creScerea,
procopsirea, traiul vietei, conversfficunea s. a., au n’ar fi u®
minune, deac® între ăsfeliu de căuşe si îm prejurări toti
oamenii s’ ar potrivi la judecffitile salle? Cu toate aCestea
aeell postulat (poftire), ca omul, trăind în vieat®, s® se
nevoeasc® necurmat, a învinge r®t®Cirea Si a primf în sufle­
tul sau tot mai mult si l®murit adevrer, acell postulat dfsel,
nu este nedrept: c®£i adevcerul este un nutremînt sufletesc,
far® carele ell nu poate sce ti®. Dar' ca sre înfrîngî Si s® îm-
prdeScii întunerecul, nu trebuie s® te pripeSCi, c® cî:

9 l u r feften to irb b e r S fc rtu n t geŞeilt,

© e r SBeife fu cţt iŞ n fturfw eiâ ju B ejtegtnj
Şffier in bem eblen j ta m p f fxdŞ uBereift,
33er to irb , o g lauB ’ ti m ir, etliegen.
 10 , Cea mai periculoasoB împrejurare este, cînd smîn-
ta si rcetoecirea s’a foecut sistemăticoe, încît âdecce sce fioe
diditce toatoe SCiinta, credinţa si toate înteresurile cui-va, si
trupesCi şi sufleteSCi, pe oare care rcetceCire: atunci de vei
atinge cît de puţin acest did întunecos, de-uoe datoe se ridi—
coe cerberii cei cu cîte trei capete, ca sce te sfcesie în bu-
cceti pe’ntru îndroesneala ta! Crutce dar ! crutoe! muma nu
poate soe dicce pruncului: pune pcepusa la uoe parte; ell o
strînge cu atîta mai tare coetroe pieptul soeu, cu cît îi ame-
rintî maî mult, coe o vei roepf-o dela dînsul. Lasce-1 dar',
laşce-1 soe vinoe la annii priceperii si atunci o va lepoedâ ell
de sine însu-si, ruSinîndu-se de aceea, ce îmbroetiSase mai
nainte. Intr’aCeea tot te silesce, sce-î dai educoecune amoe-
suratoe puterilor lui si roespundcetoarice dumnedeescului scop
de luminarea omenirii întregî. întocma este sf cu Ceialalti
oameni în sfera cunoscintelor Si a desvoltoerii lor, ca sf cu
pruncii; cceCi ce sînt oamenii de rînd alta ce-va-Si, decît
prunci mari, precum pruncii sînt oameni m ici? Genii îi scotu
afaroe dela aCeastoe reguloe; si cine are ureci de audit, soe
audoe! Nu-ti bate jo c de rcetoecirea oamenilor, coe nu vei
folosi; esci om înţelept înnoeltat pe de-asupra spfretelor de
toate dillele: întimpince cu rcecealoe negîobiile lor, ce Ie tin
ei de bune Si sînte, cu aceasta mai mult bine vei pricinuf;
calcoe-ti pe fnimoe, muscce-ii limba, taci, si vei vede urmoe-
rile purtcerii talie! Soe moe credî, cce e numai tîmp pierdut,
a vof, sce dcerâpennî prejudetele Si sce împroeScii întuneri­
cul acolo, unde ocii oamenilor se strîng de cea mai putince
luminoe si pre'n aceâ urmare îi dor; a vorbi la un popor
crescut si îmboetrînit în roetoecirî de rcetoecirea lor, a vre
soe-I desceptî, mai tot de-a una însoemneadoe atîta, cît a spune
predicoe loetineascoe unul popor, ce nu înţelege nemic Ioeti—
nesffe. Rcetoecirea Si prejudetul au multoe asoemoenare între
sine, dar' tdtusi sînt diferite una de alta. Prejudetul este ori
Se poerere, Ce o ţinem de preţul sau despreţul unui lucru,
foeroe ca sce avem dovedi la aceea, pre'n carile sce ne în-
credintcem, Ci credem numai la disa, sau întoerirea altuia;
asâ prejudeîul poate fi de un lucru adevrerat sau neadevre-
rat, dupce întîmplare. Ori-Cine va ved£, cumcce a crede ast
feliu fceroe convfngere de’n Iceuntru, este lucru primejdios
foarte; pe’ntru aceea dojrenf si învretce si s. Apustol Paul pre
creştini, ca credinţa lor sce aiboe cuvînt, âdecce: sce SCire
da câusa, pe'ntru ce crede, lucieadre, sce poarte în cipul
acesta, si nu altfeliu; aceasta face demncetatea omului, acea­
sta mcerturiseSCe, cce ell e dceruit cu minte întelegcetoarice,
aceasta îl face vrednic de nume de creStin pre fiesce cine,
vedi bine, cce amcesurat gradului culturei, de care are tre-
buintce, fice-Si care în sfera Si în cioemarea sa; spre esîmp-
lu: noi nu prea putem cere dela un trerann sîmplu, ca sre
SCire, ce înţeles au cuvintele aCelIea alle s. liturgfi: „Cîti
sînteti ciremali eSitî, ca nîmene de’ n Cei ciremati;" sau:
„uSile, uşile, cu înîelepcune“ S. C. 1. — Aceasta este mai în-
tîiu treaba popilor; lui i-ar fi destuii de uce-cam-datce sce
sCioe, pe’ntru Ce-si face cruce, pe’ ntru ce este dretoriu, sre
preîascre celle dece porunci alle lui DumneSeu, pe’ntru ce
nu este liber, sre fure, sre preacurveascre, sre mrerturisea-
scre strîmb, soe ia numele Dumnedeului soeu îndeSert, ca sre
nu i-se tîmpeascre spfretul cu totul pre’n atîtea porungi
positive, de a ccerora buncetate si pretu neci ure datoe nf-
mene nu I au convins deplin. Prejudetele sînt de mai multe
f&iuri, Si ar fi nebunfe, a vre, soe le drerâpenni toate de
uce datoe. Sînt unele, carile numai atunci se fac strierecoase,
cînd vrei, sce le nemiceScî. Sînt alte prejudete, cari numai
pe încetul si cu padce mare se pot învinge, Si carile spre
a depoertâ uoe stricreCune mai mare, trebuie, sre le laSi sre
domneascre pînoe la alte timpuri mai poertinitoarie. Eri alal-
tre-eri întruduse sultannul la turcii scei uniforme europenne;
fesul nu vrurre sre-1 lepede, credînd, coe cu un petec de
prenurre roSce îsi leâpredre si credinţa prerintascre; dar nu
vor crede ei tot asâ. Dar’ însoe âltfeliu este cu prejudetele,
carile descid caile largoe ccetroe stricoeCunea morrelitretii;
a le crutâ pe aCestea, ar fi a crelcâ virtutea Si toate porun­
cile dumneJeeSCi în piCoare. NeCi Isus nu le cruiă întru
 nemic. Cititi si vedeţi, cum îsi înnoeltă cerescul rost împro-
tiva cellor sumeti în vecimea foemfliilor salle; încuntra cre­
dinţe!: cumcoe avutfea si toate averile poemintescî ar fi sem­
ne, coe ne iubesce Dumnedeu; încuntra cellor ce urgisiau
pe Ceî trupesce slabi si neputincoSi, de cari diceau foeriseii
si popii, coe i-a pedepsit Dumnedeu; ca soe meargoe la dînsii,
soe faeoe rugoecune pe’ntru e i; încuntra cellor ce nu vreau,
soe ajute dosoeditilor Sîmboeta; preste tot seim, de cîte ori
strigă Isus: „V ai vouoe foeriseilor, coerturarilor, soeduceilor,
pop ilor!" si nu ni lipesce, decît soe ni facem cîte uoe idee
bunoe despre toate aceste plase de oameni, cum eră, ca soe
putem face asoemoenare între lumea de acum, si între cea
de atunci. Multe alte roetoeciri si prejudete, pre'n carile mo­
ralitatea poetimiă mai puţin, Isus le-a loesat de-uoe cam-datoe,
soe roemînoe, foeroe ca soe le poertineascoe neci într’un cjp.
De’n cuntra pre’n multe învoetoeture de alle salle a dat
semne înţelepţilor lumii viitoarie, adeptîndu-li neSce mijloa­
ce, pre’n cari este, ca soe se surpe ratoecirea de sine în-
sa-si, foeroe neci un sgomot. Asu ave, soe voe mai spun multe,
diceă ell coetroe învoetoeceii soei, dar’ nu le puteţi purtă:
multe v ’am spus în esîmple si în încipuiri, ca nu cum-va
pre’n descopericunea adevcerului limpede, soe pricinuesc scăn-
deloe la cei precuprinsi de poererile salle. Intru adevoer,
pe'ntru amicii adevoerului nu este neci un modell mai fru­
mos: Esîmplul lui Isus eră regula cea mai securoe, dupoe
carea au ei soe se poarte.
11. Cînd te apuci soe sfoerimi prejudetele, ia moesuri
la mînoe, carile soe-ti serbeascoe a fîrsf lucrul deplin. Deacoe
tai copacul, all coeruia frupt amar nu vrei soe-1 mai guşti,
8apoe-i si radoecinile cu totul, ca nu cum-va soe odrasleascoe
roemurei împrejurul tulpinei. Care nu se sîmte vrednic, a
plini un ăstfeliu de lucru, pe cît de mîntuitoriu, pe atîta
Sf periculos, acella soe se tragoe mai bine Ia uoe parte, ca
nu cum-va soe strice sf mai mult.
Nemic nu este mai apus si mai vrednic de huloe pe’n­
tru un om iubitorii! de onoarea sa, decît, cînd cine-va, în
cuntra convingerii salle de’n lceuntru, ăpoerce si proptesce
nisce rcetoeciri si prejudete înrcedcecinate la popor, cari ell
nu le crede, ci numai se fcetceresce, coe le crede. Ci perf-
cul mare pe'ntru dînsul, ca nu cum-va mai tîrdiu descep-
tîndu-se orbii aceia de'n ametala lor, voedîndu-se înşelaţi de
asemenea foetărnici, mai pe urmoe neci acellea soe nu le
creadoe, cari sînt spre mîntuirea lo r; dar’ fice destuii, coeci:
© e fâ Ş rlid j ifi’S ben S eu j u wecfeit,
SDerberMidj tfl beg X iegerS -3 a Ş n ;
S eb o d j b er fdŞredlidŞfle b e r <&ă)veien,
3 )a $ iji b e r 3 Jh rtfd j in fetnern S B afjn.

SBeŞe benen, bte bem (StoigBIinben

3)eS SidŞteâ Jgim m el^faifet Ieudjten,
<2>ie ftra Ş It iljm n id jt, fte la n n n u r ju n b e n ,
Unb â fd je rt @ tă b t’ u n b fiâ n b e r ein.
(SdjtUtr.)

Eu sînt pcetruns de aceste cuvinte alle marelui p oet;

scivi cît cuprind în sine; sîmiu îngroditoriul lor adevoer; pe’n­
tru aceea: Pune Doamne padce gurei melle s. c. 1.

IX.
Andreiu Muroesannul (1 8 1 6 — 1 8 6 3 = 4 7 de
anni).
(S ’a noescut în oraşul: Bistriţa în Ardeal, la 16. Noembre 1816.
Foemi'liea Muroesannilor se trage de’ n Moeroemuroesu seau Moermâtiea,
leâgoennul Droegosidilor, de’ n foemiliea nobiloe, aî coeriîa patru fratî
ădecoe: stroebuniî lor, venirce si se asedaroe în poertile meadoenoptiale
alle Ardealului: în RaebriSoara, Nimigea, Feleaca si Jencul de pe
Cîmpie, dela cari soe trag Muroesanniî de adî, cari s’au roemurit pre-
ste toate tînuturile acellea. Geniul lui Andreiu Muroesannul se arce-
tce de tîmpurîu în fruntea lui cea naltoe si în stîmpoeroemîntul luî cell
sîngîos, coleric. începutul învoetoeturei în limba rumînoe si—1 foecu la
un osteann rumîn meergineann de’ n Vallea Rocneî, anume Dceniil Do­
boşul. Scoalele normale si studiele ginmoesiale le învoetde în scoalele
Bistrilanne, în locul ndsceril, aflîndu-se în toate clasele tot în fruntea
cunscnlarilor soei; asemenne absolvi cu preferintce în Blasu sciintele
filosofice si teologice. Dupce mîntuicunea stud'elor în 1838 fu cioemat
de ccetroe negutcetorii rumîni de’n Brcesov ca prefesoriu la şcoala
rumînoe a coepellei de’n cetate, ear’ în annul urmcetorlu (1 8 3 9 ) roe-
cunoscîndu-i-se hoerniciea de învcetcetoriu fu cioemat ca profesoriu la
gimnâsiul r. coetolie de acolo, unde împreunoe cu voeru-sceu Iacob
Murcesannul, şerbi nu numai statului si omenetcetii, ci tot uoedatoe si
noecunii salle, ai cceriia fii de’n poertile Broesovulul si alle Fcegcera-
sului numai acolo aveau roefugu de desvoltare si crescere în culturoe
mai naltoe. Ca profesoriu lucrcs cu tot sufletul la acest gimndsiu spre
luminarea si educcecunea tinerimii, si ajutoricunea junimii rumîne în
decurs de un-sprce-dece anni pînce la 1850, cînd pre'n strcelucitul
cuncurs, ce l’a foecut, se denumi troeduccetorlu rumîn gubernial, si
roedoeptoriu foii legilor provintiale ardelenne cu rang de cuncepist.
tn astce deregcetorie gubernoemîntaloe nu încetoe neci uoe datce a ajuta
pre asupriţii soei cunfrati, cîstigîndu-li dreptatea cuvenitce dela lo­
curile euviincoase, ori arcetîndu-li drumul, pe carele si-ar pute c î-
stigâ dreptatea, coeci trebuie schit, coe Rumînul, ca Rumîn, arare ori
îsi putea cîstiga dreptatea pre timpul acella (1850— 1860). De aceea
Andreîu Murcesannul va roemîne si de’n astoe privintoe neuitat de coe-
troe cuncEcunalil scei, ccerora li cîstigdb dreptatea adese ori cu pe­
nelul 8(e u propriu.
Andreîu Murcesannul, poetul filosof all Rumînilor ardelenni, a
fost unul de’ntre cei mai însemnaţi bcerbati ai noecunii rumîne, carii
în jumoetatea întîia a veacului XIX. s’ au jertfit cu totul pe’ntru lumi-
noecunea noecunii salle si desteptaecunea ei de’n somnul adînc a!l ne-
sciintei despre fiinţa sa, în carea se acufundase pre’n limba sloveannoe
de'n bisericce-si. Ell a rostit în poesfile salle numai dorinţa noecunii
rumîne, numai durerile el, numai suferinţele celle nedrepte si cuviinţa
de a se libera de acellea. Dreptul firesc, roespicat de dînsul în p oe-
si’ile salle, a foecut soe amuteascoe toti dusmannii noecunii rumîne pe
de uce parte, ear' de altoe parte sce se descepte în- rumîni cunsciinta
despre demnoetatea sa noecunaloe, si doetoriea de a si-o apoerâ clar si
cu vieata. De aceea numele lui Andreîu Murcesannul va fi pururea
nedeslipit de raenăscerea rumînilor, si soerbat la toate saerbcerlle liber-
toetii noecunale.
Dela ell avem operele preţioase:
1. Icoana creSceriî relle.
2. Poesii naecunale.J
Roespunsul pcesceruîciî sau amoarea libertaetiî.
(V edi §. 23.)

Eatffi-tî spun mcedamoe, dorul, ce mte trase,

Soe-mi las coesulita, în carea stoetui
Nutritoe domnesee, cu sceminte — alese
Nu e cuibul, unde rada ’ntîiu voedui.

Nu-i musciul de munte, nu-î cîmpi'ea verde,

Nu e nici peedurea, nici rîul cell lin,
Nu-î pustietatea, în carea se perde,
Rcetcecind pre’n lume, cîte-un peregrin.

Nici tîntii, soe aflu surori, ori soti'e,

Cu cari în amoare dille-am vetuit;
Cceci a soarlei fase le sciu de’ n pruncie,
Sciu cce rar e datoe, s’afli ce-ai dorit.

Voiu însoe patroance dulcea libertate,

A ceriului steamee, all nceturei dar;
Pe’ ntru care uoedatce eu brale ’narmate
Muriâ Moldoveannul, luptîndu-s’ amar!

Pe’ntru carea Stefann, eroul cell mare,

Sla gata soe pearce c u ai s o b î Rumîni,
Ori *ob nimiceascoe dusmannul cell tare,
Spaima Europei, pre Turcii pcegîni.

Pe’ ntru carea ’ n lacrimi noatce multe fete:

Una plîngînd fliul, alta pe boerbat,
Una coe-i lipsitce l’adînci bcetrînete
De-all vietei rddim, acum mormîntat.

Pe’ ntru carea curse sîngele tot unde,

Si va curge încoe în lupte mereu;
Coeci c’ uoe lovinturce nu se poate-ascunde
Un sîmtu aia nobil, dat de Dumnedeu.

Pe’ntru carea sclavul cu fer în picoare,

Din neagra speluncce suspinoe ’n ascuns;
Pe’ ntru carea tigrul stae soe se omoare,
Rumpînd fer, doebrelle, de-all ei dor pcelruns.
 Artnd libertatea, viîce ori ce ploae,
Grindinoe, furtune, fulger, trdesnet greu,
Pe-un minut îmi stricoe, pe-un minut moe moaice,
Nu pot însoe ’ nfrînge sîmtemîntul mieu.

Arînd libertate, de foame nu-mi pasoe

Neci de frigul ernii, ce m’ar turburi;
Coeci sborul m’ ajutoe, soe cerc altoe casoe,
Unde blîndul soare îmi dce rada sa.

Nu voiu dar’, Domnitoe, soe-ti mai întru ’ n cuscoe,

Neci soe-ti gust soemînţa, cu carea moe ’mbii;
Mai curînd stau gata, a peri de puscoe,
Liberoe ’n noeturoe, sburînd pre’n cîmpii!

Nu-ti mai vin patroanoe, la noaua scloevie,

în carea gemi însoe-ti în all toeu pcelat;
Coeci mai dulce-i vieata, cînd în armonie
Cu psaltii noeturei cînt neîncetat!

învatoe, Domnitoe! ăi tu de la mine,

A sci libertatea sî-a o preţui,
Si soe credi, coe ’n lume nu mai este bine,
Care cu aceasta soe-1 poti potrivi!

învatoe, madamoe, a sci ce-i vieata,

Scoepatoe de jugul crudilor despoti,
Alle coeror inimi sînt reci ca si giata,
Numele lor bloestoem si la stroenepoti!

Pe'ntru libertate păserea se bate,

Vermele se ’nfrînge, ferele roecnesc;
Ear’ omul despoaice cîar si pre-all soeu frate
în oarba-si trufie de-acest dar ceresc. — .
1851.

§• i o .

Locul fericiră.

. Sub ce donoe dulce sede fericirea,

Vru sce afle-uoe datoe un om învoetat. —
O cercrib la tronuri, unde vedi maerirea
Strcelucind ca-un soare, cînd e mai curat.
2. Omul, care poarfoe sdeptrul de domnie
Preste milioane, cît e de ’nmltat.
Ori ce alta poate pe pcemînt soe fi®,
Rar îns® ferice, Si rar contentat.

3. O cercds la oameni, carii nu asud®,

Ci tr® esc de’ n lucrul simplului t®rann,
O cearc® la fete, ce cu multoe trud®
Lucr® diua, noaptea, pîn® iau vr’un bann.

4. Pe aceia-I roade cunsciinta vi®,

Cffici tr®esc de-a gata, f®r’a fi lucrat;
Pe-acestia-i apaş® oarba miserie;
Unul ca si altul este ne’np®cat.

5. O cerc® ’n vieala cea de’n mon®stire,

Unde fug de lume mame si p®rinti,
Ca ’n singurătate, post si umilire,
S® ’nalte la cerluri rug®cuni ferbinti.

6. De-ar fi cu putint®, s® desbv®ci sîmtire,

Fierbintile pătimi, ar ave cuvînt:
Nicffliri în lume, ca in monastire,
N’ai afla r®pdus dulce pe pmmînt.

7. O cerc® ’n vieata simpl® p®storeasc®,

Unde cu un fiuer, cîntînd lîng® oi,
Lasi, s® mearg® toate calea cea fireasca,
Nesciind de lume, de-alle ei nevoi.

8. Te sffigeatre îns®, cînd veîi, cum se plînge

Pe’ntru necredint® Dâmon cell frumos;
Cînd si pffistorita s® cearc® a-si frînge
Scumpa juruint® de-un amor duios.

9. Mers’ a pre’n bordeie, mers’a pre’ n p®late; —

Ma, de fericire nic®iri n’a dat. —
R®t®cind uffi dat® pe c® i ne îmbiate,
Pe’ ntr’u® sealb® deas®, d® de-un fort stricat.

10. Merge mai aproape, vede, c ® ’s ruine

De-un castel m®estru de’n tîmpul trecut.
Ce deiertffîcunel cuget® în sine,
Cîti oameni lucrare p e’ntr’un lues părut!
11. Cînd eră, sce easce de’n acei eloedire,
Vede scris cu aur pe-un veciu monumînt:
„A ici locueSce dulcea fericire
„P e ’ntru ver ce suflet viu de p e poemînt.“

12. Dup’ uce pausce scurtce, „bravo!" dice ’n sine

Cu uce bucurie omul învoetat:
„M i-am plinit dorinţa, dînd aici de-un bine,
„C are ’n lumea largce nu l-am fost aflat!

13. Cînd se pleacae însce, sce cunoascce bine

Locul fericirii si all eî pcelat,
Ell vede secrie, tot cu oase pline;
Cade si se ’ncince: — cceci s’a luminat! —

%.u.
Omul frumos.

Frumos e omul, Doamne! cînd mintea e regine,

Si sîmîul, ce ca serpe spre relle îl înclince,
Supus, loial si drept;
Vîrtutea-atunci moereatoe rcesare ca si-uce floare,
De brumce nealinsce la rumenna-i coloare,
în frăgedul lui piept!

Pu fruntea lui senince dreptatea strcelucesce

Intocma, ca si-un soare, pe sfnroe cînd pcesesce,
De nori neturburat;
E negur’, o strcebate, e nor, îl împosrlesce,
E crimce, se retrage, e sîlcc, se feresce,
Si ese nepcetat!

Frumos e omul, Doamne! cu inima curatoe,

Cu floarea consciintei de crime nebrumatoe,
Sincer, nefoetcerit;
Conspire lumea toatoe; roesbatce-1 ori ce soarte,
încidce-i, sas nu vadce luminos pîn’ la moarte,
Ell totu-i neclintit!

Arunce-1 în deiârturi lipsite de-ori Se floare,

Pe uude nu rcesbale nici om, nici sburastoarice,
Ci Şerpi venincetori;
Vîrtutea-i va fi scutul, asilul de sccepare,
întocmai ca si cedrul cu umbra sa cea mare,
La oameni cceloetori.

Frumos e omul, Doamne! cu generositate,

Cceci, eatoe pe Tirannul, ce-apasoe pe-all Iui frate,
Cu scop de-a-1 subjugă;
Si ’n loc sce roesploeteascce, cum cere pofta ’n lume,
Brutala lui lucrare, îi crutce negrul nume,
Dorind a-1 îndrepta!

De ce nu vine, Doamne! a ta împcercetie,

Ca oamenii sce steargoe si umbra de sclcevfe,
Fiind creştini curaţi;
Si ’n locu-i sce domneascce dreptatea nepcetatce,
Egala ’ndreptostire, si pace-adevceratoe,
Ca între fii si fraţi!

§ . 12.

Răsunet.

De va muri, unde-1 vor îngropi ?

La noi nu, cceci e de altce lege.

O! puternicce fiintoe! ce cu naltce moeestrie

Ai alccetuit pcemînlul, ceriul si-alte cîte sînt;
Care-ai pus soarelui tîntce: lumii lumince sce fioe;
La lunae, stei le si vînturl, sce se tiîoe de cuvînt!

De’n a cui mînce moeeastroe, ca un vas fcecut de’ n lut,

A esit Sî-aeea figurce, ce-i în lume om numitce,
Cu multe ’nsuSiri de înger, dar’ si cu multe de brut;
Pusoe ’n callea fericirii, si totuşi de ea lipsitce!

Spre Tine-mi întorc privirea, spune-mi o ceresc Pcerinte!

Cui esci Tatce si cui vilreg, cari ti-s fii adevcerati?
Care lege-ti e mai sîntoe, si ce feliu de rugceminte
Sînt la Tine mai primite, de sffiraci, ori de bogaţi?

Legea con5ciinteî-mi d ice: „Onoarce pre Dumnedeu;

„Incungurae nedreptatea; fugi de rceu Si fee 6e-i bine;
„Cunoasce pre-all toeu de-aproape si în apusul Evreu;
„Si-a$âeaptce Ace fericire, care dup’ acestea vine."
Unde esei dar’ fearce crudas, care faci deosebire
între fiii unui Tatoe, Poerinte îngrijitoriu,
Care soarele-si revarsoe la drept si ’ n neleguire,
Si de’n roua dirainetei saturoe pre cersitoriu ?

Cura nu te soarbe poemîntut, mîrsave neleguit!

Care morţilor dai lege: sce nu s ufcerce ’ntroe sine
Pre-all lor frate de-uoe noeturoe, cu care-au convietuit,
De nu-i cu ei de-uoe credintoe, poate de n a vremii vine!

Fulgere ’ nsprceimînloetoarie! cceci nu loviţi acea balce,

Ce se poartoe tras’ de vînturi, prin ăer si pe poemînt!
Desbrcecati-o mai de’ n vreme, de-a ei înspumat® faloe!
Tremeteti-o fceroe voe soe-sî dea faptelor cuvînt!*

Ba nu! — Tu si soiul vostru, soe roemîioe osîndit

Ca un Cain a troef’n lume, pribegit de’n taroe ’n taroe,
Foer’ soe aiboe omul voe, ca la cell nefericit,
Mîna la el! a-si întinde cu sfîrsit, ca sce-1 omoaroe.

§ . 13.

Alt răsunet.
Si fractus illabatur orbis;
Impavidum ferient ruine.

întunecoe-te soare, si-aurita ta luminoe

Poestreadi-o p e ’ntru fiii de’n veacul viitoriu!
Acopere-tî, o lunoe, a ta radoe senince,
Soe nu o vadoe munţii Si-all lor locuitoriu!

Rugina moScennitoe roemîice-li povatoe!

L’a iadului proepâstii pogoarce-se de vii!
Uoe moarte necurmatoe soe pasc-’ a lor vieatoe!
Cutremur, spaimoe, groadee, ajung’ asfeliu de fii!

La carii consciinta, acei frumoasoe floare,

Tîm pitoe p r e ’ n poecate, nu miscoB vr’ un su sp in ;
Troeesce ca si-uoe vitoe, ce pasce pînoe moare,
Rodînd prea des la erburi, ce tin ascuns venin!

Frumoasoe-i a ta lege, o splendidoB Nceturoe!

Plîntatoe ’n fie-care de’n oameni muritori:
Frumos e diamantul si scump l'oerce moesurce,
Dar’ dace-ascuns în peatroe, cînd nu-s cunoscoetori.
 Fiintoe foeroe mumoe! ce vermilor dai hrannce.
Si erburilor roauoe, soe creascoe pe poemînt!
Moe mir, cum laşi, soe între în om duh de soetannce;
S«e calce, soe isbeascoe tot, ce e drept si sînt?

Nu-i lege, nu-i amoare! s’au dus demult de’n lum;

Pre prietin si de-aproape, de-ti place-1 clevetesc!;
Stroeinul, ce-ti va face, de-î si strici bunul num e; —
In piept porţi urce, pismce, ear’ luî te foetoeresci.

Alergi de’ n casce ’ n casoe, si limba-ti ascutitce,

îsi sci' vcersâ veninul pe cei nevinovaţi; —
Iti saltoe negrul suflet, cînd gura-ti pîngoeritoe
Dcerapoenoe unirea si pacea de’ntre fraţi!

O mascce de’ntre drumuri! cum nu sîmti pocoeintce?

Cum nu-ti aduci a minte, coe ai soe dai cuvînt
De cugete si fapte, de toat’ a ta credintoe,
Cerescului Părinte, perind de pe poemînt?

Dar’ judecoe, tu Doamne, coeci a ta judecatce

E sîntoe ca sf tine; — tu nu scii pcertim!
A ta cereascoe fatoe e singur’ ne’ntinatce,
Tu unul ai puture la toti a roesploeti.

§ . 14.

Glasul unui Rumîn.

„ Toii oamenii au uce patrie, numa i eu nu am
A. Dumas.

La ceriu, Poerinte bune, de cat cu umilire!

Indarn îmi este ruga, desert âll mieu suspin!
Un vierme de se miscoe, tu scîi de-a lui doetire;
Dar’ luptele, ce cearcce un neam, de unde vin?

Se poate, coe stroebunii s’au mormîntat în crime;

Dar’ roeul strcevecimii doar’ nu-1 cerii pîn’ la noi!
Coeci alt feliu erâ bine, ca fiii de scloevime
Soe viioe orbi pe lume, noescuti pe’ntru nevoi! —

Tu dici, coe erti poecatul, nu cauţi l’a lui moesuroe ;

Nu treci la âîu de’n tatoe, de n’a fost vinovat:
Si eatce! coe pedeapsa cu ’ ntreagoe ei torturoe
S’a stroemutat pre’n veicuri la fiii, ce-am urmat.
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. 6
Au doarce las! ursitei, soe poarte cîrma ’n lume,
Sau sclav venii la ginte, si soţul mieu de Domn?
Atunci de’ n legea firii s’ a sters cerescul nume
De drept si de dreptate; atunci vieata-i — somn. —

Atunci întreb ursita, cu ce drit ne apasce?

Ajungce-i prigonirea, ce veâcuri ne-a cercat;
De septe veacuri soartea nimic nu va sce lasce;
De septe veacuri noapte-i, si ceatce ne’ ncetat.

Esiti, voi umbre moarte, eroii gintei melle!

Si daţi dovedi la lume, ce-atît va înegrit!
Strigat? în gura mare, coe voi de-atîtea relle,
Ce cearcce strcenepotii, nu v’ ati vinovcetit:

Sce spuice, Retedatul, acell asii de pace,

De-a fost Rumînul trîndav în tîmpuri de nevoi?
De n’ a poedit credinţa, de n’ a vrut toate-a fa,ce,
Soe scape numai tara de’ n curse de rcesboiu!

La undele de sînge, ce-au curs în Cimpul Pînii,

Vosrsat pre’n iataganne si palosu de Osmann;
Au n’au avut amestec în parte sf Rumînii?
Au n’a învins Corvinul pe-acell cumplit dusmann?

A h! coeci nu-mi pot roespunde stroeveciele morminte!

Spunînd, ce tin în sînu-si: Rumîn, au gen strcein?
Atunci s’ ar frînge cearta, ce curge-acum fierbinte;
S’ar sterge-atunci ca ceata sf veciul mieu suspin!

De tace omenimeaj glas va dâ stînca ’n munte,

Si apele un vuet pre’n ton nepomennit.
Nu mai e tîmp s’apuioe, un gen, ce-a mers în frunte
La toatoe ncevcelirea, ce tar’ a copleşit.

Nu mai e tîmp s’apuioe un gen fceimos în lume,

Nutrit pre’n uoe minune, din dei provenitoriu;
A coeruia moerire, vîrtute si renume,
Pusese sub picoare pe-ai lumii Domnitori.

Nu mai e tîmp s'apuioe uoe vitce stroelucitoe,

Ce-a dat în deci de secuii de’n sinul soeu eroi;
De-a sf supus’ o soartea a fi nefericitoe:
Roesare-i însce steaua si scapoe de nevoi! —
 E verde încoe bradul si umed dupoe fire;
Dar’ radele coeldurei au nu-J vor sci usca?
E nor încoe pe ceriuri; dar’ norul e subţire,
Sî-un vînt de primcevaroe au nu-1 va depoertă ?

La ceriu, Poerinte sînte, ccedînd cu umilire,

Uoe ginte pceroesitoe, <u n’ o vei loepoedă! -
Esci drept si erti poecatul, voedînd uoe pocoeire; —
Esci bun, si—
ti este miloe de tot, c e -i mîna ta!
1863.

X.
lacob Murceseannul.
(S ’a noescut în decenniul all doilea all veacului XIX, în parte»
meadoenoptialoe a Ardealului; studiele si-le-a foecut separecoeînNoesoeud,
Bi'stritoe si la Blasu. Dupoe mîntuieunea sciintelor teologice, fu cîemat
la Brsesov ca profesorîu la gimnasiul coetolic de acolo. Aici, în s o -
tietate cu vceru-soeu Andreiu Murceseannul (vedi Nrul. IX ), si cu
Gorgu Bceritu (vedi Nrul VIII), a lucrat cu toatoe întelepcunea si ne-
pregetul parte ca soe descepte în Broesovernu si în tinerii rumîni de’n
tînutul Broesovului dorinţa de a învoetâ si a se cultiva, si cunvingoe-
cunea „cce fcerce sciinte. nalte vom fi pururea supusii si sclavii streş­
inilor"; ear’ parte a înfroetit pre însemnaţi Rumîni Broesovenni cu
ceialalti cunfrati ai lor, fiind coe pînoe atunci domniă între Rumînil
Broesovenni si între ceialalti locuitori mai în lontrul Ardealului' un
feliu de uroe rcempingoetivoe, ba ciar dusmannoasoe, mai ales de’ n căusa
relegiunii unite si neunite. Destuii coe lacob Muroeseanuul, împreunoe-
cu îmbii soei cunsoti numit! mai sus, a isbutit a împoecâ si a înfroeti
pre Rumînii Brcesovenni cu toti Rumînii ceialalti, de ori-ce lege soe
fioe ei. Asemenne a lucrat ell si la orgoennoeeunea si aseguroecunea
„ Reuniunii Femeilor Rumîne“ de’n Broesov. Mai în urmoe se foecu
Direptoriu gimnasiului coetolic de’n Broesov, si pelîngoe aceea tot uoe-
datoe si Kedoeptoriu „Gcedetei Transilvănniei“ , si asâ în cipul acesta
a lucrat de’ n toate puterile si cu toatoe întelepcunea spre desceptoe-
cunea si loemuricunea cunsciintei noecunale, spre demustrcecunea si
apoeroecunea drepturilor noecunii rumîne. Asemenne a cuntribuit si la
înfiintoecunea „gimnasiului rumînesc de’n B raşov ", carele roespînde-
sce cultura la fii noecunii de’n pcertrle roesoeritenne alle Ardealului.)
 §• 13-

Orfelinul.

Gram în sînul mamei, în bratu de fericire,

Surcell lîngce trupinoe, de tatoe apoerat,
Si dulce-mi fu vieata, firutul ast suptire,
C’a rellelor desfrîne puţin m’ au atoecat.

Esiam foeroe suspine, întram rîdînd în caste,

De roata cea foetaloe a sortii nu visam;
Eram voios ca mîellul, dîmbiam, la toti la masce,
Si nici un poer de’n capu-mi soe cadoe, nu vedeam.

Cînd tatcel mieu cu fruntea în crete strîns toeiatoe:

„A sculta, d ra g a ! “ -mi dise, „eu astoe-di pot, soe moriu,
Soe mor, numai naecunea sce-mi fioe liberata ! “
Si trupu-mi amorţise de fricoe, de fiori!

„A scu lta !* -m i dise aspru; „eu merg la boetoelie,

Dusmannul limbei noastre, tirannul taioe tot!
A h ! astoe-di moriu mai bine, decît earoe ’n scloevie
Sce-ti duci si tu vieata, Rumîne strănepot!

„ Nespusa suferinţa, ne-a apcesat cerbicea;

Am fost troetati ca vita, noi sînge de e r o i!a
îmi mimoeroe pe-un Mircea, Mihaiu Corvin de-aicea,
Pe-un Stefann, c e -i dic Mare, de vitoe ca si noi. —

Dar’ eacoe sî roesunoe un bucum cu toerie;

Moe strînge coetroe pieptu-i, ce colcoeiă de f o c ;
„Moe duc’, “ îmi dise: „d r a g a ! s a sfcerm cea tira n ie!
Vîrtutea-ti dea fericea , si domnul tata ’n lo c!“

în cea di bloestoematoe eu fusem la privire,

Cum sâbiea tirannoe pe tatce mi-a toeiat;
T ot diua aceea-mi stinse si mamce si nutrire:
Sudoarea, ce poerintii eu greu au adunat.

Ceream si dela fere mîncare, ajutoarie,

C’ asa-mi spusese tata si Romul înc’a fost,
Dar’ si elle fugise de mare ’nfiorare
Si nime de subt soare nu da de poesul nost’ .
 Plîngeam de soartea mamei profund în supoerare,
Coeutam în gur de mine, un tatoe unde-ar fi?
Strigaiu cu geanna udoe: „ah m am a! de mîncarel
O f! frigul cum. mce taîce, si cine m’a ’n ca ld i?

Seeatu-ml-a isvorul de lacrimi, ce-m i cursese,

Si vorba-mi înnecâtce tot n’afld ajutoriu;
Descultu eram, si ceriul vesmîntul îmi fusese,
Cînd Domnul cell de’ntr’însul emise glas de’n nori:

„Mai rabda jertfce v i a ! nued nevinovata!

Cosei u i-te răsăritu l, cum luce de-aurori ;
Tati buni, delosi s’or fa c e la cei să ra ci de tata,
La cei f o r a de mume s’or însoţi surori.“

Vcedui si scris pe lunce, lucind „Reuniune,"

De-a cresce orfeline, de-a ajuta sceraci,
Si multe dame ’n guru-i, tinînd ceresci cunune,
Asâ vor fi a ce lle a ?— Tu, Doamne! toate faci!

Si ’ n medu de desperare sîmtiam uoe mîngoeiare:

Moecar’ „Reuniunea" pe sora-mi v’ ajută!
Strigaiu îndatce; „D oam ne! trimite-li putere!

C'a noastra soarte nime nu sîmte-asă de tare

Ca mamele, ce firea cu mila le-a ’ndestrat;
Sa fia a lor dorinţa fîntîna de-ajutoarie! !
Ca mama fericirea în nătii a poestrat! “ —

§• *6-

Bloestcemul mamei melle.

1. Blcestcem pe-ori ce fiintee, ce-si neag’ a sa nceturoe.

Cînd blâstoem, nu-i seutintee la nime pe poemînt;
Ci blăstoem peatra ’n mare si scopulii ’n strîmturoe
Si tot, ce ’n gurul nostru, nu crutoe ce -i mai sînt!!
Asă prorupe mama
De viscoli, de fiori
Crucitce, cerînd sama
La fete si fecori;
2. De-a atoecat pe fiiu-mi a furiei coepritoe
Si simeti'ea sacoe, la rceu l’a amoegit;
De-a tras uoe ocituroe vr’uoe hidroe soe-1 îngitoe,
Sce-mi riimp, all floricellei pocal spre frupt goetit,
Tirannul, egoistul
Si mama de’ ntre coei,
Şdrîntosul, antecristul
Si cftî atomi si smei:

3. Soe cade depe oase-i bucoeti de corbi scobite,

S celet soe se înnalte de’n cercul poemintesc;
Soe-i fioe ’n aer patul tot sus la simetie,
Cu îngerii rebelici de mînoe soe-1 privesc:
Surgiun de libertate.
De pătimi sfoesiat:
Scloeveascoe cu dreptate,
Etern înccetusat!

4. De pleac’ uoe barcoe mîndroe, siineatoe ’ntr’a fortunei

Rotite, ce de vînturi, de juguri o-au ferit,
S’ atace-a mea luntritoe, ce poartoe cipul Bunei,
Ce marea si poemîntul mai tot le-a cucerit.
O blâstoem, fîoe pradoe
Delfinilor în moeri;
Ea portul nu-si mai vadoe
Supt a furtunei seri!

5. Atomii foeroe suflet, ca vulpea şireta®,

De-atac’ a mea onoare si numele ce-1 p ort;
Negresce-a mea noecune cu cuget soe nu ’nviie
Defaimoe pe moertirul, ce sîngeroe si mort;
Drept bloestoem: soe disparoe
Ca fumul de-ori ce vînt;
C’ antropofagul n’ are
Neci pescerl — supt poemînt!

6. Un jude, ce cotesce all’ fiilor suspine,

Protege pe şiretul, ce vre a-i proepoedi,
Cînd scoate judecate de’n pungi, ce sînt mai pline,
Nevrînd a sci, coe Domnul: dreptate vre a fi:
Soe-i sugoe şerpii crudul,
Tirannul sînge ’ ndat’,
Nici nord, nici vadoe sudul
De Minos judecat.
7. De cuget® ’n rreint® tirannul cu putere,
S’ ascut’ a salle foarfeci de crudul mieu diamant,
S<B-§î taie, de-unde poate, din bunul mieu, avere,
De care însetead® ori ce despot secant:
Ca Tântal soe mi-o pat®
De pofte cruciat,
Ca Sisif pron pe fat®
De stînc® trierat.

8. Cînd v®d pe lipicosul, c® prod® pe-all s®u singe

Si stima-mi tot de-u® dat® — ell lud® încarnat
Cu trei arginti îl vinde, cu hul®-l sac®,-l stinge;
C’ a dat de-un os, ce-1 roade, s® musce ne’ncetat
îl bldst®m, ca s® pat®,
Ca vulpea sc®rmînat,
Nici gîdea ’ntr’a lui fat®
Nu caute, c ® -i precât.

9. Tot fiiul, ce ’n fortun® îsi uit® de-a sa mam®,

Perfid în goan’ o las®, simetul euist,
Si braţul s®u în lupt® de’n soartea cea tirann®,
S’ o scape, nu-1 vîrtesce în viscol de-anticrist:
De fiiriea lupin®
Cu dintele ’nsretat,
De prredi frer’ nici ure vin®
S® piear® sf®siat!

10. Avutul, ce nu-si scie prisosul de’ n comoar®,

Ce-ascunde si denariul în lada cu rugini,
Si fruntea’n crete-o trage sreracului s® moar®,
Nici vre sre pun’ u® jertf® si tremur® de’ n mîni,
Lffitit de foame piearre,
De tremure muncit;
La fere de ocarre,
Mamonei c’ a serb it!

11. Si-avutul si sreracul, ori serb ori rege fire,

De-si trage si denariul dretoriu spre-a r®sculă
De mult creduta mus® di’ n vatra str®buni®,
P®ladiul fericirii, de sclavi, ce ne-a sc® pă:
Devin® sclav în lanţuri
De gît si de picor
în temnitffî la sânturî.
Lipsit de-all lumii sbor.
12. Of! furul de-ori ce plasoe, ce-apasce si despoaice
Si secerce cu sîla de’n holdce-mi spicuind;
Pismasul rceu Ia cuget, coescatul în nevoie,
Limbutul ce se ’ngrasce pe fiii-mi clevetind,
Contrariu ’n lucruri sînte
Mujicul împietrit,
Covica vrînd sce-mi cînte
Cce binele-a perit;

13. Coruptori de nepoate si cînî bcetrîni curvari,

Beţivul, fceriseul prea sînt, de spuri moerit
Cu Vinerea si Bacul, cu Mosiu sotiari,
Ce dceul au în vintre pre buni i-au mcertirit:
Pe mam’ o doare tare
Sce-si blasteme-ai sceî fir!
Blesteme-se ori care
De fapte-si: judeci vii!

14. Serbilul, ce nu scie, de ce e legea ’n lume,

Si-a ei vceloare-o uitoe, tîrîndu-se la voi,
Cufundoe ori ce lege, cu mari svontate nume,
Ccelcat, neci glas de broascce nu tipoe, ’n ju g de boi;
Sce fice ’ncai supt frunte
Scobit si de lumini,
Sce cadoe, pe-ori ce punte
Cunduce miei blcejini.

ÎS. Esci om cu fruntea naltce, mennit sce cauţi la soare

Mennirea-ti: „fii fer ice , fii liber de amar;*
Esci floare ’n primcevara vietei de amoare,
înscrisoe cu-all tceu nume, Rumîn, sub soare rar.
Inaltce-ti fruntea, frate!
Cce umbra-ti va urmă;
Sce fii si tu ’ n dreptate
Fee, lucrce, nu ’ncefâl

16. Dar’ blâstcem ipocritul, bigotul cu reeintee

A h! bla'stoem feeriseul scloevit de interes,
Ce-mi pune sarcini grelle, desbince în credintce,
Pe fraţi îi face tigri, ce ’ntr’ una au proces:
In^ foc, în luptoe sîntee,
In viforosul tîmp;
Vai vouoe! ce osîndce —
Pe-a libertcetii cîmp !!
17. Poemîntul sub picoare crepat, restrîns d e-u a datoe
Soe ’ngitoe camilionii, ce uitoe de ’ntroetiri;
Coe pe’ntru-a îudii pungoe jertfesce fii si tatoe
Si ’ mparte-a lor putere cu-a salle uneltiri;
Aci nu face, Doamne!
în dreptele-tl rnîm'i
Alegeri de persoane;
De vermi soe moaroe v ii!

18. Aci oftînd,, de’n oci-i moergelle argintie

Udau pâlida-i fatoe, de somn îndelungat:
„O h ! mai dise-uoe datoe, „fiii fr a ţi foer’ siretie/ «
Foetaloe-i si-urma sortii la pesci, cînd ei se bat.
Pescarii stau la scelle (voelcelle)
Si cursa ’n tiirbed p u n !
Bloestoemul mamei melle,
Perfidilor detun! —

XI.
Ioann Negrutu (1 8 1 7 — ).
(Fiiul preutului Grigoriu Negrutu seau Olteannul, s’a noescut
la 30. Januariu 1817, în statul Sucutard ori Sîn-Gutard în ţinutul
Dobocei în Ardeal. Cursul stiidielor începoetoarioe si-l’a foecut la Clusu
în scoalele normale coetolice unguresc! în annii 1826— 1830; ear
sciintele gimnoesiale, filosofice si celle teologice le -a învoetat in scoa­
lele. noecunale rumîne de’n Blasu în annii 1831— 1842. Dupce mintui-
cunea stiidielor a fost rînduit Profesorîu la întîia clasoe gimncesialce
de’ n Blasu 1843— 1845; dupoe aceea Profesorîu de fîsicoe acolo-si
1845— 1847; coetroe capoetul acestui ann de’n urmte se trimese ca
poeroc si Protopop la Clusu, care deregoetorie o purtaj cu delul cell
mai neadormit 1848— 1862, în care ann se alese CtEnonic, adecoe
Cunsiliariu la Cunsistoriul metropolitann rumînesc de’n Blasu. In tot
decursul deregoetorie! salle profesorale a desfoesurat lucroetivoetatea
cea mai neadormitoe pe’ntru noeintoecunea si înfloricunea sciintelor i
delul cell mai fierbinte pe’ntru întemeioecunea relegiosoetcetii, morffi-
letoetii, noecunoeletoetii în î'nimele învoetoeceilor soei si p e’ntru lumi-
noecunea mintii si a cunsciintei acellora cu radele sciintelor, ce le-a
propus, cu scop, ca asa soe dea bisericei, noecunii si patriei rumîne
la tîmpul soeu boerbati învcetati, relegiosi, morali, ncecuncelisti, delosi,
 cunscecratj cu totul spre noeintoecunea fericirii publice noecunale. Ca
Protopop lucrai de’ n tot sufletul cu acella-si del neadormit spre în-
fiintoecunea scoalelor. poporale soetenne în Protopopiatul soeu, si a
tuturor asedoemintelor de eulturoe si propoesire, si stoerui' la locurile
cuviincoase pe'ntru încuviintcecunea coetedrei de limba rumînoe la
scoalele de’n CIusu, si a sotietoetiî rumîne de lepturoe acolo-si.
Pe’ntru ăsfeliu de del aroetat pururea în faptoe pe’ntru noeintoecunea
culturei si a fericinteî noecunale avu de a suferi prigonicuni cumplite
pela annii 1848 si 1849, asă cît eră soe patoe moarte de mcertir;
provedinta însoe îl pcestrde spre lucrare mai departe în viea Domnu­
lui si a noecunii rumîne.
Dela ell avem pînoe acum produse literarie tipoerite urmoe-
toariele:
1. Groemâteca limbei rumîne, Iucratoe în limba ungureascoe, tipa--
ritoe la CIusu, 1852; — a doua edoecune, 1862.
2. Coetecism creştin, pe’ntru scoalele rumîne poporenne.
3>. Istoriea biblicoe pe'ntru scoalele rumîne poporenne.
4. Aritmetica p e’ntru scoalele rumîne poporenne.
5. Abecedariu rumînesc cu litere loetine.)

§ . 17.

Insemncetatea asoticecunilor pe'ntru nceintoecunea

litercetureî si a culturei noecunale.
(Cuvînt rostit de coetroe Ioann Negrutu, Protopopul la descisoecunea
sotietoetiî rumîne de lepturoe de’n CIusu în annul 1861.)

1. Prea stimati Domnî! Cell mai învederat semn, de

pe care se poate cunoasce nobiletatea si preferinţa omului la­
ice nu numai cu cellelalte fcepturi nercecunâvere, raa fatce si cu
uce fiintoe rcecunăvcerce, dar' necultoe, e literatura , e, dic,
cultura geniului si a spiretului s<eu cellui dein, am dis dein,
p e’nti’u cce acesta e tipul si asemcenncetatea lui Dumnedeu,
dupoe care se poate dice cu tot dreptul si despre popor.
De'n litercetura, carea e rcespiccecunea credincoasce a
ideilor si a cunoscintelor cellor nalte, ce si-le cîscigce un po­
por pe cîmpul speriintei si între marginile moroeletcetii, trebuie
sce cunoâscem ciar pre popor; litercetura darce e icoana, e
oglinda credincoasce a unui popor. De si omenimea e vecîce,
si începuturile cultureî cam de uce datce cu dînsa; dara lite-
rcetura e proesinta si produsul mai tîrdiu all geniului si spi-
retului omenesc.
2. Fost’au în lumea vecice mai multe popoarce, culte
mai mult mai puţin, carile atît în sfera literarice, cît si într a
artelor pre'n măreţele produse alle geniului si spiretului sceu
aii strălucit înnceinlea cuntîmpurannilor scei; însoe nece unul
de’n acellea nu ni-a lcesat vre uce literatura propria mai
înscemnatce pînce la Greci si la strcebunii noştri Romannî.
Aceste doue popoarce însufleţite de întusiasm pe’ ntru
tot, ce e frumos si înnalt în lumea idealce, pe cit au sciut, sce se
foloseascce cu sciinta omenimii de înnceinte de elle, pe atîta au
strcelucit înnceintea lumii pre'n produsele celle mari alle geniu­
lui si spiretului lor.
Aceste doue popoaroe pre n literatura lor cea clasic®
vor via în etern, si numele lor împresurate de nimbul g lo ­
riei se va rosti tot de-a una cu ştim® si cu pietate.
Liter®tura lor a fost pe utru toate popoarcele, ce aii
presit în urma lor pe teatrul lumii, un isvor nesecat, de u care
-si scoteau cu folos trebuincosul material pe’ ntru depliuicunea
cultureî si înavuţirea literffitureî lor proprie.
3 . Ce se tîue de literatura poporului nostru rumîn,
adus de împaratul Traiann în aceste parti alle Europei, cuno­
scute în istorie pe atunci sub numele de Dâciea, nu e nice u a
îndoeala, c a a adus cu sine, precum toate dâtinele si toate
riturile gentilîcie, pastrate la noi cu scumpatate dela părinţi
la fii pîua în diua de asta-di, asa si vestita literatura a stră ­
bunilor sai de’mpreuna cu limba si cu scrisoarea, ce o folosesc
ceialalti Romannî ramaşi la Roma si în toata Italica. Spre
adevericunea astei dise destuii de luminate ni pot serbî în-
scripsunile celle nenumarate, ce se afl® taiate in marmura si
se sapa de'n pamînt pîna asta-di, mai vîrtos în Ardeal si în
Bannat, carile toate sînt scrise în limba latine si cu litere
latine.
4. Deci dara poporul rumîn de'n îmbe Dâciile s a folo­
sit cu limba si literatura la tin a a străbunilor sa i, si âdeca
Rumîniî cei de’n Dâciea Aureliannoe pînoe în veacul all XL, ear’
cei d e n Dâciea Troeeannce pînce în veacul all X V .; ce s’ar
pute adeveri sf cu scrisorile si documintele istorice depe acel­
le timpuri, deacoe acelle scrisori si documinte nu s'ar fi de-
prcedat si pierdut cu totul Ia ocupcecunea cetcetii Acrida pre’n
Bidoentini în veacul all XI., si la luoecunea cetoetiî Trinoviu
pre’n Turci în veacul all XIV., si deacoe, ce e mai dureros,
fcencetismul relegunariu atitat Ia Rumîniî de preste Dunoere
pre n Mihaiu Cerulâriu, Poetriarcul Constoentinopolei în veacul
all XI., si nutrit pre’n Leu, Metropolitul bulgar de’n Acrida,
n ar fi adus pre acei Rumîni pînoe Ia culmea roesbunoerii asupra
a tot, ce eră loetin, si deacoe în urmoe acell foenoetism, reatitat
de îiou Ia Rumîniî de’ncoace de Dunoere în veacul all XV.,
dupoe sinodul dela Florenţa, pre’ n Teoptist Bulgarul, Metropo­
litul Moldăviei, nu ar fi deproedat si ars depre’n biserici si
arhive toate documintele, ccertile si Scriptele, ce erau scrise în
limba strcebunce lcetince; si ce a fost mai dureros si mai stri-
coecos încoe p e ’ntru Rumîni, eră, coe pe'ntru nespusa urce, ce
o aveau coetroe cei de relegunea apuseannce, au scos de’n b i-
sericce limba lcetince, si nu sce-si întruducoe a sa proprioe, ci
au intrudus cea vecice slcevoannoe, ne’nteleasoe de coetroe neci
un Rumin, carea a domnit în biserica si în politica Rumînuluî
într’ un rcestîmp de 204 de anni, si pre’n aceasta s’a ucis cul­
tura Rumînuluî, i s’a nimicit propoesirea, si s’ a adus întruoe
stare de amortealce asemenne cu moartea; pe’ntru coe precum
trupul foeroe suflet e mort: asă e moarta si uoe ncecune foeroe
limbce si foeroe Iiteroeturce!
5. La aste foetaleteti grelle si triste, înşirate pînoe aici,
si Ia aste ccetoestrofe de nefericire alle Rumînilor de’n îmbele
Dacii, li s a mai adaus spre ruinarea lor încoe sf acea tînguf-
vcerce tîmplare, coe uoe parte de’ntre dînsiî a coedut sub cum­
plita vargoe a foetcelismuluî si despotismului turcesc, ear’ uce
parte sub nesupurtâvcerul ju g all feudcelismuluî (boeresculuî,
îobcpgieî) despotic, de’n care numai cu greu s’ a putut eluptâ
în parte de la 1848 încoace la uoe stare ce-va maî fcevoritivoe.
Cine nu se va înfiora, cumpennind cu uoe judecata dreapta
aste ccetcestrofe de suferintoe alle Rumînilor, minndu-se, cum
de aii putut soe se sustînce pînoe acuma ca Rumîni, poestrîndu-
si cceroepterîu 1 soeu rumîn, limba sa proprioe si toate datinele
eredite dela stroebuniî soei Romannî?
Dar’ sce loescem trecutul cell atît de trist si de fcetal
pe’ntru noi, învoetînd de’ntr’însul, ca de'ntr’uce scoaloe plinoe
de dureri, de suferinţe si de speriinice amarce, si sce folosim
tîmpul de faîce cu demncetatea, ce ccercepteresce pre Rumîn, ca
strcenepot all fceimosului popor Romann. Acum, multcemitce fice
ceriului, s’au sfcermat coetusile feudoelismului cellui despotic,
si pre’n aceasta s’a înfrînt si cerbicea cellor, ce ni puneau
stăvil ce în callea cultureî poporale; callea la culturce stoe astoe-
di fioe-cceruîa descisoe, numai voe hotoentce, de a se noeltâ pre
sine la aceea se poftesce dela ori-care Rumîn, care fiind pre’n
foetceletcetile timpurilor trecute despoiat de toate drepturile
politice, a avut de a suferi si în privinţa stcerii salle mceteriale
mai mult, decît ori-care alt p op or; de aceea, fiind lipsit de
mijloacele mceteriale, nu poate cuncurge, asemenne altora, la
înnoeltarea locaselor cultureî si litercetureî salle ncecunale cu
sume de banni înscemnate. Cu toate acestea, deacce mai multe
voelcelle, mai multe rîurelle mici fac un rîu mare, care poar-
toe pre fata sa nceî (corcebii) înccercate cu tot felîul de lu­
cruri folositoarîe omenimiî: au nu asemenne de’n crucearii
noştri adunaţi la uoelaltoe va soe creascce cu tîmp un fund
înscemnat, care deacce se va întrebuinţa si folosi cu scum-
pcetate si cu întelepcune, poate în scurt tîmp soe ne dea
mijloace de ajuns spre a ne acoperi mcecar celle mai nea-
poerâvere lipse în sfera litercetureî noastre. Noue darce cîar
de’n acell punt de vedere, coe nu putem dispune preste su­
me înscemnate de banni si preste averi mari, prisositoarîe,
carile pe'ntru ori-ce ncecune sînt tot atîtea mijloace neapce-
râvere spre deplinicunea si înavuticunea litercetureî, ni este
de trebuintoe ^neîncungurâverce asotioscunea puterilor atît a
cellor mceteriale cît si a cellor spiretuale.
6. Putem dice, prea stimaţi Domni! cce în timpurile
de fatoe nece un popor, nece uce ncecune nu poate pe cîm-
 pul si în sfera literoetureî sce propceseascce cu sporîu dorit,
deacoe însii singurateci, elemintele, de’n carile e cumpusce
ncecunea, nu-sî vor uni în asotioecuni puterile salle mcete-
riale si întelesuale, pen’tru coe numai sîngur asotioecunile
sînt mijloacele celle mai puternice alle civiliscecunii si alle
propoesintei. Pre’n asotioecuni seau unirea puterilor moeteri-
ale si întelesuale, ţintite spre imul si acella-si scop, s’au
pus în lucrare cu urmare bunoe, si s’au adus întru împli­
nire celle maî multe lucruri moerete, privite dupoe folosul,
ce-1 aduc omenimiî, nepretufvere, precum : drumurile de
fie r ; telegraful eleptric; tunellele prin celle maî adinei
stînci alle munţilor; ceenneslisarea rîurilor, si alte produse
asemennî, carile înlesnesc într’un mod mirâvcer ducerea eco­
nomiei si a comerţului, înnoeintarea si'deplinirea artelor si a
literoetureî, foeroe de care cultura si civilisoecunea Europei
s’ar fi întîrdiat poate cu sute de anni; — pre’n ajutorîul aso-
tioecunilor celle maî culte si maî civilisate popoaroe alle lu­
mii de’n veacul acesta luminat, precum : Frîncii, Germînii,
Ingliî si Itoelianniî, au ajuns la celle mai însoemnate coepitâ-
luri de bannî, cu carii, înfiintîndu-si asedoeminte liţerarie, st
filantropice, sî-au cultivat limba si si-au deplinit litercetura
lor proprioe cu urmare si sporîu asâ de frumos, cît produ­
sele lor liţerarie se privesc de modell de imitoecune pe’ntru
veacul de fatoe. Dar’ ce soe mergem mai departe lâ alte po­
poaroe întru cercarea esîmplelor de imitoecune? Soe cceutem
aci numai în gurul si mijlocul nostru, si vom aflâ, coe fraţii
moegari numai dela annul 182S, cînd nemuritoriul lor boer-
bat Stefann Se’ceni a dat în interesul literoetureî pe sama
sotietoetiî erudite moegare de’n Pesta tot venitul annual de’ n
domfniile salle, coeruîa îî urmaroe apoi sf altî boerbatî delosî
pe’ntru binele noecunii salle, sî-au înavutit litercetura pînoe
la acell grad de deplinoetate, cît scrierile si produsele lor
liţerarie li fac onoare înnoeintea lumii culte si.civilisate.
Noi Rumînii în cultivcecunea si deplinicunea literoetu-
rei noastre noecunale avem esîmplu de imitoecune destuii de
învederat în stroebunii noştri Romannî, în fratiî Itoeliannî,
Ispannî, Frînci, si în alte popoarce de origine romannoe,
precum sf în Germîni, si de uoe datoe avem litercetureie lor,
ca un mcegcedin plin de nutremînt spiretual.
7. Deci, prea stimati Domni! noue încoe nu ni roemîne
altoe d«Etorfe mai sîntoe si mai întetitoarioe de împlinit, decît
ca cuntribuind cu puteri unite în folosul literoeturei noastre
noecunale, ce ni prisosesce de'n abundînta mimei, ca sf vee-
duva de’n scripturoe, eei doi boennuti, sce ne apucmm a pune
temeîu sotietcetii rumîne de lepturce de aici de n Clusu, pe n-
tru a coeriia întoerire, precum voe veţi aduce aminte s au
foecut, încoe în annul trecut, paşii cuviincosi la înnaltui gu­
vern c. r, de coetroe carele, multoemitoe fice ceriului, s'a sf
întoerit de’mpreunce cu stoetutele ei carile indatoe se vor
sf cetf.
Mce bucur, si de uoe datoe moe tîn cell mai fericit, coe
mie mi s'a dat cîmp si occejune de a descide astce sotie-
tate de lepturce, doritce de mult, pe carea p re n aceasta o
sf deciar de descisa între lacrimi de bucurie.
8 . Nu pot, prea stimaţi Domni! ca cu astoe occejune
soeiboetoreascce soe nu-mi descopcer în numele prea amatei
melle noecuni, carea se bucurce de astoe întreprindere mult
folositoarioe a fiilor scei, cea mai profundce multoemitoe coetroe
prea .Sînîfile Salle: Domnul Metropolit si Domnii Epfscopi
rumîni de’ n Ardeal, pe ntru poetronatul sotietcetii, ce au bi­
nevoit a-1 primf asuproe-si, precum sf coetroe prea stimaţii
Domni înteleginti ai noştri de aici de’n Clusu, pentru ne-
pregetul si întusiasmul, cu carele s'au apucat de au pus in
lucrare toate mijloacele, ce li-au stat în dispuscefiune, spre a
aduce astce sotietate în vieatoe. Speroem, coe astce sotietate,
precum a avut început îmbucuroetoriu sub grcetioasa cundu-
cere a prea Sîntfilor Salle Domnilor Poerinti Epfscopi, asă
sf pe viitoriu în tot decursul esistintei salle va sce fice b i-
necuvîntatce de Dumnedeu, aducînd în folosul literoeturei
noastre noecunale rumîne rcesultatele celle mai dorite. Soe
troeeascce sotietatea! soe troeeascoe Pcetronii si întemeioeto-
ril ei!
Obserboecune. La astoe cuvîntare adauge D. Iacob Muroesannul, Re-
doeptorlul Foii pe’ntru minte inimoe si literoeturoe dela Broesov
urmoetoaria obserboecune prea frumoasoe si prea mult însoem-
noetivce:
- „ S i noi mai adceugcem: Sce trceeascee toti aceia, carii în
sînul s i gurul soeu vor fa ce asemenne, s i nu vor sede cu mî-
nile în sîn spre dăuna luminaerii ncecunii!! ! Âsfeliu de sotie-
tceti sînt demne de numele, ce poartoe, fiind coe în elle se be
spiret întelesual, ear’ nu numai de cell ce curge pre'n tevi si
arfietesce mintilc.“

XII.
Grigoriu Micuiescul ( 1817 — ).
(Noescut în C em eti în Rumînîea într’ all doilea decenniu de’n
veacul XIX. Studiele si-le-a foecut în patrie-si, dupoe a coerora mîn-
tuire a fost tot în deregcetorîi de alle guvernului; la 1857 a fost
deputat Ia adunarea generaloe asâ numitoe ad-hoc d e’n partea jude­
ţului Mehedinţilor; dupoe aceea deputat la adunarea alegoetivoe. A scris
putîn, însoe bine, precum este sî poesfea titulatoe: Uoe noapte p e ru­
inele turnului Severinului.)

§. 18.
jwr

Uce noapte pe ruinele turnului Severinvluî.

„ S i ’ntocmai cum poestoriul, ce îmbla pe. cimpii,
La adoepost aleargce, cînd vede vijelii:
Asă si eu acuma în viscol de dureri
La voi spre usurintoe cu triste viu p ă r e r i ! “
C îrloavtn.

1. De-asupr’ astor ruine stroeluce lunoe plinoe

Ca lampa scepulcraloe, ce arde la mormînt.
De’n stelle scînteeadoe luminoe dulce, linoe,
C e-acopere cîmpi'ea c ’un alb, frumos vesmînt.

2. Alinoe-ti putîn cursul, s’asculti prea slaba-mî voce,

Si sacra mea cîntare, rîu mare, moeestos!
Cîntarea mea e trist®, ca geâm «tul feroce,
Ce-a scos Rumînu-adesea în tîmpul dureros.
 3. O ! Dunoere boetrînoe! tu scii, asâ dar’ spune-mi:
„C e fa p te strcelucite p e tarm u-ti s ’au sarbat?
Ce-am fost uwdinioaros? si astoe-di ear’ ce sintem?
Traiann ce-a fo s t? enn spune-mi, acell mare ’mpcerat

4. Cîmpie „Severince! “ cîmp r anumit de lupta,

Cînd Ruma era 'n floare, cînd n’aveă alt rival;
Cînd Ruma se ’nvascuse în glorie mai multa:
Aici, p e aste ctmpuri, a ’nvins p re Decebal!

5. Pe Dunoere atuncia Troeiann foecu uoe punte,

Ai cceriîa stîlpi si-astoe-di, în cursu-î furios,
Dupce atîtea veacuri ni-aratce a lor frunte,
Cînd apa e scoedutoe în tîmpul secetos.

S. Uimiţi atuncia Dacii, l’aceă mare minune,

Scegetile-otrcevite in rîu le arunci,
Voedînd cum elemîntul puterii se supune,
Si cum artistu ’n pace la operce-si lucra.

7. Trofeele de-atuncia si adi încoe vieadoe,

Si par c’ar vre soe dicoe cu marele Troeiann:
„V irtutea cea romanna d a r Dtinarea ’nfrîneada:
Supune-te rîu mîndru sub jugul de Romann!

8. Pe podul ast gigantic pcesind învingoetoriî,

Intîia colonie aici o-au asedat:
Aici, pe-astoe cîmpie, cum spun toti scrietorii,
învingerea totaloe, aici s’a celebrat.

9. E plin aici tot locul de urmele romanne,

De lucruri veci, monete de’n tîmpul cell foeimos:
Sub tot firul de earboe pre’n ţarine profanne
Voed cîte-uce picceturoe de-un sînge glorios.

10. C’ai Dacilor duci gata erau ori cînd sce moaroe
Si pe’ntru a sa taroe sf pe’ntru libertate:
Romanne cete multe ei crunt le decimaroe,
Broevînd cu vitejiea romanna ’ncumcetate.

11. Ma ultima lor oaroe de-atunci încoe boetuse!

De-aicia în tot locul Troeiann fu vingoetoriu:
De’ n Tisa pînoe ’n Nistru peri Dacul, se duse,
Sau decorde la Ruma cell car triumfoetoriu.
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. 7
12. în Ruraa pînoe astoe-di coloana cea troelannoe
Arat® aste ’nvmgerl pe ea afund soepate:
Cum Dacii ’n fuga mare se duc cu marc spaime»
Mînînd alle lor vite în locuri depeertate.

13. Cum Dâciea deseart® cu cetele romanne

De’n toat® ’mp®r®tiea curînd s’ a ’mpoporat;
Dar’ nu erau cu totii fii legii cei profanne,
C’ aicia creştinismul pre’n ei s’a propregat.

14. De Petru si de Paul colonii botedati,

înfipser' aici crucea, n®ltînd lui Crest altarie
Cu sînt® crestineasc® moral® îndestrati;
D e -a tu n c i c ia r a s p ira r ® la b u n v i it o r l u m a r e .

ÎS- Cît fuser® sub scutul de acer® romann®,

Avur® dille line; adese de’ntre ei
Au dat împ®rati R um ei; si Dâciea Trffiiann®
Se guvern® de Cesari tot de’ntre fiii s®i.

16. Dar’ cade ’mp®r®tiea: colonii strîmtoriti

De barbari ap®rar® si scumpa-si libertate,
Si dâtine, si limb®; în urm® p®r®siti
Cu propria-si putere tîn singuri piept la toate.

17. în r®s®rit ei singuri de-origine l®tin®

N’aveau neci u® scutint®; si fra ţi d e-acella-sî sînge
Luptaras între sin e! c® ci întriga strffiin®
îi desbin® atuncia, ma nu-i putu înfrînge.

18. Popoarffile vecine pre’ n falsa lor purtare

Ffficur®, ca Bumîniî s® n’ aib® aliaţi:
Asâ pe nesîmtite c®dur® ’n trista stare,
Pe rînd ca s® se vad® cu toti amerintati.

19. C®ci trei dusmanni de-u® dat® cunspir® a lor moarte,

Cînd Gali-ItffiUennii, ce-s fraţii lor de sînge,
Steteau în nep®sare; Polonii lâcomi foarte
Cereau ca s® -i supui®, voiau de tot a-i stinge.

20. Ciar Ungurul puternic, ce are origin®

Str®in® ’n Europa . . . tîrdiu . . . a decierat,
C® brav este Rumînul, c® scie ca s® tin®
Sîncer® aliani®, pre’n care-ar fi screpat.
21. Ungariea la Mohacu, ne-avînd pe alt Corvin,
îsi pierde libertatea, si sub un jug de fier
Gemea demult acuma, cînd un mcertir dcein
Veni s’arate lumii, „ c ’ai Rumeî fii nu p i e r ! 11

22. Nu pier! c® ci îi asceapt® uoe soarte mai ferice,

Pe care-o goerînteadoe mreretele vîrtuti!
De uneltiri stroeine ei pot cu falee dice,
Coe sciu ca soe triumfe, cînd ciar se par boetuti.

23. Mihaiu veni ’ ntre dînsii, trimis de provedintoe;

Veni, si sub un sceptru pe toti vru a-i uni;
Veni, si pre’n brrevur®, devoteemînt, prudint®
Regenerde Rumînii; pe-apresretoriu strivi.

24. Sub dînsul toti Rumînii, sumeti de all lui nume,

La glasu-i alergaroe în lupte a se ’ntrece,
Fcer’ a coetâ la numcer, pre barbar a roepune:
„ Catlugcerenni-s mărturi, cce unul bate dece / “

25. Cînd se ’nturnâ de’ n lupte, Rumînul arata

Adînce cicoetrice, ce-avea pre pieptul soeu,
Cu dreaptoe sumetîe învingerea-si spunea:
„ O ! sînte decoraţii! ce mult voe ador eu / “

26. Voi numai, voi nu sînteti cu platce coepoetate,

Cceci singurce broevura vce scie merită;
Neci rănguri, ce adese trcedarea le împarte:
De-aceea p e dreptate eu sciu a v’ admiră/ “

27. Aceste mari triumfe poegînii n’au uitat;

Creştinii le admir®, c® elle-ar fi de sus;
Europa le cunoasce; Rumînii le-au cîntat; —
„D ar’ steaua Rumîniei, lucind a si apus! . . .

28. Colo . . . în cîmpul Turdei, coedu, eroul nostru ! . . .

Nu ’n fruntea ostii salle, de carea-i adorat;
Ccedu pre'n tîlhcerie, uns de ccetr’un monstru :
De-un ungur fcerce lege, de „Basta“ cell spurcat.

29. Trecur® doue veacuri decînd Rumînii singuri,

Plîngînd pre Mihaiu bravul, îl cat® ’ n ori-ce loc,
Si bla8t®m® pre Basta si blâst®m® pre Unguri,
De-atunci si pîn® ast®-di cu lâcrime de f o c !
30. Muri, vai! în clipeala, cînd- cîar era sce vadce
Provintele rumîne sub braţul soeu dffiin! |
„A ceriului mînie p e ( vîndatori) sce c a d a !
A ju n ga -i urgisinta martirului, creştin!

31. D e’n giara tircenniei curînd neci cum nu scape!

Si cînd îsi vor încrede amara, cruda soarte
La dictatori f o i a m ic i: aceştia sce li sape
P re’ntr'ua tradare neagra la toti amara moarte!

32. Dar’ i-a ajuns de-acuma prea dreptele blcesteme:

Coeci eatce-î la V ilâgosu. . . de tot s’ au umilit. . .
Si capii lor aicia fugirce de coetenne,
Ca Mâriu în Coertago e’un lâure pcelit.

33. Ca Mdriu în Coertago asii cat® ’n ruine . . »

Cceci peste munţi Rumînii soetul de venetici,
Sa;tul de apcesare de’ n eîmpi si de’n coline
ScEriau la ei, ca lupii, sce-i vadce fugceriti.

34. Vor pomennî de Iancul si ei, si-ai lor nepoţi!

Ear’ voi, ruine sacre, a gloriei uitate,
Pe cînd voe privii Cosut si Bem, Mesârosu, Perti,
Spuneti-le, cce ’ n lume e totul vcenetate!
r
35. „DeSertacunea lumii pe fru n te-v a e s c r is a !
Sub scoarţa cea bcetrînas de mult o am aflat
Pe musciul, ce vae’ncinge, cînd stnguras aprinsm
Strceluce steaua nopţii p e cîmpul deproedat

36. Vorbiţi c’un ton puternic acellui ce precepe

Limbagul vostru sacru, limbagul dereptatii,
Limbagul evange’lic, ce adi abia începe
A fi ’nteles de oameni in spirtul va ra ta tii.

37. Voi ne-aratati tarîna de sclav amestecata

Cu cea îm parateasca cu neci u a d iferinta:
D e’ntr’ua cetate mare Si-atît de'mpoporata
N t'nfatisati priveala d e -u a trista a p a rin ta !

38. Cap d e-op era , de a r ta ! cum ai perit tu oare?

Cum p iere, v a i! în lume tot ce e peritoriu!
Ciar omul ce e alta, decît p la p in d a floare?
Si sufletul: ell singur, îi e nemuritorii.! “
39. Episcopîea veci® aici a fost u® dat® ;
Aici fu reşedinţa atîtor B a sa ra b i;
Aicia Dffietatea fu lung tîmp adorat® ;
Aici fu tot de-a una locasu f®imos de bravi.

40. De-aicia si urmaşul lui Negru B asarabul

P aşi la tron de-a dreptul; de-aici Tepesi si Danni,
îsi trăser’ originea, si Mircea, Mihaiu Bravul,
Si Fărcasu, Brîncovannul, si alţi eroi romanni.

41. Cînd oarde de popoar® b®rbare prcedaetoarie

Treceau pre’n Rumînîea întocmai ca povoiu;
Cînd barbarul srelbâtec în cruda lui turbare
Cu arm’ omorîtoari® v®rsâ sînge siroiu;

42. Cînd drepturi si sotfe, cînd mum®, sor®, flîc®

Rumînu-si vedea prad®, si-altariul despoiat:
Atunci ştergea ruşinea un brav foeroe de frica :: —
Un David tot de-a una vingeă pe-un Goliat.

43. Mihaiu, Stefann si Mircea, Corvin si Radul-Mare,

Asann, Petru învingeri sciur® rapurtâ;
Un rar esîmplu Geliu ni dre de ap®rare:
„ Cce nu-i fcecut Rumînul ruşine a rcebdă.“

44. Tu Dun®re bretrîn®! vei spune aste fapte

Clar pin® cînd vr’u® luntre va trece pe-all t®u sîn, •
Si pîn® cînd Rumînul va stînge a sa sete
în undele-ti roşite de sînge de p®gîn.

45. Asâ Dun®re-ascult®! s® spui viitorimii:

„Cce Cesari, Ccetoni, Reguli, si Scipiuni si Bruţi
Crescurce tot de-a una de’n sinul Rumînimii,
Ce adi încce pcestreadas a Rumei veci vîrtuti.

46. Cînd însce euismul sau trista neunire

Pre'n luptele civile vcersde sînge de fra ii
Sce taci, s'ascundi aceasta: fa ta la suvenire!
E a-i singura scaderea acestor mari ba rba ti!

47. Frumoasa Rumînie! adese-ai ta i copii

De’n cei cu suflet mare, Tribuni sau Domnitori
Au vrut s a împreune într’una p re-a i ta i fii,
Precum ga in ’ aduna p re ai s a i puişori.
48. Ma n'au voit s’ asculte! si-a lor neascultare
Aduse despoertirea, all ccerii trist efept
Fu lunga noastrce boalce si ranna cea mai mare,
D e’n cite cu durere eu numcer p e-a ll tceii p iep t!

49. O ! cîtce diferintce între atunci si-acum !

Adi toti avem un cuget: uce voace de'n Ccerpati
Rcesunce pretutindenni, ca si un augur bun:
„Jurtein, coe vom da inîna, sa; fim pururea fratî.“

50..........................................................

52. O! punte TrceiannincB! u c e datoe lîngce tine

Sta Pontul, Teodora, fcecute de Romannî;
Acum a lor ruine de edcerce sînt pline,
Dar’ si de suvenirea unor iluştri anni.

53. Cetate Severince! enn spune-mi mie, oare

Ce a rcemas de’n tine pe ast moeretu poemînt?
Ruine, de’ntre care stee una în picoare,
Dar’ tristoe ca uce cruce, ce stee lîng’ un mormînt.

54. Ea stee lîngce mormîntul mceriru cei pceterne!

Cu septe-sprece veacuri ast turn e ’ncoronat!
Acesta turn ni spune decretele eterne
Acelluî, care sîngur rcemîne nescimbat!

55. Uce sîngurcE fîintce, înnaltcB, creoetoaricE,

Ce sîngurcE rcEnaltcs popoaroe de’n coedintCB,
Si o r i - c e ’ mpcErcEtie ea p o a te s’ o d o b o a r o e :
Ea sîngurce esistee în sacra-i totputintoe.
87. All Clădovei Orlogiu anuntee miedul nopţii,
Si uoe tcecere-adîncce domnesce preste tot;
Alt sunet nu s’aude, decît eroldul morţii,
Ce ’ntre mini resede ca ’n turnuri un despot.

58. „C e e astce vait a re? o ! buh a cobitoarîa!

E plingerea-ti firea sca ? sau dai un nou semnal
De alte veneminte mai triste, mai amare?
Te dic! si te departa, o ! spiret înfem al!

59. Te du, dic, maî departe! fu g i! s b o a r a !... c e ? nu vedi,

Cum ese de’n ruine batrînul „Sevcrin“ ?^ - ■
Ciar adi nefericire maî vii tu s’accente di ?
în diua înfrăţirii vii tu s’aduci venin!

60. S a nu te-apuce diua, te du, p lea ca mai iute!

A ici privegiatoarea cuncerte dce cu mier [a •
Ear' aste monuminte, ce credi tu, c a sînt mute,
îmi spun, c a nu li place alt imn, decît acella.

61. C ă ci timpul cell de crisa cu diua neguroasa

Si noaptea cea fa ta la se duc, se sting si p ie r:
Ua alta di senina, u a di mai luminoasa,
Un viitoriu mai dulce ni e promis de cer’ !

62. Si tu, prea îndurate, a noastra rugăminte

A sculta-o acuma! destuii am su ferit!
De noi ai îndurare! spre noi cata Părinte!
A sculta rugacunea poporului iubit!

63. Dupa atîtea veacuri de lacrimi, de durere,

Păstrăm , ca p re’n minune, si veciul nobil sînge,
Si tradacuni si limba: ca ci tu ni-ai dat putere,
A suferi rastriscea si piedeci a infnnge.

64. Nu noi, ci bratu-ti tare, o creator iu supreme!

Pre noi de pericune, de r a i ne-a aparat.
Cînd Tu esci cu noi, Doamae! de cine ne vom teme?
Pre’n tine de atîtea rastrisci noi am scapat!

65. între-aste umbre nalte, ce dorm aici în pace,

Aici, unde ua data te adoră Teofil,
Eu vin în miedul nopţii, cînd toata firea tace,
Ca s a te rog, Părinte, tu s a ni fii a sil!“
 66. Atunci un ceresc înger, venind pe-aste ruine
De tot brrecat în albe* nceinte-mî se opri;
Fuseî cuprins de spaimoe; dar’ ell, ccetînd la mine,
C’uoe Yorbce solennealoe într’ ast mod îmi vorbi:

67. „Rumînul de-a sa soarte a fost prea apassat;

Dar’ adi, cînd omenirea, ca de’ntr’uas letcergie
D e -u a datce se desceapta, ell nu va fi uitat:
Va fa ce si ell parte de'n corul de-armonie.

68. Ca clipa , crede-m î mie, va trece noaptea lungce,

In care pîn' acuma amar aii suspinat;
Mai mult n'oftede nime, si nime sce nu plîngw,
Cceci diua e aproape, cucosul a cîntat.

69. Un spiret de dreptate răsuflă ’n omenire:

Ast spiret de amoare popoarce a 'nfrostit.
Vce daii cu toiii mîna, tr a iii într'ua unire:
Tceriea stce ’n unire, ce voi n ’aii pretuit.

70. Pre’n ea numai Rumînul uce datce va fi m are;

Pre'n ea poate fi liber, de alţii rcespeptat.
Destuii îi este braţul spre dreapta-Si apcerare:
Poporul cu vieaice în cei mari n'a sperat.

71. Lcetina voastrce limbce s i nacunaletatea

Pastratu-v’au vieata si-all nume de Rumîni:
Cu aste doue arme sca p a ii de nedreptatea,
Ce v'au fcecut adese p a gin ii de creştini.

72. Pcegîn e tot creştinul, ce ’ncuntra legii salle

Uitîndu-si, coe tot omul ii este all lui frate,
Pe alt popor apasae cu aspre legi si grelle,
Si c'a lui Crest ccsmaSce ell tara i-o împarte!

73. Putîn, Si-a voastre cinuri de lot vor încetă.

Atuncia tresceri-vor toti morţii de'n mormînt ;
S i imnul mînluintei cu toii vor întond:
„Moerlre su s fn c e riu rî si pace pe poem înt!"
 Constoentin V iisoreannul.
(P oet ruraînieann.)

§• i 9 -

La fericitul Gorgu Lâdcer.

1. Re’naltoe-te de’n groapce, foentasmoe strcelucitce,
S’audi, cum armom'ea te cîntoe grcendios,
Sce vedi a ta tcerînce, de noi cît e mceritoe,
Si cum lira rumînoe te plînge dureros!

2. Pe timpul, cînd trecusesi la noi în Rnmînîea,

în oarboe nesciintce Rumînul suspina;
Pe fruntea lui poelitoe cetiai ticcelosîea,
Si bratele-i sloebite în fiearce tremura.

3. Coe soarele sciintei, ce lumea lumineadce,

Atuncia pe’ntru dînsul de tot eră apus;
Coe sila, nedreptatea în stat cînd se ’ncuibeadce,
Se poate ca ferice, soe fioe vr’un supus ?

4. Venisi, sce verşi lumina în spiretul junimii,

Sce sâmeni fericirea în tristul est poemînt!
Ma nu sciai, moertire, coe ’n sînul Rumînimii,
Spurcata, reaua pismce te ’ mpinge în mormînt.

5. Coeci gloriea, virtutea si focul pcetriotic

Ca faclele de’n ceriuri ardeau în pieptul toeu,
Aprins de creoetoriul all totului cosmotic,
Rumîne îndeite, Apolo, Prometeu!

6. Poesisi în sus Coerpatii, si negura erorii

Ca noaptea, ce refuge în sînul lui Pluton,
Cînd fulgeroe asuproe-i splendoarea Aurorii,
De’n capul tinerimii se sparse foeroe svon.

7. Atunci voedu Rumînul, cum mîndru se renasce,

Cum dille mai senine lucesc în viitoriu;
Cum mintea se desvoaitoe temeinic propoesesce,
Si ell se recunoasce deplin moscennitoriu.
8. Putini însce dcerirce lumina cea rcedoasce,
Ce fruntea-ti decorase într’alle vremi de fo c ;
Putini te ’mbrcetisaroe cu fatoe seninoasce;
C’atuncia fiii patriei în sin nu aveau lo c!

9. Rumînul nume încoe erâ în despretu mare,

Încît Rumînul însu-si numindu-1 se roşia.
Proscrisa scei discipuli în sala de’ nvcetare
Ca furii într’ ascunsuri şoptind abîâ poesiâ.

i<r. Ear’ tu oftînd în spasme diceai plin de durere:

„în annii de urgi'e, o! drept rcesplcetitoriu,
„Rumînul pînoe unde va fi fceroe putere,
„Si ’n casa lui moemeascce vicleannul tîrîtoriu?

11. „Roesaroe de’n morminte moerirea stroebuneascoe,

„Sce vadce strcenepotii “ nnaltului Troeiann,
„Gemînd sub apoesarea stroeinoe dusmcenneascce,
„Cceduti în nesciintce si ’ntunecos noiann!

12. Lumina îsi estinde mcentaua cristoelince

Asupra Rumînx'ei, ce capul a ’noeltat;
llefulgerce dreptatea cea asproe si deinoe,
Si-si face drum de-a dreptul, rcesunoe la poelat.

13. Desceaptoe-te acuma de’n somnul vecnicîei,

Cînd sgomotul lucroerii se naltce cu minuni;
Cînd lirele s’ acoardoe în callea armoniei,
Junimea se întrece, sce merite cununi;

14. Cînd soarele roesare si-apune fceroe patoe,

Si aripile pcecii se ’ntind peste Rumîni;
Cînd ceriul ni surîde cu boalta-i înstelatce;
Cînd saltoe ’ntr’uce sperîntoe si tineri si boetrîni.

13. In darn astce dorintoe nutresce Rumînimea

in inima-î setoasce! Cceci tu coelcetoresci
Pre’n regiuni înnalte, pe unde sercefîmea
Te ’ncîntoe în cuncerte de cîntece ceresci.

16. Coeci glorie rcesplatce în cetele de genii,

C e-a produs poemîntul, acolo te-astepta
Sce-ti dea toatoe fiinţa deinelor vidennii
Ce-avii ’ n callea vietei înnaltce mintea ta.
 Juliu Boerasu (1818— 1863).
(De nâscere israileann bucovineann, ear’ dupoe lucrcetivcEtatea
literari®, spiretualoe, unul de’ n cei mai delosi poetriotî aî Rumîm'eî.
DupcB mîntuicunea cursului învcetoeturelor înnaUe, si dupoe cîstigacu-
nea diplomei de Doctor de medicinae, merse în annul 1842 la Bucuresci.
Aici foeroe cunoscuţi, foeroe cunoscinta limbei, foeroe vre uoe roecomîn-
doecune de’n partea cui-va, isbutf într’un ann de dille pre’n lucrceti-
voetatea sa cea neobositoe, a se denumi de Doftor de coercentince la
Coelloerasi, care post îl purt® doi anni si trei luni, care restîmp pe
lîngoe ocupoecunile deregoetoriale îl întrebuinţa spre lucrările litera-
rie, ce le public® mai tîrdior. în primăvara annului 1845 se troemise
la Crceiova ca Doftor (medic) tînutal, în care post petrecu cinci
anni si jumoetate; aici se ocup® mai ales cu medicina prăptec® si
cu cea judecretorea’scre-psicologic®, si cumpuse frumosul op noetu-
ral, sub titula: „minunile nceturei“ , care-1 si public® apoi. în annul
1851. ajungîndu-1 dorul de a-si mai r®vede rudenniile si de a mai
cerceta u® dat® ased®mintele de înv®t®tur® de’n Europa apusean-
n®, îsi Iu® cuncediu si ca la to ri pre’ n Germîmea, tnneîea, Înglîea.
Dup® rre’ ntoarcere fu denumit profesoriu de ietoriea natural® în
academiea dela Sîntul Sava de’n Bucuresci; unde pe ling® prele-
gintele oblegate, tinu mai tîrdiu si preleginte libere de dumfnec® m
decurs de doi anni despre igienn® sau dietetic®, de’n carile se pu­
blic® u® parte dup® aceea. Ca învatretoriu a propus sciintele n a ­
turale cu del si fa r® preget în Ac®demie, în şcoala medical®, în
şcoala de agricultura, în şcoala preduralre si în cea ost®seasc®;
ear’ ca doftor a fost membru la consiliul medical; întemei®toriu si
direptoriu all întîiului spital p e’ntru copii.
Ca liter®tor!u a publicat:
1. Minunile năsturei.
2. Istoriea nosturalas p e ’ntru scoaiele poporale.
3. Istoriea nteturaloe pe'ntru clasele gimnoesiale.
4. Mînual de poedurasrit (silvicultura).
5. Isis (foae p e’ntru r®spîndirea sciintelor naturale) annil 1856
— 1859.
6. Noetura (foae pe’ntru sciintele n®turale) annii 1861— 1863.
7. Isrceileannul Rumîn (foae p o litica ) annul 1857.
8. Melodrama „ Debora“ .
 A rcepoeusat în annul 1863 la Bucuresci, cu mare daunoe pe’n­
tru sciintele noeturale.
J. Boerasu a fost neadormit în lucroetivoetatea sa spiretualoe:
ell are meritul a fi foemiliat la Rumînî sciintele noeturale si însem-
noetatea lor cea mare pe’ ntru vieatce.
Dea ceriului, ca toti isrceilennii de’ n provintele Rumîne soe fioe
însuflati de spfretul si sîmtemintele lui Juliu Buerasu !J

%. 20 .
Puterea c(Briilor.
(Dupoe Emee Martin.)

Ccertile sînt nisce idei încorporate în semne espresive,

ce vorbesc ocilor noştri. Pre’n idei se Iucreadce toate lucrce-
rile în aceastce lume de Ia mic pînoe la mare. Tot binele
cum sf tot roeul, ce esf pe lume, s’a noescut de'n sînul ide­
ilor, ideilor ădecce ccertilor. — La patru ccerti (Testoemîn-
tul veciu si nou, Coran n si Vedas) se ’ncinoe uoe mie de
milioane de oameni, âdecce mai tot genul omenesc.— Dar’
vedeţi, în ce tristce stare de degrcedoecune au adus Vedas
pe Indienni, si Ia ce înnoeltime de civiliscecune a rcedicat mo­
ralul Evcengeliei fire Europennî! —
Ncecunile sînt fericite sau nefericite, dupce ccelitatea
ideilor, carî le pcetrund, si carî es de’n glasul ccertilor,ce
sînt sacrate sau rcespeptate de dînsele.
Poesfile lui Omir au înspirat geniul eroic lui Alesan­
dru, fiîuluî lui Filip de’n Mcecedoniea; ell vrînd a imita pre
Ahil, s’ a fcecut Alesandru cell mare, învingcetorîul si civili—
soetorîul Asiei. Biogrceffile oamenilor mari scrise de Plutarc,
aii produs în imcegincecunea fierbinte a lui Rus6, acest mo­
del limpede de uce frumseatoe idealce, care îl gcesîsi strce-
lucind în toate uvragele lui. — Tot Plutarc a format uce
fnimce gigânticce a unui oficeriu mic de artilerie, de n care
s'a fcecut mai pe urmce un meteor strcelucitoriu în Furopa,
si acesta este Napoleon. — Descrierea drcegcestoasce a ccel-
Icetorfilor luî Marc Paulo (de'n Venetiea, ce a trceit in se­
colul all 1 3 .), a deşteptat in fnima lui Cristof Columb
aCeastoe curiositate ne'nvingfveroe, carea l’a foecut un desco-
peritoriu nemuritorii! all unei lumî noaue. — La annul 1474
s’au tipoerit pe’ntru întîia-si datoe uvragele lui Erodot, unde
ell vorbesce de voiăgurile mirceculoase alle Feniciennilor
împregurul Âfricei, si numai peste trei annî (la 1477) a
descoperit Vasco de Gama capul de Bunoe-sperîntoe si dru­
mul Cell noii pe la Africa la Indbstann (Indiea orientalce);
aCest drum, Ce mai noeinte îndcedar s’ a coeutat mulţi secoli.
Vedeţi acum: mînile lui Erodot, ce au scris uvragul
lui, de mult perise si putredise în poemînt înnoeinte cu trei
mii de annî, pe cînd opul aCeslor mînî, ădecce cartea, ca
uoe fiintoe vioe nemuritoarîoe n’a încetat a lucră! si Ce lu­
crare! a goesit uoe lume noauoe! —
Autoritatea si puterea coertilor sînt un fenomenn co ­
mun Ia toate noeCunile. Elle sînt adevoeratul suflet miscoe-
toriu all sotietoetiî omenesCî. Incipuiti-voe acum, Ce este pu­
terea coertilor? La doaue mărgini alle poemîntuluî în Cina
si în America, ca într’un minut uoe foae a unei coerti este
în stare a produce la doi leptori tot de-uoe datoe uoe idee
si uoe poesiune, ea va împreună doaue fnime despoertite una
de alta pre’n mii de mile, p r e > munţi si voeî, ciar sf pre’n
oceanul Cell mare; apoi atunci aCeste doaue fnime vor fi
poetrunse numai de uoe sîmtire, vor bate cu vioiCune într uoe
armonie admirăvoeroe numai pe’ntru uoe imăgine, Ce a pro­
dus în imoeginoeCunile lor nisce Semne scrise asupra acestei
foi! AtunCi cu bucurie ei vor soecrificâ vieata lor pe’ntru"
ideea, idolul lor comun, si ciar unul pe’ntru altul, de sf
sînt amîndoi de diferite noeCuni, de sf nu s’au voeâut neCi
uoe datoe, si nice nu se vor vede unul cu altul în toatoe
vieata lor.—
într’adevoer coertile domnesc asupra lumii. Elle sînt
adevoerata vieatoe a noeCunilor; unde lipsesc elle, acolo lipsesCe
înteleginta publicoe, acolo lipsesCe gldriea noeCunaloe! Toate
împoeroetfile veci de’n Asiea, alle Boebilonului, alle Mediilor,
alle P^rsiei si alle Siriei, aCeste coloase antiCe, Ce au îm -
plut secoli întregi cu sunetul armelor lor viptorioase, pe
n o
urmce ccedînd de’ n moerimea lor, s'au stîns de’ n lume într’un
tîmp atît de trist, coe sînt acum uitate cu totul de noi, ca
cînd n'ar fi fost în lume, ca cînd memoriea lor ar fi îngro-
patoe într'un abis întunecos, adînc all timpurilor. — Clar
monumintele de mărmurce si ruinile, ce au loesat, au trebu-
intoe de ideile noastre, si de ccertile noastre moderne a le
înţelege, si ciar atunci fac asuproe-ni uoe împresiune tre-
ccetoarice! —
D e’n contra uitaîi-vce la un popor mic de’ n Palestina
(Isrceelitii); ell a rcemas în pecoare, pe cînd puternicile
ncecuni bcerbare s'au stins de pe fata pcemîntuluî. Nu trece
neci uce di, în carea nu se repetesce în milioane de bise­
rici rcespîndite peste fata pcemîntuluî, memoriea acestui po­
por mic în sublimile poesfi deine, ce a cîntat unul de’ n fiii
scei, strcelucitul acell poet, regele psalmist, nemuritoriul
David. Sciţi, de ce n’a perit pînce acum memoriea Isrceeli-
tilor? fiind coe provedinta deince i-a hotcerît a fi purtoetoriî
unei idei religioase înnalte si roditoarie; înnaltoe pînoe la
tronul Dumnedeului, pe care l’a prociemat unul, nemceterial
si etern; roditoarîce, fiind coe ca uoe idee maicoe a scos de'n
sînul soeu toate relegunile moderne, civiliscetrice.
Uitaţi-voe acum la Elada si la Ruma! cum elle au si
acum uce esistintoe glorioasoe în înteleginta noastrce. — în­
trebaţi pre copiii voştri de’n scoale, deacce în toate dillele
nu se gîndesc mai mult la- casele lui Temistocle în Atena,
•de cît la conlocuitorii lor de'n moehcelâ? deacoe nu sciu mai
bine toate ferestrile si toate uşile de’n forul si de’n ccepi-
tolul antic all Rumeî de cît de la casele vecinilor lor de
peste drum? — Poeţii noştri se nutresc cu imceginoecunile
de’n Elada si Ruma; politicii moderni studieadce legile lor,
precum si orcetorii noştri căutoe, si gcesesc un isvor nesecat
în cuvintele pline de elocintce alle lui Demostene si Cicerune.
Deacce aceşti oameni, si încoe opt seau dece n'ar fi
trceit în Pcelestina, Elada si Itâliea, n am fi avut noi Euro-
pennii neci uoe literoeturoe clâsicce, neci sciinte, neci arte,
neci civiliscecune. —
 Bcegati acum de samce! opt seau dece oameni geniali
au rceformat lumea, ne-au foecut aceea, ce sîntem acum;
opt seau dece oameni, aleşi, au imprimat la milioane de
oameni foarma geniului l o r ! — Aceastoe împregurare de-un
sens foarte adînc este singurce îndestulloetoarioe a încredinţa
pre ori-cine de esistinîa unei înnalte Provedinte, ce dom-
nesce în lume, singurce este în stare, a învinge pre ori-ce
ateist. —

§• 21.
Simţirea generaloe în noeturos.

1. Intre ideile fi'sicilor de’n timpurile antice este una

a luî Pitdgora (filosoful, care a trceit la Sircecusa în S icf-
liea în veacul S. n. d. C r.), care meriteadoe aici îice deo-
sebitce amintire, fiind cce nu numai cce este în sine-si sub-
limce si adîncoe, dar’ se sî adeveresce de’ n di în di mai
mult, pe cînd Icergim sfera cunoscintei noastre în obieptele
nceturei. Pitdgora dicea, cce tot are sîmtire în nceturce, tot
este într’însa în armonie, cce tot universul este un concert
admirăvcer, si cce filosofiea nu este alta, decît studiul a ce­
stei musice deine, carea nu poate fi înteleasce de oamenii
rcei, ccerora li Iipsesce sîmtemîntul a o pricepe.
Trcedicunile celle mai veci vorbesc în fcevorul acestei
ipotese a lui Pitdgora, si aceastce idee o gcesim în fundul
multor alegorii mitologice. Âsfeliu avem sce înţelegem mi­
nunile lui Orfeu si alle lui Amfion cu musica lor; asemenne
este înţelesul povestii, cce de’n sunetul lirei lui Apolon,
precum nisce asemennî pietre s’au strîns împregurul lui
Amfitrion, audind dulcetele cîntecului sceu, si spre rcecuno-
scintce, singure s’au pus. una pe alta, formînd cetatea Teba
si Troiea.
Aceastce idee de sîmtire generalce, de amare, de sim-
pcetie, carea domnesce între toate obieptele ncetureî, care
este rcesipitce în toatoe nemoerginita întindere a universului,
este adevoerat uoe idee adîncoe si dreaptce.
 2. Tot are sîmtire în noeturoe, de’ n stellele, cari ocu -
poe ceriul splendid cu mcerimea lor nemoerginitce, pînce la
earba cea maî micoe de'n cîmp, care o coelccem cu pecoa-
rele, si pînce la vîerme si cellelalte fiinţe, carî abiâ le pu­
tem vede cu ocil noştri pe'ntru micsorimea lor: toate îsi au
sîmtire, si toatoe fiinţa lor nu este alta nemicoe, decît uoe
espresiune de sîmtire; fiind cce toatoe aceastoe fiintoe este
basatce (întemeîatoe) asupra deosebitelor legi de simpatie
si de antipatie, de atrăgere si de roepulsiune (îm pingere),
precum aratce sciintele fîsice si cemice, aceste descoperiri
noaue glorioase alle spfretuluî omenesc.
Tot ccerepteriul poegînismului, precum si all sisteme­
lor filosofice antice de'n orient (rcescerit) a fost un feliu de
antropoformism (âdecce mceterialism în lucroerile deesci). —
Afiîndu-se sub un ceriu tot de-a una plin de coloare lim­
pede aduroe, luminat fiind de un soare neîncetat stroelucit
în toatoe frumseata lui, bucurîndu-se de vederea unei noe-
turi, carea tot de-a una presînfă celle mai vii tceblouri alle
plîntelor si animalelor colorate cu colori vie; aceşti oameni,
all ccerora sîmtu au fost atîta de cultivat, si care a groeit
numai pe'ntru sîmtoemînful sensual, nu s au putut urcă la
cuprinderea ideilor abstrase, precum noi, — Ei au fost ni-
sce oameni cu uoe imcegincecune fierbinte, dai* noi locuito­
rii climelor stîmpoerate sîntem şcolarii resonului re ce; cell
mai înnalt ideal all nostru este ideea de adevcer, pre cînd
idealul amintitelor ncecuni antice a fost poesiea frumseîeî.
3. De aceea, dupoe ce-va studie maî serioase în mi-
tologîea vecîoe, gcesim multe idei abstrase, adinei, învcelite
într’ un îmbroecoemînt foentăstic spre a pute tace mai multoe
împresiune la oamenii depe timpul acella. Mitologiea orien-
talfle si elennicoe sînt tocmai ca un.bal moescat, unde ni se
înfoetisadce cipurile estroeordinarie, monstruoase, dar luîndu-
se masca fioe-coeriia, doem preste figurile amâvere, vesele
si espresive. — Dar’ Olimp este locul fericit, unde se tineâ
acest bal moescat deesc, all cceror bufet învita la nectar si
la ambrosie si de unde aceşti convivi veseli diregeă toatoe
administroecunea universului, de acolo se roesipiau nimfele peste
tot poemîntul a îngriji de crescerea florilor, plîntelor, de cîn te-
cul paserilor si de fericirea amantelor credincoase.
Istoriea noetureî a fost la aceşti oameni sensualisti
istoriea deeascoe. Neputînd deosebi uoe abstroecune într’uoe
creoeturce si creoetoriul, asemene neputînd deosebi cîar în
fiinţa lor omeneascoe partea deinoe moraloe de’ n partea ffsi-
coe animaloe, de aceea nu s’a îndoit a aplică deetceîii lor
toate vîrtuiile precum si toate viiturile omenesci. Nefiind
destuii de înnoeintati în cunosciinta ffsicoe a scf, coe toate
înmultitele fenomene de’n noetura moeterialoe sînt efeptele
puţinelor puteri fisice abstrase, cari toate atîrnoe de un atot
puternic central, isvorul si roedoecina tuturora.
4. De aceea ei si-au încipuit cu îmaginoecunea lor,
coe fioe-care de’n voeriăverele fenomenne alle noetureî au
de’n adins în parte uoe fiintoe deeascoe, carea le direge si
le protege. — Asâ aii poporat ei ceriul, poemîntul si aerul cu
dinoestfî (foemflii) întregi de alle deetoetilor, nimfelor si fiilor
deesci.
Asâ a avut Cerea îngrijirea cresceriî bucatelor; Ba­
cul a fost însoercinat cu împlinirea trebuinţelor neapoerate
alle beţilor; toate florile de’n cîmp au avut nimfa l o r ; toate
dumbroevile au fost locuite de Sîlfide si de Triade, aceste
nimfe învitoetoarie p e’ntru fericirea amorului, si nimfa Eco
repetâ pretutindene conversoerile sacre, interesante de doue
inimi amoetoarie, strigînd „ t e iubesc! te iu b esc!"
Âsfeliu a fost vieata si sîmtemîntul roespîndit asupra
tuturor lucrurilor de’n fiinţe. Poegînismul n’a fost neci de
cum vrednic, de-a figurâ ca uoe relegune, ce vorbesce p e’ n-
tru întelepcune, dar’ a fost un foarte trebuincos mijloc a
cultivă sîmtul poetic all generoecunii oamenilor abiă esiti
de’n jugul boerboerismului.
8. Poegînismul a fost relegunea umoenitoetii în copil-
loeriea ei.
Politeismul (multele deetoeti) a fost cuvenit pe’ntru
întelepcune slaboe, precum sf copiii au trebuintoe de mai
Leplurariu rumînesc. T. IV. P. 2. 8
mulţi, carii îi direg. De’ n controe relegunea monoteismului
(a unui Dumnedeu) se cuyine p e’ntru uoe umoenetate în vîrsta
ei bcerboeteascce, precum si oamenii în vîrst® voesc a se lcesâ,
soe fice direşi numai pre’ntr’ unul. — Dar’ eatoe uoe obser-
boecune de mirare! toate aceste deosebite relegunî, cari ni
se înfeetisadce de la începutul genului umann, auprocicemat
sîmtirea iubirii, a simpoetiei si a înclinirii ca uoe lege fundoe-
mîntaloe în lumea moraloe. — Am vcedut, cum poegînismul a
întrudus sîmîemîntul amorului în Olimpul deetoetilor, urcîn-
du-rl la uoe slcebicune vitioase; dar' ce vedem în testoemin-
tul veciu si nou? „iubesce pe altul ca pe tine însu-ti!* dice
cell de'ntîiu, si cell de-all doilea rcepetesce aceastoe lege
sublimoe în celle mai vii espresiuni. Apoi sf în lumea flsicce
vedem, coe aceastoe lege de simpoetle este uoe lege fundce-
mîntaloe a tuturor flintelor de'n noeturoe. Soarele, poemîntul,
luna şi ploenetele se tin una pe alta numai pre’ n legoetura
simpatiei de atroegoecune, pe cînd toate corpurile moeteriale
pînoe la cell mai mic atom de-asupra pcemîntuluî nostru se
poestreadoe numai pre'n simpcetiea afinitcetii, carea face, ca
pcerticellele lui soe îmbrcetisede una pe alta, legate fiind
pre’ntr’ un misterios sîmtemînt de-uoe înclinare reciproacoe.—
6. O soe avem maî pe urmoe mai multoe ocoesiune a
vorbi de toate acestea mai pe la rg: dar’ acum vom urma
desvoltarea sistemei Iu» Pitagora asupra sîmtirii generale
roespîndite în nceturce. —
Vestitul Vonet, inspirat de observoecunea miscoerii nce-
turel, a dis în glumce, coe este foarte greu pe’ntru un nce-
turoelist a deosebi între uce pisicoe si un troendoeflr. Poate
veti goesl aceastoe espresiune foarte paradocsce (mucoelitce);
dar’ moe rog, încet, nu vce grcebiti! uitati-voe ce-va mai
bine împregurul vostru si pe urmoe vom vorbi. Soe privim
ce-va la acest troendoeflr, care voe adupe atîta mirare. Fata
de-asupra foilor salle este Jucitoarioe, strcelucitoe, serbind ca
un acoperisu fetei de jos, carea căutce coetroe poemînt, unde
noetura a pus uoe mulţime de gceurelle mici, ca sob Poa^
trage umedala, carea-1 hroenesce. încercaţi dar a seim a
 aceastoe pusoecuue, aceastoe direpcune a rămurilor, întoar­
ceţi aceste ramuri alle trcendoefirilor în cip, ca fata de jo s
a foilor, carea căutce ccetroe poemînt, sce fioe întoarsoe spre
ceriu* si numai decît veti vede, cce foile vor începe a se
mişcă întorcîndu-se coetroe coada lor tocmai ca un spîrnell,
si peste cît-va tîmp le veti vede tot în pusoecunea cea de’n-
tîiu, ădecoe: fata lucitoarice va fi earoe-si în sus, pe cînd
ceealaltoe fatce a foilor, plinoe de goeurelle mici, va fi earoe
-si întoarsce jos spre a primi umedala, c e se urcoe d e’n
poemînt. •— Obserboecunea acestei miscoeri aratoe, coe trcen-
doefirul are un feliu de sîmtire, însoe voe va aduce uoe mi­
rare încoe mai mare, cînd veti încerca a soedf acest troen-
doefir într’alt loc all groedinii, unde de-uce parte se afloe un
poemînt uscat si de altoe parte un poemînt umed si gras;
atunci veti vede cce roedcecinile troendoefirului, carile de’n-
tîîa-si datoe s'afi întins, potrivit în împregurul plîntei, peste
cît-va tîmp roedcecinile, cari au fost soedite în pcemîntul cell
uscat se vor îndreptă ccetroe pcemîntul cell gras, ca cînd ar
fi sîmtit, coe în vecinetatea lor se afloe un poemînt fcevoră-
vcer pe'ntru crescerea lor.
7. încercaţi acum, soepati un santu în drumul aCestor
rcedoecini ca soe nu mai poatoB merge toate acolo în poemîn-
tul cell gras, si cu mirare veti vede, coe aceste roedoecini
se cufundce în jos pe sub sântu mergînd tot înnoeinte pînoe
Ia pcemîntul cell gras. — Cine nu va rcemîne încremennit,
vedînd aceste semne de-uoe adîncoe sîmtire a acestui trcen-
doefir? pre’n urmare, daccB sf traendcefirul are sîmtire în­
tocmai ca uoe fiintoe însufleţite, veti roemîne oare tot într'a-
ceastce idee, coe Vonet a fost paradocs în espresiunea lui
amintite mai sus?
Adevcerat, toti noeturcelistii au rcecunoscut, cce este foarte
greu a da uce definicune strînsoe între celle trei reguni alle
nceturei, ădecoe: regunea mineralelor, a plîntelor si a animale­
lor, fiind coe sînt multe fiinţe, cari pre’n ncetura lor au parte în
mai multe de’n aceste trei reguni, par’ cce sînt puse Ia hota-
rcele, cari despcertesc aceste deoscebite sfere alle nceturei.
 8. Asâ gffisim în regunea mineralelor deosebitele si
minunatele fo a m e alle cristalelor, cari pre’n regulceritatea
lor ni aduc a minte, coe se apropia de plînte. Tocmai ca
un troendcefir, are tot de-a una foarma sa h o ta rîta , tocmai
ca uoe leinoe, carenasce earoe-Si un leu, dar' nu alt animal, asâ
Si de’ ntr’ un cristal cub de sare va eSi tot de-a una un asemene
cristal. Topiti-1 în ap®, si luaţi aceastce topire Si puneîi-o într -
un yas la soare într'un cip, ca jumoetate sce fice espusce la lu­
mina soarelui si ceealalt® parte roemîiînd în umbrce, si veţi ve­
de, coe în partea luminatoe se vor forma frumoase cristale ca
si mai nceinte, dar’ în partea cea umbritce nu se va formă
nimicce Aceste fenomenne voe vor aroetă doue împregurcen
foarte curioase; âdecoe: întîffi, cce acest mineral are uce sim­
p a tie cu lumina soarelui, pre’ n urmare si acest mineral are
darul sîmtiriî, Si all doile, cce este uce putere mistenoas®
în aceste cristale, carea le face, ca, eSind de’n topire, sce
se formede tot dupee foarma lor primitiv®. — Aceastce sim­
patie a cristalului cu lumina soarelui o vedem în gradul
cell mai perfept la diamant.
Despre aceast® pretioas® peatree acuma seim, coe nu
este alta, de cît fia m aterie de cărbunii cel mal curat! si
cristalisati pre’n căldură soarelui într’un cip deosebit, de
aceea nu se g ă se sc diamânturi, de cît numai în climele
foarte calduroase, pe cînd toate aceste m aterii de cărbuni,
aflîndu-se în climele mai stîmperate, s au format în gr® ,
u® peatr® foarte eftennce, de’ n carea se fac crffiionun
(-condeie de plumb). — Ce cunoscint® estraordinana ne
• L v a ta studiul naturei! se poate ca diamantul je li scump
s a fia u a m aterie ca aceea de condeiu de plumb si ca
nisce cărbuni obSteSci nesocotit!, aflîndu-se suma în pamînt
si pe vetrele noastre? Asâ este! fiind c a , cînd ardem un
mant într’u a stecla, pre’n iia seîntee el^ptrica, atunci într un
minut se ac6pere steela cu un praf mărunt de cărbune negru,
Si diamantul s'a fă cu t nevadut, pre'n urmare vedem c a dia­
mantul cell scump cu cărbunele *11 nesocotit sînt tot u ® ş a ­
ten e cem ic® si numai deosebit pre n foarma cri
 9. La hotarul regunii plîntelor si all mineralelor earoe-si
goesim multe fiinţe, de cari ni este foarte greu a hotcerî,
de'n cari de’n amîndoue regunile se împoertoesesc. La uce
altoe ocoejune vom vorbi de-uoe clasoe de animale, cari se
numesc doofite (animale plîntice), cari sînt pironite în locul
lor, crescînd si murind asemene ca sf plîntele (precum moer-
geannele, bureţii; mulţi de'n polipii Si de'n asteri). Dar'
acum de’n contrce vom da cîte-va esîmple de'n plîntele,
cari se bucurce de-iioe sîmtire foarte espresivoe.
Sînt multe flori, cari prevced scimbarea aerului, coel-
duriî si venirea ploii. Floarea gâlbcennce Calendula arvensis
(S ou ci) se desface, cînd ceriul este limpede, Si vestesce
fortuna, îndoi ndu-si foile, ca cum ar vof a se acoperi. De'n
potrivce, uoe floare de'n Sibfriea ( Sonchus sibiricusj se în-
cide noaptea, cînd prevede p e ’ntru a doua di un tîmp fru­
mos, par' coe voe aratoe pre'ntr'un somn odihnit, coe este si-
gurce de tîmpul, ce va Veni.
10. Sînt alte plînte, cari au uoe sîmtire tot maî mare.
Copacii cunoscuţi sub numirea de Acătiea (Salcîm uri) cu
gimpi albi (mimosa eburnea), alle ccerora foi sînt foarte
delicate si prea lesne a fi stricate pre’ntr’uce ploae, de aceea
ncetura li-a dceruit uce presîmtire pe'ntru ploafe, Si aroetîndu
-se un nor în aer de-asupra lor, numai decît se apropice
foile una de alta ca olannele de acoperit, de uoe manieroe,
coe la ploaea cea maî tare apa trece în jos ca peste un
acoperisu. Este alţ feliu de acătie (mimosa pudica, ruSinoasce),
carea are uoe sîmtire stroeordinarîoe, cînd un om se apro-
pice, voind soe puîce mîna pe dînsa, se depoerteadoe troe-
gîndu-Si foile înapoi. Alte plînte sînt, cari sîmt într’uoe ma­
ni erce siguroe scimbarea oarelor dilleî si alle nopţii. La oara
hotoerîtce elle se descid, sau se încid, par’ coe se culcoe si se
scoalce la oarele hotoerîte.
Pe ba sa acestei esperinte Sî-a foecut vestitul botoenist
Linee, un orai îu de deosebitele plînte, cari îi aroetâ într’un cip
s igur toate scimboerile la 24 de oare alle dilleî si alle nopţii,
dupoe deosebitele sculoeri si culcceri alle acestor osebite flori.
 14. Mergînd mal departe, gcesim la plînte alt felîu de
miscrorî maî mult admirâvere si misterioase. Noi rorbim aici
de fenomennele, pe carî Linee le numise nunţile plîntelor,
âdecce: de felîul împreunceriî amînduror secselor in genul
plîntelor. Maî pe urmoe vom ave occejune a vorbi maî mult
despre maniera propcegcecuniî, carea ncetura a h o to n t o
pe’ntru plînte, dar’ acum vom aminti numaî cîte-va esîmple
atingoetoarîe de mişcarea simtitoarîoe a plîntelor peirţiu
scopul propcegcecunii. Legea ncetureî si clar a goelcenterfei,
carea obligce secsul bcerbcetesc, c a p e secsul cell tare, a de­
pune incincecunea sa la pecoarele secsuluî femeesc, ca c e l-
lui dilicat si s&icos; aceastoe lege, dio eu, se întinde nu
numaî pînoe la animale, dar’ ciar sf pince la plînte.

12. Ati boegat de samoe vre-uoe datoe în Iceuntrul unei

coroane de flori? La cea maî mare parte a plîntelor se aflcu
în coroana lor, âdecce: în aceastoe parte vcepsitce cu feliurimî
de fete (la couronne de la fleur), doue feliuri de organne
pe'ntru propcegcecune, âdecce: doue setse. Organnele sec­
suluî femeesc se aflce în m ijloc; acestea au nume de Pistil
si Ouariul (locul oaucelor), unde se desvoalt® rodurile
plîntelor; acest pistil este încungurat de unul sau maî multe
Stâmine; sînt flori, unde se gcesesc pînce la uoe sutoe de
stâmine. Aceste stâmine încungurce pistilul tocmai ca amanţii
pe amanta lor.
Bcegati de samoe la crin (lilium superbum, lis ) în tîm­
pul înfloririi. Stâmina de-uoe datoe par’ cce se nsufletesce,
începe a se miscâ si a se pleca, unul dupoe altul la pistil,
obieptul tcendretei lo r; unul dupoe altul se aprtfpiffi de pistil
par’ cce-1 soerutoe cu câpetele lor, si în minutul acesta varsce
în gura pistilului un teliu de praf gâlboenn strcelucitorm
(pollen ), care se aflce în capul stâminelor, si pe urmoe se
depcerteadce, ca soe facce loc altor stâmine, tot pe ntru ase­
mene opercecune. în tot tîmpul acesta pistilul rcemîne ne­
mişcat, tocmai ca uce virgince nevinovatce la ce » de ntiin
scerutare a logodirii salle.
 13. Fiind coe polennul este Cea de’ntîlii condiCune, ca
sce între în gura pistilului spre a pute faCe plînta roditoa-
rioe, de aCeea înteleapta noeturee a înventat felîurimi de m ij-
loaCe spre a înlesni ccederea polennuluî de’n capetele stâ-
minelor în gura. pistilului. Sînt flori, unde stăminele sînt
mult maî mici, decît pistilele (precum florile: campanula,
ancolie), apoî cum o soe ajungoe aicî capul stăminelor la
gura pistilelor, spre a-i voersâ acest preţios praf roditorîu?
ca soe se depcertede aCeastoe dificultate, a încipfrit noetura,
ca aCeste florî soe roemîîoe aplecate, într’un cip, ca polen­
nul coedînd de'n stâmina de maî sus, singur soecadoe în
gura pistilului, care se afloe mai jos. Dar’ lucrulCell maî
de mirare este, cce Ia aCeste plînte, dupoe ce s’a sfîrsit îm­
preunarea secselor, numai de cît se învîrtesCe floarea, se
rcedicoe cu fata în sus. De aCeea tot de-a una, cînd veti
vede în cîmp florile aplecate Ia uce parte, sce sCitî, cce în
aceste flori sînt stăminele mai scurte decît pistilul, Ia alte
flori, unde pistilul este maî lung decît stăminele, pistilul înnalt,
tocmai ca uce amantce plinoe de toendrete, avînd milce de
amantul pitic all ei, singurce soe înduplecce spre dînsul, a
gustă dulceaţa amorului, dupoe care earoe-si se rcedicoe. (In
ast feliu de delicatce pusoeCune se afloe pistilele florilor: ni-
gella, passiflora si epilobium angustifolium.)
14. Dupoe asemeni miroeculoase dovedi de sîmtire, mi
se pare, cce fice-care va fi de-uoe pcerere cu mine, cce este
foarte greu a destinge tot de-a una plîntele de animale;
dupoe Ce am vcedut, cce plîntele sînt împoertoesite de somn
si de desceptare, de prevedere, de felîurimi de sîmtire, de
misccerl voioase si clar de sîmtemîntul amorului! Earoe roe-
veuim la sublima sentintce a lui Pitagoia; coe tot este sîm-
titoriu în nceturce," care a fost puntul esiriî conversoeCuniî noa­
stre de astcc-dl. Dar’ mai noeinte de a ne despcerti astoe-di,
voiu a voe presîntâ si de’n clasa înseptelor cîte-va esîmple, cu
arguminte noaue pe'ntru sîmtirea generalce în nceturoe, eu
toate cffi am holoerît deosebite conversoeeuni pe’ntru In­
stinctele animalelor.
 înseptele, cari le-am ales acum spre esimplu, sînt al­
binele. Ciar Pitagora a strigat: „Fatce frumoasoe, întreabce
pe lucroetoarîa albince, dac® floarea nu serbesce la alt ce ya,
de cît a face buceturi“ . Admirăvcera; idee, carea cuprinde
uce lepcune încoe maî admirâvcerce! — Aceste însepţe mici
ni aratce un spectacol de necredut de-uce sotietate civilisa-
toe, de-uce ercerhfe si de-uoe ascultare a acellor mal micî
coetroe celle maî mari. - în fice-care stup se aflce trei fe-
lîuri de albine, âdecce rasa regalce (domnitoarice> rasa lu-
crcetoarice (fem eeascce), si rasa bcerbceteascce. De’n lucree-
toarie, este fice clasce, care este înscErcinatce a adună, lu­
crurile de hrance pe’ntru colonie, de moeteriăluri de clcedire,
în tîmp cce cellelalte clase, cari se numesc doice, sînt în-
scercinate cu îngrijirea casei de’n lceuntru si cu crescerea
puilor. Cînd uce colonie se asadce într’un stup, astupce mai
nceinte toate găurile lemnului cu cearoe si pe urmoe fac fa­
guri (gateaux) cunoscute pe’ntru admirăvcera lor construp-
cune; ccesutele făguvilor sînt potrivite una cu alta, numaî
celle pe’ ntru rasa regalce sînt mai mari. Cînd se nasc
albinele de'n rasa regalce, toate albinele stupului se grce-
besc a le pune în deosebite ccesute (celu le) de n celle mai
frumoase si comoade, îngrijesc pe'ntru dînsele cu hrance si
toate celle de trebuintoe, pînce ce s’ au desvoltat trupurile
lor de’ n starea de larvce pînce la aceă stare de însept de-
scevîrsit. Atunci aceste albine regescî es de’n^ccesuîele lor,
si fiind cce într'un stup poate domni numai uce albince re-
geascce, de aceea încep aceste pretendinte alle tronului scb
se lupte una cu alta.
15. La acest spectăcul de luptte asistce toatoe popo-
rcecunea stupului, ădecce 15 pînce la 20 de mii de albine,
asteptînd esirea acestei lupte. Care de’n rivale biruesce,
omorînd, sau gonind pe altele, aceasta rcemîne regmce dom-
nitoarice în stup, si primesce încincecunea a toatce popo-
rcecunea albinoasce. Toate se ocupce de acum în vutorlu de
dînsa, cînd ea merge, toatce lumea se doe într uce parte,
cînd stee, toate o încungoarce, si albinele lucrcetoarie o
mingîice. — Pe cînd albina regince roemîne tot de-a una
a casce, îngrijind de albinele pceditoarie, carî sînt însoerci-
nate cu grijea casei si hrana puilor, cellelalte albine lucroe-
toarîe sboarce pe cîmp de'n floare în floare, de n care iau
mierea si ceara aducfndu-o în cetatea lor! Numai cîte uce
datce se ’ntîmplce, ca albinoe regeasoe soe se facoe neliniscitoe,
sîmtind uoe dorintoe noauce, coeutînd a esi afaroe d en ceta­
tea e i; un sîmtemînt nou o turburce, în vreme pe cînd po­
porul ei o observeadce cu mirare. în fine de uoe datce s a-
runcoe în aer, pe cînd amantul îndrcesnesce a o urmă. Aci
sub boaita ceriului, legoennatoe pre'n defir, cunoasce dulceaţa
amorului pe’ntru întîia-si [datoe. Intrînd dupoe 24 de oare,
începe a pune oaucele, fioe-care ou într’uoe deosebitoe celu-
lce pregoetitoe. Pînce în trei soeptoemîni s’ au pus pînoe la 12
mii de oauoe; aceste oauoe sînt toate de partea femeeascce,
numai dela a unsproedecea lunoe înnoeinte începe a pune si
oauoele de partea boerbceteascce. Dupoe 4 dille ese de'n oauoe
uoe larvoe albisoaroe. Albinele lucroetoarie îngrijesc pe ntru
larve cu un feliu de coarbce, ce o pregoetesc, si (lucru cu­
rio s!) aceastce hranoe poate soe scimbe firea larvei lucrre-
toarie în larvce de uoe albinoe regeasoe. La S dille dupoe
născerea larvei, albinele doici astupce celulele lor, dupoe
care larva se ’nfasce într’uoe gugoasoe, în carea roemîne 13
dille, atunci ese uce albinoe perfeptoe; dar' albina bcerbce-
teascoe ese dupee 1 dille. în luna lui Juliu, albinele feme-
esci omor pe albinele bcerbcetesci, de carî colomea numai
are neci un folos. — Rîndueala si aptivitatea si fericirea e
pretntindene; dar’ aceastce aptivitate, aceastce rînduealoe si
aceastce fericire atîrnce numai dela esistinta reginei. Cînd
regina va peri, tot stupul este preepeedit, toate lucroerile
sînt poeroesîte, si ce trebuintoe au elle atuncia de lucrare,
cînd de-uce datce maica poporului singurce, carea este în
stare a produce uce genercecuue noauce, sînguroe, carea este
în stare a conservă genul albinelor, numai este ? —
Aceastoe purtare a acestor mici însepte, mi se pare, c <e
poate fi numai produptul unei gîndiri adinei. De aceea filoso­
ful, morrelistul, polfticul r®mîne încremennit de mirare, el
roeguneadce si nu pricep, pe cînd omul relegios pricepe, fiind
coe crede, crede, coe este uce întelegint® dein®, care roesbe-
sce si se mcenifesteadoe în toate fiinţele nceturei ca uce flâcoerce
nemcerginitce, carea rcespîndesce radele luminii ei peste toatoe
întinderea nemcerginitce a universului! —
16. O, ncetura este un adevoerat Tîmplu, unde omul în­
ţelept poate înnceltâ încincecunile lui ccetroe Atotputernicul!
Vederea ceriului limpede face tot de-a una uce împresiune
magic® nespusce asupra unei inimi curate, ii introduce uce
sîmtire misterioasce, uce dulceat® sublim®, iice pregustare de
fericirea eternce, £e adastce sufletele oamenilor buni; în vreme
ce acest spectâcul sublim este spceimîntcetorîu pe'ntru oameni
rcei, ce se tem a rcedicâ ocii lor, spre a privi coloarea adurce a
ceriului în toatoe frumseata lui eclatant®, adîncce si nem ăr­
ginit®, arcetîndu-se ca uce imcegincecune deeascoe,de fricce a nu
fi turburat! pre’n mustrarea lor de cuget; tocmai ca un copiii
roeu, ce se teme de ruşine, a roedică ocii spre tatce-sceu, ce e
atît de bun si îndurat. — Genul oamenilor! pe lîngoe toate su­
ferinţele, lâcrimî si dureri, earî sînt rcesipite in cariera acestei
voei întristatoarie, ce se ciamoe vieata corporala, v a loesat
Dumnedeu îi® consolacune plin® de pl®cerl h'mpedi, curate
si neîncetate; aceast® consolacune este ceriul albastru, cim -
pul verde, aerul limpede, soarele strrelucitorlu, luna luminoas®
si stellele nem®rginite, si voi p®r®sîtl aceast® consol®cune!
— Oameni!»unde fugit! a c®utâ un r®pâus pe’ntru ocii voştri,
dac® nu-1 g®sîti în sublimul t®b!ou all nffiturei? unde gînditl
a g®si un sunet f®rm®e®toriu pe ntru audirea voastr®, dac®
nu-1 g®siti în glasul cugetelor voastre, ce vorbesce neîncetat
în îuima voastr® ca un singur eco dein all armoniei sublime,
ce domnesce în tot universul? Unde c®utati relegunea, dac®
at! pierdut darul preţios, a fi atins! de ideile înnalte si^sacre,
cîrid esiti într’ u® demineat® în cîmp, si vi se înfoetisad® n®-
tura în toat® plin®tatea bogffitfeî ei ? — Unde cffîutat! dulceaţa
sîintirii amorului, dac® inimele voastre nu maî bat cu cffildur®
pe'ntru fericirea tuturor fraţilor voştri, fiii lui Adam, f®r® deo­
sebire a neamului, a nceEunoeletoelil Si a relegunii? Inima omu­
lui, dice un filosof, este ca uoe oglindoe pre’n carea ell vede
toatoe lumea; cînd oglinda este curatoe, toate obieptele se voed
lfmpedi, dar’ cînd oglinda este turbure, toatoe lumea se aratoe
confusiatoe. O fraţilor oameni! curoetitî oglindile voastre, ca
soe voe bucuraţi de uoe vedere limpede! —

XV.
Nicolaîu Istrati (1 8 1 8 — 1862).
(Boiariu proprietarii Moldav, noescut cam pe la annul 1818,
si-a foecut studiele numai în patrie si mai mult drumul propriu de
sine. Cu toate acestea a fost foarte lucroetiv si neadormit pe cîmpul
literariu. Avea dorint® si p lă cere soe cunoascoe produsele literarie
alle literoeturei rumîne dela început si pînoe în dillele salle: de aceea
a foecut cieltuele mari si a adunat în renumita sa bibliotecoe toate
coertile rumîne vecie si noaue, cîte Ie-a putut afla. Modul lucroetivoe-
tcetiî lui literarie era îndreptat mai cu sam® asupra fericirii si pro-
speroerii publice a toeriî si a bisericii: de aceea neputînd suferi pre
acei deregoetorl publici lumennx si bisericanni, carii i-se pcereau, coe
nu lucroe spre binele nascunii si all patriei, ci numai spre all sceu
propriu, scrieâ la soetire de celle muscretive cunfra lor, ca ori soe-i
îndrepte, ori, de nu, soe-i sferme. Asemenne tot cu acell scop se
ocupa cu istoriea noecunii, ca asâ soe loemureascoe cunsciinta ncecu-
nalce, si soe facce pre rumîn, ca loeudîndu-se cu vîrtutile stroebunilor
scei, soe facce sî ell asemenne, si asâ soe se facoe demn de bravii
scei stroebuni, si soe nceintede si ell de’n parte-si cultura sa si a ge­
nului om enesc preste tot. Ell a roepceusat în toamna annului 1862.)

§. 22.
Miliul.
(Dram® original®.)

A c tu l I .
Scena I.
Soltudul XII» Poergarî, stroejerî.
Intîiul pcergariu.
1. Acuma tîrgul Baia se afl® f®r® arme,
Descis la toti vr®jmasii, lipsit de ap®rare,
 Coecî si arcaşii noştri la tâbffirffi s'au dus,
Cicemati cu pcerccelabul pe all Sucevei ses.
Soltudul.
S. Aprodul, ce venise trcemis de la Suceavce,
S’ adune Sf ploeesii la tâbcera cea mare,
De hoetmannul de Sendrea anume ’nsoercinat,
Au spus, cce la Domnie sciintoe au ajuns,
Coe Romannul cenusce, cenusce este-acuma,
10. Si regele cu Ungurii poetrund de'n sate ’ n sate,
Si fier, si foc, si pradce, Suceava .o tîntesc.
All doile paergariu.
Dar’ mie mi se pare, cce regele ungar,
Ell tot n’ a sce cutede, asa cu nepcesare .
Sce meargoe înnoeinte de-a dreptul la Suceavre,
15. Ca soe vînede leul curat ciar în culcusu:
Coecî scie foarte bine, cce Stefann este leu.
Întîîul paergariu.
Mceteiasu însoe este deprins, sce birueascoe;
Si are oaste multoe, de patru ori maî multce
Decît a noastrce oaste.
Soltudul.
Ell poate cutedâ
20. în numcerul cell mare, în comandiri viteji,
Cce va cuprinde tara si scaunul Moldovei,
Cce Petru Aron earce-si va fi pus în Suceavce
Pe tronul de Domnie, ori însu-si Berendell.
întîîul paergariu.
Vedi, lîngurul nu uitoe, de cînd Stefann fcscii
25. Potop în tot Ardealul si ’n Tara Soecueascre!
All doile paergariu.
Ell nu uitce neci astce-di, cce au pierdut Ciliea.
Întîîul paergariu.
Rcesbelul dela Sceea îl doare mult mai^ mult,
Cînd au pierdut pre Hroiot cu multe deci de mii.
Si fala, cum cce este si preste regi ell rege.
Soltudul.
30. îl doare, de ce este Erou si Ştefan Vodce;
De ce s’ajuturede pe fraţii Trcensilvanni
în contra unui rege viteaîu, cum este ell.
All doile paergariu.
Eu cred, cce Ungurimea, de si-i foarte viteadce,
De si ’ ntrece la numcer de patru ori pe-aî noştri,
35. Dar’ scie, cine-i Stefann.
 Sol/udul.
Si foarte bine sciu,
Cce Moldovannul este în bceteh'i de prins,
D eprins a sta la l u p t e , dep rin s, c a sce învingea.
Întîiul poergariu.
S cb dice, cum c c e riga vr’uoe factie în tarce
De mulţi nemultoemiti credea c c e va afli,
40. Prodoti lui Stefann VodcB, dar’ foarte-i înstelat
Cu ast feliu de pcerere.
Toti poergarii.
Amar se rcetcecesce!
Soltudul.
D e -a r fi tara M old o v e i t o t ast feliu cce rm u ite ,
De ar fi urmaşii noştri atit de fericiii,
Soe a îb c E tot ca Stefann pcerintî pe tronul lor,
45. Si las’ apoi stroeinii, s c e creadce, cît le place
Prodoti si fcerce cuget c c e vor afla în tarcE.
AU doile poergariu.
Adînca bcetrîneatoe puterea ni-au secat:
Acum în cîmpul luptei am fi noi de prisos;
Dar’ tot mce trage încce mcsgnetul la rcesbele.
Toti pcergarii.
S0. Sî noi sîmtim tot ast felîuj
Soltudul.
Sîmtire vestejitce,
Cceci s’ au sleit vîrtutea, si astce-di în rcssbel
Nu am mai fi puternici, uce datcs cum eram,
S ce înfruntcEm vrăjm ăşii cu braţul tin eretei,
CcEroeri sce m ai d e s cid e m p r e ’ n sute si p r e ’ n m ii
întîiul poergariu.
S5. Acum la cceruntete a face ’n tarce noi
Alt’ nu ni mai remase, decît sce fim pcergari.
Procesuri, ne’nîelegerî, sau crime întîmplate
Aici, unde judeţul de noi astoe-di atîrncs,
Cu faîcE pcErinteasccE pe toate sce ’ndreptoem.
60. Si cine-mi poate spune, departe ’n viitoriu
Cce nu va fi Moldova cînd-va degenerate,
Încît sce îndrcEsneasccE acel!, ce v a fi ju d e ,
Sce cread ce si scb dicoe cu falcs în v e le a g ,
Coe fa ce slu jb e tcerii?
Toii pcergarii.
68. Fereascce Dumnedeu!
 All doile pcergariu.
Cînd astoe-di ciar aeella, ce moare pe’ntru taroe,
Si-acella încoe strigoe, coe n’ au putut, soe faeoe
Atîta, precit sîmte, coe este ell doetorîu;
Coeci multoe, foarte multoe noi doetorie-avem
70. în pâtriea, pe care sj moşii sî stroemosii
Cu lupte si cu sîage putut’ au, s’o poestrede.
intîiul pcergariu.
De Mceteiasu eu tremur, ell are mulţi ostasi,
Si Ungurul nu-i Leahul, nici aprigul Tcetar.
Solludul-
Poergarie, sce tii minte, coe pînoe cînd ai noştri,
75. Si tara sî boerii, yor fi uniţi tot ast feliu,
Moldova tot de-a una va rîde de vroesmaii,
Si lîberoe si mîudrce Moldova va troeî!
All doile pcergariu.
Pe Moeteiasu se vede, coe vr’un poecat îl pasce,
Coeci săbiea lui Stefann nu scie, soe glumeascoe!
Solludul•
80. Curînd Ungurul pierde ii faloe si euraju.
Vor pomennî Moldova acei, ee vor scoepa
De moarte, de scloevîe, întregi, precum veniroe.
Întîiul pcergariu.
De n’ar viditâ Baia în mersul la Suceavoe,
Cceci, foer’ de apoerare aicia ne-ar afli.
All doilea pcergariu.
85. O! Moeteiasu îi mîndru si foarte-ambitios,
Ell nu se înjosesce, soe calce tîrgul nostru,
Unii pcergari.
Asâ ni pare nouoe!
Atti pcergari.
A§d credem, soe fioe!
Întîiul pcergariu.
Eu sciu, cob Ungureannul îi lacom si vicleann,
Ell pradoe tot, ce vede, nu lasoe nici cotun,
90. Si nu sciu, dacce Baia va roemîne feritoe.
All doile pcergariu.
Ascultffi-ne Soltude! avem astoe-di de lucru
La tribunal aicia, unde ne-am adunat?
Solludul.
Avem numai lui Mihul, osînda soe-i rostim.
 All doile poergariu.
Asa dar’ Mihul trebuie întîlu, ca sob se prind®
95. Si ’n urm® tribunalul osînda s® -î rosteasc® !
Soltudul.
Masurile, ce astffi-dî în diu® am luat,
Au fost prea nimerite si vrednice de noi,
C ă ci diua-I alb® înc®, si Mibul s® gresesce
în lanţuri la ’ ncisoare, mustrat de a sa crimre.
Unii pcergari.
100. S’au prins asu în grabre?
Alti pcergari.
Pututu-s’au afla?
Soltudul.
De-arcasil noştri ageri ell nu putea scapă,
Cînd caile de’n prejm® si lunci, dumbrrevi si codri,
Pe toatp ciar în prip® le înpîn® de-arindul.
întîîul paergariu.
îi trebuie osînd® de prub® în veleag,
105. Ca nu cum-va sf alţii s® mai încerce ear’
De-a rrepi copiile de’n casa p®rintasc®!
Soltudul.
II trebuie pedeapsa, c® cuted® ell înc®
Sumetul, s® r®neasc® pe trei de’ntre arcaşi,
Turbat s a se opui®, s® -si scape prada sa.
All doile poergariu.
110. Firesc este, ori cine s® -si apere comoara,
Cfficî fata e com oara la cell, Ce o rapesce.
Soltudul.
Dar’ nu uita, c a ’n tara, povoara este ell,
C a nici ciar u® isbîud® în oaste n’au fă cu t,
Si c® e crimre mare, un nime sre cutede
115. La fiica lui Gligorcea, ce ciar de’n tinerete.
în lupte preste lupte, în arme-au caruntit.
întîîul paergariu.
Lînga cetatea A lba, în lupta, în rresbel
Gligorcea ell pîerdut’au ficoril s®i de-u® data
Si singura copiii®, ce a sta-di îi ramîne,
120. Firesce c® nu poate s’ o ’ncurce cu un om
Netrebnic pe’ntru tara, si lenesu si misell.
All doile poergariu.
Dar’ omul, ce ’ntr’u a lupta pe trei arcaşi ranesce,
Arcaşi de ai Iui Stefann, aleii tot unul, unul,
 Dedaţi, deprinşi cu lupta, si bravi ca nisee lei,
125. Nu poate neci uce datoe soe fi® un misell.
Întîiul poergariu.
Si cum s’ar numi omul, ce-1 vedi pe’ntr’uoe femee,
Coe face, ce »u face fioe dat® pe’ ntru tar®?
All doile pcergariu.
Voinicul, ce amanta si-o apar® ’ndr®snetu
S® scii, c® meritead® viteadfr a se numi';
i30. Cfflci este ell în stare, s® apere si'ta ra !
De cîte ori ai noştri, putini, putini la num®r
Armate numeroase uşor afi biruit,
Cînd elle cutedar® la prunei si la femei,
La c&snicele vetre s’aduc ameninţare ?
(Un stroejerifi.)
Stroejeriul.
135. Vestesc, coe p®rc®labul, ce-au fost mai inn®inte,
S® între ell vroesce.
Unii pcergarî.
Gligorcea!
Soltudul.
Se afl® asceptat. -
(Strffijeriul ese.J
All doile poergariu.
S’au prins si pe copiii® cu r®pitoriul ei?
Soltudul.
Ea plînge de c®int® acum la mine-a cas®.
140. Ertare pe’ntru dîns® s® st®ruim a-i cere
Dela all ei p®rinte.
Poergavii.
S’o erte negreşit.

Scenă II.
Soltudul, pcergarii, Gligorcea, strcejeriî.

Gligorcea.
Vedeţi, c a ast®-di tremur, prietini, si de voi,
Cînd alte d®ti în tâberi rîdeam de toti vrffismasu
R uşinea... oh! ruşinea m® ’ ncinge, m® cuprinde,
145. Si fruntea-mi vestejit®, se ’ncin acum nevrîn ,
C®ci am pierdut curagul, s’ au stins, au amortit.
 Soltudul.
Ruşine, Pcercoelabe? si pe’ntru ce ruşine?
Gresala unei june au poate soe stingoe
Uoe frunte, ce e mîndroe de sute de isbîndi,
150. Uce frunte de roesbeiic, cum este fruntea ta?
Gligorcea.
Uşor esţe, Soltude, a mîngîia pe alţii,
Cînd fnima-i seninoe, si-o sîmti îndefirintce.
Dar’ ori cîte cuvinte s’ajute numaî pot
Poerinteluî, ce sîmte în inimce venin,
155. Ce-şî vede casa stînsce, copiii in cenusoe;
Ce aflce ’n a sa fiiece un serpe-uoe trcedoetoarice.
Soltudul.
La vîrsta, unde te afli, se cere cumpoet mult,
Se cere sînge rece, caracter de bcerbat.
Mîniea, mcehnicunea se eartoe tinerelei,
160. Dar’ nu sînt potrivite la vîrsta încelbitce.
All doile paergariu.
Himerice resoane îti faci în acest punt.
Sî noi cunoascem cinstea, si noi o preţuim.
Avem si noi copiile, gresesc si alle noastre,
Cceci toti de uce potrivoe supusi sîntem nceturei;
165. Dar’ nu pierdem curagul si nu ne dispereem.
Gligorcea.
Cu trei anni înnceinte puteam si eu uşor,
Pcestrîndu-mi tot curagul, sce ’nfrunt ori ce lovire.
Aveam atunci cu mine loeagul cceruntetei,
Si rddim si tcerie pe fiii mei aveam;
170. Acum însoe sciţi bine, cce fiii amîndoi
Nu sînt mai mult pe lume, la Acermann periroe,
Si unica mea fiicoe soe fugce cu un nime?
S’ acopceroe cu huloe acest înoelbit poer?
Copillu! roeu, ah! vargoe-i a Domnului ceresc!
Soltudul.
175. Ertare, Pcercoelabe! rugoem soe-i dai ertare!
Întîîul poergariu.
Ertare pe’ntru dînsa; s’au însoelat copilla!
All doile paergariu.
Amorul nu-i uoe crimoe, noetura n’o-osîndi,
Coecî drâgostea-i scîntee pe foc dumnedeesc,
§i-acell, care iubesce, îsi uitoe de resoane.
Soltudul.
180. Ertare, Pcercoelabe! rugoem soe-i daî ertare!
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. 9
 Întîiul pcergariu.
Copil!a de coeintoe se mustrro ne’ ncetat,
Si plînge si se roagoe sce erîi gresala sa.
Unii pcergari.
Poerinte! doe-i ertare!
Alţi pcergari.
Gîndesce cce-ti e
All doile pcergariu.
înduroe-te de dînsa, ascultce si ncetura,^
185. Coeci ea cere, sce fice pcerintii ertoeton,
Duiosî, cu îndurare coetroe copiii lor.
Gligorcea.
Asâ! îî prea fireascoe ertarea la pcerinte,
Dar’, earoe-si cine poate de’n fnimte scB-mi steargce
Amara mea durere, coe ea m’au poeroesit?
Soltudul-
190. Coeinta sa, coeinta, si trebuie s’ o erti.
Toti pcergarii.
Ertare, Poercoelabe!
Gligorcea.
O ert, însoe O blâstffim! _
Soltudul.
Victoriea soe viice, aduceti-o aicia.
(Un strcejeriu ese.)
Copilla-I sfiicoasoe, nu fii aspru cu ea.
GligorSea.
Dar’ ton de bunoetate nu meritce mai mult.
All doile pcergariu.
195. Poerintelui se Sede, sce,mustre cu bhndete
Pe fiii sceî, cînd lunec’ si cad în rcetcecire.
Coeci tonul bunoetoetii la tinerii, ce au
Si simţul, sî nobleatce, poetrunde mai adînc.
Soltudul.
Stroeieri! sce între Mihul, aduceîi-1 ai6ia.
(d o i StroBjeri esj
200. Pcerinti! dacce cu caile aflaţi sî voi cu totii,
La temnita cea mare soe fice pedepsit;
Atunci Pcercceloebi'eî ell trebuie trcemis,
Ca ’n padoe soe-1 troedee portariului Sucevei.
Toti pcergarii.
Asâ voim si noi!
All doile pcergariu.
Mai bine la cetate,
205. Maî bine ’n garnisoanoe, cceci ell poate cînd-va
Cu tîmpul si cu vîrsta a fi înlre arcaşi,
între ostennii noştri sub steagurile tcerii,
Cînd temnita-i sciutce, coe nu formeadee oameni,
Ci încce li rcepesce si cît curagu mai au;
210. Vedeţi în cîtce grijce maî stoe Mcerirea sa
De oameni si de braţe la steagurile tcerii;
Vedeţi Moldova noastrce, în ce eumpcence este,
Cînd Moetelasu Corvinul, acell vrcesmasu cumplit
All Domnului, all tcerii, all legii crestinesci,
215. Ni stoe curat în casce cu osiile de Unguri;
Vedeţi, pcerintî, pre Stefann in tabcer<s acum
C’uce armie prea micce, încît, la compoerare,
Vrcesmasi sînt cîte dece de tot osteannul tcerii!
Vedeţi, cce nu ne lasce, în pace sce maî fim ;
220. Cînd Ungurul, cînd Turcul, cînd Leahul si apoi
Cînd ciar' si însu-si fraţii de dincolo de Milcov
Pe rînd, pe rînd ne’npresur’, ne rcesbelead’ adese,
Si earna, ca si vara, sf noaptea, ca si ’n di,
Cu armele în mînce pe cîmpul boetoeliei
225. Ai noştri tot de-a una ne’ncetat se luptce,
Cunoâscetî dar’, cce .astce-di fecoril trebuesc
în oaste, ear' nu ’n temnite.
Toti pasrgarii.
V orbesce-adevcerat!
Soltudul.
Asâ dar’ la cetate, pre Mihul sce-1 trcemitem,
Cceci bine dici, Pcergarle, ell poate ’n garnisoanoe
230. Sce fioe de vr’uce treabce, s’ocupe vre un post.

Scena 111.
Soltudul, pcergarii, Gligorcea, Mihul, strcejerî.

Soltudul.
Cutedul toeu osîndae cu drept ar' merită.
Te scapce îns’ acuma a talie tinerele;
, Vei fi la uce cetate trcemis în garnisoanoe;
Sî tu ce-va în tarce a face sce deprind!, .
235. Ca nu în distrcemare, în lenne sce trceesci.
AU doile pcergeriu.
Ascultce-mce, bceiete! deprinde-te la arme,
Sce fii un osteann vrednic de Domnitorîu] nostru;
 S i cîn d ear’ vr’ uce c o p iii® te -a r în dem n ă s ’ o fu ri,
Sce fu g i... soe fugi de dînsa; cceci fata, ce uşor
240. Se las’ a fi furatce, de loecomit nu este.
Mihul.
Poerinti aleşi în p u b lic ! vce r o g d e a s cu lta re !
Soltudul.
V orbesce!
Mihul.
V icto rie a , s’ o fu r , nu m’ a ’ ndemnat.
Cu sîla în putere hotesce-o am rcepit;
Nici lacrimi, nici blesteme, nimic nu mce învinse!
Gligorcea.
245. Asă dar’ n u -i gresitoe sermanna m ea c o p illc e !
Soltudul.
Si cum gîndiaî, bceete! sce aibi solie tu,
Cînd încoe pînce astce-di sub steaguri n’ai serbit?
Si cînd la întîmplare de luptce în rcesbele
Tu n’ aî pute învinge si isgonî vrcesmasii,
250. SflB-ti aperi sî nevastce, si casce si c o p ii/
Mihul.
S o lt u d e ! si m isellul soe fa c e cia r’ e ro u ,
Cînd trebuie soe-si scape femeea, ce iu besce!

Scena IV.
Soltudul, poergarii, Gligorcea, Mihul, Victoriea, Telita, sti-cejer

Soltudul.
Ai dis, cum cce pre'n sîlce tu ai rcepit copilla ?
Mihul.
Sînt vrednic de osîndce, coe ’n sîlce o-am rcepit:
255. Nici lacrimi, nici blesteme, nimic n’am respeptat,
De eartoe legea tcerii, s c e fice sub osîndce
Acell, care iubesce uce liberte femee.
Soltudul.
Tu scii, bceete! bine, c c e trebuie osîndit
Acell, ce ’n trîndavie petrece tîmpul sceu;
260. C ce ’ n e p o c a d e fatce, cîn d se ’ n trec toti junii,
A fi ostenni lui Stefann a birui în lupte,
Si-a alungă vrcesmasii cu sute si cu mii,.
E vrednic de osîndce acell, ce e fugariu
De tăberi si de arme, de slava vitejiei,
265. E vrednic de osîndoe acell, care cuteadce
Pe-ascuns în miedu de noapte cu sîla a roepi
Copilla unui tatoe viteadu si onorat,
Deprins Ia bcetcelîe, deprins, ca soe învingă:
Ai toerii si ai noştri vrcesmasi foeroe de numcer;
270. E vrednic de osîndoe acell, ce-au îndroesnit
Sumetu, ca sce roedice uoe arnioe de roesbel
Coetroe arcaşii noştri, ce-asudce pe’ntru tarce!
Victoriea.
Poerinti aleşi în public! ca soe poediti dreptatea,
La voi trebuie ori cine soe spuiae adevoer.
275. Si eatce adevcerul, de vreţi a-1 ascultă:
Coe sîngurce eu merit osîndoe si pedeapsoe,
Si nime altul, nime cu dreptul nu se poate
Sce fioe sub urgie pe’ntru gresala mea;
Cceci eu în fata voastroe mce ju r , Coe m inte ell,
280. Nu spune adevcerul, nu m ’ au roepit cu sîla,
Ci sîngurce cu dînsul am fost fugit de voe,
Si sînguroe dar’ merit osîndoe a primi.
Gligorcea.
O ! fiicoe de durere, sce piei din ocii mei!
Telita (în sine).
Nebuna! aiureadoe, ea si-au esit din minte.
All doile poergariu (în parte).
285. Se vede, coe iubesce cu focul tineretei,
Cum sciu, ca sce iubeascce Rumîncele la noi.
Mihul.
Sce n’o credi, Poercoelabe! o vedî, coe s’au uimit
De spaimoe sau de milce Victoriea ascunde
Urmarea mea si sîla, ce i-am foecut soe fugoe.
290. Vce spun încoe uce datoe curatul adevoer:
Coe eu sînt vinovatul, asupra-mi pice dar’
A legilor asprime, asupra-mi soe-si rcesbune
Acell, care nu sîmle a drâgostii putere,
Acell care nu scie, cce inimele-ades’
295. De’n firea lor mînate uşor uşor s'aprind
De sîntul foc, ce este a drâgostii foeclie,
Si care tot de-a una supune, mistuesce
Resonul si puterea din cell mai restrîns om
Gligorcea.
Cioemat este, ca predici sce tiice ’n tribunal?
 Soltudul-
300. Strffijerî! de-aici lu»ÎW si duce'ti-1 în pad®
La Hcetmannul cell mare în tabăra S ucevei
Sce-1 dea în garnisoan® la una de’n cetffiti,
Soe-l numere în oaste.
\ictoriea.
Prerinti! dar’ nu e d rept...
Gligorcea.
Si mai cutedi tu încoe, copiii to r ® de le g e ? !
Telita (în sine).
305. S erm a n n a ! se ’ n te le g e , c ’ au n ebunit cum trebu ie,
Asâ este fem eea ... noi toate-asa sintem,
S® pierdem si ruşinea, decîte ori iubim.
Întîiul pcergariu- _ _
S . merg., . « “ f
S « mergi f « r « aasrlire, » . t . depnnd. la » » •
Mihul.
310. M® plec, pffirinti, si tie, Victori®, iţi jur,
C® braţele acestea sau foarte încurmd ^
Vor face, s® te merit, s® fii a mea soţie.
Sau tot bratele-acestea yor şterge de n vieat®,
Pe-un om, ce nu voesce, de tine desp®rtit
315. S® mai tr®easc® ’ n lume.
Victoriea.
F e r e a s c ® D u m n ed eu !

Scena V.
Soltudul, pcergarii, Gligorcea, Victoriea, Telita.

All doile pcergariu.

Prevffid, c® ’n grab® Mihul va da frumoase prube,
• Cffîci şaman®, s® alb® â® ini™® m®reat®,
Curagii si bffirbffitie de u n Rumîn viteadu.
Soltudul.
Asâ-mi pare sf mie, asâ prev®d si eu!
Victoriea (în sine).
320. Dac® prev®d ei ast feliu, de ce îl osindir® •
Gligorcea.
Ajung® mai n«inte, a da ast felifi de prube,
Aiung®, s® asude pe cîmpul de rcesbel,

Sffi-si dee piept cu moartea, si singel

325. Poeroeu, ca soe coestige mai multe roenni de-onoare,
De care toti vitejii se voed împodobiţi,
Si ’n urmoe soe cutede la însoţire ell!
Soltudul.
De aceastoe socotintoe sîntem si noi cu totii,
Coeci, vai! de tara, unde fecorii sînt molatici,
330. Dedaţi la desfrînare, fricoşi, afemeeati.
Gligorcea.
Si vai! de neamul nostru, cînd fetele la noi,
Pierdînd a lor ambiţii, coertfpter de Rumînce,
Ar fi înamorate de tnndavi si de leneşi;
De tineri, ce în taroe ei alta nu produc,
335. Decît se poeuneadoe, si mîndri, si deşerţi,
Poepusa lor cea seacoe iubesc numai în lume.
All doile poergariu.
în cîtoe vreme legea va osîndi mişeii,
Si mumele tot asfeliu pe fiice vor iubi,
Tot asfeliu ca si astoe-di în elle vor soedi
340. Virtutea, aîntemîntul, amorul coetroe taroe:
Moldova va fi stearpoe, scoepatoe de molatici.
Soltudul.
Noi stoem aici în pace, cu totul am uitat
Pe Moeteiasu Corvinul si ungurimea lui,
Cînd poate în minutul, ce ne-afloem acuma
345. Ai noştri ostenni harnici se luptoe cu vrcesmasii.
All doile poergariu.
Deprinşi sîntem, Soltude, cu luptoe si roesbel,
Precum ostennii noştri soe ’nvingoe sînt deprinşi;
Coeci mica noastroe taroe e mare ’n boetoelie,
Si ’nvinge tot de-a una pre împoerati si regi.
(S'aud loviturile clopotului cetoetii.)
Toti.
350. Ce ’ nsoemneadoe oare all clopotu'ui sunet?
Soltudul.
Si clopotul roesunoe, si-un vuet par’ c’aud!

Scena VI.
Soltudul, pcergariî, Gligorcea, Victoriea, Telita, stroejeriî.

Un strasjeriu.
Fugiţi, haideţi Ia munte, coeci Ungurii ne ealcoe
Ca frunda si ca earba de mulţi si foer«e numoer!
 Soltudul.
De unde astce veste?
Străjerii.
Pe Mihul noi ducînd,
355. Abia Ia stejerfe eram apropieaţi,
Cînd luncele Moldovei le-am audit cu toţii,
Cce clocotiau de oameni, de carce si de arme.
Haideţi pcerinti de-aicia!
Victoriea.
Dar’ Mihul unde este?
Un strcejeriu.
La clopot, îi la clopot, ell singur e în turn.
Toti slrcejerii.
360. Dar’ ce pierdeţi prilejul? veniţi, sce ne scoepcem!
(rcesiinetele clopotului s’ adaug.)
Un strcejeriu.
Tcerdiu, nu ’ncap acuma mijloace de sccepare!
Soltudul.
O ! timp all tineretei, ah! unde esci acuma ?
Ca earce-si braţul nostru, secat si amorţit,
Soe-1 întceresci la luptce, si ’n luptce sce murim!
întîiul pcergariu.
365 Sîntem pierduţi, Soltude! haideţi, esiti de-aicia!
All doile pcergariu.
Asâ viteadul rege, eroul acest mare,
Sce meargce la Suceavce, vedeţi, n’au cutedat.
La noi ell se abate încredinţat prea bine,
Cce numai salti bcetrînii, femeile si prunci’,
370. Sîntem roemasi în Baiea.
Toti.
Haideţi, haideţi la munte!
Soltudul.
Trcemis’aţi, sce dea limbae la taboerce boeeti?
Un strcejeriu.
S’au dus cu repejune de mult unul de’n noi
De-a dreptul peste colnic si trebuie s’ajungce
în cîte-va minute cu vestea la Suceavae;
375. Dar' pîn’ sce ne sosascoe, poerinţi! vr’un ajutoriu,
Va fi tcerdiu si trebuie, ah! trebuie sce fugim!
Soltudul.
Haideţi, haideţi cu totii! soe ne scoepcem la munte!
Victoriea.
S frcejeri! vce rog, pe Mihul, dacce puteţi, sceepati-1.
 Soltudul, pcergariî, Gligorcea, Victoriea, Telita, stroejerî,
Bcetrînî, femei, copii.

Un glas.
Vrcesmasii ne'npresoaroe, tot tîrgul l’au cuprins!
Alt glas.
380. Sintem pierduţi cu totii!
Alt glas.
Noedejdea s’a trecut!
Gligorcea.
Copilla mea!
Mai multe glasuri.
Tcerdiu, toerdiu de-acuma!
Sîntem cocleaţi de Unguri!
Victoriea.
Sîntem pierduţi, poerinte!
Alt glas.
Uoe luptoe urieasoe au fost acum’ la turn.
Victoriea.
Si Mihul unde este?
Alt glas.
O ! ell au stroeboetut
38S. Poeretele de Unguri, precum strcebate-un fulger
Si spintecce pe ceriuri a norilor desime.
Victoriea.
Si unde-i oare-acuma. Oh! spuneti-mi, voe rog !
Nu-i nime, sce vorbeascce?
Glasuri mestecate.
Nici unul noi nu seim!
Alt glas.
Acum fiesce-care de capul sceu gîndesee,
390. Cînd moartea si robîea o vede ciar în fatce.
Victoriea.
îi mort sau rob ell poate, sî eu încoe troeesc?
Albi milce, Doamne sînte! de mine si de ell!
( S ’aud dobe si trîmbite, publicul s’adauge.)
Soltudul.
Oh! eafoe, fraţi! vroesmasii streebat acum aicia!
 All doile pcergariu.
Poerinti! de cît la Unguri, în lantele robiei,
305. Departe de Moldova, departe soe troeesc,
Maî bine, mult mai bine eu moartea o doresc!
(Ungurii stroebat scena, ocolesc prinsonerii, musica esecuteadoe marsu
magîar.)
Cortica cade.

A c tu l I I .

Scena I.
(Pri nsonerî, între carii Gligorcea si Victoriea, Sentinellele,
strigoe poerola privegioerii).

întîiul prinsoneriu.
De-acum sperînta noastroe se stînge cu robfea.
Femei si prunci cu totii în ţara ungureascoe
încisi în vr’ uoe cetate, munciţi de-acesti tiranni,
400. Departe de Moldova, departe vom peri.
AU doilea prinsoneriu.
Au fost de cuviinţoe, soe ne scoepoem la munte,
Indatoe cum pornise de-aicia poercoelabul
La taboera Sucevei cu steagul de arcaşi;
Coeci tîrgul ni roeinase lipsit de ajutorîu.
405. Si numai are cine vroesmasii soe alunge!
Gligorcea.
Am fi scoepat prea lesne, de nu credeam în rege,
Coe-i mult maî brav, mai mîndru, mai nobil si erou,
Decît soe se abafoe de’n caile la un tîrg
Pustiu, desert cu totul de oaste si de arme.
întîiul prinsoneriu.
410. Aduce-vi-ţî a minte, coe eu v’am spus adese
De Unguri, coe sînt foarte viclenni, amoegitori,
Si tocmai de aceea în prip’ au trebuit
Soe desertoem tot tîrgul, spre munte sce ne tragem.
Poeloenci, poeloenci soe punem în dreapta si în stînga,
415. Cum am aflat pe rege, de’ n Romann c’au pornit,
Coeci Ungurii au pismoe, au uroe pre Rumîni.
Si seim, ce pat ai noştri, cînd au nenorocirea,
Soe cadoe vre uoe datoe la dînsii în robie.
 All doile prinsoneriu.
Asâ sufoer si fraţii de dincolo de munţi:
420. în loc ca nisce oaspeţi, veniţi între Rummî,
Soe aîboe ungurimea uoe dragoste spre dînsii,
De’n contra pîn’ la unul hroenesc în suflet uroe,
Precum hroenesc mîndriea cu totul singular
în neamul acest foarte foelos si eguist;
425. De-aceea trebuit’ au, $oe ne scoepoem la munte,
Sce n’ asceptoem s’ajungoe vrcesmasii pîn’ la noi.
Intimi prinsoneriu.
Si mâi ales cînd Baiea era foer de arcaşi,
Si cînd sciam cu totii, coe regele-i viteadu.
Victoriea.
Dar’ asta-i vitejie! si nu e micsurare
430. De’n partea unui rege, ca Mceteiasu Corvinul,
Sce-si puioe toatoe sîla, soe birueascoe ell
Nisce boetrîni de vîrstoe, nisce femei ca noi,
Si nisce prunei de tîtoe?
All doile prinsoneriu.
Asa e, cetoetannoe!
însoe se scie bine, coe ’n lume prea adese
435. La cei mari micsurarea se eartoe mai uşor,
Decît precum se eartoe la cei, ce sînt mai mici.
Victoriea.
Se eartoe de curtennii dedaţi, ca s <b mintascoe,
Dedaţi în slugoerie, deprinşi în linguşire,
Soe ’nsele, soe corumpoe pe-ai lor stoepinitorţ;
440. Coeci ast feliu e talentul la cei foer’ de talent.
Gligorcea.
Cînd cine-va droegutoe ajunge a fi mare.
Greşelile s’acopoer de-a slavei stroelucire;
Uşor s’ascund de public, uşor se mistuesc
Sub farmecul, sub lustrul unui desert roesfatu,
445. Si greu se pot cunoasce de gloatele negioabe,
Coeci gloatele, ca gloate, sînt tot de-a una oarbe
. , Victoriea.
Oh! gloatele! toetucoe, de gloate nu-ti vorbesc,
Cînd sciu, coe ori ce fapte se judeeoe pe dos,
Cînd binele se crede de roeul cell mai mare,
450. Si roeul, de’n potrivoe, ca bine se privesce,
Cînd albul li se pare, coe-i negru ’n ocix lor,
Si negrul li se pare curat stroelucitoriu
 Ca -’n tcerie; cum tî-asu vorbi, toetucoe,
De-acele monstruri oarbe si veenic rcetcecîte?
All doile prinsoneriu.
45S. Toerdiu gloatele-mi pare vor înceta de-a fi
T ot oarbe, cum sînt elle.
Gligorcea.
Asâ prevced sî eu.
(un sgomot s’ aude ’n crîsmoe.)
întîiul prinsoneriu.
Cu cîtoe ne’ ngrijire ocetannele sce ’nbatce.
All doile prinsoneriu.
Se vede, ca all lor rege de Stefann neci gîndesce.
Întîiul prinsoneriu.
Se bîdue ’n mulţime si ’ n eroismul sceu.
All doile prinsoneriu.
460. Au ocolit tot tîrgul cu strajce de ostasi,
Ca nu cum-va ai noştri sce scape la Suceavce,
Sce ducce vre uce scire lui Sendrea si Domniei.
Gligorcea.
Strcejerii soe troeeascce, cceci scirea s’au trimis,
Si trebuie soe fioe la tâbceroe acum.
întîiul prinsoneriu.
46S. Prepun, cce poate-acuma arcaşii sînt aproape,
Si Stefann cu lcencerii, selmennii si plceesii.
Gligorcea.
Sî eu prepun tot ast feliu.
Prinsonerii.
Asâ prepunem toti.
All doile prinsoneriu.
îmi pare, coe pre Stefann îl vced, cum ncevcelesce
întocmai ca sî leul de furie aprins,
470. întocmai ca un trcesnet, ce lulgeroe de’n nori,-
întocmai ca un geniu venit de’n alte regii.
Victoriea.
Sî mie mi se pare, c’aud, cce voedu pre Mihul
Încungurînd vrcesmasii cu cete de voinici,
Si tîrgul, cce sce ’ ncinge de-ai noştri împregur,
475. Precum ceriul adese de-un curcubceu se ’ncinge,
Precum este poemîntul încins de oceanne,
Precum cîte uoe datce în Junele fierbinţi
Privim luna încinsoe de-un mîndru tcerccelann.
 Gligorcea.
Amar si vai de U n gu ri! d e - i v o r atlă ai noştri
480. în starea lo r de fatoe tu rb a t! de bceuturce,
Cu toatoe vitejfea, cu tot numcerul lor
Nici unul nu rcemîne !
Toti prinsonerii.
S’ajute Dumnedefl!
întîiul prinsoneriu.
încet, soe nu v’audoe coetannele de padoe!
All doile prinsoneriu.
Eu cred, cum coe sî Mihul, cum aii scoepat, îndatoe
485. Va fi sburat de-a dreptul la tăboerce fntinş,
Cum sboaroe uoe scegeatce de’ n arcul încordat.
Întîiul prinsoneriu.
De aceasta neci încape, s’avem vr’ uoe îndoealoe!
Victoriea
Cînd Domnul, ce în luptce l’au întcerit atîta,
Sce ’nfrunte numoerosii vroesmasi, ce-1 ocoliau,
490. Soe treacoe pe’ntre dînsii ca vulturul în sbor:
Cînd Deul acell mare l’a fi crutat tot ast feliu,
La fi umbrit de’n ceriuri, soe scape fceroe ranne,
Soe poatoe ear’ în luptce mcecuca învîrti:
Atunci eu dela Mihul scceparea îmi a ştep t;
495. Atunci si voi cu totii s’ aveti în ell noedejde,
Coeci mult poate soe facoe, vointce cine are.
Gligorcea.
Se poate, se prea poate, dar’ este de mirat,
De unde sce se vadoe la ell asă curagu.
Boeiat fceroe ’ncercare, un june cu sfiealoe,
500. Soe ’nfrunte, soe rcesbatoe poeretele de Unguri,
Soe scape în putere dintre atîtia însi,
în tocmai cum uoe datoe scoepă si fraţii toei!
Victoriea.
Eu l’ am seiut, poerinte, coe are suflet mare.
îi trebuia prilejul, s’arete cine e ste !
Gligorcea.
505. Puteai însce, droegutoe, sce te-amcegescî uşor.
Amorul, spun poeţii, c ’au fost si este orb,
C’ adese se însaloe acei, ce se încince
Acestui prunc sburdătic si foarte nestoetornic.
Victoriea.
Sce spuice, ce li place smintiţii de poeţi,
510. Si creadoe toatoe lumea în visurile lor:
 Dar* efi voîu crede numai a inimei dictare.
Cosei inimele noastre în veci nu ne insalre;
P e ’ ntru c ® om ul are p resîm tem în t ascuns,
Si-acell ce-1 cultivead®, nu-1 tine adormit,
515. Prevede tot de-a una si binele s, r®ul.
Întîîul -prinsoneriu.
Trecere! eat® piaîa de toarte luminead®,
Si par’ c® c«pitenn ii de Unguri vin aicia.

(Pn„s„.«rii r,.r,g, s.ntin.U.le p . . M . « r » P«">'*

Scena I I
Niclas Banfi, idn«s5 d . Daroti, Berendell, ostaSI.
(D oi tortarî luminead®.)

Niclas Banfi.
Soltudul Si p® rg«™ se af ’ a,cl *“ t®rn’
520. înciSi. cum meritead® asemene misei.
JănuSă de Daroti.

S.
Dar’ este cu putint® s e nu scodtem u® vorb®,
dare de lumin® s® nu putem descoase
în in te re su l nostru dela niSCe m o ş n e g i.
Niclas Banfi. _^
Sînt foarte înd®r®tnici. N’ arat® ei nimic .
îc'muşii de Daroti.
525. Se poate ciar ei însi-Si, nimic® s® nu sci®.
Berendell.
Soltudul ins® Scie, c e c i postul, ce ocup®
îl face s® cunoasc®, de se inpac® .
Si tara, si osten n ii cu S tefa n n la g u v ern ,
Si c e gffitire e s te în td b ® ra S u c e v e i.
Niclas Banfi-
530. Soltudul nu voesce nimic® s® m-arete.
Idnusu de Daroti.
Cu dur sffi-1 corumpem.
Niclas Banfi.
Cu dur am cercat.

Berendell.

§ f » « .. u » » . P * i»"»' «■
 Nu au cercat doedarnic adese orî aî voştri,
Nu au cercat doeddrnic sî Lesii ăi cîar Turcii,
Soe-i cumpere cu dur, soe-i poatoe mit ui!
Niclas Banfi.
540. A sa! dar’ ce mijloace era, ca soe cerccem?
Berendell.
Cu roeul, cu ’ngrodirea mai lesne putetî scoate
Secretul dintr’un suflet întoelenit ca peatra!
Amerintati cu moarte pe îmbii luî nepoţi.
Niclas Banfi.
Esci foarte gibacî, frate! esci vrednic a domni.
Berendell.
545. Nu merit compleminte.
Daroti.
Aceasta-i adevcerul!
Niclas Banfi.
Prea naltul nostru rege voesce în persoanoe,
Soe cercetede însu-si pe-acest Soltudu noetîng.
Daroti.
înnalta sa moerime pre un prinsoneriu?
Berendell.
O l regele proieptul l’au aprobat îndatae.
Daroti.
550. Dar’ dacoe sî lui însu-si va cutedd Soltudu],
Soe nu-î moerturiseascoe curatul adevcer,
Si vorbe muscoetoarie sce mai rosteascoe ear’ ?
Niclas Banfi.
Atunci va pierde capul aici în piaţa asta,
Privind întîiu sfaersitul nepoţilor, ce -i are.
555. Ostasi descîdeti usa si scoateti-1 de’n turn!
(ostennii si un tortarîu întroe în turn.
Daroti.
Acestea-s ceremonii deşerte, de prisos!
Au nu avem noi oaste destuii de numoeroasoe?
Mai poate oare Stefann, soe ni însufle fricoe,
Cu dece mii de oameni fricoşi si obosiţi?
560. Cînd noi avem aicia la patrudeci de mii,
Voinici aleşi ca unul, în stare sce învîngoe
Uşor într’ uoe clipealoe armatele lui Stefann?
Noi alt feliu de puternici vroesmasi am biruit!
Niclas Banfi.
Dar' Stefann îi vroesmasul acell mai sugubcetu.
 Cei maî de noeinte, Soltudul, urmat de ostenn

Niclas Banfi.
565. Mai bine-i Ia ’ ncisoare, decît în libertate?
, Soltudul.
Asemene ’ntrebare rcespuns nu meriteadce.
Berendell.
Se vede, cumcce totuşi te afli roetcecit?
Soltudul.
Asa vcedroetcecitii pe cei, ce nu-s ca e i!
Berendell.
Sumetu esci Ia rcespunsuri.
Soltudul. •
Nu sciu, ce-i linguşirea.
Niclas Banfi.
570. Ascultoe-moe, Soltude, ciar regele te cere,
Sce-ti facoe întrebare în unele privinţe.
De-aceea soe-ti iai sama, a spune tot, ce scii,
A spune adevcerul, nimic a nu ascunde,
Si vorbele s c e —t i fie cu totul mcesurate,
575. Ca nu cum-va cu capul gresala sce plcetesci.
Soltudul.
Si ce ncedcejduesce, sce afle oare ell?
Berendell.
De este, cum spun alţii, cce tara nu maî poate
Sce sufcerce pre Stefann la scaunul Domniei,
Coe toti doresc, sce scape de tiroenm'ea lui.
Niclas Banfi.
580. Noi seim, cce Moldovennii nici de la Domnii lor
Nu sufetr despotismul, nu sufeer tiroennica.
Si Stefann, care ’n faptue îi un despot de frunte,
Nu poate bine ’n tarce soe fie sî privit.
Soltudul.
De-ar fi în tara noastree tot âsfeliu de despoti,
585. De-ar fi Domnii Moldovei tot âsteliu ca sî Stefann,
S cb aîbce, ca si dînsul durere p e ’ntru îarce,
Sce aiboe, ca sf dînsul un suflet pcerintesc:
Atunci urmaşii noştri ferice vor treeî!
Niclas Banfi.
Sce-mi spui mtecar, Soltude, ca ce numcer de oaste
590. Se afloe concentratoe în tâbcera Sucevei?
 Soltudul. ,
Atfta, cit ce poate soe ’nvingoe pre- vrcesmasi.
Iănusu de Daroti.
Te ’nseli, dacoe poestredi înc' asemene pcereri.
Soltudul.
Eu cred de’n împrotivce, coe alţii se însalce.
Berendell.
De’n vorbele acestea se poate înţelege,
595. Coe cugeti, cum coe Stefann va fi învingeatorlu.
Soltudul.
Asâ îmi pare mie, asâ noedoejduesc.
Niclas Banfi.
Noedejdea îi fireascoe la oamenii de’n lume.
Dar* dese ori însaloe.
Soltudul.
Asâ-ml pare sî mie;
Tot ast feliu voe pdt dice sî eu, cce voe ’ nsoelalî.
Niclas Banfi.
600. Cînd fapta-l împlinitoe, nu ’ncap însoelcecuni,
Coeci eatoe tara voastroe de noi este cuprinsoe;
Si ’n viitoriu Moldova, soe scii, coe nu roemîne
Espusoe întîmploerii, asâ precum au fost
In stare, s’o cuprindoe ori care de’n vecini.
605. De-acum sub sceptrul nostru, de rege atîrnat®.
Moldova tot de-a una va ii în sîgurînloe,
De toti rcespeptuitoe sub tronul unguresc.
IănuSu de Daroti.
Bi voi cu toti în ticnoe ferice veti trai.
Soltudul.
Dac* aii cuprins voi Baiea, un tîrg foeroe de arme,
610. Voe pare, toatoe iara cos ati supus’ o voute,
Voe pare, cce pre Stefann de acum l’ati învins?
Daroti.
Asâ ni pare nouoe, asâ noedoejduim.
Soltudul.
Joelind astee orbire, roe’ntreb încoe un lucru:
Primî-veli dela mine un svat de boetrîneie?
Daroli.
615. De’n cuviinioe numai, mosnege, soe nu-li esi!
Sce nu ni spui ear’ visuri, soe numai aiuredi;
S<e Scii, cum cce Moldova ii taroe u n g u re a s ca ,
Si ast feliu o s® tice pîn’ la sfîrsitul lumii.
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. 10
 Solluaul.
Cu lotul de’ n protivoe! mîndriea voastroe ciar
620. Moe ’nduplecoe a crede, c<b s’a vede curînd
Ungâriea coedutoe sub uoe stroeinoe casce,
Sub uoe strceinoe cîrmoe!
IânuSii de Darotî.
la—tî sama la cuvinte!
Niclas Banfi.
Lresati-1 s'aiurede, soe creadoe ’n noeluciri!
Darotî.
Dar’ trebuie ccetroe rege s<e- sî îae ell masuri,
628. De mai doresce încoe, soe fie în vieatoe.
Niclas Banfi.
O! regele, sumelii ori cînd îi pedepsesce,
Si trebui, soe-tl iai sama, a spune adevoer
Cu fruntea umilitoe, supus si prea plecat,
De vrei soe nu-ti pierdi capul, de vrei soe-ti scapi nepoţi
Soltudul.
630. O! ceriule! nepoţii! dar’ ei ce voe gresiroe?
Niclas Banfi.
Voesci sî toelmoecire, cînd scii, coe poti scoepa
Pre dînsii si pre tine cu’n singureii cuvînt?
Soltudul.
Cunosc, eoe îndurarea lui Dumnedeu e mare,
De sufere cu dille asemene fiintoe.
(un pagu.)
Pagul.
635. Moerirea sa asteptoe, soe-i duceţi ciar acum
Pre-acell, care fusese Soltudu în acest tîrg!
Niclas Banfi.
innalta sa poruncoe acum se împlinesce.
Soltudule! urmeadoe! Hotnogi luaţi a minte!

Scena IV.
Iânuăîî de Darotî, Berendell.

Berendell.
Moşneagul a soe moaroe, aceasta o preveed.
Darotî.
640. De-ar peri St Stefann, precum noedoejduim,
S ’ ajungi uoe datoe frate pe scaunul Moldovei!
 Berendell.
Moe fem însce de rege, c'a prefera pre Petru.
Daroti.
Cu la'nusu si cu Niclas cînd ast feliu esci legat,
Sre nu aibî îngrigire, cce nu veî isbuti.
Berendell.
645. Maî fost’au vre uoe vorboe cu regele de mine?
Daroti.
Au fost feerce ’ndoealce; coecî cîar regele însu-ii
Roemase în uimire de plannul, ce aî dat,
Si toti iefii oştirii cu caile l’au goesit,
Incît mîne la diuoe vom ocoli Suceava,
650. Si v»î de Moldorennii, ce ni vor sta în caile.
Berendell.
Dar’ trebuie pre Stefanu, soe-1 prindem negreşit;
Coecî, dacoe ell eu dille si-acum va mai scoepa,
S’au dus proeplul nostru, ca visul se va şterge,
Si regele a(uncia nu-sî va vede ’nplinite
655. Dorinţa roesbunoBriî si pldnnurile luî.
Cînd astoe-dî toatoe lumea priveice coefroe voi,
Credînd, c ’all vostru rege va sci soe pedepseascoe
Pre acell, ce cutedase, cu armele în mînoe
Soe calce tot Ardealul, soe prade pre Secuî,
660. Soe sfarme la Cil/ea pre cei ce-o apoerâ,
Soe sfarme sf pe Hroîot cu ostile de Unguri,
Soe-si.mcesure puterea, cuprinsoe de’ngînfare,
Un domnişor ca dînsul eu Moeteîasu Corvin.
Daroti.
Sînt de prisos acestea, cînd foarte bine sciî,
665. Coe Stefann numaî scapoe de’n cursa, unde este.
Berendell.
Ar fi si uoe ruşine, uoe mare înjosire
Si regelui si voauoe, de-ar pute scoepa
C’uoe oaste de strînsuroe, c ’un numoer foarle mic -
Incis într’uoe cetate, îngustoe ruinatoe,
670. Cum sciţi, coe e cetatea acea dela Suceavce,
Sloebitoe de vecinie, de vremi si de roesbel,
Lipsitoe de tcerie si lesne de cuprins.
Au nu-ti aduci a minte, cce regele ori uu^e:
în curte Si în oaste, ii intre stroeinî adese,
675. Se loeudâ, coe Stefann au fost all soeu vcasai,
Si c ’all Moldovei .scaun îl are dela ell?
Uitat’aî, ce ni dise si noGoe si oştirii,

io *
 Cînd am trecut Oitudul în astcelaltoe parte,
Coe nu se va întoarce, de cît cu Stefann mort?
680. Si voi toti generalii îndatoe ati jurat:
Soe fioe împlinitoe înnalta sa vointce:
Soe moarce Stefann Vodoe!
Daroti.
Ei bine! gîndesci oare,
Coe nu se împlinesce all nostru juroemînt?
(un pagii urmat de un tortariu)
Pagul.
Mffirirea sa v’asceaptoe la svat pe amîndoi!
Daroti.
685. Si ce urmeadoe oare, ca svatul sce urmede?
Pagul.
Aceastce întrebare întrece, generale,
De sfera mcerginitce a unui simplu pagu.
Eu nu sciu a voe spune, decît coe este svat.
Berendell.
Se yede coe Soltudul au spus tot adevcerul?
Pagul.
690. Soltudul de’n protivoe au mîniat pre rege,
Încît s’au dat poruncoe, soe fice omorît,
Cu amîndoi nepoţii în ocii tuturor.
Berendell.
O prevedeam aceasta, si-mi pare foarte bine,
Coeci merită firesce, obrasnicul soe pearce.
695. Acum pricep si svatul, la ce e convocat.
Daroti.
Se vede, coe vr’ uoe veste s'au prins de unde-va?
Berendell.
Ba nu cred, dar’ Soltudul pre’n vorbe îndroesnete
Au pus la îndoealoe pre rege de isbîndce,
Si vre, soe consultede cu generalii scei.
Daroti.
700. Soe mergem dar’ îngraboe soe nu fim aşteptaţi!
Berendell.
Haideţi!' nu uită însoe, cce Petru trebuesce
Gonit de lîngoe rege c'uoe oaroe mai noeinte,
Ca nu cum-va în urmoe soe fioe prea toerdiu.
Daroti.
M cb Scii, coe eu la curte moB bucur de fcevor,

705. Coe regele in’ascultoe mai mult decît pre allii;

Încît noi împreunoe, uniţi cu Niclas Bunfi,
 Putem prifafie toate asâ, precum voim,
Si-apoi, regele n'are pre altul credincos
De noecunea rumînce, soe—I puioe Domn Moldovei,
710. Coeci de’n stroeini pe scâun nu pot, ca soe se urce.
Nu-i sufoer Moldovennii aceşti ambiţioşi;
Nrecuncelitatea o iiu ca legea lor.
Si regele prevede, coe pînoe cînd Moldova
Si Tara Rumîneasece, unite împreunoe,
7J5. N’or fi sub ascultarea coroanei unguresci,
Nu pot ave credintoe nici în Trasnsilvoenennt;
Pe'ntru coe tot de-a una ei au în principate
Un sprijin, uoe ncedejde, moeterii de visare,
Cce pot soe se uneascoe în viitorîu cÎBd-va,
720. Soe surpe ciar regiea, fereascoe Dumnedeu!
De-aceea sce fii sîgur, coe esci Domnul Moldovei.
Berendell.
Lucraţi! Si împreunce vom împuerti folosul.

SSena V
Mihul, Dinga.
(Coe ceata? de ploeeSi se doeresee în întunericul uliţei, sentinelîele
dormiteadoe.)

Mihul0
Oprili-voe aicia în uliţa aceasta!
Poediii însoe toecere, soe nu voe sîuitce nime,
72.S. Si numai cînd strigarea în corn veti audi,
Soe dati ncevaloe ’ndatoe.
Dinga.
încet soe noeintoem!
Mihul. ,
Cînd aSu pute, sce aflu prinsonul, unde este,
Unde se tin pcergarii, Soltudul si Gligorcea,
Si unde este prinsce Victoriea acum ?
Dinga.
730. Se vede par’ coe ’n piatoe lucind dare de foc.
Mihul.
Asâ, colo vroeSmaSii în lînisâe visadce.
Dinga. x
Asâ soe—î afle moartea acufundaţi în souin!
Mihul.
Dar’ ce sg<5inot s’au de mai încolo în fund?
 D iriga.
Caetannele se ’n batce, ca Si în tara lor.
Mihul.
733. Betfea lor ajut® la pldnnurile noastre.
Precum ne-ascunde noaptea de stroejî si senlinelle;
Coeei alt feliu se ’ntelege, coe n’am fi isbutit.
S<b curcetim strcejerif, cîti am întîmpinat,
Si foerte sce ne sîmtce, aicia soe stroebatem!
Dinga.
740. Norocul ne ajutce, amorul te ’ntoeresce,
Coecî alţ feliu de robie n’ai fi putut scoepă,
N’ai fi putut învînge vrcesmasii furioşi.
Mihul.
C’ uce di mai înnceinte, Pcergariî si Soltudul
Numindu-moe de leneşii, m’au osîndit la temnite;
748. Aveau însoe resoane în liotcerîrea lor.
Cunosc, coe au fost dreaptoe si ’n veci eu nu cîrtese.
Dar’ earoe-Si amar vine, cînd suferi uce lovire,
Si cînd acea lovire te vdtcemce la cinste,
Tî-aduce îngosîre, te muscoe cu dispretii
750. De fatoe cu fiinţa, ce o iubesci cu foc . ..
De-aceea nu pot crede, maî mult soe moe iubeascoe,
Victoriea din suflet cu-acpea-SÎ tinereaEoe,
Cu tot aced cceldurce, cu tot acell amor,
Cu tot acea simţire, precum %> Sciu c’au fost,
753. Decînd ea audise osînda mea rostitoe,
Decînd îmi puse pata, coe sînt povoarce ’n îarue,
Coe ciar necî uoe isbîndce sub stea'gurî n’am fcecut.
Victoriea mce crede de un miSell fricos,
. Si sigur coe nu poate mai mult soe moe iubeascoe,
760. Incît nu voiâ dâ prube, coe meritedu de dînsa,
Si focul bcerboeti'ei ^cce arde ’ n pieptul m îeâ!
Dinga.
Au doar* socoti tu, frate, coe ea n’aâ audifc
Brtevura, ce-aî ftecut’o, cînd te-au cuprins vrceSinasiî,
Cînd ai roespins cu braţul pceretele de Unguri,
765. Si aî scoepat de-aicia loesînd fn urmce morii?
Mihul.
De unde soe audoe?

Fii sigur, c’afi aflat.

Mihul.
Dar’ n’afi avut de unde, coecî singur numaî singur
 La turn sunam în clopot, cînd noevoeliau vroesmasii
Ca un potop asuprce-mi, aprinşi si fu rioşi. ..
770. Si-apoi ea cîar soe sci os, ce-m i poate ajuta,
Cînd ea si toti ai noştri se afloe în robie?
Dinga.
Curînd ajunge Stefann si Hatmannul cell Mare,
Curînd si 'n curînd foarte cu toti slobodi vor fi.
Mihul.
De-am scoepă pe-aceia, eîti sînt aicia prinşi,
775. Atunci foeroe ’ndoealoe mai pot ave noedejde,
A îndroesni mai earoe la fiica lui Gligorcea;
Altmintrele doedirnici ori care mîngeeîoerî,
Coeci vecnic pe’ntru dînsa asu fi un om coedut!
Dinga.
Aştept cu nerăbdare pre Stefann, soe sosasece,
780. S’aud bucumul nostru, coe earoe-si mai roesunos.
Mihul.
Doeresc lumince-mi pare.
Dinga.
Sînt Unguri negreşit.
Mihul.
Soe ne ascundem, frate, si soe-i pîndim, ce fae.

Scena VI.
Niclas Banfi, Iănusu de Daroti, Berendell, Stefann Bâtori,
Soltudul, PăCnici, Torîarf.
(In ulitce se ivesc prinsonerii, sentinellele repeteadoe poerola.)

Stefann Jiâtori.
Goetes£e-te, mosnege, ca soe întîmpini moartea!
Nu meriţi, soe guşti mila puternicului rege,
785. Pre care tot de-a una poestrede-1 Dumnedeu!
Toti.
Poestrede-1 Dumnedeu! pcesti'ede-1 dar’ în veci!
Datori.
Ostasi în rtnduealoe apropilati aicia
Pre toti prinsonerii, soe vadce, ce -i aSteaptce!
Soltudul.
Pcerinte-atotputernic, ce multe lumi domneSCi,
700. Sî-a loerilor ursitae o cipsuesci de sus,
Si care Domnii noştri îi întceresci în lupte,
 Si fafii sce fioe Stefann în tîmpul de acuma
Viteadul cell mai mare de pe acest poemînt;
Ajutce-1, Doamne, astoe-di! umbresce-1 Doamne tu,
795. Soe scape earoe-sl tara, soe scape ear' creştinii!
Prinsonerii (foecîndu-Si cruce).
Ajutoe! Doamne-ajutoe!
Darotî.
Aceştia toii pearoe!
Soe ascutim într’însii all armelor tceisu!
Niclas Banfi.
Sce ne deprindem braţul, a curoeli Rumîni!
Bâtori.
Poererea mea am spus'o, Si vofioe S i la rege,
800. Cce trebuie soe pearoe aceştia cu totii;
Coeci n’avem trebuintoe de-un numoer de misei
Nevrednic soe robeascoe, s'avem folos din ei.
Niclas Banfi.
Poerintele Episcop, Ioan dela Finf-Cirhen,
Cu cîtoe elocintce au dovedit, coe trebuie
805. Ucişi prinsonerii ca eretici, ce sînt.
Bâtori.
Acest Episcop foarte, e foarte luminat.
In ell vede ori cine moral evoengelesc.
Daroti.
Soe comindcem scemnalul Si sîngele sce curgă*!
Bâtori.
Pcecat, coe ni scoepase din mîna noastroe ciar
810. Acell ttBlhariii, Ce-acolo s’au apcerat la turn!.
Niclas Banfi.
Si unde poate oare soe afle ell scoepare?
Dar oii.
FireSce, coe ori unde a noastroe roesbunare
ll va află pre dînsul, curînd sau mai trerdiu;
Coeci nu poate soe scape ori care îndrcesnetii
818. Cu armele în mînoe se ’nprotiveSce nouoe,
F cecîn d lo v iri de m oarte in dreapta Si în stînga.
Niclas Banfi.
Si mai ales c'acella de friccB bulmcedit
Au coeutat, soe fugce rcenind atîtia inSI!
 \

Niclas Banfi, IănuSu de Daroti, Berendell, Stefann Bători,

Soltudul, Mihul, Dinga, Ostasî, Tortarî, Prinsoneri.

Prinsoneri!.
O ! c#riu! Mihul aicia ?
Victdriea.
O scumpul miefi iubite!
820. Si-ai cutelat, atîta soe te espui la moarte?
Mihul.
O ! Domni! ce pretu îmi cereţi pe aceşti 'prinsoneri?
Daroti.
Dar’ strcejile de-afar® cum v’aii lcesat aicia?
Mihul.
Li-am spus lor de soli'ea cu care noi venirrem.
(mai mulţi îl oclesc)
Niclas Banfi.
Voe d®m prinsoneri! în scimb pe Stefanu Vodoe.
Mihul.
825. Cu gluma asta proastoe ne faceţi a gîndi,
Cce ciar cu-all vostru rege soe cade soe vorbim.
(Uoe soaptoe între Unguri.)
Daroti.
ASâ! tu e5CI, jupîne, care-ai scoepat cu fuga,
Roenind voinici de-aî noştri cu lovituri de moarte?
Iti sînt doetoriu, coe sîngur aicia le-ai întors,
830. Si ne-ai scutit de muncoe, de-a te tot coeuta.
O s ta s î î n c u n g u r a t i - 1 !
Mihul.
NiCi unul nu ’ ndroesneasc<B 1
Daroti.
V’am poruncit 6oe datoe, Ce stati la îndoeal® ?
(OstaSii se apropia, Mihul trîmbit® în corn, ploeeSii se arat® ’n plat®.)
Banfi.
Troedare! heî! la arme!
Mihul.
Opriii-v® puţin!
Noi n’am venit, s® batem neci un r®sbell cu voi.
835. V® cârem, s® no duceţi a neguta la rege!
B&tori.
FireSCe! se ’nielege, c® n’afi venit aicia
 Soe cerce, sce se lupte vre uoe cîtî-va nebuni,
Sce-si facce cîar ei singuri sfcerSit nenorocit!
Daroti-
Lcesati armele darce si vom vorbi în urmce!
Mihul.
840. Noi am credut, cce ’n sînul unei oştiri vitede
Putem, sce fim cu arme, putini precum sîntem;
Si fcerce bcenuelle, fcerce s’aveti prepus,
Soe ne tocmim cu cinste de preţul, ee ni— ti cere.
Dinya.
Sau dacce nu se eartoe, sce poarte nime arme,
845. Au trebuit străjerii, sce ni li spus pe loc,
Cînd am întrat aicia.
Mihul.
E înjosîre-acum
Se v’arcetati cu fricce, si noi earoe-si mai bine
Vroim sce ne înloircem, sau ne jertfim cu totii,
Dar’ armele nu dcem!
PlaseSii.
O ! armele nu dcem!
Gligorcea.
8S0. Viteadu esci tu copiile, si ai mare curagu,
Întocmai cum uce datce, de mult, de-mult de-atuncia,
Aveam si eu curagul, soe ’nfrunt ori ce primejdii.
(S ’aud rcesunete de bucume si trîmbiîe.)
Generalii.
Ce inscemneadoe oare?
Mihul.
Ai noStri au ajuns.
Bceeti! vce puneţi pîndce, bcetrînii s’apcerati,
855. Femeile si pruncii sce-i scoatem de aicia,
Cceci tîrgul a sce ardce cu Unguri împreunce.
(Rcesunetele bucumilor se apropice.)
Victoriea.
Vedeţi groeincedi de arme, haideţi! sce le ’iipcertim,
Soe făcem, soe cunoascce vrceSmasii, cce la noi
Femeile se luptce întocmai ca bcerbatii!
(Prinsonerii ncevcelesc la arme.)
Generalii.
860. Trcedare neauditce! sceriii voinici Ia arme!
(un pagu ccelare s’aratce în piatce.)
 Pagul.
La regele cu totii, cceci Stefann ne-a ccelcat!
(D e prin toate uliţele ncevcelesc Meldovenniî cu fdclii aprinse; lupta se
încinge. Ungurii se retrag cu încetul de pe piatce, scena se desartce,
rosmînînd numai ccedavre. S’aud în depcertare roesiineţele bucumilor s
strigcerile luptasilor. Mai tcerdiu se rcedicoe u c e perdea în fundul seenei.
Stefann, Sendrea si alte coepitennii moldovenne se voed ccelceri în mijlo­
cul luptei, tîrgul Baiea arde de’ n toate poertile.)
Strigare generala.
Trceeascoe Stefann Vodee! sîntem biruitori!

A ctu l I I I .
Scena I.
GligorCea.
Cunosc, cce e aproape sfjrsitu) mieu acuma,
Sîmtesc pe toatce diua puterea c«e-mi slcebesee.
86S. O ! cînd va sosi oara, sce întru în poemînt,
Ce se va face oare copilla mea aici?
Cînd am pute sce mergem cu totul la Suceavoe,
Sce fim între prietini, soe fim între ai nestri, ,
Soe locuim cu fraţii, ce s’au mutat de-aici;
870. Sce pot muri în pace, sce pot fi linescit.

Scena 11.
GligorBea, Victoriea.

Victâriea.
Esci earoe-si trist, tcetucce! de ce nu laSi moBlmirea?
Mai bine privesce aceste flori celle,
Si vedi, ce frumseatoe si ce miros maî au,
Cu cîloe moeeslrie ncetura le-au produs!
875. Acestea albe, eatce! se ciamce lcecrimioare;
Trcedicunea vorbesce de dînsele romantic,
Se dice, coe uce datce pe lîng’un pcerîuasu,
A plîns uoe fetiSoarce amantul e i pierdu t,
Si ldcrimile-atuncia în flori se prifcecurce,
880. De-aceea toatce lumea le ciamoe lcecrimioare.
Si toporasii, eatce! cît sînt de frumuşel!
Coloarea lor e simbol all veenicei dureri;
 De aCeea ocîul nostru suspinoe ’si-î culege.
De dînsii se vorbesce, c ’uoe datoe uoe smeoaîccs
885. Roepise diîia mare fetita unui Domn,
S’o ducoe ’n ceea lume la un Scor all ei,
Ear’ un ploeesu de munte, cum o doeri în ier,
Svîrlind cu toporasul îi roetedce uoe mînoe,
Si ’ndatoe copillita coedu în braţele lui.
890. Atuncia smeoaica de mîni'e a scimbat
Toporu ’n floricica, ce toporasu îi dicem.
Privesce la aceasta, albastru; ca sf ceriul!
Vedi steaua cea de aur, ce e ’ n mijlocul e i?
Asă, cte-i mai frumoasoe? coe ’ntrece foarte mult
895. Pe toate de’n bueieful acest de floricelle?
Ea trebuie, soe aiboe deplincetcetî în miros,
De aceea neci uoe datoe noi nu-1 putem sîmtf.
Gligorcea.
Frumoasoe-i, ca sf tine, dar’ spune-mi, cum îi dic?
Victoriea.
. O ! numele, ce poartee, îi dureros, toetucoe!
900. Se dice, ca uoe datoe un june si-uoe fetitoe,
Frumoşi ca nisce îngeri, la Bfstritoe s’ au dus, "
Si amîndoî pe mâluri umblă culegînd flori,
Ear’ Bistrita geloasoe sorbi foeroe de veste
Pe june între valuri si—1 îngiti îndatoe,
905. Încît abiâ boeeatul putu prin un suspin
Soe dicce copilliîei: te ro g : nu moe uită !
Acell suspin defirii pe mal dacoe îl duseroe,
Atuncia ciar în clipoe se prifcecu în floarea,
Ce astoe-di toti în lume îi dic: Nu-mce-ultâ!
910. Ear’ fata supceratoe, plîngînd, a bloestoemat:
Ca Bistrita sce fice un rîu de ’nspoeimîntare,
Si ’n veci spre amintire, în viitoriu soe curgoe
Lovitoe tot de-a una, lovitoe de petre si de stîncî!
Bloestcemul se ’nplinise, Si-apoi muri Si ea!
Gligorcea.
915. De unde Scii afiestea?
Victoriea.
Le-am audit, toBtucoe !
Gligorâea.
VoeSSi, sce-mi faci distrâgeri cu-aceste floricelle?
ESci floare, ca sf e lle ; scii tu, droeguîa mea,
PcBstreadoe-le la tine, §i Sedi, ca soe vorbim!
N’ ar fi maî bine oare, soe ne mutoem de-aicîa,
930. Soe mergem la Suceavoe, unde s’ au dus ai noStri,
Si-acolo împreunce cu totii sob troeim?
Victâriea.
Toetucte! tu aicia lumina af voedut,
Aicia este Baîea, aicia sînt noescutoe,
De’n neam în neam aicia ne-am petrecut cu totiî
925. Tot locul ni desceaptce un dulce suvenir,
Precum desteaptoe numai poemîntul cell noetal,
Si nu trebuie, de-aicia soe mergem noi aiuria.
Cenuşa mumei melle s’o poeroesim cu totul,
Soe n’ aibce cine-î pune. nici cdndelce, nici flori,
930. Soe n’ aibce coeutare mormîntul stroemosesc?
Gligorcea.
Asâ! dar’ însoe Baîea acuma numai este,
Decît dîduri sfaermate; dfesertul acest mare
Nu pot decît durerea mai mult a o interi.
La ce ajuta; oare, în oci soe tot avem
935. Icoana asta tristoe,' aceste roemoesite,
Aceastoe suvenire a dillei cei foetale?
Victoriea.
Un tîrg dacoe, ca Baîea, ca tara de antic
Se afloe a-di ruine, doermat, desert, pustiiu;
Vederea asta dacoe-I tristoe, dureroasoe,
940. Soe nu uitaem, coe are si-un suvenir de slavoe,
Ce ’n veacuri depoertate va spune ’n viitoriu
La toti urmaşii noştri, nepoţi si stroenepoti:
C’aicia se topise mîndriea ungureascoe,
C’aicîa Moeteiu Corvinul, puţin mai înnoeinte
94S. Pierdîndu-si toatoe fala, ostasi si generali,
Roenit de însu-si Mihul, cu fuga a scoepat,
C’aicîa în sfîrsit, tatoe, si tu, si eu, si-ai noştri
De moarte, de robie ne-am mîntuit cu totii
Pre’n braţul si curagul vitejilor Rumîni,
950. Si-aici, ah! o ! tatoe, ori înccetro moe uit,
Eu vced, par’coe pre Mihul, ca cum ar fi aevea! -
Gligorcea.
Mai multe luni Jrecurce, si n’avem nici uoe scire
De dînsul, unde este, de-î viu sau de e mort
Victorietf.
Presimt, cumccB troeesce.
• Gligordea.
A tu n ci ell n e -a u ita t!
 Victoriea.
955 O! nu-1 osîndi, (atee, cînd scii, c«e ell de-aicîa
Cu Stefann, cu aî noştri s’a dus gonind pre rege,
Incît poate Sî astoe-di ei unde-va se bat!
Gligorcea.
De-am merge la Suceavce vr’ iice veste am luă,
Am sci, ce fac aî noştri în tara ungureasca;!
Victoriea.
960. Eu cugetam, toetucoe, soe-t.i fac uoe rugoeminte!
Gligorcea.
Soe-mî spui, copilla mea, sce-mi spui, ori ce voesci!
Victoriea.
Voesc, scimbatoe ’n haine, sub nume de poestoriii,
Soe merg singuroe, tatce, soe ca'ut eu pre Mihul!
Gligorcea.
Ce spui? tu esci nebunoe? voesci, sce-mi faci sfîrsitul!
965. Voesci pe semne earoe-si, soe moe mai pcercesesci?
Victoriea.
Nu te moehni, tcetucce, ascultai-mce, soe-ti spun:
De doue ori cucosiî cîntase astce noapte, .
Credeam, coe cîar ncetura sce fioe adormitoe,
Cce numai eu în lume desteaptce privegîedu,
970. Foeree soe-mî viîce somnul, sce pot a adormi;
— Si cîte nopţi, o ! cîte, de cînd somnul nu-mi vine —
M’am dus apoi de’n casoe cole lîngoe morminte,
Si ascultam cobirea si bocetul cell trist
AII paserilor nopţii, cari gemeau pe turn,
975. In valle, c.urgînd apa c ’ un vuet de coescadce,
Se îngînă în munte cu-a fearelor mugire.
Pe ceriu carul cu boii mergea la asfinţit,
Ear stellele de-arîndul scelfa' în locul lor;
Ca pre’ntr’un farmec însce am adormit; tcetucce;
980. Dar’ cît a fost de dulce aceastoe adormire,
Si cîte frumuşele vedennii am visat,
Coeci diua era albce, cînd m’am tredis de’n somn!
Mi se poereâ, cce Mihul venise ear’ aicia,
Si coe purtă pe frunte cuntin<e înfloritcs,
985. Pe care-apoi îndatoe mi-au pus’o ell pe cap!
Gligorâea.
Sce Scii, coe se ’nplinesfie, copil Ine, visul tcefl!
Victoriea. •
De-ar dă Dumnedeu, tatoe, soe fioe sî aevea!
 Gligorcea (confus).
Asâ presimt în mine, ccb tu cît de în grabce
Vei fi ferice ’n lume. . . dar' soarele e sus,
990. lann vedi de prîndul nostru!
Victoriea.
Tributul însoe dce-mi!
Soerutce-m oe, to etu c ce !
Gligorcea.
Esci însu-si mîngoeîarea!

Scena III.

Gligordea.
Soe cugeti, tu cop-lloe, a moe loesa ear’ singur?
Soe mergi pe’ntre primejdii, sce mergi, ca sce te pierdi
O Doamne! scimboe-i gîndul! alince dorul ei!
(S e strecoarce pe’ntre morminte cetind înscripcunile.)
995. A h ! eat’ uce lume ’ntreagoe, cînd moe credeam eu sîngur
Aici eatce tot omul goesesce mîngoeiare.
Aici este mormîntul Iui Stefann de Bâtori,
Cole ear’ un Bâtori, de’n coace Berendell,
Colo mii de coetanne visadoe sub movile.
1000. Aceşti generali unguri, aceşti ostenni cu totii,
Atunci cînd se credurce, cce sînt biruitori:
Atuncia, cîar atuncia au fost ei biruiţi!
Acest Berendell earce-si, dorind ca soe domneascce,
Venit’au în Moldova, pe tron ca sce se urce,
1005. Si ’n loc de tron, mormîntul aicia si-au aflat!
Asâ fîesce care gonesce nceluciri,
Asâ se roetoecesce tot omul în vieatoe!
(Dupoe uce pâusoe.)
Locasu all nesîinfiriî! locasu al! vecniciei!
Produsul troeccetoariei viete omenesci!
1010. Morminte! voi, în care adorm ori ce ncedejdi,
Adorm a noastre vise Si patimi, si ambiţii
De ori ce migceelle doedârnicî ca Si omul:
Descideii un rcepa’os, priinili-nioe la voi!
 Scena IV
Gligorcea, Victdriea.

Victoriea.
Mcehnit earee îmi p a re; si poate a nu fl,
1015 Cînd tot pe’ ntre morminte îl vedi, coe sos strecoarce!
Am sce-] îndemn, sce meargoe pre’n codru, sce vînede,
Sce-i treacoe moehnicunea, sce peardce gîndul trist!
Tcetucce! eatoe arcul, voesci, ca sce vînedi?
Gligorcea.
Prea bine, copillitoe, voîu încerca a m erge!
1020. Dar’ unde-i securicea?
Victoriea.
Aicia-i, eat’ o tatce!
Gligorcea.
Curînd mas ’ntorc a casce, dar pînoe voîu veni,
Roemîi ear’ sînguricoe, roemîi cu Dumnedeu!

Scena V
Victoriea.
Moehnirea ca un serpe pe înimce îi sede,
Pe frunte i s’ aratoe troesuri de întristare,
1025. Si fata-î e scimbatoe, Si mersul suvceind,
Si vorba mi se pare, coe nu-i, precum a fost.
Sermannul ! poetimesce, ell sufere cu mine,
Presîmte suferinţa si cinul, ce moe darnice!
Cu toatce fcetoeriea, cu tot surîsul mieu,
1030. Cu toatce presimţirea, ce mint, coe asu ave
De Mihul, cob troeesce, si-aici are sce viire:
Cind inima îmi spune cu totul de n protivoe,
Nu pot a mce ascunde de’ n ociul pcerintesc,
Coecî ell pcetrunde lesne a melle cugetoeri!
1035. Si unde, unde oare s’aflcem noi mîngoeîare?
Aia, în mormînt numaî, în sinul nesîmtiriî
Roepâusul ne-asteaptce, si pacea vom gustă!
Acolo omul pune durerii un sfoersit! . •
Frumos este, în lupte fecorii soe trceeascce;
1040. Frumos este, sce moarce pe cîmpii bcetcelîei,
Cînd ăpcerce u c e tarce, cînd ăpceroe pe-ai lor,
Coeci «e i ce-si scapce îara, in veci ei numai mor!
 Dar’ crud ni vine nouoe, femei nenorocite!
Cînd pierdem un prietin, un frate, un poerinte,
1045. Cînd pierdem pre ai noştri, si rcemînem, troeind,
Sermanne, plîngcetoarie, în doliu vceduvesc,
Soe nu avem a casce moecar’ nisce morminte,
Soe plîngem preste elle, sce împletim girlande
Pe crucile înfipte în vre un tînterim,
1050. Dulceaţa mîn gceicerii sf noi sce o gustcem,
Cceci, dacce ’n bcetcelie ccedut’ au acum Mihul,
Sce-mi spuice, cine poate, mormîntul unde-i este?
Sce presor flori pe dînsul si eândelce sce-i pun.
Oh! fnima-mi presîmte, cce Mihul este mort,
1055. Cceci alt feliu de mult încce ar fi venit aicia;
De mult aceste lacrimi de dînsul era sterse,
Si tata mîngceiare de mult ar fi aflat.

Romanţ ce.

Amarce e vieata, cînd piere si se stînge

Scînteea, ce sperînta in suflet au aprins,
1060. Si cînd nu sîmtî feerie, soe poti mcecar’ învinge
Un dor, uce suvenire, de care esci cuprins!

Cînd vedi, cce lumea este uce vatrce de durere,

Pcemîntul cînd îti pare un mare tînterim,
Fiinţele lipsite de ori ce mîngceiare,
1065. Cînd sâmcence, cce strigce: noi toate suferim!

Amaroe e vieata la cell, ce rceteecesce

De patrie departe, tirannii blcestcemînd;
Dar’ mult e mai amare la cea, care iubesce,
Si care ’n desperare trceesce suspinînd!

1070. Asâ, amar trceesce sermanna turturicce,

Oftînd la usccecune, dorind amantul sceu,
Si vecnic credincoasce ea numai sînguricce
Iubesce pînce moare: asâ iubese si eu!

Privegicetoarla dacce suspince toatce noaptea,

1075. Si luncele rcesunce de-all ei cintec duios;
Sf eu în veci ca dînsa iubesc sîngurcetatea,
Sf eu fac, soe rcesune un geâmcet tînguios.

In miedul nopţii dacce vr’un înger viditeadce

Mormîntul acest mare, acest feetal pcemînt;
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. il
10S0. Cînd totul e ’n trecere, cînd totul dormiteadoe,
Pre mine mre ’ntîlnesce adese lcecrimînd.

Si luna, cînd roesare, tot ast feliu moe goesesce;

A ei luminoe stînsoe mi-i drag sce o privesc,
Ea sîmte împreunoe cu-aceâ, ce poetimesce,
1085. Coeci sâmoenee, soe aiboe coerâcter voeduvesc.

La stelle, la luceferi moe uit eu întristare,

In ori care aevea un cip par’ coe doeresc;
Si-atunci ascult defini şoptind în depoertare,
Coe cipul, care caut, în veci nu-1 mai goesesc!

1090. Cînd soarele se culcoe în nouri dupre munte,

Si sâmoenoe cîmpiea cu un frumos cov or;
Eu nu voed neci uoe floare, sre nu-mi aduc a minte,
Coe numai am în lume, de cît un sîngur dor.

Nu pot s’ ascult poerîul, ce curge colo ’n valle,

1095. Coeci şoapta lui lovesce adine sufletul mieu ;
Nu pot s’ascult uoe doinoe, un biicum, uoe cîntare,
Nu pot uoe rugoecune soe ’ ndrept lui Dumnedeu.

Nu pot soe sufrer diua, nu pot sre sufoer soare;

Acestea sînt frumoase la cei, ce-s fericiţi;
1100. Dar’ ori ce frumuseatoe aduce întristare,
Aduce mcehnicune la cei nenorociţi.

Asâ, amar trreesce sermanna furturicce,

Gemînd la uscoecune, dorind amantul sceu,
Si vecnic credincoasce ea numai singuricoe
1105. îubesce pînce moare: asâ iubesc si eu!

Scena VI.
Victoriea, Telita.

Telita.
Iubita mea, ascultoe, te rog nu mai cîntâ
Oh! Doamne a\l cîntec în inimoe strrebate,
E jâlnic, mult mai jâlnic, decît cînd se bocesce

Un clopot singuratic în miedul unei nopţi.

Victoriea.
Curînd un glas va spune: Victoriea s au dus!
Si-un clopot atunci, soroe, va rresuna in aer.
 Telita.
Ce vorbe de copilloe, mai bine eatce bobii!
Ii Vineri astce-dî, sorce, si pot ca sce-ti gîcesc.
Victoriea.
Gîcesce-mi p e’ntru Mihul, de-i viu sau de e mort!
Telita.
1115. Diceai, cce nu poti crede în fârmeci si în vrajoe!
Victoriea.
Voesc, soe-mi fac distrageri, voesc, sce omor tîmpul!
Telita.
Menesce-i, cum îti plaee, gîndesce, ce voesci,
In dreapta si în stînga amestecce-i crucisu.
Victoriea.
Amesteeoe-i tu, soroe, cum scii, cce se cuvine!
Telita.
1120. Patru-deci si unul
De bobi, tot ca unul.
Ce toate le sciţi,
Si toate gîciti,
Spuneti-mi curat
1125. Si adevoerat:
De-a fi, ca soe fioe,
De-a fi, ca soe viioe
Mihul pe la noi,
Soe ni spuneţi voi,
1130. Soe cadoe în prag
Un om sositoriu,
Ce vine cu sporlu,
Ce vine cu dor,
Cu drag si amor,
1135. De-a fi, s<e nu fioe,
De-a fi, soe nu viice,
Sce ni spuneţi ear',
Coe noi îndoedar,
II tot asteptoem,
Si ’n bobi coeutoem.
(Telita poartce, înparte si desparte bobii.)
Victoriea.
Iann spune-mi mai de graboe, toetuca soe nu viioe,
Ce cade oare, sorce, de bine sau de rceu?
Telita.
O ! bine se aratoe, asteaptoe, sce-ti spun tot:
Acum vine uoe veste de mare bucurie . . .
1145. Asteaptce . . . cell cu vestea îi un strcein îmi pare,
Asâ, stroein ell este, acu-si vine la noi.
In prag, în drum, în masce toti bobii s’au încis;
Eli trebuie clar astoe-di aicia soe soseascoe,
Si ’n urmoe vine Mihul fceroe doaroe si poate
1150. Tot astoe-di sf ell vine. O! astoe-di negreşit,
Si cade adunare de oameni tare mulţi.
Victoriea.
Se poate oare, soroe, ca bobii sce gîceascw ?
leliţa.
Soe nu-mi mai dici pe mume, de nu se împlinesce
Soe mai vroejesc uoe datoe!
Victoriea.
Pre tatoel mieu aud I
Telita.
1155. Fii siguroe, coe Mihul sosesce negreşit!
Ai soe vorbesc! cu dînsul, cum vorbesc! cu mine,
Si-atuncia vei cunoasce, de sînt eu gîcitoarîoe.
Victoriea.
De s’a ’nplinî, Telitoe, cu ce soe-ti roesplcetesc?
Telita.
Nu cer, decît tot bunoe soe fii, precum al fost.

Scena VII.
G ligorcea, Victoriea, Telita
(îsi ia furca si toarce pe prispoe).

Victoriea.
1160. Vînat’ ai ce-va, tatoe?
Gligorcea.
Nici m’am cercat, copilloe*
Sînt obosît cu totul, si nu moe sîmt prea bine.
Victoriea.
Dar’ ce ai? ce te doare? asâ coe-i! este roeu?
Gligorcea.
O h ! sufletul moe doare, moe aflu prea moehnit,
Gîndind la starea noastroe, gîndindu-mce la tine,
1165. C’ai soe rcemîi ca mîne orfannoe si stroeinoe!
Victoriea.
Doresc mai înnreinte de tine eu sce m or;
Dar’ moartea întoerdiae la cei, ce o doresc!
 Gligorcea.
De ce sce fiî nebunce? de ce doresc! tu moartea?
1170. Vieata ori cum fioe, soe treacoe ea firesce,
Soe nu dorim sfîrsitul, coeci vine, vine e l]!
Victoriea.
Dar’, asta e vieata, cînd suferi ne’ncetat?
De mii de ori mormîntul mal dulce mi se p a re !
Gligorcea.
Si cum privesc! vieata? Ea nu-I decît uce caile,
Ce duce pe tot omul de’n leâgan la mormînt.
Victoriea.
1175. Un drum spinos poerinte, pe care-un coelloetorlu
Ades goesesce numai uoe hrannce prea amaroe.
Putini, putini sînt foarte, ce nimeresc uoe caile
Mal netidoe, uşoara, cu flori în loc de spini.
Gligorcea.
Dar’ omul se cuvine, soe aiboe si curagu,
1180. Soe treacoe astoe caile, de-ar fi ori cît spinoasce,
Coeci în noeannul vîrstei vieata-i foarte scurtoe.
Soe lceudoem pre domnul, soe vrem a fi mai bunî,
Si ’n pace cu noi însii sce mergem la mormînt
Pe ori si ce ccerare, spinoasoe, înfioritoe;
1185. Cînd seim, coe tot acolo la punt o soe ajungem,
Si toi aceea-si soarte cu totii o s’ avem,
Coeci morţii nu se ’ntreabce, pe unde au venit.
Victoriea.
Asa! vieata-i scurtoe, dar’ foarte dureroasoe,
Sînt unii de părere, coe noi mai înnoeinte
1190. De a veni în lume aiuria am troeit,
Si ca ’ntr’ un purgatoriu sîntem aduşi aicia,
Curaţi apoi soe trecem la vecnica vieatoe,
Soe fioe oare dreaptoe aceastce socotinţa?
Se poate, ca sce aiboe temeiu pcererea lor?
Gligorcea.
1195. Uoe nebunie este de-a crede acest vis!
La rcetoeciti se aflce, asemene poererî!
Victoriea.'
De unde vine omul în lume, cînd se nasce,
Si unde merge daroe, cînd întroe în mormînt?
Gligorcea.
Desleagoe-mi uoe ’ ntrebare, un lucru prea uşor,
1200. Si-atuncia tot misteriul e spus în doue vorbe!
Cînd valurile apei, purtate de furtuna,
 Lovesc în vre uoe stîncoe, si se proeval mereu,
U ce spu m ’ atuncia n a sce grod a vu l elem înt,
Care, plutind pe unde, încet, încet se pierde.
1205. Soe-mi spui, unde-au fost oare moergoeritaril spumei,
Pîn i-au produs furtuna, si-acum unde mai sînt?
Victoriea.
Eu nu sciu, nu pot spune!
Gligorcea.
Ii lesne de ’nteles.
(S e aude în depoertare u c e doinoe în fluer.)
Victoriea.
Daroe c i n e s c e fice?
Gligorcea.
Vr’un roetoecit pe semne!
Telita.
Vre un ploeesu de munte, sau vr’uil pcestoriu de turme»
Victoriea.
1210. Ell cîntoe mîndru, poate c c e este vr’un arcasu.
Gligorcea.
Vom sci curînd, coecî plaiul l’aduce drept la n o i;
De-ar fi însoe de’n oaste, nî-ar spune nouce multe,
Nî-ar spune, dacoe Stefann au umilit pre Unguri
T ot ast feliu cu lesnire si ciar în tara lor.
Victoriea.
1215. Ni-ar spune si de Mihul, de-i viu sau de e mort,
Si dacoe mai gîndesce, soe viioe pe aicia!
Telita.
Ti-am spus uce datoe, soroe, coe Mihul o soe viioe.
Victoriea.
Oh! iann audi! cum cîntoe de mîndru doina e ll!
Telita.
Se poate înţelege, coe are vre un dor,
1220. Coecî cintecul voedesce pre-acell, ce poetimesce !^
Victoriea.
A să ! doina-i de jale, însoe ori cine sîmte,
Coe e s te eroism u l ccEroectisat în ea.
Gligorcea.
Goetiti ce-va îndutoe, ospoetoem la noi!
sc e -1

Victoriea.
Telitoe! pune mîna aici la inimîoaroe,
1225. îann spune-mi, soroe dragoe! sîmtescl, cum se maî bate l
îmi pare, c ’ o soe saros, sce easce ea de’n loc!
 Telita.
Asă-i inima noastroe, curat ca un copiii,
Se turburoe în clipoe si ’ nclipce se alinoe !
Victoriea.
Dar’ rare ori goesesce deplinoe mîngceiare.
Gligorcea.
1230. Priviţi, eatoe-1! ajunge, roesunoe paşii soei!
Telitoe! lasoe torsul, goetiti, soe-1 goedduim!

Scena VIII.
Gligorcea, Dinga, Victoriea si Telita
la uoe parte.

Dinga.
Bine-am goesit, unciese!
Gligorcea.
Bine-ai venit voinice f
A ! tu esci mi se pare! nu te puteam cunoasce;
De unde, pînce unde pe-aicia te-ai luat?
Dinga.
De’n tara ungureascce de-a dreptul am venit,
1235. La Baîea soe te aflu pe tine Poercoelabe.
Dar’ cît mai sînt de triste ruinele acestea,
Uoe jale, uce durere te prinde, oare cum,
Privind tîrgul cu totul pustiiu si doerîmat!
Gligorcea.
Soe multemim, boeiate, coe au scoepat Moldova,
1240. Coeci Baiea cu încetul se va cloedi maî mîndroe,
Si fălnicele turnuri s’or înncelta-se ear’,
Fiind coe nu se poate, soe fice tot pustii
Aceste mini de aur, aceste bcei bogate,
Ce sînt nervele toerii în pace si roesbele !
Dinga.
1245. Nu-iî e urît, aicia tu sîngur sce petreci?
Gligorcea.
Cu fetele acestea îmi trece de urît.
Cunoasceti voi copiile, c ’acesta fu cunsotul,
Cu care-atuncia Mihul aicia stroeboetuse?
Victoriea.
Cu greu, sau nici uoe datoe nu pot a fi uîtati
1250. A cei, ce libertatea o dau cu jertfa lor;
Coeci, dac<E ell atuncia nu cunfundâ pre Unguri,
 Prea si'gur, cce Soltudul si noi si toti ai noştri
In noaptea cea foetaloe eram, soe fim jertfiţi.
Dinga.
De ori sî ce primejdie voi singuri v’ati scoepat,
1255. In luptoe si voi însi-vi v’ati apoerat vieata
Cu-a Ungurilor arme.
Victoriea.
Cind noi ne înoermâroem,
Sosise Stefann Vodoe si Ungurii fugiau,
Ccelcînd unul pre altui de fricoe spoeimîntati.
Gligorcea.
Cine credea de Unguri, asâ misei soe fioe?
Dinga.
1260. Vitejii misei sînt cu mai viteji în luptoe!
Gligorcea.
Acum asu vre soe aflu, roesbelul de-i curmat,
Asu vre sce sciu de Unguri, de Moeteiasu all lor,
De sînt încoe tot mîndri, de mai doresc sce între
Vr’uoe datoe în Moldova, soe prade earoe-si tara?
1265. Asu vre, sce sciu de Mihul, de-i viu, sau de e m ort?
Victoriea.
De mult, de mult de dînsul nemic.a n’audim !
Dinga
Soe sciţi, cumcoe troeesce, si c ’au ajuns soe fioe
Si ell între fruntaşii viteji în boetoelie.
Voiţi, soe voe spun toate întocmai cum au fost?
Gligorcea.
1270. T e rog, soe spui, boeîate, coeci foarte mult dorim!
Dinga.
Tineti minte, cînd Stefann aici noevoelise,
Cum au goesit pre Unguri de multoe lioeuturoe
Cu totu ’n ametire si buimceciti de somn ?
V’adiiceti ear’ a minte, coe regele-au scoepat
1275. în noaptea cea grodavoe roenit ell în trei locuri,
Si-abiâ cu un mic numoer de’ n gloata sa cea multoe?
Coe ’n spete i se ’ nfipse un fier înveninat,
Troemis de Mihul nostru, de’n arcul soeu gibacu?
Ei bin e! pe uoe parte ploeesii si trerannii,
1280. Pe alta si toti Lesii trcemisi de Casimir,
S ’au asedat pre’n plaiuri, pe voei si pre’ n dcevoaie,
D e-a lungul pe toti munţii groemoedi, grcemcedi de oase,
Ear’ noi cu Stefann Vodoe pre rege am gonit,
Sfoermînd cu arma ’n mînoe coetannele ’n Ardeal,
1285. Si-apoi în pace earoe-sî ne-am coborît de'n munte.
Eră însoe firesce, coe Stefann soe înveţe
Pre Unguri a cunoasce, Rumînii cine sînt,
De aceea uoe poruncoe coetroe ostenni s'au dat,
Oprind pre fie care sub steaguri soe roemîioe,
1290. Si ’n datoe primoevara gcetiîi la noaue lupte,
Noi am trecut ear’ munţii cu totii în Ardeal,
Gonind regescile arme, sdrobind si pre Secui,
Si tara lor cu arma, cu focul am certat’ o,
De n’au roemas cotunoe, un sat sau uoe cetate
1295. Scutitoe de pedeapsa prea dreptei roesbunoeri;
C’au meritat Secuii si Unguri noetîngi!
Acum în bunoe pace ne’ ntoârcem ear’ a casoe,
Precum strcemosii noştri se întorceau uce datce
Cu lâudce si-onoare la Roma ’nvingoetori.
Victoriea.
1300. Dar’ spune-ni de Mihul, de scii unde-au roemas?
Dinga.
Eră troemis, s’ajute a pune stroeji pe mârfeni,
Si trebuia soe viioe si ell de mult aicia ;
Cceci ast feliu ni-au fost vorba, aici soe ne’ntoelnim.
Telita (in parte).
Voedut’ai, sorce, cît de bine nimeresc bobii?
Victoriea.
1305. De l’ar aduce Dumnedeu c’ iice oaroe maî nffiinte,
Coeci multe luni doedarnic i-am coeutat în caile!
Dinga.
Fii sîguroe, coe vine adus de dorul soeu!
Gligorcea.
Tu scii, cce a-di în lume de Mceteiasu vorbesc,
Acuma îl voedusesi de-aproape ’n bcetcelie,
1310. Soe-mi spui, în ce întrece pre domnitoriul nostru?
Cu toate c’originea lui Moeteiasu Corvin,
Sce scii, cum cce ea este curatce de Rumîn.
Dinga.
De-ar fi tara Moldovei ca tara ungureascae,
întinsoe în hotarce si ast feliu poporatoe,
1315. Atunci, deu! nu sciu, cine în lume s’ar gcesi,
S’asemene pre Stefann cu Mceteiasu Corvin!
C e-î drept, Moeteiasu este erou ca toti eroii;
Dar’ Stefann îi uoe faptoe a multor, multor veacuri,
Si-a-1 fi voedut, poerinte, în frunte la roesbel,
1320. Poereâ, coe este-un geniu de’ n ceriuri pogorît!
 Sîmtiai, cce tr e b u e s ce s’ a scu lti a sa com îndoe,
S oe-ti dai ciar si vieata cu toatce multemirea!
Gligorcea.
Vor trece multe veâcuri la noi pîn’ va mai fi
Un domn, ca Stefann Vodoe, viteadu si întelept!
Dinga.
1325. Cînd glasul lui roesunoe, cînd l’adiam, c c e strigce:
„C op ii! acum îi vremea, soe dovedim la lume
Curagul, boerboetiea, ce ’nsufloe pre Rumîni!
Haideţi, soe doem noeval cu bratu învingoetoriu!
Aici, cop ii! cu mine si domnul soe ni-ajute!“
1330. Atunci, precum lumina ploenetele ’mprumutoe
De’n soare, noi curagul de’n ell împrumutam!
Un farmec preste fire, un eleptrism ceresc
Sîmtescî, cînd esci cu Stefann în lupte si roesbelle,
Cînd aperi cu ell tara la ori ce noevoelire
1335. De Lesi, de Turci, de Unguri, de oarde de T artari!
Gligorcea.
Ajutoe mult la oaste, cînd şeful îi erou.
Dar’ Stefann e tot ast feliu de bun si pe’ntru tarce;
Domnirea sa se vede domnire de poerinte,
Pre toti ne socotesee ca însi-si fiii soei.

Scena IX.
Gligorcea, Dinga, Victdrioa, Telita, Mihul, Plceesi'.

Mihul.
1340. Primit sînt eu aicia, precum doriam de voi?
Toti.
Doritul nostru Mihul!
Victoriea.
Tcerdiu ti-aduci a minte!
Gligorcea.
Copillul mieu! oh! vinoe, soe-ti dau înbroetisare!
Telita (în parte).
Voedut’ni, soroe! bobii, cît de bine nimeresc?
Dinga.
T e vinde dorul frate . . . prea repede-ai ajuns!
Gligorcea.
1345. Mai repedi, decît tine, frumoase vesti veniroe;
De faptele mcerete, ce-ai scevcersit în oaste,
Sî noi cu bucurie pre Domnul am moerit,
Coeci numele bun este un har dumnedeesc!
 Mihul.
Uşoare, prea uşoare dovedi am dat în arme!
1350. Cu vreme însee poate soe merit vr’ uoe onoare.
Deprinderea mult face la orî ce meserii!
Victoriea.
Scoepîndu-ni vieata, prilejul nî-atî luat,
Soe nu putem cu vorba mcecar fice multemire
A face si noi vouoe; coeci greu împovoreadre
1355. Uoe facere de bine, cînd nu goesesci prilej,
S’aroeti recunoscinta, soe poţi a te pioeti!
Mihul.
See multemiti ciar vouoe de libertatea voastroe!
(coetroe ploeesi)
Voinici cicemati aicia pre ceilalţi s’ aducoe
Dobînda, ce în parte si mie mi-au venit!
Telita (în parte).
Voedut’ai, soroe, bobii, cît de bine nimeresc?
Dinga.
1360. Neci nu credeam atîta, soe vii tu de în graboe.
Victoriea.
Eu nu credeam de’n cuntra atîta soe ’ntcerdie!
Gligorcea.
Mustrare nu încape, cînd prea bine cunosci,
Coe doetorii mai sfinte avuse a ’mplinî!
(Ploeesii întroe, depunînd la uoe parte feliurite arme si scule.)
Victoriea.
De-ai sci, cu cîtoe grijoe noi cugetam la tine!
1365. Cu cîtce neodihnoe troeiam în îndoealoe,
Coeci n’aveam nici uoe scire, de esci intre cei vii!
Mihul.
De-ai sci, cu ce dorintoe gîndiam sî eu la voi,
Si cîtoe neroebdare aveam, soe mai vin earoe
Pe-aceste locuri scumpe, unde sciam prea bine,
1370. Coe mîna ta m’asteaptoe, soe fim în veci uniţi!
Vietoriea.
De multoe bucurie par’ c’ o soe nebunesc!
Gligorcea.
Ce sciri ai despre Unguri, nu ciigetoe ei oare,
Soe calce earoe-si tara?
Mihul.
Asâ credeam cu totii!
De-aceea tot hotarul cu ştrceji s’aii întcerit.
1375. Dar’ Stefenn la Suceavoe de-a bis» cum s’a întors,
 Primise ciar solie de la Moeteiasu rege,
Coe Turcii spoeimînteadoe crestinoetatea toatoe,
Si trebuie, ca Stefann cu regele ungar
Soe apere Europa de-acei aprigi ostasî.
Dinga.
1380. Si-apoi Moeteiasu încoe si astoe-di tot poestreadoe
In trupul soeu înfiptoe soegeata de la Baiea.
Gligorcea.
Si ce sfoersit avut’ au soliea, care spui?
Curmatu-s’au roesbelul ?
Mihul.
Stoetornic s’au legat,
Soe fioe tot de-a una uoe pace. uoe froetie
1385. Intre Moldova noastroe si tara ungureascoe,
Intre Stefann cell mare si Moeteiasu Corvin,
Luînd în Ardeal Stefann si doue mari cetoetî:
Ciceul este una si Balta ceealaltoe.
Gligorcea.
Troeeascoe Stefann Vodoe!
Toti.
Troeeascoe domnul nostru!
(S ’aud in apropiare trîmbite si surle.)
Toti.
1390. De unde pe aiei aceste melodii?

Scena X.
Gligorcea, Dinga, Mihul, Victoriea, Telita, Soltudul, Sendrea
Useriul, Ploeesi, Lume.

Cor.
Pe cîmpul de luptoe noi seim soe murim,
Coecî tara cu totii, cu totii iubim.
Si cînd se ivesce vroesmasul viind,
Noi mergem la moarte cu totii cîntînd,
1395. Coecî alta de’n lume nemic’ nu dorim:
Moldova troeeascoe ! atîta voim !
Soltudul.
Sciam, coe este-aicîa mîntuitoriul mieii,
Itî multemesc, voinice, coe mî-aî scoepat vieata!
Mai multe glasuri.
P rim e sce d e ’ m preuna s î-a noastroe m ultem ire,
1400. C’aici în piaia asta de moarte ne-ai scoepat!
 Mihul.
Sîntetl ciar însi-vi vouce doetori a mul temi'!
Cu armele în mînoe v’atî apcerat de Unguri.
Dinga.
Victoriei se cade ori care multemire,
Coeci ea voe îndemnase, la arme soe soeriti!.
Victoriea.
1405. Atunci era prea lesne, uşor de apcerat,
Cînd Stefann adusese pre Unguri în rcesipce!
Soltudul.
Am mers noi toti Boeesii, si-am aroetat lui Vodoe
Adînca multemire de biruinţa sa;
Si tot uoe dat’ atuncia i-am spus si p e’ntru voi,
1410. Cum ati întrat în piatoe si ne-ati scoepat de moarte.
Un glas.
Si Hatmannul cell mare sf ciar sf însu-si Vodoe
V’aîi loeudat curagul, ce voi ati aroetat.
Sendrea Useriul.
Eîi am venit aicia, troemis, ca soe-ti aduc
Acest uric, pre’n care Innalta Sa Moerire,
1415. Poerintele Moldovei, viteadul Stefann Vodoe,
Unit cu svatul toerii uoe ocinoe ti-aîi dat!
Telita (în parte).
Voedut’ ai, soroe, bobii, ce bine nimeresc!
(Sendrea Useriul rostesce uricul, toti îsi descopoer capetele, ascultînd
cu atencune.)

Noi Stefann Voevod, de'n mila lui Dumnedeu Domn stcepinitoriu a toatce
tara Moldovei si c. 1.
Facem scire, pe’ntru coe bine ani voit Domnfea mea cu unirea sf
atot Svatul Nostru a mari sf mici, de-am miluit pre sluga Domniei melle,
pre Mihul de la Ostrita, nepotul lui Toeboecca Stîrcea, cu uoe bucatoe de
poemînt în tara noastroe a Moldaviei pe Broedoetel. Soe-i fioe lui ocinoe si
mosfe, p e’ntru vitejfea, ce sf ell au foecut, cînd au dat Dumnedeu, de-am
fugoerit pre Unguri si pre craiul lor cu toatoe greimea lui si l’am înfrînt
la tîrgul Baiea, precum se scie; ear’ hotarul este de’n drumul cell mare
all Sucevei, pe la piscul Pancului si pre’n pregur, precum l’ au avut sf
Sergie Coepitannul (Dumnedeu pomeneascoe-1). Si spre aceasta este
credinţa a înse-si Domniei melle de mai sus scris: Noi Stefann Voevod,
si credinţa a tuturor cellor boetrîni si acellor tineri, si spre mai mare
toerfe am poruncit credincos boeriului nostru lui Toeut Logofoetul, s o b
scrioe, si soe lege sf pecetea la aceastoe carte a Noastrce."
Let 6976 Iulie 2.
 Mihul.
Trceeascoe domnul nostru!
Toti.
Trceeascoe Stefann Vodoe!
Sendrea Useriul.
Pre tine, Dingce, earoe-si te cîamoe la Suceavoe,
1420. Soe-ti facoe roesplcetire, soe Iii între sutasi!
Dinga.
Trceeascoe Stefann Vodoe!
Toti.
Trceeascoe fericit!
Mihul.
Domnescul har, se cade, ca noi cu bucurie
Soe-1 primim îndatoe, peetrunsi de multemire!
Supunerea o cere, de sî nu-1 meritcem.
Un glas.
1425. Voim, mosu Poercoelabe, cu totii, soe serbcem
Logodna fiicei talie, s’avem împcerteesire
De-a voastroe bucurie!
Solludul.
Victoriea si Mihul
Vor face, Poercoelabe, soe uiti ori care dor,
Vor alină durerea, ce ai de fiii toeî!
Victoriea si Mihul.
1430. Poerinte! învoesce si bine cuvinteadoe!
Gligorcea.
Soe fiti, cop ii! ferice, si domnul se ’ntcereascoe
A voastroe însoţire cu darul soeu cell sîn t!
Vieata voastroe aiboe uoe vîrstee de stejar,
Unirea voastroe fioe ca fâgurul de dulce,
1435. S’avetî la coeruntete deplinoe mîngceîare
Si rădim si rcepâus în fii si în nepoţi;
S’ aveti în nuntru pace, afaroe nume bun,
în cuget curoetiea, în fnimoe iubirea,
Soe mergeţi tot de-a una pe callea acea dreaptoe,
1440. Si domnul soe voe scape de ori sf ce noepoesti!
Telita (în parte).
Yoedut’ai, soroe! bobii, cît de bine nimeresc!
Solludul.
Sî noi uroem, soe fioe a voastroe însoţire
Feritoe de tot roeul, si trainicoe ’ n vecie!
Toti.
Ura! ! :
 Corul.
Tot asd si strcenepotiî
1445. în unire sce troeeascoe!
T ot asă sf ei Moldova
De vroesmasî soe o pcedascoe!
T ot asa' unii cu alţii,
înfrcetiti la veselie;
1450. Tot asă boetrîni si tineri
Cu curagu la bcetcelie!

XVI.
Dumitru Guşti (1818— ).
(Noescut la 24 Optombre, 1818, în îasi, sî-a foecut cursul în-
voetceturelor în scoalele îoesanne, si anume cursul de filosofi'e sub
roenumitul profesorîu Eutimiu Murgul. Dupoe absolricunea stiidielor
la 183? fu denumit profesorîu la şcoala elemîntaroe de’n îasi; dupoe
un ann (1838) se foecu profesorîu gimncesial la acoedemiea de acolo,
si dupoe aceea dela 1849 încolo mai purtoe pe lîngce profesuroe încoe
si posturile de bibliotecarii! în acoedemie, de pedoegog primariu, de
subînspeptoriu, de înspeptoriu, ear’ dupoe aceea soe foecu cap (se f)
despoertoemîntului I. all scoalelor la ministerîul cultelor si all învoetoe-
mîntului de’n Molddviea. La annul 1852 s’a roetras cu totul dela ra­
mul învcetoetoresc, si în sotietate cu T. Codrescul a înfiinţat uoe tipo-
groefi'e, ca cu atîta maî uşor soe poatce roespîndi între rumîni ccertile
folositoarie.
Ca scriptoriu a publicat: Geogroefiea universaloe pe’ ntru scoa­
lele poporale, si alta pe’ntru toate patru clasele scoaleler primărie
(norm ale); mai departe uce Retoricie rumînoe, foarte bunoe, înde-
strata» cu esîmple scoase si de’ n scriptorii literoeturei rumîne; mai
departe, ca Direptoriu la comisiunea stoetisticoe, a publicat; „popo-
rcecunea Moldovei,“ si „agricultura ei p e annii 18S9 si 1 8 6 0 ; u a
publicat jurnalul politic „Dimbrul.“J

§ . 23.
Pcesoerica scoepatoe de'n colivie.
Spune-mi, poesoeruîcoe, ce dor te înpinse,
Ca soe sbori de’n cuscce, si unde ai fugit?
Poate câuti cuibul, în care te strinse
Sub aripi uoe mamoe, de te-au încceldit?
Poate vrei pcedurea neagroe si tufoasce,
Musciul depe munte, bradul cell înnalt,
Ori cîmpi'ea plinoe de erburî cornoase,
Pe unde serpeadce rîul- argintat?

Poate vrei, sce afli vr’ uce pustietate,

Pe care o pîrlesce soarele focos,
Ori undele mcerii celle aspumate,
Ce se sparg în muget sub tcermurul stîncos?

Poate cauţi una, de’ ntre sorioare,

Cu care ’mpreunoe în cuib ai crescut,
Ori vre uce soti'e, ce de’n aripioare,
Stînd pe lîngoe tine, voios au b®tut?

Sboarce! dar® sboaroe! si dorul îtî catce,

Coeci fiind în cuscce nu, nu-1 poti afla!
Acolo ’n sclcevi'e inîma-ti sfcermatce
Cintoe, dar’ cîntarea e durerea ta.

Poesoeruicos! însce pe ceriu nu lueesce

Rada aurice în ori care d i;
Este nor si noapte, care învcelesce
Lumea cu ’ntunerec, cît poti rcetcEci!

Delirai se scimboe în vînt, în furtunce,

Si dupoe vrointce nu-o sce poti sbura!
Ceriul se ’ nnegresce si norul detunoe,
Cînd gusita-ti mutce n’a pute cîntâ.

Pri moe vara fuge si toamna brumoasce

Pre ramuri de frundce de tot le-a g o li;
Apoi vine earna, si-a ei friguroasce
Neaiice de pre’n turnuri pe rînd te-a goni!

Atunci neci semi'nturi, neci rouce, neci floare

N’ ai sce poti, soe afli, ca soe te ’ndulceici!
Vei suferi lipsce sl-or sce te mpresoare
Foamea, dupce care ai sce te sfîrsesci!

Vince, pcesceruicce, începoi mai bine,

Coe ’ n vffiduva cuscce este de mincat;
Ai semi’nturi, apce, care p e ’ntru tine
Se puneau destulle, si tu le-ai lcesat!

Cea ce te doresce, va sce te hrceneascce

Cu seminţe de-ăur, cu roauce de flori,
 Si-a ei mînce dulce vre soe-ti netedascoe
Pennele, ce vîntul tî-au sburlit în nuori.

Vin’ soe te scerute cea ce te iubesce,

Si ear’ soe se joa ce cu aripata!
Ea Ia sîn te-a pune, vinoe, vin’ groebesce!
Si de frig, de ploae nu vei tremură!

De furtuni, de earnoe, de sete, de foame

Vei fi apoeratoe, nu vei suferi.
De’n dulcea ei mînae vei gustă tu poame,
Si tot ea de relle ori cînd te-a feri!

V in '! coe dupoe tine înima-i suspina?,

Si-i împle poelatul de cîntarea ta!
Vin’ ! si-a ei durere cîntînd o alinae,
Coeci aceasta este mîngoeiarea sa !

Vin’ ! c’a ei privire, de tine ’nsetatoe,

Lacrime de perlce foecu de au scoepat;
Vin’ ! de-i şterge ocii; si soe-i cînti îndatoe,
Cînd va stă pe gînduri sîngurcB ’n poelat!

24.

Orbul în desceptare.

Uoe dulce suflare de vînt roecoroasce

Pe trista mea frunte sîmtesc 1> uecînd,
Si ea îmi aduce ploecute miroase
De flori, de’n cîmpie, de’n munte-adunînd.
Dar’ vai! într’uoe noapte de tot ne’ndoritoe,
In carea de’n leâgoen adine dormitedu,
Eu nu sciu nimicas eu numai visedu . . .
Si-a florilor valle, si stîncoe hîitoe,
De unde nasc vînturî, eu nu pot soe voedu!
Si de’n care altoe mînoe
Uce semîntoe a frumsetei
Presuratoe pe tcerînoe
Putu dă împuls vieteî,
Decît numai de’n a ta
Preaputernic Iehovă!
urariu rumînesc. T. IV. P. 2.
 T a fcecusî, de se ridicee
Firul erbii cei verdie,
Tu pe floare, de înspica;
Si d® roadre aurice,
Tu ’ nnalti arborul comos
Pîn’ subt ceriul Luminos!

Tu dai boare diminetei

De miresme mestecat®,
Tu învii a frumusetei
Floare în noapte adormit®,
Tu mce faci a te ’ncinâ.
P re a p u tern ic Ie h o v d !

P lce cu tce -i cîn ta rea , c e ’ n prea jm ffi-m i r ® s u n ® ,

M u lţim ea d e p a s e ri în h o r rep etin d ,
Se vede, cce-i d iu a----- împreuna;
Pe floare, pe ârbor, în aer cîntînd,
îmi spun, cce all nopţii voel ear’ s® ridic®.
O dragelor paseri! voi diua-ati v® dut;
Cîntati, dar® orbul, ce ’n noapte-i noescut,
Strein e de rada luminii, ce -i pic®
Pe oci, peste fatre, pe-all sreu aşternut!
în a nopţii grea durere,
Ce apas’ a mea vieat®,
Cînd îmi caut mîngffiiare,
All meu suflet se înnalt®
La prerintele cell drept,
Si atuncia-i mîng®iat.

Sînt străin de bucurie;

Ear’ . în cinuri, întristare
M’ am crescut ciar de’ n pruncie;
A mea bare® ’nseninare
Pe oceann au d®rit
Ea ’ntre viluri s’au tred it. . .

în a nopţii grea durere

Ce apas’ a mea vieat®,
Cînd îmi caut mîng®iare
All meu suflet se înnalt®
La părintele cell drept
Si atuncia-i mîngffiiat!
 Aud nisce păsuri pe drum, coe se ’ngînoe
Sl-un murmur, uoe rorbee pe ’ncetul perind.
O Doamne! e diua, si slaba mea mînoe
E udoe de-uoe roaua pe ea picurînd.
Tot omul se scoaloe, cînd noaptea-au perit,
Si soarele ureadoe, de cum au doerit,
Coe ’n brasde de aur tot ceriul îl aroe,
Ear' orbul, ce doarme, din vis s’au tredit.
Si a dilleî dulce radoe,
Ce în fiilgurî scînteloase
Peste lume se asadoe,
De privirea mea setoasoe
A s’atinge nu sîmtesc,
Dar' pe Iehovâ moeresc!

Oare cine va scb ’ ndrepte,

Pasu-mî astoe-di la altarle,
L’a poelaturilor trepte,
La roespintenl, la carare?
Unui orb suferitoriu,
Doamne! tu-i dai ajutorîu.

Tu-ai dat omului putere,

Suflet, fnimoe, ’ndurare . . .
Si ’ntre fraţi orbul nu piere,
C’a lui mînoe ’n tremurare
Boaloe ’n lume n'ai loesat,
Doamne! tu m’ai ajutat.

$. 2S.

Căuşele si urmcerile învingerilor lui Alesandru cell

Mare.
Alesandru nu porni, decît dupce ce asigurase Moecedo-
niea de ccetroe popoarele bcerbare, ce erau învecinate, si du­
poe ce mîntuise încoelcarea G reciei; ell nu se serbf de aceastoe
împilare, decît pe’ ntru împlinirea întreprinderii salle; foecu
neputincoasoe doeludiea LoeCedemonennilor, atoecoe provintele
inoeritime; foecu, ca armîea sa de pe uscat soe poesascce pe lîn­
goe tcermurile mcerii, pe’ntru ca soe nu fioe despoertitoe de flotoe;
cu disciplina se şerbi minunat în contra armiilor cellor nenu-
m aroase; avu tot de-a una celle trebuitoarie pe’ntru vieţuire;
si dacce e adevcerat, cce biruinţa î-au dat toate, apoi necî nu se
poate negă, coe ell nu s’ a sîrguit în toate cipurile, pe’ntru de
a o dobîndi.
Trecerea Graniculuî fcecu pe Alesandru domn coloniilor
arrecescî
O
Bcetceh'ea de la Isus i-a dat Tirul si Egipetul; boe-
toelfea de la Arbela î-a dat tot poemîntul; dupee b a talfea dela
Isus, ell loesce pe Dâriu, sce fugoe si nu se ocupce, decît de a
statornici si a regulă biruinţele salle: dupoe bcetceh'ea însoe
dela Arbela îl urmoeresce asâ de aproape, încît nu-î las® necî
un refegu în împerîul sau. Dariu nu întră in provintele si
politiile salle, decît spre a esf de’n elle: marşurile lui Alesandru
sînt asâ de repedî, încît maî degraba credî, c a împerîul uni­
versal este preţul acestei curse, decît biruinţa.
Ell se ’mprotivlâ acellora, ce voiau, ca pe Greci s a -f
tratede ca pre domni, si pre Perşi ca pre sclavi; ell nu cugeta,
decît a uni îmbele nacunî si a şterge cu totul deosebirea de
popor învingătorii! si de acell învins. Eli dupa biruinţe p a ­
r a ş i toate prejudetele, cari i-au fost serbit de a o c a p a tâ ;
îmbratisoe dătinile Perşilor, pe’ntru ca s a nu-i puia în nedu­
merire pre dînsii, faeîn du -î de a împrumută pre cellea alle Gre­
cilor. Aceasta a dovedit’o pre’n raspeptul, ce a aratat c a t r a
soti'ea si mama luî Dâriu. Cine este cuceritoriul acesta, ce se
plînge de toate popoarele supuse de dînsul? Cine este r a p i-
torîul acesta, la a caruîa moarte familiea rasturnata de pe
tron varsa lâcrim i? Acesta este Alesandru, despre d caruîa
vieata istoricii nu ni arata în ca un asemene esîmplu!

§• 26 .
înrmrintele poesieî asupra sufletelor noastre.
Ce pasiuni si ce sîmteminte nu desceapta poesfea? Cine
nu se sîmte atins în adîncul inimii, si ars de focul m a n n î,
cînd Pindar îsî aprinde fa c lie a ? Cine nu este pătruns de un
curagu eroic si de un suflet întru adevoer rumîn, cînd vede lu-
crînd eroii JuiLucain si ai luîCorne'liu? Cine nu varsa lâcrimi cu
 elegfea asupra nenorociţilor? Cine nu va urgisi pre cei rcei,
cine nu se va teme de derîderi, cine nu va fi neamic lucrurilor
cellor desentate, voedînd pe scenoe: Tartufiî, Ârpagonif, Jur-
dennii si atîte alte originoeletoeti, dugr^evite de coetroe ceî întîi
poeţi com ici? Cine uu se sîmte atins de un sîmtemînt roespep-
tuos pe’ntru Dumnedeire, cintînd si'ntele cîutoeri alle marelui
Rus6? Eu nu aleg neci decum esîrnplele, eii le aduc înnceinte
dupoe întîmplare, si asâ dupre cum se înfoetisadoe spfretul mîeu.
Dacoe însoe m’asu dedă iniscoerilor Atâlieî a lui Sina si a M ero-
peî; dacoe asii luă în privire roeutatea cea sublimoe a Scetannei
de'n Milton, dacoe asu urmoerf mîniea cea aprinsoe a lui Aliil,
dacoe m'asu descinde în iaduri cu Euea, dac»B asii îusoti pre
Godefroâ noeintea Ieruscelimului, dacoe asu glumi cu animalele
lui Fedru si Lafonten; dacoe asu îmflâ cimpoiul Iui Teocrit;
dacoe asii atinge lira luî Anacreou: de ce feliu de sîmteminte
nu voîu fi însufleţit necontenit? Eu moe îndrept coetroe voi su­
flete norocite, pe carî ceriul v'au doeruit cuTîae sîmticune alea-
soe, cu un gust delicat, si cu uoe judecatoe înteleaptoe, pre care
atî cultivat’o pre’n studii! De cîte-orl, roepiti de ploecerile poe-
sfei, nu v’atî credut, coe betî neptar la masa dinilor! De cîte-ori
ea a voersat un boelsam ceresc asupra suferinţelor si scîrbelor
voastre! Ploecerea curgea în sînUrile voastre; icoane mult
maî desfoetoetoarîe stroeluciâ în spiretele voastre, si voi eratî
mîngoeîatî!

27.

Lupta Oratilor si a Curiatilor.

(N c e r o e c u n e o r o e t o r ic o e .)

Dupoe învoirea amînduror poertilor cei sese luptoetorî

apucoe armele, compoetriotii lor îi încuroegeadoe Ia luptoe. Ei li
diceau, cce Dumnedeii patriei, coe însa-si pâtriea, cce pcerintii
voştri, cce tot acell, ce este cetceteanu all Rumeî, si tot solda­
tul armatei îsi are ocii atintiti asupra armelor si braţelor voa-
A • A • -
stre! lutru acest cip îndoit încurcegati, si de bcerboetfea cea
fireascoe si de îndemnurile concetoetennilor, eî pcesesc in arena
aflcetoarîce între amîndoue armatele. De amindoue pcertile tru­
pele se însirase nceintea taberelor, cari de uce datoe era scutite
de toate periculele, însue în prada celior mai cumplite îngrijiri,
cceci aici se dispută pe ntru domnie, si numai curagul si ispra­
va unui numcer asâ mic de luptoetori, avea sa; o decidce, totf,
cu gîturile întinse si în asceptare, stau cu ociî atintitî asupia
acestui spectaclu, care nu înfoetisadoe, decît teroaie.
Semnalul s'a dat; cei sese luptcetori. cu armele în mince,
purtînd în inimele lor tot curagul amînduror armatelor mari,
pre care ei le represînteadce. Aceea, ce -i îngrijesce pre dînsii,
nu este neci de cum perfculul lor, ci domniea cea mai naltoe,
sau scloeviea pătrieî lor, si aceea, ce li se sortesCe, dacce ei
biruesc sau cad.
La întîia lovire, cînd s'a audit cocnirea armeloţ, si fle­
rurile scînteioetoajrie strcelucirce în ociî privitorilor, toti se cu -
prinseroe de un fior, si fiind coe nimicoe nu ar.etâ încoe, în care
parte se va pleca biruinţa, apoi nu Îndroesnîâ neci de a vorbi,
neci de a rcesuflâ. Daroe eatce! coe luptcetorii s'au încceerat;
acum nu sînt numai misccerile trupului lor, neci încrucirea
cea nesiguroe a armelor, ce se iau a minte, dane rannele Si
sîngele lor, ce curge. Doi de’ntre Rumini, poticnind unul asu­
pra altuia, în minutul, cînd cei trei Curiati sînt roenniti, cad,
murind în mijlocul arenei. La aceastce privire un strfgset de
bucurie roesunoe în armata Albannilor. Legioanele rumîne nu
au mai mult sperîntoe; si cu toate acestea, toatoe îngrijirea
lor, toatoe luarea, lor a minte, este asupra soartei acelluia, ce
roemîne, si pre care cei I r ei Curiati îl încungurarce. însce, asâ
se întîmplase, coe acesta nu coepoetase neci uoe rannce, si daece
eră cu totul slab înprotiva tuturor de uoe datoe, foarte lesne
puteâ, sce-i batoe pre fioe-care în deosebiu. Deci ca soe poatce
despcerti pre neamicii stei, apucce fuga, încredinţat fiind,
fioe-care de n eî nu-1 va pute urmă, de’n pricina rannelor, ce
ccepoetase. .
Acuma fugise îndestul de departe de locul, un e se in
cepuse lupta, cînd uîtîndu-se îndoercept, vede pre neamiCii s
urmoerindu-1, daroe împrcesciîati. Unul de’ntr'fnsii, nefiind de
parte, ell se întoarnce si noevoelesce asuprce-i cu repejunea
unui fulger, si pe cînd armata Albannilor pre'n strigoete în-
deamnce pre ceilalţi Curiati, de a ajuta pre fratele lor, Oratu,
care acuma îl ucisese, sburâ coetroe a doua luptoe. Rumîniî
atunci împlu aerul de strigoerî, cari se înnaltoe Ia vederea unei
isproevi neaşteptate, si încuroegeadoe pre apoeroetorîul lor. A ce­
sta se grcebesce, de a da finit luptei acesteia, si mal noeinte de
a se ajunge de all treile Curiat, care nu era prea departe,
seceroe si pre a doua jertfoe. Lupta ajunsese acum de uoe p o -
trivoe în privinţa numoerului, daroe însoe trebuie soe fioe de uoe
potrivoe în sperîntoe si în putere? unul era neroennit, si biruin­
ţele celle doue, cari le-au coepoetat, îi îndoise aprinderea si
pe’ntru a treia luptoe! Cellalalt, sloebit de sîngele, ce pierduse,
obosit de sîla, ce-si foecuse, pe’ntru d« a-si tîrî pînoe acolo
desvînatul sceu trup, si învins acum de moartea acellor doi
fraţi ai soei, pleacoe gîtul la fierul învingoetoriului: încît acea­
sta mai coe nu a fost uoe luptoe. Rumînul triumfoetoriu strigoe:
„Pre doi am soecrificat pe’ntru sufletele fraţilor miei, earoe ace­
sta va fi pe’ntru dreptul, pre care-1 âpoer, si pe’ntru ca Ruma
soe domneascoe preste Alba.“ Curiatul de-abiă putea soe-sî
tinoe armele. Oratu îi înplîntoe săbiea în gît, si-1 desarmce.
Rumînii triumfînd, primesc pre biruitoriu în sîmteminte de bu­
curie cu atîta mai mari, cu cît ei se îndoiserce mult tîmp mai
noeinte, de a se fini lupta. De amîndoue poertile se pregoetesc,
de a înmormîntă morţii lor, însoe cu cîtoe deosebire! unii sînt
mîndri de puterea de’n nou coepoetatoe, earoe ceîalalti umiliţi,
avînd a pleca capul sub jugul unei domnii strceine!

§. 28.
Insdemncetatea istoriei ncecunale.
Istoriea noecunaloe ni aratoe întîmplcerile, faptele stroemo-
silor noştri, cari pre’n mostennire sînt si alle noastre. Inima
mi se bate cînd aud rostindu-se numele lui Alesandru cell bun,
all lui Stefann cell mare, all luî Mihaiu vitedul; daroe, domni­
lor miei, si nu moe rusinedu, de a voe cfiCe, coe aceşti bcerbati
pe’ntru mine sînt mai mult, decît Alesandru cell mare, decît
Ânnibal, decît Cesare; aceştia sînt eroii lumii, in loc, coe cei
de’ ntîiii sînt eroii patriei melle. Pe'ntru mine boetcelfea de la
Roesboenni are mai mare înteres, decît lupta dela Termopile, si
isbîndile de la Râcova si de la Coelugoerenni îmi par mai stroe-
lucite decît acellea de la Maraton si Salamina, pe’ntru coe sînt
cîsCigate de coetroe Rumîni. Ciar locurile patriei melle îmi par
mai ploecute, mai frumoase decît locurile celle maî cla sice!
Suceava si Tîrgoviscea sînt pe'ntru mine mai mult, decît
Sparta si Atena; Baiea, un sat ca toate satele pe’ ntru stroein,
pe'ntru Rumîn are mai mult pretu, decît Corintul, pe’ ntru coe
în Raiea, avannul rege all Ungariei, Moeteiu Corvin ui, vitedul
vitejilor, si craiul crailor, cum îi diceâ Sist all IV, roennnit de
sâbiea moldovannoe, fu pus în fugoe, si uitde drumul patriei
noastre.

§• 2 9 .

Aloeturoecune între Greci si Romanni.

Ori si cît ar dice unul de’n cei maî judetiosi scriitori ai
vecimii, care căutoe, a micsură gloriea Grecilor, totuşi istoriea
lor îsi trage lustrul soeu principal de’n geniul si de n arta oa­
menilor, ce au scris’ o. Se poate aruncă privirea peste tot tru­
pul noecunii g re ce sc!, si a tcegoeduî coe ea nu se naltoe adese
ori ma! pre sus de om enire? Cîte uce datee se vede poporul
întreg, a fi mceretu ca Temistocle si drept ca Aristide. Salustiu
toegoeduf-va, coe [Maratonul,- Termopilele, Salamina, Plateea,
Micale, retrâgerea cellor dece mi!, si atîte alte fapte esecutate
clar în sînul G reciei în tîmpul roesbelelor salle loeuntrice, coe
nu sînt mai pre sus de lăudele, ce le-au toecut istoricii? Ro-
mannii n'au învins pre Greci, decît pre n Grec!. însoe care ar
fi fost norocul acestor concinoetorî, dacoe, în Ioc de a face
rcesbel Greciei cellei corupte de mii de pătimi, si sloebitoe de n
pricina desbinoerilor loeuntrice si a urilor, ar fi aflat ccepitannii
aceia, soldaţii aceia, magistraţii aceia, cetcetennii aceia, ce au
triumfat asupra armatelor lui Csercse? Atunci curagul ar fi
fost împrotivit curaguluî, disciplina la disciplina;, stîmpoerarea
Ia stîmpoerare, luminile la lumini, amorul libertoetiî, all patriei
si all gloriei, la amorul libertoetiî, all patriei si all gloriei.
Uoe lâudoe poerticularoe, ce meritoe Greciea, este, coe au
produs pre cei maî mari oameni, alle ccerora amintire istoriea
trebuie soe li-o poestrede. Eu nu esceptedu pre republica r o -
mannce, all coeriia guvernoemînt tot de-uoe datue era asâ. de în-
susît, a aprinde spiretele, a atitâ toelentele, si de a li aroetâ în
toatoe puterea lor! Ce ar opune ea însce unui Licurg, unui T e -
mistocle, unui Cimone, unui Epaminonda s. c., s. c. ? Se poate
dice, coe mcerimea Romannilor este curat lucrul republiceî lor.
Nici unul însce de’n cetoetennii Rumeî nu se roedicce maî sus,
de secuiul soeu si de întelepcunea statului, spre a luă un sbor
si a -i dă uoe fatce noauoe. Fioe-care Romann nu e întelept, nu
e mare, de cît pre'n întelepcunea si curagul guvernoemîntului;
ell urmeadoe pe callea boetutoe, si cell maî mare om de’ ntre eî
nu face alta, de cît noeinteadce cîtî>va pasî maî departe, decît
ceîalalti. în Grcciea de’n împrotiva;; eu voed adese ori gemuri
de acellea întinse puternice si creatoarîe, carî se împrotivesc
torinteluî deprinderii, cari se dedau la toate nevoile celle deo­
sebite alle statului, cari-si descid un drum nou, si carii, pce-
sind în viitoriu, ajung domnii întîmploerilor. Gi'eciea n’a poetit
neci uoe nenorocire, care soe nu fi fost de demult prevoedutce
de vre unul de’n moegistratiî scei; si maî mulţi cetoetenni au
scos pâtriea lor de’n despretu, în care picase, foecîndu-o, a se
aroetâ cu mai mare strcelucire. Care este de’n împrotiva;, R o-
mannul, care soe fi dis republiceî salle, coe concinoerile eî are
soe o ducoe la ruina sa? Cînd guvernoemîntul se deformâ, cînd
proconsulilor li se loesâ uoe putere, care trebuia soe-i scape de
jugul legilor, care de’ntre Romanul a predis, coe republica va
fi învinsoe ciar de armatele salle? Cînd Ruma se poticniâ în
coederea sa, care cetoeteann a alergat în ajutoriul ei, si a opus
întelepcunea sa foetcelitoetii, ce se pcereă a o tîn ?
De îndatce ce Romannii încetaroe de a fi liberi, ajunscrce
cei maî misei sclavi. Grecii, subjugaţi de Filip si de Alesandru,
nu se desperaroe, de a-si rcecoepcetă libertatea lor: ei sciurce
în adevoer, a se face neatîrnatî sub succesorii acestor principi.
Si dacce în Grecfea s'au rcedicat uce mie de tiranni, tot în ea
s au rcedicat sf uce mie de Troedibuli.
în fine, sfcermatce ciar de greutatea desbincerilor salle,
si de a puterniciei romanne, Grecfea pcestrce un feliu de impe­
riu, însce de tot onoroetoriu, asupra învingcetorilor soei. Lumi­
nile si gustul soeu pe’ntru litere, filosoffea si artele, o roesbu-
narce, asâ dicînd, de învingoecunea sa, si elle îsi supuserce ciar
lor mîndrfea Romannilor. învingcetorii ajunserce şcolarii învin­
şilor, si învcetarce uce limboe, pre care Omirii, Pindarii, Tucidi-
dii, Csenofontii, Demostenii, Platonii, Euripidii s. c., o înfrum-
setase de toate gratiile spiretului lor. Oratorii, carii acum în-
cîntau Ruma, merseroe Ia Greci, spre a deprinde gustul cell
fin âi delicat, poate cell mai rar de’ntre toelente, si acelle se­
crete alle artei, ce dau geniului uoe putere noauce; ei într un
cuvînt, merseroe a se formă de toelentul încîntcetorîu, ce îm-
podobesce pre toate. In scoalele de filosoffe, in care Romannii
cei mai înscemnati se desbroecau de prejudetele lor, invcetau, a
roespeptă pre Greci, ei aduceau în patriea lor recunoscinta si
admirarea lor, si Ruma foeceâ jugul sceu mai uşor; ea se te­
mea a abusă de drepturile biruinţei, si pre’n binefacerile salle
deosebiâ pre Grecfea de’n cellelalte provinte, ce supusese. Ce
glorie p e’ ntru litere, de a fi crutat patriei, ce le-au cultivat,
relle, pre cari legiuitorii, moegistratii si coepitannii nu puturoe
a i le înlceturâ! E lle-s roesbunate de despreţul, ce li opune
ignorînta, si-s sigure, de a fi roespeptate, cînd se vor află ast-
feliu de drepţi pretuitori ai meritului, ca Romannii.

§.30.
Baetceliea dela Răcova în Moldova lîngoe BirIad,
( în c a re a Stefann cell Mare a învins p re SoUmann Pasa
la 1 7 ian u arîii 1 4 7 5 ) .
( N c e r c e c u n e o r c e t o r i cce.)
Vtietul unei noevoeliri neamice rcesunase de n tcermurile
Pontului pînoe preste Coerpati. Locuitorii înspceimîntaii se îm-
proesciau în toate poertile, nesciind încotro fug. Flăccerile
celle mistuitoarîe, pre carî le lcesau dupoe dînsii, loetindu-se pu-
stiau locuinţele si cîmpfile, spre a nu se pute folosi de elle
neamicii. Nourii de fum se întindeau peste toatoe partea de
ameadoe-di a toerii si terorile acestea prediceau uoe di ame-
nintoetoarioe de peirea Moldovei. Uoe sutoe doue deci de mii de
Turci, însoţiţi de oarde toertare, trecînd toermurile Dunoerii, si
dînd mîna cu Romînii, noeintăseroe sub comînda lui Hadim Su-
leimann pînoe în miedul toerii, coelcînd în pecoare ori ce slabce
împrotivire. La Râcova însoe li se opri marşul, dindu-li piept
armi'ea cea puţin numoeroasoe a Moldovei, dela carea se aşteptă
mîntuirea. Ea de abiă alcoetuiâ patru deci de mii de luptoetorî,
între carii doue mii erau Secui, cinci mii Poloni si roemoesita
Moldovenni. Aceste doue puteri neasemoenate s’au întîlnit în
16. îanuariu 1475, si se moesuraroe una pe alta cuce ocire pli-
noe de turbare. Asâ s'a petrecut ajunul boetoelfei, coeci a doua
di fu mennitoe pe’ntru luptoe. Aceasta erâ soe fie nu numai uoe
di, dela care atîrnâ libertatea unui popor, si care aveâ soe în -
cunune fruntea unui sîmplu biruitoriu; darce uoe di, cînd cre­
ştinul are a-si voersâ sîngele sf pe'ntru libertate Sf pe'ntru le­
g e ; uoe di, cînd fcenoetismul roesbeluesce împrotiva sîntei cru­
ci, drept care toatoe Europa îsi îndreptase privirile asupra
Moldovei. Minutul luptei se apropioe, fnimile tuturor rcesbelui-
torilor fierb de neastimpoer, libertatea si legea împle pre unii
de curagu si de bravuroe; cînd pre ceiiilalti umilinţa de mai
nceinte acum îi îmbatoe de trufie, privindu-si mulţimea lor. De
nisce asemeni sîmteminte aprinşi se încăeroe; numoerul cell
întreit all neamicului si pornirea sa cea înfricosatoe Moldovan-
nul o sprijiniâ cu boerboetfe. Semiluna fîlfoeie între miile de
T urci; sâbiea cea ascutitoe scînteiadoe în âgera lor mînce, si ’n
repedea-i rotire sîngele fumegă pe lăturile ei, daroe eat’o
frîntoe în fierul unui topor, ce serbesce de armce soldatului
moldovann. Armele se cocnesc cu cumplire, trupele se am£-
stecre, strfgoetele lor îndoesc sgomotul, morţii cad sf ’ntr’uoe
parte sf în alta, sfrurile de coevoelerfe alle Secuilor, isbite de
putere, se sparg, si spaima se roespîndesce între Moldovenni.
 Ociul eroului lor nu scapoe de'n vedere aceastoe sfcermare, si
mai noeinte de a se încurcega neamicul de asemene îsbîndce,
roepedindu-se ca un leu, sprijinîâ furiea noevcelirii cu braţul
soeu cell ne’nvins si re’ntocmesce lupta. Ccepiteniile îi urmea-
dce cu scumpcetate, si toatoe mulţimea si opintirea neamiculuî
roemîne doedârnicoe, rcespingîndu-se de tot. In acest tîmp bu-
cumarea si trîmbitarea unor soldaţi moldovenni, roesunâ în în­
desita întindere a luncii Boerladului. Turcul însetat de sînge,
rîvnos, aleargoe ccetroe sunetele celle amoegitoarie, apa Râcovei
îi împiedecoe paşii, turbarea îi aprinde -inima, ell se sîlesce si
o trece, sfarmoe si roesloarnoe, calcce si noeinteadce îu luncoe
cu socotintce, de a află pre Moldovenni. Amestecarea si sgomo-
tul se face cu atîta mai mare, cu cît si mulţimea, noevoelind, se
sfarmoe de arborii cel, ce se toeiau de Turci, cu scop, de a
stroebate în luncce. Uce neguros groasce, ce de demineatoe se
asternuse, face a fi mult mai misterioasce aceastce stroetegemoe
a Moldovannului, si Stefann, folosindu-se de mreaja, în care îi
încurcase, cu cea mai mare bcerbcetie îi lovesce pe de'n dce-
roept. Neamicul se socoate isbit de n doue poerti, si tot uoe
data credîndu-se în mijlocul peirii, îsi roestrînge puterile.
Lupta ajunge cu atîta mai înfocata si mai crîncennce, cu cît
desperarea sporia în ell. Securea, toporul si coasa de’ntre
armele Moldovennilor, se încrucesc cu flerurile celle scîuteioe-
toarie. Crud mea se vede întipoeritoe pe fetele tuturor luptato-
riior, sîngele se varsoe în şiroaie, moartea seceroe cu necru-
tare, si biruinţa este amcegitoaria;. In fine neamicul, uimit cu
totul, apucoe fuga si pe steagurile dimbruite str<elucitoaria cru­
ce arata apunerea lumii. Stefann nemultcemindu-se numai cu
atîta, si tot în fruntea boetrînilor scei soldaţi, fugceresce pre
Turci de’ncolo de apa Râcovei, a Boerladului si nu tîrdiu peste
Duncere. Pcemîntul este crusit de sînge si acoperit de trupuri;
pierderea neamicilor numeerce aproape la uoe sutce de mii, în­
tre carii patru de’n cei mai bravi pasî dac morţi. Cimpul boe-
toeliei roemîne în mîna Moldovennilor: tâboera, avuţiile, armce-
tura, uoe sutce de steaguri si cîte-va ccepitenniî turcesci sînt
trofeele biruinţei, „ eatce triumful birtiitormluî. “ Pecînd ell
înnoeltâ rugi de multcemire în moerirea adevoeratului Dumnedeu,
scutitoriului armatelor salle, pe atuncia sî Ruma în toate biseri­
cile salle scerbeadoe aceastoe biruintce asupra necredincosilor,
numind pre marele Stefann „Apaerastortul crestinoetcetii.* Eatce
cununa eroului Martir.

XVII.
Yoesiliu Alesandri (1 8 2 1 — ).
(Noescut în annul începutului rănâscerii năcunale rumîne, îi»
1821, în Juliu. de’ntr’u ă foemilie venitce de’n Itâliea de’n Venetiea;
cursul stiidielor si-l’a foecut în pensiunatele frîncesci de'n Iasî, pînce
la 1834, cînd merse la Poeris, unde studiă în decurs de cinci anni,
pînoe la 1839 doftoriea, drepturile si sciintele noeturale foeroe a-sî fi
dat preste adevărata sa cîemoecune: poesiea. ,La 1839 roe’ntorcîndu-
se de’ n Frînciea, că lă to ri pre’n Itâliea. Sosind în pâtrie-si, se uni
cu Rumînii juni, carii desceptîndu-se acum, se nevolau de’ n roespu-
terl a roegenerâ si a roenasce pre Rumîn pre’n întruducerea ideilor
culese de’n literceturele popoarelor luminate de’n apusul Europei.
Ell îsi foecu începutul literariu pre’ n novela, numitoe: „Bucetiera de
Florenţa,“ apoi lu cră la foaea literarîoe, publicatoe de Cogoelnicean-
nul sub titula: „Dâciea literara* pîne la înciderea acelleia pre’ n p o­
runca Domnului moldav de atunci, Mihaiu Sturda.
Dupee moarlea maicei salle la 1842, întreprinse uoe coelloeto-
rie îndelungtc în munţii Moldâviel, carea dete începutul la celle în—
tîîe si celle mal bune poesil de alle luî, cum sînt: „Baba Cloan­
ţa ; Strunga; D oina; H ora; Craiii noii, s. a. T ot atunci îsi începu
sî şirul bceladelor, carile însoe le publică numai cu dece anni mai
toerdiu, pela 1852. La 1844 fu însărcinat împreună cu Cogălnicean-
nul si cu C. Negruti cu direpcunea teatrului rumîn si frînces de’n
îasl, si cu astă ocăjune cumpuse mal multe bucăţi teatrale origina-
rîe, năcunale, moldave, scoaSe de’n vieata poporului, precum: „Io r -
gul de la S adagitra; Iaşii în ca rn eea l; Peatra de'n c a s a ; Nunta
taranneasca ; Cucoana Cirita în laşi; Cucoana Cirita în provin ta',*
carile fură asâ de nimerite, cît aprinseră întusiasmul înlregei Ru-
mînfl. Tot atunci începu împreună cu Cogălniceannul si cu Ion Gica
fioe foae nouă politică si literariă sub titula: „ P r o g r e s u l carea
însă după îiă lună de dille fu oprită de’n porunca Domnitoriulul.
Atunci întreprinse u ă că llă torîe la R ă să rit; vădu Brusa, Atena,
insulele Ionice, Venetiea, si dupoe un depart de unsproedece luni,
se roe’ ntoarse în pâtrie-sî, avîndu-si în portofoliu-sî uoe mare parte
de’n poesiile: „Lcecrimioare“ , carile le public® maî toerdiu. La annul
1848 dete mîna cu partea liberalce a junimii, si lude parte la mişca­
rea de’ n îasi: de aceea trebui soe-si pceroeseascce pâtriea, merse la
Poeris, unde nu încetoe a scrie în goedetele stroeine articule despre
căusa principatelor dunoerenne. La 1855 publicde foaea literarice nu-
initoe: „Rumîniea literarcea, carea însoe dupoe un ann fu opritoe. La
ann 1857 fu ales deputat la adunarea toerii. Dupoe moartea tcetine-
sceu liberde toti sclavii poerintesci, si ast esîmplu fu încurînd imitat
de coetroe 991 de proprietari, carii toti îsi liberaroe sclavii, foeroe sa-
cearoe vre uce despoegubire. D. V. Alesandri dete teatrului si poesiei
rumîne uce direpeune noecunaloe si un coeroepteriu ncecunal. Ell a
publicat:
1. Repertoriul drcsmătic;
2. Bcelade rumîne; în doi tomî.
3. Salba literaroe.
4. Doine si loecrimioare.
Bceladele si loecrimîoarele s’au treedus de coetroe deosebiţi
scriptorl si în limbele stroeine: frîncesa, germîna, înglesa si ungu­
reasca.)

§ . 31.

De’n poesiea: „Strig 6îul“ .

1. în proepăstiea cea mare,
Unde vîntul cu turbare
Suflce trist, înfricoşat,
Vedi âoe cruce doerîmatoe,
Ce de vînt e clcetinatoe,
Clcetinalce ne’ ncetat?
2. în pregur earba nu cresce,
Si pe dînsa nu-si opresce
Neci uoe pasere-all sceu sb or;
Coe sub dînsa ’n orl-ce vreme
Cu durere jalnic geme,
Geme-un glas îngroditor.
3. Colo ’ n nopţi întunecoase
Mii de flâccerî mincunoase
Se vced tainic fluturînd;
Si pre’n elle crunt de-uoe datoe
Uce foenlasmce se aratce,
Se aratce blcestcemînd:
4. Ccellcetoriu nenorocite!
Fugi de-acelle c lip o c ite ,
D e-ti e callul de bun soiu,
Cce ’n mormîntul feerw pace
Si sub cruce—acolâ dace,
Dace singur un strigoiul
5. Cine-aleargoe pe cimpîe,
Ca un duh de vijelie
într’all nopţii negru sîn?
Cine fuge, cine trece
Pela oara doue-sprece? . . .
Un call alb cu-all soeu stoppin -
6. Vîntul bate vîjeesce;
Falnic callul se isbesce,
Si se ’ ntrec ca do! voinici.
Dar’ pre’n neguri eatce ! eatoe!
Coe lucesc pe cîmp de-uoe datoe 8. Si de-a tunel în fund s’aude»
Mii de focurelle mici.
7. Elle sboar’ se depoerteadoe,
Sboaroe callul, le urmead©
Poesind iute ccetroe mal.
#• 32.
Poedurea Strunga (în M oldova).
In poedurea dela Strungoe
Sînt de cei cu puşca lungoe
Carii dau ciorîsu la pungoe.
Sînt de cei ce ’mpuscce ’ n lunoe,
Carii noaptea ’n frundoe sunoe,...
Fecori de lele nebunce!
Foe-te ’n lături moei creştine,
Dacoe vrei soe mergi cu bine,
Soe roemîi cu vieata ’n tine!
In potica foeroe soare
Ei te-asceapt«e la strîmtoare,
Soe te prade, soe te-omoare !...
In dumbrava cea vecin oe,
Unde buha greu suspinoe.
Vedi cea dare de luminoe ?
Opt voinici cu spete late
Si cu mîneci suflecate
Stau cu puscele ’nccercate.
Trei soer'ut'uoe cruce sîntoe,
Trei se luptce greu la trîntoe,
Unul drege, unul cîntoe:
Stoei! opresce ! de pe stîncce
în proepâstiea adîncoe
Au picat stoepîn si ca ll!
Gemete, bloestoemuri crude,
Care trec pe-all nopţii vînt,
Si de-atuncî ades s’aratce
Uoe noelucoe ntricosatce,
Care ese de n mormint!
Oliolio ! mîndrcB feticce !
U e-aî veni colea ’n poticoe
Sce te fa c mai frumusicce.
Oliolio ! cocoiu bogate !
Ici d e-a i trece de'n pcecate,
Sce-ti arunc un glontu în spate!
Coe mi-i puşca hulluitce,
S i m i-i gioaga tîntuitee,
Si m i-i inima ’ncoliitce!
Oliolio! moşi Taice-babce!
Cceci nu sueri maî degrabos,
Soe soerim voinici la treabce !
Puşculiţa-mi ruginesce,
Ţinta ’n gioagee se tocesce,
Murgul sare, neciedesce.
In poedurea de la Strungoe
De ce treaboe-i puşca lungoe,
Dacce nu dai peste pungoe ?
 § . 33.
Cîntec hoeîducesc.
Earna vine, vara trece,
Si poedurea s'a roerit.
Diua-i viscol, noaptea-i rece:
Greul vietei a sosit!
Cît mî-a fi earna de mare,
C e-o soe facem, vaî! de noi!
Foeroe codru, foeroe soare,
Fcer’ de banni, fuer’ de co eoi?
Sai pe creanga cea uscatoe,
Dragae coarbe, corbusor!
Vedi în callea depoertatoe,
Nu-i doeri vr’un coelloetor?
Coelloetorîu cu punga plinoe,
Si cu sal la cap legat;
Sce-mi mai cerc astoe ruginoe,
Si soe-mi fac banni de ernat.
Dai eu ! coadre, froetioare!
Nu mai ai frundisul des,
Unde ’n pîndae la rcecoare
Stam sunînd de’n frund’ ades?
Vara trece, earna vine,
Si tu coadre te-aî uscat.
T rece vara, si, ca tine,
Florile mî-am scuturat!
Ne-a ajuns vremea de muncce,
De scos arma dela brîu,
%. 34.
Cîntec ostossesc.
Rumîn verde ca stejariul
Rîd de dusmann si de moarte,
Soe-mî treascoe armoesariul
Pre’ n gloanţe soe moe tot poarte!
De loesat potica ’n luncoe,
Si de dat capul sub frîu.
Daleu! dragoe primoevaroe !
De-ai veni, cînd asu vre eu,
Soe mai es voinic pre’n taroe,
Soe fiu ear’ la largul mieu!
Soe-mi pun cuşma pe-uoe urecioe,
Si soe-mi las pletele ’n vînt,
Si ’n potica mea cea vecîoe,
Soe moe ’ntind ear' la poemînt.
Soe-mî sîmt ear’ durda pe spate,
Si soe-mi voed ici coe lucesc
Cinei pistoale ferecate,
Cu hoengeriul hoeîducesc.
Si pe coarda-i cea pletoasoe
Soe-mi desmerd murgul voinic;
Si pe darea luminoaste
Ell soe sboare, eu soe dic:
„F ugi ca vîntul! fu g i ca gindult
Maei copiile ncesdrcevann!
Cceci acum ni-a venit rîndul,
A sosit vremea de ann.
Sce ţinem codrii si vallea
Noi voinicii amîndoi,
La ne fe r i sce ’neidem callea,
Sae d<em groadce p re’n cocoî.
Sai volnice, si necieadoe
Ager, mîndru, ca un smeu,
Coeci am inimoe viteadoe
Si noedejdea ’n Dumnedeu!
 Cît nri-a stă mîna voinicoe Cu-all mieu suflet cu a mea palce,
Pe-a mea palce ostoeseasccE, Cu-all mîeu soim albit de spume
N’aibos grijoe de nemieoe In dusmanni vom dâ noevaloe,
Tara mea cea rumîneascoe! De s’a duce vestea ’n lume!

Saî voinice si necieadoe! Saî voinice, si necieadoe !

Ager, mîndru, ca un smeu, Ager, mîndru, ca un smeu,
Coeci am înimoe viteadoe, Cceci am înimoe viteadce
Si noedejdea ’n Dumnedoeu ! Si ncedejdea ’n Dumnedceu.

§ . 3S.
Loecrimîoare.
Multe flori lucesc în lume, Sînteti fragede si a lb e !
Multe flori mirositoarîe; Ca sf rada vietei melle,
Dar’ ca voi, mici loecrimioare, Cu voi, scumpe strugurelle,
N are ’ n lume neci uoe floare Albe moergoeritcerelle,
Miros dulce, dulce nume. Primoevara-si face salbe.

Voi sînteti lacrimi de îngeri Dar’ de-uoe datoe vîntul rece,

Pe poemînt de’n ceriu picate, Foeroe vreme voe cosesce !
Cînd pre’ n stelle legcennate AsfeF soartea crunt roepesce
A lor suflete curate Tot ce ’n lume ni dîm besce:
Sboarce dînd duioase plîngeri. „Floarea p iere, vieata trece / “

§• 36.
Adio Moldovei.
Scumpoe taroe si frumoasoe, Trist acum la despoertire
O ! Moldovoe, draga m ea! De flori moe sîmt cuprins,
Cine pleacoe si te Iasoe, Si-ori-ce dragoe noelucire
E poetruns de ja le grea; Pe’ntru mine-acum s’a stins!
Coe plutind în visuri line
Pe-all toeu sîn, ca într’un raiu, Cine poate ca soe scioe,
Dulce-i vieata dela tine, Dacoe ’mpins de-all sortii vînt,
Ca uoe dulce di de Maiu! M’ oiu întoarce ’n veselie,
Soe soerut all toeu poemînt!
Eu te las, taroe iubitoe! De-oiu vede încoe vr’uoe datoe
De-all toeu ceriu moe depoertedu, Munţii toei roesbunoetori,
Dar’ cu înima negritce, Ce, c’uoe frunte înnoeltatoe,
Plîng amar, amar oftedu. Se pierd falnic pintre n ori!
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. 13
Si-aî tcei codri de verdeatce,
Unde curg, soptesc uşor
Reci isvoarce, ce dau vieatee,
Doine, care dic de dor!
Sî—all tceu ceriu, care dîmbesce
Sufletului rumînesc,
Si ori-care moe iubesce,
S i-ori pe care eu iu besc!
Eatce oara de pornire!
Si minutul mult amar!
Veselie, fericire
Eu le las pe-all toeu hotar,
Si-a mea inimoe îtî d ic e :
O ! M oldova! ce jelesc,
Adio ! ram îi f e r i c e :
„Ferice soe te gcesesel“

$ . 37.
Soldann Viteadul, sau recrutul moldovann.
(Bucatce teatraloe.)

(L a ridicarea perdellei, Soldann este strajce lîngoe uce geritoe,

pe uoe pieatce mare. Ell catee împregur, lasoe puşca si vine în fata
publicului de cîntoe:)
Eu sînt Soldann viteadul Si m’ aîl trîntit la numcer
De’ncolo dela Breadul; C’uce puscoe grea de umoer,
Soldat de oastea nouoe, Cu trupul în mindir,
Ce-mi dic voinic cît noue! Cu cîlti ici la cimir,
într’uoe di de’n pcecate, Si-apoi mi-au dis: „Soldanne!
Mi-au pus un sac pe spate, S ta i smirna topîrlanne!
Si coiful ista ’n cap, Ca de-acum esci soldat!
In care neci nu'*ncap, Soldat? v a d u s ip a c a t!“
Of! doamne! boiceri domiavoastroe......... sce nu v<b fioe vorba
cu su p oera re.. . . . âdecce, d c e .. . . . de unde eram om de om enie, ca
toti pcemintenniî......... cu sucmann (d e ce ), cu opinci, cu itarl (c o a -
reci), cu penne de pceun la poelcerie, m’au luoet bun, teafor de n sat,
si m’o sucit, si m’o scimosit, si m’o tuns cilug, de ar ride ciar ba­
bele de mine (aroetîndu-si capul tuns). D ce! poftim, de vedeţi: cap
de „Rumîn* e aista?------par’ coe m’o smuls „ Rusaliile“ si m’o poe-
scut bubocii____ ba nu, dceu! âdecce cum s’ar prinde, seaga de-fice
p a r t e ,.... drept soe vce spun:
Frunda verde, verde, verde, De casarm a ca d e-u a cu şca ,
D e m’ati crede, crede, crede, Si de mustru, si de p u şca ;
M i-i destuii, C ăci m i-i dor de plugarie
D au destuii, Si de earba d en cîmpie:
S i-s sătuli Valeu! valeu! inimioara!
Prea sătuli Ca murguta sbiearar, sbieara!
Asâ dceu ! . . . . dupoe ce m’o strins virtos in cingi, si m o in
gustat de un poermac (policariu, deget), apoi m o scos la mustru.
si, cît ti— i diulita Domnului de mare, moe tîn la soare, ca pe un c o c o -
stîrc, ia a s â .. .. numai într’ un picor (se pune într’un p icor), dice, ca
soe moe înveţe a face marsu. •. . una. . . . a.~. . . a. . . . a . . . . si i dee
cîtu-î ia g la s u l .... o tîne una si bunoe, cîar ca un poeloemariu cu
„ is“ la bisericoe. . . . una__ . a . . . . a . . . . doue (scimboe picorul),
si-apoi ean soe mi te ’mpingoe poecatul sce te clătini. . . . valeu! moe-
mulica mea! îti toarne nisce propele la foelcî, de-ti stroemutoe coepri-
o r i i . . . . ba nu, doeu! âdecse, cum s’ar prinde, seaga de-uoe parte, nu
îmi era mai- bine mie la taroe? la locusorul mieii? unde troeiam în
ticnoe de adl pînoe mîne, si moe droegostiam cu Moeriuca?......... nu
cunoasceti pe Mceriuca? fata lui mosu Trohin Tarce Lung ce ? .........
Moeriuca cea cu ociî c e a c î r i .... (rusinîndu-se) mi-î ibovnicoe m ie!
ce puiu de fatoe, s’o sorbi cu lingura!
Cînd la boioeresc eu vara D’ apoi ear’ la soerboetoare,
Moe munciam mereu, La pasci, la Florii,
Si veniam ostennit sara La clacae, la sedoetoare,
La bordeiul mieu: La cules de v i i .. . ,
Moeriuca cea cu minte, Cînd de-uoe datoe ’ncepeâ hor a
Ibovnica mea, Soe ne fii voedut, *
îmi soeriâ hup înnoeinte, Cum soeriam de-uoe datoe fora
Ca uoe turturea! Ciar dela ’ nceput.
Hopa! tupa, tupa, lupt, Hopa! tupa, tupa, lupa,
Amîndoi cîntam, s. c.
Hopa! tupa, tupa, lupa,
Rîdeam, si jucam.
Dar’ apoi vorba aceea; „ci-cce nu-s în toate dillele pasci* t
într’uoe di ciar de’ n mijlocul horei m’o îmflat pe sus, ca soe moe dea
la miliţie; „ci-cae sce moe facce viteadu ca „Stefann Vod<e“ . . . . . . . bie -
tul Stefann Vodoe! unde-i ell acum, soe moe vadoe foecînd mustru, si
soe se b u c u r e .... „puşca la u. . . u . . . u . . .mcer.,c' (ia puşca Si face
mustru), „puşca la strajceu, la „p i- • •.cor “ ; „puşca l a u . . . u . . .
u . . ,mcer!“ marsu! . . . . „rantaplann! rantaplann, plann, plann (fa ce
marsu). Atîta-mi place si m i e . . . . doeroebanna <*înd începe a bate, si
cînd începe a cîntâ m u jic a .... s c i i ? . . . . moe furnicoe prin inima, si
mi-s’aprind ociî ca doi joerâtici, si-mî trece de dor de-a casoe.........
atuncia, doeu! coe m’asu bate, da m’ asu bate pîn la moarte, pe’ntru
ca soe âpoer tara asta bunoe, care moe hroenesce.. . . atunci, d o e u !.. . .
cum s’ar prinde, seaga de-uoe parte, uit si pre Moeriuca, si moe sîmt
cu adevoerat.. . .
Coe sînt Soldann viteadul Atuncia cu mîndrie,
De’ncolo dela Breadul. Moe voed la soldoetie,
De si de oastea nouoe, Cu coiful ista ’n cap
Voinic însoe cît noue. De si nu-1 prea încap.
 Voios m<B pulu la numrer, „Atunci Rumîn cu fa la
Cu puşca mea de-a umrer, Asîi da în fo c nosvalas
Si-mî place ist mindir, Sos ăpaer tara mea
Si plumbii de n cimir: l)e ori-ce soavte g rea !a

(Soe încinre la public ostoesesce, si se duce, perdeaua crede.)

%• 38.
Mastusa Angelusa.
(Doftoreasre vrrejitoarire.)

(Vine alergînd cu un snop de buruenne în mînre.)

Eatre! eatre! si mce tusa! Pe’ ntru fârmeci de iubire,
Eu sînt „Mama Angelusa“ , Si drcecii ciar preste fire,
Ce scie descînteci mii, Neci cell mare cornorat,
S î-ori ce soiu de doftorii. Nu-î ca mine, de’ nvretat!

ţ Asâ, dreu! boirerî Dumiavoastrre!......... Nu ere moe laud, dar’

puteti întreba si pre c u c o n u l.... cum Doamne eartre-mre-i d i c ? . . . .
Unul cam ceacîr, cu barba ’n furculitre, si cu ure alunicre cît nuca
pe vîrful nasului......... . de m u l t .... ce tot trefeuse astre earnre pela
ferestrele c u c o n iţ e i.... eacre posna, cre-i uitrei numele!......... cuco­
n i ţ e i . . . . una cam limonîire la fatre, si cu ocii în doi peri......... E i!
îl apucase pe bietul cuconasu ure tuse de celle cu ureci lungi.........
ca sre nu dic vorbre proastre.........si numai eu am putut sre-1 tremre-
duîu de dînsa, bat’ o pîrdâlnicul!.ere se încuibase, mre rog, în
ell, „ca în casa sa “ . Sciţi ce i-am dat sre bea? „„cia iu de cucutae“ u
fiert la un loc cu un snop de pipaerusce rosioe, si deres cu putînticre
terpentince. . . . ca vr'uoe doue litre si mai bine. De-atunci sre-1 audi
ce glas are!. . . . cum eîntee de’ n opteîntariu (ohtoih), glasul all VlII-le,
ti-i mai mare dragul sre-1 asculţi!............par’ cre-i ure roatre de car
neunsre, cred, va s<% dicre, te miri? si ce i-i fa ce? gîtu-i scîrtreie!
si, Doamne! tare frumos îi mai sede! n’ar.fi de deociu ţiteleul! .........
Cinduroe3 coe pomennim de deociu, trebuie, sre vre spun, Bolceri
Dvoastrre! ere mre pricep si la descîntece mai dihaiu decît Baba
Cloanţa.........
Sciu soe fac si cu ulcica, Atunci vedi, cum vine, sboarre
De ti-se sburlesce cica, Pre’ n voesduh, ca ure cucoarre,
Cînd audi dracii şoptind Voiniceii de dor nebun,
Si pre’ n oalre bojboeind: Pe-ure prrejinre de alun.
I! Doamne! mulţi cuconaşi dreresc eu aici, coerora lî-asu face
de dragoste cu u lcica.........dacre asu săi, coe nu li-ar fi cu brennat.
Enn spuneţi drept, soerutâ-v’-asu ocisorii, soe voe fac acum soe nebu­
niţi dupoe mine, cît sînt de boetrînoe si de hcerdugitoe? Doamne! Ce
m’ ati mai p up ă . . ce m’atî mai desmerdâ,. . . . ce m ati cîema „ înger
cu p a r gălbenn“ , si eu m’ asu foesoli ciar ca uoe Maedamce. . . (ffficînd
ca uoe tinoeroe): da Sedi binişor m osiu!. . . . da da-m i pace m o siu ,.. .
vai de mine! da ce va s a d ica una ca aceasta?. . . . mon d ie! mon
d ie! •. ■•j e vu p r i pardon!
Eî! doe! nu voe spceriati.......... coe asâ suguesc eu. Dar dacce
aveţi ce-va ahturi la suflet, si v’ a picoet tronc la î'nimce vr’ uoe cu co­
niţa; frumosicoe___ fioe si cu bcerbat--------tot una-i. Soe voe învoBtu eu
mescesug bun. — — Prindeţi un liliac în noaptea ajunului bobotedei,
si—1 îngropaţi într’un furnicariu. Peste trei dille nu roemîne d en ell
decît doue coloennase suptirelle: un cîrligell si uoe lopoeticoe. D e-aî
atinge cuconiţa cu cîrligcllvl: tc-a vadut Dumnedaît! ai prins p a s a -
m ica în latu! D e-î lovi barbutul cu lopaetica: l’a luat dracul!. . . .
Se duce de-a tumba peste noîie m ari Si noue ta ri. . . . cur atee soco­
te a la !.........E i! da pînoe la liliac veniţi la matusa Angelusa:
Sciu soe sting în apoe rece Sciu a face^ase bune,
Coerbuni rosi, vr’uoe cinci-sproe-dece, Si le stric, doeu! de minune,
Pe’ntru-a cei puţin isteti, Mai dihaiu, si mai gibace
Ce li dic, coe-s deocieti. Decît cari stricte boerace.

Asu pute soe voe spun multe case stricate de mine; dar’ m i-i
soe nu se supere cine-va si oare-cine. . . .
Maî sciu leâcurî multe încoe, Mai sciu ear uoe doftorie,
Pe’ntru cei ce dac de brîncoe, Ca soe scapi cu gibcecfe
Si cotei linguşitori, De cei ce poartoe mincuni
Sed pe brînci de multe ori. Ca uoe marfoe de nebuni.

Pe’ntru cei ce stau culcaţi pe brînci si necinstesc omenirea,

punînd’o în rîndul dobitoacelor, dupoe cum spunea rceposatul dâscoel
Pralea, Dumnedoeu soe-1 odihneascoe! Cell maî bun leac ca soe-i vin­
deci, este, ca s’aducî pe’ntru fioe-care cîte patru surugii dela postee,
si sce li poruncesc!, ca soe urede ca în ajunul annulul nou, cu hoe-
râpnicile (b icele) pe spinarea lor. Peste uce oaroe, uce oarte si ju -
mcetate, soe fii segur, coe se scoaloe de’ n brînci în picoare, si rcemîn
vindecaţi pe’ntru vecii vecilor, amin! Earoe pe’ntru cei ce aruncce
venin cu limba peste unii si alţii, dacoe vrei s o b nu mai cleveteascoe
cît or troei ei, soe iai uce sutce si mai bine de ace îngledesci, si soe
le înfigi în vîrful limbei lor; pe urmoe sce le scoţi unul cîte unul, si
în locul lor soe presoerî stecloe pisatoe si amestecata cu prav de
peatra iadului: de-or mai spune mincuni vr’ uce datce: — vina mea
soe fioe!
 Pe’ntru farmeci sînt vestit®,
Si de mulţi ciar ispititoe;
Drept dovadcE voe uitatI:
Tara-i grea de fcermecati!
Acu fârmecile ca fârmecile; dar’ cît pe’ntru alle gospodceriei
(econ om iei): apoi nu s’a mai aflat pe fata poemîntului uoe jupîneasce
mai iseusitoe de cît Angelusa; nu cce moe laud dar’ :
Sciu soe fac de toate bune: Codonaci de moda nouoe,
Vutci, dulceţuri de minune, Foerce unt si foeroe ouce;
Si beltelle de gutoei, Si ’nvîrtite, ce, moe jur,
Care scot dinţii cei roei; Pot şerbi de coafîur.
Cine a vre sce moe ia jupîneasoe în casce, îi scutit de mar-
sandemodoe (m odistoe); sî-apoi îi mai aduc si alt folos: dacoe are
copii, soe-i dea pe mîna mcetuseî. T i-î hoercecsesc de spasmuri, si ti—
î
descînt de deociu, ca mai bine; coe eu am îmbiat pe unde si-a în -
tcercat dracul copiii, si am deprins de toate:
Sciu soe fac descînteci grelle Sau de-a şerpilor muscare,
Pe’ntru ori-ce boale relle; Sau de-acea rea boaloe, care
Precum boala de turbat, Scimboe sufletu ’n Rumîni,
De bîrfit si de furat. Si—î priface in poegîni.
Dar’ mai ales, boicerî Dumiavoastroe! ce sciu bine, este, soe
lecuesc de friguri, de dureri de cap, de dureri de moeselle si de urît.
Asâ bunoe oaroe, l’ o apucat pe cine-va frigurile, fioe luî a colo! pune-i
frumuşel trupul în apce cu giatoe, si îi doe sce mînînce vr’uoe doi
hoerbuji necopţi, pe de-asupra dce-î sce bea lcepte dulce nefiert si
botedat cu apoe de ploae: peste uce oarce îi gata!
Pe’ ntru dureri de cap cunosc doue leacuri foeroe gresu, le-am
învcetat la rceposatul doftor FIceimuc, care s’o dus demult pe cea lu­
me, ca sce-si vadce bolnavii. Dacoe-i durerea de’n rcecealce si—I nouce,
pune vr’uoe dece fierari soe batce cu cocannele cîtu-i diulica de mare,
si, pe cînd tî-or boccei la ureci, soe sedi cu capul plecat pe uoe
tipsie plinoe de coerbuni aprinşi. Ear’ dacce-i durerea vecîoe si în-
roedoecinatoe, n’ aî decît sce te tundi cilug, si pcerul, ce roemîne pe cap,
soe-1 smulgi cu cimbistra hir cîte h ir: cu cipul acesta scoţi toatce
roeutatea de’n cap, si rcemîi plesug, dar’ teifcer.
Pe’ntru dureri de moeselle, cell mai bun lucru este, soe nu te
dai pe mîna doftorilor de dinţi; sau, dacce nu te vindeci cu atîta,
sce iai simburi de piersecce, si soe-i strici cu moeseaua cea rea; ear
dacce neei cipul acesta nu-ti folosesce, soe cloetesci gura de trei ori
pe di cu vitriol clocotit.
în urmoe p e’ntru boala urîtului, eare-i boala cea mai a dra­
cului de’n lume, ascultatî:

Dragi boîoerî si cuconiţe!
Holtei, fete, vceduvite!
De vroiţi numai decît,
Sce voe treacce de urît:
Loesati iute casee, masoe,
Si inimce voioasce,
Alergaţi, voe svoetuesc,
La teatrul rumînesc.

ce voe spun e u ! de s’a mai tine urîtul de Dumiavoastroe, sce nu-mi

di ceti Angelusa.
Credeţi, credeţi pe moetusa!
Cceci sînt mama Angelusa,
Cunoscutce bine ’n îasi,
Si nu dau la nime gresu
Eu sînt gata, si ferice
De-a serbf pre toti aice;
Cînd îtî vre soe voe serbesc
(boetînd în p a lm e:
Pann! pann! pann! si eu sosesc!

Alesandru Pelimon (1 8 2 2 — ).
(De nâscere Bucuresceann, noescut cam pela annul 1822. Stu-
diele si-le-a foecut maî mult pre’n sîrgu'mla proprice, fcerce vre un
curs anumit all vre unui ram de sciint®. Are un c®r®pterîu cu to­
tul original: dupoe carele iul,esce_ libertatea personaloe preste toate
în lume. Ciar’ pe’ntru aceea se dice coe nu vre sce primeascoe neci
uoe deregoetorie public® in stat; ci voesce mai bine soe lucre cu
condeiul cu totul neatîrnat spre loeticunea ideilor liberale si a simte-
mintelor nobile în toti cunfratii soei. în tîmpul maî de’n coace roesu-
flce de’n toate scriptele lui uce nceduintce n®cunaloe rumînoe, un cce-
roepteriii de fier, st®t6rnic si necloetit ca stînca de’n munte, cum a
arcetat numaî „Romul* si urmaşii luî cei adevăraţi.
Dela ell avem pînoe acum (1 8 6 4 ) maî multe opere originale,
si troeduceri bune, si âdecoe, cam urmcetoariele.
1. „Avutul si S c e r a c u l romantu cu icoane.
2. „Faptele E r o i l o r poesii cu icoane.
3. „Istoriea Bucurescilor.u
4. „Ccelloetorii în Rumîniea
5. „Coemostarîul sau jidovul
Moldav si Bucovineann.u)
 Peste cîmpîile Rumînîeî.

1. Soarele de n ceriu isî lase rada sa lumincetoarioe

Peste apa, ce refletce ceriul, cînd este senin,
Ear pe dealuri, pe cîmpi'e si ’n dumbrava dimbitoarice.
Aerul roecoarea sufloe, înundead’ un defir lin.

2. Cit e dulce-aceastce vieatoe! . . . acea vieatoe pcestoreascoe

Unde viclenniea, rceul nici uoe datoe n’ au peetruns,
Unde tot e poesie, si coliba tcercenneascce
E locaşul bucuriei intre flori subt arburi pus.

3. Coellcetoriu aici vr’uce datce viditînd aceste locuri,

Aruncînd a sa privire ca Si paserea ’n pusta:
„Eatoe, ar dice, fe r ic ir e a !.. . aici soartea n’ are jocuri,
N’are tronuri soe rcestoarne între ai noetureî fu !“ . . .

4. Pe un toerm foeroe de margini, pe-uce cîmpi'e înverditoe,

Subt un ceriu, ce însoemneadce vara tîmpul regulat,
Unde muncitoriul aroe, ii recoalta auritoe
D « toerannului produ ctu ri.. . si-altor toerî în depoertat’ !

5. Aste locuri mult sfintite, cunoscute de popoare,

Poartoe ’n sîne tot ce-i mare, tot ce -i sfînt dumnedeesc,
Unde bratu ’nvinse-uoe datce ucevcelirile bcerbare,
Apoerindu-si tara, dreptul. . crucea, soemnul creştinesc!. . .

6. Jos Dcenubiul înspumeadce, refletînd oraşe, sate,

Poeduri, ţarini înverdite, muntî cu dealuri loentuiti,
In a ccerora mugire par’ coe valurile ’fl departe,
Trceiann! . . . numele rcesunoe cellor, ce -s aci veniţi.

7. Aste văluri veci ca lumea si cu rîpe mult stîncoase,

L ’alle coerora picoare crescetul lor îsi lovesc,
Spun viitorimii încos d’espeditii sîngeroase,
In rcesboalele vecimil de triumful ru m în e sc !.. .

8 . Dar’ acum unde-s e ro ii?. . . unde-î arcul si scegeata,

Pavceda si bratu-acella, ce-atintă între vroejmasi?
— Aici boerbarii veniroe!. . . ccepitannil erau gafa,
Sce-i întîmpine-cu faloe, cu putinii lor ostasi!
 9. însce bravi aici m urirce!.. . aici sîngele lor curse!
Consfintirce libertatea, drepturile strcemosesci:
Tîmpluri înnceltaroe ’n secoli! — faptele lor vor fi spuse
Si cîntate de toti bardii ncetiunii rumînesci!

10. Lira mea mult plîngeroasce, lcecrimeadce pe morminte,

Lcecrimeadce pe movile, ce ’n trofee s’au ’nnceltat,
Unde dac de eroi oase, spre aducere a minte
Pe’ntru-a plînge plîns, ce-1 sîmle tot Rumînu-adevcerat!. . .

11. Eat’ uoe cruce ridicatce, colo peste-aceâ colince!. . .

Colo strcelucesce ’n turnuri fapte de eroi bcerbati,
Colo edificiu ’n vâluri. . . eatce cronica rumînce,
Eatce gloriea strcebunce, fii romanni, vce desceptati!. . .

12. Soarele maî sus înnaltce fruntea sa încoronatce,

Soarele, ce vce înspirce, cii-all sceu foc vietuitoriu,
Ast-feliu pâtriea rumînce într’uce di va fi ’nnoeltatce,
Ast-feliu ridica-va fruntea, luînd un stcetornic sb o r!. . .

13. Ceriul cceci o protegeadce! . . . ere noi trecutul stei'ge;

A-dJ în linisce si pace turmele pasc l’adoepost,
Yîntul suflce pre cîmpie si all valurilor curs merge,
Fcer’ sce turbure ostasul, ce se aflce l’all soeu post!

14. Numai tremuroe fii, mumoe, de vr’uce sîlce ’ngroditoarioe!

Numai grintce ’n dinţi bcerbutul de pcegîn însultcetoriu!
Numai cearcce lipsce, foame, într’ uce ticceloasce stare
Nu se teme cetcetannul de-un potop ucigcetorîii!

15. Cceci asâ fcevorea ceriul lasce spre cei ce -i iubesce!

Fiilor, ce nu roesutlce de cît germul glorios,
lndrcptîndu-li lor paşii un sfînt soare, ce lucesce,
Li aratce callea dreaptce de’ ntr’ un drum amar spinos!!!

16. Ocilor miei se aratce cetceti noaiie, noauce lume!. . .

Cine sînt aceste ginte, care rcetcecesc a ci?
Ia, Dcenubiul se Icetesce. . . vasele sosesc a n um e...,
Ating tcermul, ce-asteaptce, c ’aici vor a se op ri!

17. Aici deul avuţiei sub protegerea-i le poartce,

Peste-all vălurilor curs trece Mercur, a'ger vestitoriu,
Pre’n a vîntului suflare, îsi urmeadce a sa soartoe
Neptun, deul na’vigcerii, spre un tcerm fcevoritoriu!. . .
i8 . Aici scudul si oţetul sî-au luat uoe foarmce noauoe,
Trcesnetul n’adormiteadoe, de cît pe’ntru a vegiâ;
Pacea îsi întinde aripi peste toerile-amîndoaue:
însoe un Mihaiu, un Stefann cînd vr’uoe datoe vom ave?

§• 4 0 .

Afundcetorwl.

1. Varleti si cavalerii, cîti sînteti adunaţi,

Abisu-acesta, care de’n voi poate ’nfruntâ?
Voi, carii în roesboaie pericle mari coelcati,
Aceastoe cupoe de-âur în mare-o voîu loesâ,
Acellui, ce -o va scoate, moe jur, coe i-o dau lui!

2. Asa regele dise, c’uoe mînoe aruncînd

în apele Caribdei, ce curg sub repedi stînci,
A sa cupoe.de aur. Mai dice repetind:
„D e’ n cîti aiceia sînteti, curagu, în ape-adînci
Soe intre, cine are? roespundoe, care e ? “

3. Acei. ce-erâ ’mpreguru-i toecuti pe loc toti sta.

Atint turbata mare, si pâlidî ca si morţi,
Neci unul cupa de-âur cuted’ a ccestigd.
Si-a treia oaroe strigoe ear’ regele la toti:
Pericolul soe ’nfrunte de'n toti neci unul e ? . . .

4. Neci unul nu roespunde. Dar’ eatoe, s’arcetoe

Un june foarte dulce, mult viu si îndroesnetu,
Descîelce cingoetoaria-i, mîntaua si-aruncâ;;
Acei, carii îi voed cu-asâ curagu moeretu,
Roemîn plini de mirare si fics la ell priviau.

5. în jo s ell se apleacoe, de rîpe a vede.

Abisul clocotesce si valurile-i roespund,
Caribd’ a salle ape de’n fundu-i repedia
Cu spumoe de sub stîncoe, ca tunetul mugind,
Poereâ, coe se roescoaloe de’n ce ’n ce mai turbat.

6. Poereâ, coe monstrul sbearoe si clocotind spumă

Ca apa revoltatoe, cînd cade peste foc,
în sus repedia âburi, ce pîn’ la ceriu suia.
Un val da preste altul, de nu maî aveau loc,
Poereâ, coe vrea oceannul a nasce-un alt oceann.
 7. Abia a salle furii puţin si-a alinat.
Se vede p e’ntre spumce un negru-absorb profund,
S’ar dice, coe e gura aceea de la iad,
Intoerîtate valuri se trag cu ell afund,
Poereâ, coe nu mal scapoe ce-uee datoe a ’ngitit.

8. In ast minut cell june spre cerîuri s’a dres® ,. . .

Un ti'poet plin de spalmoe a roesunat de stîncî,
Si undele ’ngitiroe pre cell, ce s’ arunccfe.
Vîrtejul iute-si strînse a salle ape-adîncî,
De-asuproe-i par’ coe monstrul a sa guroe sî-a ’ncis.

9. A apelor surfatoe începe-a s’aseda;

In fundu-I vîjeliea se roesboia mal roeu;
Acum toti spectoetorii încep de a striga:
„Adio brave ju n e!“ . . . ear’ urletul mereu
In jos se tot scoboare, roemîn toti întristat!.

10. O ! dise de’n mulţime un sîngur spectatoriu: —

Coroana-ti de-I loesd-o si de veî dice-asa:
— Acella ce-o va scoate va fi stoepinitorlu
Neci însu-si pe’ntru dînsa s’ o caut nu asii vre;
Om nu e soe cunoascoe, ce e în ast abis.“ . . .

11. Mai multe vase-aicîa voltoarea a mîncat;

Coetarte sfoerîmate vr’uoe dafoe de-au esit,
Corffibiî încoercate mormîntul sî-aii aflat.“
Dar’ sgomotul de-afundurî se pare-a fi audit.
In sus în fata apel de’n ce ’n ce se urca.

12. Poereâ, coe monstrul sbearoe si clocotind spumă

Ca apa revoltatoe, cînd cade.peste fo c ;
In sus repediă aburi, ce pîn’ la ceriu suia,
Un val da preste altul de nu mal aveau loc,
Esiau de’n sînul moerii ca tunetul mugind.

13. Si eatoe pe’ntre văluri, ce negre se despic’,

Un guler ca doepada si-un bratu înnotoetoriu
In sus esiă de-a dreptul, acell june voinic
Cu soemnul bucuriei pcerea triumfeetorîu
Si ’n mîna sa cea stîngoe tineă de ăur vas.

14. Roespirce lung si ceriul, lumina soelutâ!

Striga de-uoe datoe lumea cu marele troensport:
 „T rceesce! . . . eatce-l, e s e ! . . . pericîul l’înfrunti,
Mormîntul cell de’n văluri nu l’a avut de mort;
Periclele Ie ’nvinse, pe ell nu l’-a tin u t!“

13. Si junele pcesesce, — spectâcolul vcedu

Mult vesel împreguru-i, Ia rege-a ’ngenunciat,
Ii tinde cupa de-ăur: — scemn regele fcecu
L’a sa iubitce fiicce,. ce ’ n cupfle i-a vcersat
Un vin ea neptar dulce, si junele ’ncince:

16. Trceeasc* all nostru r e g e ! . . . Ferice omul e,

Acest mult liber aer sce poat’ a rcespirâ:
Teribil este-abisul! — a deilor ori ce
Ascunse ’ntre misterie nu trebui a te n ta ...
Destuii c’a lor clement® cu mine mare-a fost.“ . . .

17. Ca fulgerul de iute în groapce fui tirît,

Un val fcerce ’ndurare de stîncce m’aruncat,
Precum e-uce sfîrleadce în loc m’ a învîrtit;
Un alt val mai puternic cu dînsul m’ a luat,
Atît era de iute,' încît nu mai puteam." 1

18. Atunci gîndii la domnul si ’n clipce-mi arcetob

In centru-astui pericol, în stînci în loc boltos.
Prin ell sccepai de moarte. Corâliu, ee-aici stce,
Tineâ cupa de aur, de-a nu ccede în jos,
Pe vîrfuri de corâliu acest vas l’am goesît.“

19. In jos vedeam eu numai prcepdestii fcerce fund,

Urecia mea vr’un sgomot de loc nu atingeă;
Cu spaimce scelcemandri, bcelâuri mai afund,
Vedeam si alti uce sumce de monştri cum esiă,
Si toatce adînciinea pcBrea, cce e înfern.“

20. Acolo eram sîngur: umannul ajutoriu,

De parte-era de mine, pre nimeni n’audiam;
De lume mult departe, în ast loc cobitoriu,
Priviam la monştrii ceia hîdosi; ce îi dceriam,
Si ’n astce stare tristoe gîndiain la soartea mea. “

21. Sute si mii de monştri pre mine m’ocoli,

Si ’ n spaima aceâ mare, de care-eram cuprins,
Coraliul sguduit’am, un val iute veni,
Un alt val si mai iute moe scoase de’n abis,
Esiî în fata apei si eatce-mce scoepat! . . .
 22. Privindu-l cu mirare all soeu reg e-i vorbi':
„A ta dar’ este c u p a ... si-inelu-mî îti voîu da
Cu petre preţioase, ear’ vrednic de vei fi;
încearcoe-te ’nc’uoe datce in mare-a te-aruncâ,
Si ’ntoarce-te, de-mî spune, ca ce ai mai voedut."

23. A sa fiîcce l’ aude cu suflet sîmtitoriu:

— „A h! lasoe-l, dragoe taicoe! ea dice mîngceios
Acest june îndroesnesce, ce neci un muritoriu
Vr’uoe datce îndroesnit’ a ; ba ell încoe s’a ’ntors,
De unde nu se ’n toarse maî nimeni pîn’ la ell!

24. Monarcul l’aste vorbe în mîni cupa luînd,

De-a dreptu-o asvîrle ’n m a re :— ia, vedi, ju n e ! i-a dis,'
S’o scoţi si astce datoe: de’n cîti coevoeleri sînt
Te-ave-voiu brav pe tine, si soartea de ti-a scris,
Pe fiica-mi, ce se roagoe, soţie ti-o voîu dâ.“

23 Prin vine-afundoetoriul sîmti foc misterios!

Privirea-i curoegoasoe în ocii scînteiâ.
Roşind fiica de rege, plecdb ocii în jo s, . . „
Ell arde de dorintoe promisu-a coestiga;
S’aruncoe înc’ uoe datoe, ear’ moartea a ’nfruntâ.

26. A apelor turbare sub stînci mugiâ crescînd,

Si tremurînd tot omul la valuri se uita;
Se îmfloe, se ridicoe, spumeadoe ’n jo s coedînd;
De’n nou se ’mping, se luptoe: mulţimea aştepta,
Dar’ vălurile n’aduse mai mult afundcetoriu!! . . .

de’n vecia foemilie Toeutul, all coeriia stroebun fu troemis la 1513 de

coetroe Domnul Moldâviei, Bogdann, fiiul luî Stefann cell Mare, la Sul-
tannul turcesc, ca sol, ca soe încieie întîîul troetat între Turci si Ru­
mînii Moldavi. Si-a foecut studiele numai în scoalele primărie (nor­
male) de’n locul nâscerii; dupoe aceea, roepoeusînd tatoe-soeu, poeroesi
studiele si se ocupoe cu economiea cîmpuluî pe uoe parte de moşie,
ce îi mai roemoesese (cum se plînge însu-si într’uoe epistoloe), neroe-
pitoe de coetroe cei mari si puternici ai îoerii. Dupoe ce i-se vîndu s
astce poerticicoe de moşie, îndemnat necurmat de maicoe-sa întrde ca
scriitoriu Ia ministeriul de dreptate, unde şerbi patru annî de dille.
Roepceusînd sî maicoe-sa se roetrase în vieatoe privatce, ocupîndu-se
cu economiea cîmpeannoe.
Ell avu de’ n fire aplecare spre poesie, în urmarea astei aple-
ccerî fu întcerit mai ales pre’n svatul poetului Dumitru Guşti si lacob
Murcesannul. Impreguroerile vietei îi hotcerîroe si fcerse voea lui feliul
poesfei, âdecce, scetira, carea îi dce un feliu de mîngceiare p e ’ntru ne-
dreptoetile suferite.)

§ . 41.

Rumînul.
1. Veacuri triste ’ntunecoase
Peste capu-mi au trecut,
Cu mii oarde furioase
Prea adese m’am boetut.
Dar’ neci timpurile relle
Neci Voendalul cell pcegîn,
N’au curmat dillele melle,
Cceci am fost ori cînd Rumîn;
Si-ori cît tîmp Rumîn voîu fi,
Nu moe tem, coe voiu peri'!

2. Cînd de’n Ruma cea moereatoe

Pe-aste plaiuri m’ au adus,
Troeiann, alle ccerui braţe
Pre toti Dacii au roepus,
Cu-a lui voace mi-au dis m ie:
Acest loc încîntoetorlu
De-acum, eatoe, ti— 1 dau tie,
Ca sce-mi fii moscennitoriu:
Si-ori cît tîmp Rumîn vei fi, •
Nu te teme, coe-î peri!

3. De-asta dar’ cole în lume

Ori si cînd eu moe mindresc,
- Cu-a mea limboe, cu-all mieu nume
Si cu tara-mi c e -o iubesc.
De-asta dar’ puţin îmi pasoe
De Osmann si de Toetar,
 Ce, cînd vin si cînd mce lasoe,
Cînd m’ atînt de la otar.
C’ori cît tîmp Rumîn voîu fi,
Nu mce tem, cce voîu peri!

4. Neamicii miei de-afarce,

Ce cu pismoe moe privesc,
Neamicii miei „de’n taroe,
Carii fraţi mi se numesc;
indcedar îsi pun sîlintoe
Cu un del înfloeccerat,
Soe m'abatce de’n credintoe,
Care-mi dice ne’ncetat:
Ori cît tîmp Rumîn vei fi,
Nu te teme, cce-i p e r i!

5. Cînd la coapsce eu am pala,

Si toporul mi-i în mîni,
Pierd curagulu si ’ ndrcesneala
Ne’mpcecatii crudi pcegîni.
A-di ciar, cînd arma-mi lipsesce,
Ei de mine se ’nspceimînt’,
Deacce voacea-mi li rostesce:
Cce all Ruinei copiii sîn t!
S i-ori cît tîmp Rumîn voîu fi,
Nu moe tem, coe voiu peri!

6. Cît Coerpatiî înnalti falnic

Rumîniea vor umbri,
Cît Siretiul si-Oltul pâcnic
Sînul ei vor roecori;
Atîta sub mîndrul soare
Si eu vieatoe voiu ave,
Iubind însoe cu ardoare
Neamulu mîeu si tara mea.
C’ori cît tîmp Rumîn voîu fi,
Nu moe tem, cce voiu peri!
 §• 42.-

Arcăsul.

1. Sub Stefann Vodce cell bun si mare

Arcasu eu fost'am si m’arn luptat
Cu mii de dusmanni, oarde bcerbare,
Ce prin Moldova s’au strcecurat.

2. Ungurul falnic, Osmannul tare,

Polonul mîndru, crudului Tcetar,
De noi adese fcerce cruţare
Boetuti cu totii au fost amar.

3. Cce ci Domnul Stefann pe'ntru-a sa tarce

îsi da vieata, sufletul sceu,
Si-atunci Rumînul eră uce fearce,
Vcedînd pe tcermu-i paegînul rceu.

4. Pe-acelle timpuri eram eu june,

Mîna-mi, ce astce-di vedi tremurînd,
Sdrobia dusmannii cu turbcecune,
P e-a cceror leşuri ccelcam cîntînd.

ă. A mea dorintce si multcemire

Era, în tcernoe soe-i voed culcaţi,
D cecînd în sînge, fcerce sîmtire,
De corbi, de vulturi de vii mîncati.

6. Sunetul trombei îmi dtf plcecere,

La steagul sacru mce îlicinam;
îmi iubiam tara cu ’nvcepceiare,
Dar’ si-uce Rumîncce mult adoram-

7. Cu ocii negri, plini de vapae,

Guriţa micce, rubin voios,
Cu pceru ’n unde, fata bcelae,
A h! îngeraşul eră frumos!

8. De la Domnie cînd vine scire,

Soe pleccem earoe-si Ia vr’un rcesbel;
Pe frunte gingasu cu multemire
Moe pupă dragul mieu îngerell.
 9. Dicîndu-mi: du-te! de-acum pornesce
La arme, Domnul au bucumat;
Tara de barbari o mîntuesce,
.Mori pe’ntru dînsa, fii bun soldat!

10. Cce cell ce moare pe’ntru-a lui taroe,

Mergînd în ceriuri, se face sfînt,
Si mîndrii îngeri în ori ce searce
Vin pe mormîntu-i imnuri de-i cînt’ !

11. Plecam îndatoe eu la oştire,

Toeiam dusmannii, îi -alungam;
Dar' dupoe luptoe ’n caldce sîmtire
Strîngeam în braţe si desmierdam!

12. Uoe datoe însoe vorba se duse,

Coe pre noi Turcii ne-au biruit,
In ea copilla credintoe puse,
Si de ’ntristare au si murit.

13. De-atuncia ’ncoace tara-mi pe lume

Si arcul numai eu le iubesc,
De-atuncia ’ncoace all mîndrei nume
Ori cînd cu lacrimi îl pomennesc.

14. Tîmpul roepise a mea putere,

A -di sînt cu totul înboetrînit,
Mormîntu-mi este ’n apropiare
In ell întrâ-voiu prea multoemit.

15. Coeci pe’ntru taroe, pe’ntru-all ei bine

Vieata-mi toatoe eu am jertfit,
Deci tot Rumînul facoe ca mine,
De vre soe moaroe prea fericit!

f 43.

Tara mea.

1. Tara mea are cîmpfi moenoase,

Dealuri înnalte cu mîndre flori,
Isvoaroe lîmpedî si roecoroase,
Un ceriu albastru prea rar cu nori.
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2.
 îutre munţi falnici, plini de-avutie,
Stroeinii afloe asii în ea,
îi aloepteadoe cu bucurie;
Ah! eu sînt mîndru cu tara mea!

2. Tara mea are neveste brune,

Neveste blonde, cu ocii vii,
Cu sinuri, cu inimi bune,
Cu cosiţi negre si aurii.
Are copiile, ca nisce dine,
C e-ori ce durere cumplitoe, grea,
Cu-a lor privire pot soe aline;
A h! eu sînt mîndru cu tara mea!

3. Tara mea are ostenni de frunte,

in nal ti ca bradii, voinici bosrbati,
Copii de sesuri, copii de munte,
Ori cînd de mîndre îmbroetisati;
Are sî piepturi, ce port în elle
Inimi, ce veenic bat pe’ ntru ea,
Si vor s’o scape de dille relle;
Ah! eu sînt mîndru cu tara mea!

4. Tara mea are un bun renume,

Fiind copilla Rumei antici,
Are mulţi duSmannî foetisi pe lume,
Dar’ are însoe, are si-amici!
Pe oridontu-i earoe-si s’aratoe,
Sclipind prea dulce, frumoasa-i stea,
Ce timpuri fost’au întunecatoe;
Ah! eu sînt mîndru cu tara mea!

5. Tara mea are limboe sonoaroe,

Ce se vorbeşce în Poeroedis
De sîntii ingeri, ce încungoaroe
Pre-acell, ce lumii: sce fiî! a dis.
Poeţi ea are, a coeror lire
Alin’ durea, ori cînd vor vre,
Si-ori cînd amorul pot s® inspire;
A h! eu sînt mîndru cu tara mea!

6. Tara mea are legi liberale,

Pre care dacoe le-am sprijini,
Lesne ne-ar pune pe dreapta cal!e,
Mari ca stroebunii a deveni;
în fine totul, ce-i trebuesce,
Totul posede, tot are ’n ea,
Unirea noastroe numa-i lipsesce;
Ah! si nu-s mîndru eu tara mea!

%. 44.
Apoi nu-s civilisat?
1. Cînd aud foeroe ’ncetare
Pre mai mulţi nebotedatî,
Coe îmi dic în gura mare:
Nu-i de’n cei civilisat!,
Scii, îmi rine ametalce,
Si am drept necontestat:
Dupoe ce îs plin de faloe.
Apoi nu-s civilisat?

2. Dupoe ce ani coescat gura

Prin Pceris si prin Berlin,
De-unde-apoi cîstigceî ura
Pe’ntru tot, ce e Rumîn;
Dupoe ce eu frcentudesce
Sciu trei hucie desgioetat,
Ba vr’uoe doue si ’ngledesce:
Apoi nu-s civilisat?

3. Dupe ce cunosc prea bine

Cîar de mod’ a moe’mbrcecâ,
Si ori cînd cu gratii pline
Compleminte a dura;
Ear’ pe partea femeeascoe
S’o admir neîncetat
Tot în limba froentudascoe:
Apoi nu-s civilisat?

4. Dupoe ce pe de'n afaroe

Recetesc pe Pol-de-Coc,
Si fumedu mereu sugaroe
Alergînd de’n loc în lo c;
Fcer’ sce am vr’uoe trebusoarce,
Coeci moe tin aristocrat,
Si-astoe breaslce n’a sce moaroe:
Apoi nu-s civilisat?
 5. Dupoe ce eu port bcerbelce
Lungce tocmai de un cot,
Si voed numai pre’n lornetce,
Foeroe care nici cum pot!
Earoe dogmele creştine,
Care ceriul ni le-aii dat,
Sînt eresuri pe’ntru mine:
Apoi nu-s civilisat?

6. Dupoe ce uoe coebrioletoe

Cu doi cai o pot mînâ
Cu uoe minee prea cocietoe,
Cît pot ciar sf foermecâ;
Dupoe ce cu giboecie
Ori ce call neînvoetat
II goelop la ccelloerie:
Apoi nu-s civilisat?

7. Dupoe ce egoelitate
Cer cu voace, dar’ cam trist,
Cceci ea tâim'c se combate
De-all mieu suflet euist;
Dupoe ce cu stoeruintce
Voturi cat de deputat,
Cceci soe casc, mi-i de priintoe:
A poi nu-s civilisat?

8. Dupoe ce eu de minune
Cunosc stosul a juca,
Si-ani curagu pe-uoe carte-a pune
Ce neci poti ciar cugeta;
Dupoe ce în lumea latoe
Doctorii de ’nspceimîntat
Fac, neci cum gîndind la platoe:
Apoi nu-s civilisat?

§ . 45.

Dorul mieii!
i. De-ar vre ceriul sînt si tare
Dorul mîeu a se ’mplim':
Dille negre de ’ntristare
Preste noi n’ar maî veni!
2. Nedreptatea, asuprirea.
Atunci n’ar mal e sisti;
Pisma, ura, neunirea
Intre noi nu s’ar afla!

3. Euismuf, despot tare,

A -dî în tarce ar peri,
Si a toerii prosperare
în unire-o am rîvni!

4. N’aî vede cu ’ntîletate

Pe fotolii venetici;
Si nici mîndru decorate
Piepturi mari, suflete mici!

5. Ori lingoeul cum ajunge

Om de merit însoemnat;
Ear’ Romînul drept coe plinge
De confraţii soei uitat!

6. N’ aî vede foeroe dreptate

Pe-aî lui Troeiann fii lipsiţi
De prea sînta libertate.
Si de litfe asupriţi!

7. Pre femeile boetrîne

N’aî vede scimonosind,
•Neci pre mumele, ce-s june,
Vitul, luesul proepticînd!

8. Ci ca vedele stroebune
De-ai lor fii s’ar îngrijii
Si Rumîni cu fapte bune
Tara noastroe ar ave!

9'. Asfel numai Rumîniea

S’ar priface ’n Poeroedis,
Ear’ pre drepţii fii freetiea
Mari î-ar face, cum li-I scris!
 Constoentin D. Aricescul (18 2 3 — ).
( S ’a noescut Ja 18 Martu 1823, în Cîmpulungul de’n Rumînîea.
Cursul studielor si-l’a fă cu t parte la Cîmpulung, parte la Bucuresci
in scoalele nalte dela Sîntul Sava; si âdecoe, mai întîiu în etate de
sese anni, pela 1829, fu dat Ia şcoala greceascce, coeci dela începu­
tul domnintei fasnnreriotice (1 7 1 4 ) în Principatele rumîne duncerenne,
si pînoe coetroe annul 1830, limba greacoe avea în aceste ioeri prefe-
rintoe înnoeintea cellei rumîne; în şcoala greacoe înv®t® în decurs de
patru anni, pmoe la 1833 sub aspra cunducere a foelangei, cceci în
scoalele grece de’n principate era datina, ca învcetoecellul pe’ntru fioe—
care greşeai® cît de micce de’n groemâteca greacce soe capete bce-
tae la talpe (foelangoe). Dupoe aceea într® în şcoala rumînoe de’n lo­
cul nâscerii, si dupoe trei anni de dille fu trcemis la Bucuresci, unde
absolvi cursul nalt all sciintelor în decurs de septe anni pînoe la 1844.
La 1845 fu rînduit îngineriu de poduri, si trcemis pe’ntru facerea dru­
mului intre Budoeu si Ploesci, dar’ uoe boaloe, ce-1 cuprinse, îl nevoi
soe pcerosseascoe cceriera de îngineriu atît de nepotrivitoe cu firea lui.
La 1846 public® primele salle încercoeri poetice, întitulate: „cîte-va
oare de colegii“ îndreptate de I. Glîade, pcerintele litercetureî rumîne
cellei noaue în Rumînîea, carele a încurcegat multe toelinte si a format
opiniunea public® noeinte de 1848.
In earna annului 1847 descise în Cîmpulung teatru ncecunal,
cu scop de a bicui ridîculul, si de a loeti morceletatea. Buccetile tea­
trale alle frîncesului Molii ere; alle poetului rumîn, V. Alesandri, si
___ _ A. r ir . A
unele originale de'n Ruminfea se produseroe în Cîmpulung. In vara
acellui ann întroe ca deregoetoriu la despcertcemîntul ministeriului de
finanţe, unde îl afl® si annul 1848, jîn carele scrise necurmat vier­
suri despre libertate, eg®letate si frcetietate, publicîndu-le în diua-
riul numit: „Pruncul Rumîn.“ La 1849 îl esilar® Rusii la mînastirea
Sneagovul, unde petrecu un ann de dille, cetind într’acell rcestîmp si
tr«ducînd foarte multe, precum: Alegoriea D. Vaillant, întitulat®:
„C arul-B oii,“ carea spune numele B®s®r®bîei, si carea s’a publicat
în „foaea pe'ntru minte,“ de’n Brresov; scriptele Iui I. I. Rousseau:
originea neegceletaetii între oameni; si: dacce restabilirea artelor si a
Sciintelor a cuntribuit la îndreptarea bunelor moravuri? mai în colo:
înfrîngcecunea lui Maciavel, s i Anti-Maciavel; — despre originea re-
legiunilor; — Istoriea limbei rumîne (estras de’n Petru M aior); tot
aci a lucrat si celle mai multe poesi'i de’ n Lira si de’n Şoimul Ccer-
patilor. .
în earna annului 1851 rcedescise teatrul neecunal de’n Cimpu-
lung, si cumpuse mai multe buccetî numai pe ntru acell teatru, ce era
uce scoal® de morceletate si de petrecere înv®t®tiv®, asfeliu sînt;
„N eaga r e a ; Peţitorul; Boerîul Vlcedutce, “ s. a.
în 1852 puWicce opul poetic: „Arpa rumînce*; dar’ fiind coe
censura spîrcuise pre’ntr’însele cam pre’ntregul! de aceea se afl®
nevoit a da mai toerdior uce esplicare la acella-si pre’n carea lam uri
celle întunecate.
în 1854 fu cicemat de gubern sce primeascce postul de cap la
despcertoemîntul lucrcerilor publice de’n Ministeriul cellor de n lontru.
Nu primi însce, fiind cce voi sce rcemîice credincos cunstitucunii de a
1848: de aceea acell post se dede frcetîne-sceu. Asemenne rcefuste sî
postul de comisariu de politie, ce i se oferi in acella-si ann.
La 1855 public® tomul I. de’n istoriea Cîmpulungului ciar cu
încuviinţarea censurei; cu toate acestea cartea fu opritce de a se
vinde de’ n porunca Principelui Stirbeiu, se liber® însce mai tcerdiu de n.
porunca Cceimcecamului Gica în 1856. Tot în annul 1855, fiind coe cen­
sura principelui Stirbeiu eră foarte asprce si domnitce de înrîurinta
muscffîleasc®, public® în : „foaea p e ’ntru minte“ de n Br®sov mai
multe poesiî si artxculi politici. în acest ann fiind ciffimat de c®tr®
junimea de’n Bucuresci s® mearg® acolo s® ajute n®int®cunea tea­
trului nfficunal de’ n c®pitala t®rii, r®fus® de’ n câusa întrigelor nea­
dormite de’n cffipital®.
La 1856 ceru dela gubern ajutoriu ori stipendiu s® mearg®
la Pffiris pe’ntru studiul istoriei si all artelor frumoase. Cffîimcecamul
Gica îi încuviintoe; îns® ministeriul spuse, c® nu se afl® mijloace de
loc, si asă i se nemici dorinţa. Dup® aceea se legai cu r®d®ptoriul
diuariului „Timpul*, ca s® fi® cunlucr®toriu la aceast® foae libe­
ral® ; îns® fiind c® censura îi cuntî întîiul articul întitulat: presa,
se lffis® de acea cunlucrare.
La 1857 lu® cea mai Iucr®tiv® parte la subscripcunea pro­
gramei nacunale cuprindffitoarie de celle patru dorinţe alle necunii.
Scrise cu nepreget pe’ntru r®spînd®eunea ideii „unirii princi­
patelor“ . _
Dela 1859 fu cunlucr®toriul cell mai însemnat all diuariului:
„I{umînul“ .
Dela ell avem pîn® acum urm®toariele opere, carile înfrum-
setead® literatura rumîn®:
1. Arpa rumîn® (poesi'i).
2. Lira (poesi'i).
 3. Coelffitoru împregurul că m ă rii melle (trceducere dupoe
Maistre).
4. Procesul si esiliul mieu la Sneagov (pros® ).
5. Esplicoecunea alegoriilor de’n „arpa rumînoe*.
6. Şoimul Coerpatilor (poesi'i istorice).
7. Misterele coesoetoriei.
8. Trîmbita unirii (p oesii). ,
9. Roeforma legii alegcetive (prosoe)..
10. Protest cuntra legii de presoe.
11. Istoriea Cîmpulungului (d e ’n Rumîniea).

Toate operele si produsele spiretuale alle acestui bard all Ru-

mînieî roesufloe numai: „curagu ne'nfrînt, libertate, dreptate, frcetie-
tate“ . Ell est£ însufleţit pe tot locul de a ferici noecuneasa rumînoe
si pe lîngoe ea pre toatoe omenimea, si ao face asemenne cu doee-
tatea, cum îi este si menicun-a: dea ceriul, ca astoe noeduintoe ce*
reascoe soe se înfiintede !)

§• 46.
v _
Uoe demineatoe pe Bucegî.
(Uoe parte a munţilor Ccerpati în Rumîniea.)

(S oartea provintelor Rumîne spusce de munţii Cosrpdil.)

i . Si eacoe-moe cu diua pe creasta ăstui munte!

O! ce naltoe prirealoe! E mare Dumnedceu!
O ! cît de mic e omul, fceptura cea de frunte!
Piticul si-uriasul, furnica si un leu!

~2. Uoe trîmboe de munţi varii sub oci-mi se deseinse:

E Leauta, Poepusa, si Iederul, si Craiu;
Un vultur de aicia aripele-si întinse,
Loesîndu-se pe cortul viteadului Mihaiu.

:3 . Colo e Fcegoerasul, colo Alba-Juli'ea!

Ori unde-ti arunci ocii: Rumîni ai noştri fraţi!
Rumîni, c e -i despoertir® dreunoedi tir®nm'ea!. . . .
Pre’ n Istru îsi dau mîna B©lcannii cu C®rpati.

4. Pe munţi licur® focuri, în v®i s’ aud c®balle;

Pre’n codri sun® e c o ; pe dealuri oi si cai;
Pe colţi tip® vulturii, cucosii cînt® ’ n valle;
Si-un vffil de nori pe creasta pleşuvului de Craiu.
5 . CtBScade ic i spu m în de, si c o lo r e c i is v o a r e ;
In voei apele urloe, pe munţi cîntoe poestorî;
Si plaiuri aşternute cu flori aromcetoarie
Si grupe de stînci nalte, ce-ascund capul în nori.

6. Ici bradul si molitful cu braţele lor late,

Colo stejarul rege si fagii centenari,
Si paltinul si plopul cu talii desvoltate
Si insule de earboe pre’n codrii seculari.

7. O! Dâciea e toatoe groedinoe de ploecere!

Edennul, ce-1 viseadoe si pictor si poet!
Aici, aici curg rîuri de lapte si de miere !
Aici e poeroedisul turcescului p rofet!

8. O! cum suferi tu, Doamne, ca astae taroe, care

A fost asilul crucii si—all libertoetiî scut,
Etern soe fioe pradoe la oardele boerbare?
Ce! Mesiea Doeciei soe nu se fi noescut?

9. Tcecere. . . Domnul dilleî, îmblema doeetoetii,

Apare ’n car de aur cu roate de rubin:
Noetura se încinoe. . . si imnul voeroetoetii
Se naltoe ca temîe la tatoel cell doein!

10. O! tu, ce-ai pus în pieptu-mî i'oecliea poesieî,

Pre'n care all mieu suflet te afloe ’n nefinit,
Tributul mieu primesce pe-altarîu-ti îndoeit.. .
Dar’ ce voace s’aude? — E geniul Rumînieî!. . .

11. „Eu sînt, vorbesc Ccerpatiî, eu sînt Alpii Dcecieî;

Sînt bulevardul crucii în cuntra bcerboeriei,
Sînt scutul libertostii în cuntra tiraenniei;
Cosei ăcera mea poarta în plisc semnul froeiiei.

12. De stîncile-mi toeioase s ’a spart oarba trufie

A mii de osti barbare, ce lume-au spaimîntat:
Si Dăriu, si-Alesandru, s i alii eroi u a mie
De murii mei gigdntiei s’aii spart, s ’au sfaram at

13. Pe-aici Dacii rasbo iniei sub Decebal cell Mare

Falangele romanne p e goana le puneau,
Si vingatorii mîndri a sute de popoara
Sub furcile caudine la rîndul lor trecea u !
 14. Abia Trceiann vile adu l, cu pierd eri colosale
P re fiii lui Damolse putu a -i subjugă:
D e bravi colonisate aceste ta r i vestale
Erau tceriea Rumei spre a o apară.

■ÎS. Pre'n Dăciea traîanna, ca si p r e ’ntr’u a strîmtoare,

Torintele barbare spre Ruma se ’nbuldiau:
Vandalii, Goţii, Hunii, tot ginţi devastatoarie,
De stmcile-mi taioase, ca valul, se spargeau !

16. Apoi trecu ră Sciaii, si dupa ei Bulgarii,

Si Ungurii, si Turcii, si LeSii belicoSi ;
Apoi Si Tautonii, Si Rusii Si T atarii;
Ci toti se nemicira de colţii mei rîposi!

17. Rumînii îsi p a stra ra si lege Si costume,

Si datini si morăvuri, Si braiu, Si busdugann,
Si inima, Si minte, Si glorie, Si nume
Si limba, si pennalii, Si sîngele romanii!

18. Si Dromihet se scimba în Mircea cell B atrîn,

Si Decebal eroul în bravul Mihail,
In oaste legiunea, Romannul în Rumîn:
Cceci geniul D a ciei e îngerul G avril!

19. Vedeţi p re capitannul, numit Calomfireseul,

Rotindu-se cu parul prin sute de T atari?
Vedeţi p r e Bann Mihalcea, p re FărcaSu Si Budescul,
B atînd c ’un pumn de oameni mulţime g e barbari?

20. Ici oastea ardeleanna cu ostile ungare,

Cu salvele de tunuri p re Bravul îl prim iă;
Colo oastea munteanna p re oardele barbare
D e’n Asiea venite cu p ietri le striviă!

21. P e-a ici trecu armata poloanna, cea mennita

S a mintuia Vieanaa cu bravii mei Rumîni;
F a r ’un Sobiesci a sta -d i Europa umilita
A r’ geme ’n bcerbarie sub ju gu l de p a g in i!

22. Mai mult de doue veacuri asuda tiranniea,

Ciar numele s a -l stingă Vacest viteadu popor;
Dar’ braţul provedintei scuteSce Rumînîea,
S i-i pregatesce în ca un mare viitor’ / “
23. Aici doeina voace trecu; ear’ un soim mare
Pe aripe de yînturi sreltâ»în all soeu sbor;
Ure pasere de pradoe în tarile lui giare
Tipâ ca broasca ’n gura de şarpe sunretor’.

24. De’ n soarele dreptretii uce radre de lumince

Ca fulgerul pcetrunse în pieptu-mî de Rumîn,
Si-am d is: „cas şoimul aista si Acera creştina
Uce datce sfcesiă-va p re vulturul p a g în !“

§• 4 7 -

Vlad Tepem V si solii turcescî.

(Trredrecune poporalre.)

Trei solî de’n Turciea vin ca sce depunce

Pre Tepesu de’n tronu-i în tara stroebunos. . .

La prelat boerii sînt toti adunaţi;

Toti voioşi si veseli si toti încîntati. . . .

Domnul, stînd pe tronu-si de gardi ocolii,

Solilor Turciei ăsfel li-a vorbit:

II.
„ Pîn' a nu începe a ceti ferm annul
Scoăteti-vce iute depe cap turbannul!“

— „„A st drept ni se dete de caetrce Profet,

Si îl respepteadae însu-si Mwhomet.“ u

— „Mcehomet ordoance în tara turceascae;

Aici însce este tarce rumîneascce;
Si în astce tara Tepesu e sultann:
Tar’ -autonoama, popor suvcerann / “

— „„A fla , c a de asta-d i tu nu mai esci Domn:

Noi cu asta carte te dam jo s de’n tron !ua

Vlad cu hohot rîde si se veselesce,

Tocmai ca si tigrul cînd prada-si dreresce.
 „C are-Î dreptul P orţii? Un simplu plocon,
Dat de buna voe de strabwTn-mi Domn;
Vom sili noi Poarta a tii-l respeptă.“

Unui fustasu Tepesu îi şopti ce-va,

Si pe loc fustasul a si dispcerut;
Peste trei minute ear' a apeerut,
Cu un cocann mare si doue piroanne.

Prindeti-mi cu cuie doue de'n turbanne:

Poate cce cealmaua de’n cap va cade
Si atunci Profetul se va m îniă!. .

Doi fustasi bat tare prin doue turbanne,

Cu un cocann mare doue mari piroanne.

Sala e cuprinsa; de-un rece fio r . . .

„D esp ă rţiţi de trupuri capetele lo r !“

Ordinul lui Tepesu e ordin ceresc.

Tepesu atunci dice Solului turcesc:

„Ia aceste teste, si le du plocon

Sultannului vostru dela Tepesu Domn,
Spune tu din parte-m i la staspînul tceu:
Cce sultann e Tepesu în pcemîntul s a u !
Spune-i sce ceteascce all M ircei treetat,
Ce înnalta Poarta însa-si l’a calcat.
D a ca de tratate nu vre a ’ntelege,
P e cimpul de lupta arma va a lege!
Asta e răspunsul Tcerii si all mieii! . . .
P lea ca . . . . Acum fia cu noi Dumnedeu!

III.
Pe cînd solul Porţii p e usoe esiă,
La boeri Vlad Tepesu âsfel li vorbiă:

„C u i îi place jugul, treaca la p a g în !

D upa mine viiae, cine e rumîn! “

— „„S ce tra ea sca Tepesu popor’ a strigat,

— „U ra ! s a tra ea sca ! “ oastea a ’ ntnnat.

Obsarbacune. Vlad V. a domnit în Rumîniea in doue rinduri, 4d©ctt

dela 1456— 1462, si dela 1477— 1479, cînd fu omorît de cce­
troe un serb all soeu, carele era cumpoerat de Turei cu i®
suma însemnate» de banni, ca soe omoarce pre domnu-sceu. Vlad
acesta eră un om aspru si’ iubitoriu de neatîrnare preste toate.
De aceea voedînd ell la suirea-si pe tron, coe tara este foarte
demoroelisatoe; coe toti boîoerii îmbloe dupoe tronul Domniei cu
ori-ce pretu, si foegoeduesc la Turci, coe li vor încinâ tara,
dacoe-i vor ajută, soe cîstige tronul, a domnit cu asprime foarte
mare, si pre fioe-eare boioeriu îl sîmtiâ, c c e miscos ce-va, pe’n­
tru ca soe ajungoe la Domnie, îndatoe-1 troegea in tapce, tot
asemenne foeceâ si cu toeranniii, carii se dedeau in partea oare-
coerui boioeriu roesvroetitoriu. Se dice, coe cu cipul acesta ar fi
tras în tapoe la 20.000 de oameni. Pe’ntru astoe crudime, si
mai ales pe’ntru coe ucidea pre oameni troegindu-i în tapce,
a coepoetat numele: „Tepe§u“ . Se dice, coe oamenii se temeau
de ell mai tare decît de moarte însa-si. Pre’ n astoe asprime
a întrudus cea mai mare seguroetate în taroe, asa cît un ne-
gustoriu de'n Florenţa, trecînd pre’n taroe, si-a loesat loedile
cu banriii preste noapte afaroe în drum foeroe neci uce
padoe, si nime .nu s’au atins de elle. A fost viteadu si îndroes-
netu pînoe la nesocotintoe: asă ni spune istoriea despre ell,
coe avînd boetcelie cu sultannul Mcehomet ÎL, carele venise în
Rumîniea la 1460 cu 150.000 de turci: ell a întîmpinat ast®
mulţime numaî cu dece mii de Rumîni, si, îmbr®cîndu-se tur-
cesce, a mers însu-si în tâb®ra turceasc® de a spionat’o, si
venind înd«r® pt, a n®v®lit noaptea cu ai s®i asupra turcilor
si i-a adus într’ u® hemeire asâ de mare, cît pe întunerecul
nopţii se tffiiau turcii ei in de ei unul pre altul. Tepesu a voit
soe meargoe asupra cortului sultannului, însoe a roetoecit pe în-
tunerec, si a dat peste alt cort all unui pasoe, pre carele l’ a
si toeiat. Asa toeiînd la turci, pînoe coetroe diuoe, s’au întors
earoe-si la munţi, ear’ Turcii, spceimîntati de asâ ucidere cum-
plitoe, se împroesciaroe si fugiroe. Astoe tîmplare se descrie si
in poesîea de sub §. urmoetoriu.

§ . 48.

Vlad V Tepesu si Mcehomet II.

I.

Moehomet cu multoe oaste aroebeascoe

Vine, pre Vlad Tepesu c a s c e -1 pedepseascoe.
Poedisabul însu-si în a sa persoan oe
Comîndos oştirea ce a moehometanncE.
„C um ! eu, vingoetoriul Stambulului cîar,
Sce-si rîdce de mine un giăur txlhar'?
Cu multce oştire eu voiu trium fă! “
Diceă Poedisahul, dar' se înşelă!

Si sultannul juroe pe naltul Corann,

Sce steargae de’n lume tara luî Trceiann.

T ot secretul este, cum sce rceuseascce:

Cceci nu este moartce tara Rumîneascce!
Cum scoepoe ea oare de-atîtîa poegîni?
Numai cu brcevura bravilor Rumîni!

II.
Tepesu ia de scire de a Iui sosire,
Si-si formeadce plannul cell de mîntuire:
„S u s la munţi bmtrinii, fem ei si copii;
Satele în flăcaeri; cei de'n puscoerii, .
Parte bcerbosteascae, in oştire toti:
Acum sce pofteascoe Si Voendali si Goti. . .

Vlad Tepesu asceaptoe pre Toetari si Turci

In codrii cei negri cu bravii hceiduci:
Toti mîndri ca bradii, voinici toti ca leii,
Toti âgeri ca şoimul, bcetasi toti ca smeii!
Micce e la numcer rumîna armatce;
E viteadce însce si disciplinatoe!
Diua se rcetrage în codri pletosî,
Ear’ noaptea dce iurusu in Turci somnorosi.
Atunci eră codrul locul de-apcerare,
Loc scump de sccepare si asecurare!

III.
Turcimea de’n frunte Hcemutu comîndeadce,
Tot pintre ruine ell înnoeinteadce.
Tepesu îl asceaptce în codru stufos,
Si—I bagce la mijloc într’un loc bceltos.
Un mcecell atuncia cumplit s’a foecut,
Care doue dille întregi a tînut.
Sese turci scceparce de’n astce peire,
Si trei alergaroe ca sce dea de scire;
Ear’ pre Turcii, carii singuri s’au predat,
Pre toti Domnul Tepesu în toepi i-a bffigat.
Uoe alee lungoe de tape era:
Si în fioe-care cîte-un Turc tîpa;
Peste toate una mai sus se noeltă:
într’un coeput roşu, Hoemutu în ea stâ. . . .

Vlad Tepesu se trage în poedurea deasoe,

Si-acolo asceaptoe oastea numoeroasoe.

IV.
Moehomet în fruntea ostii noeinteadoe;
Dar’ l’astoe privealoe se înfurieadoe.
Jurce pe Profetul de a-si roesbună
Si de Domnul Tepesu si de tara sa!
Lîngoe coepitaloe tdbcera aseadoe:
Atunci Domnul Tepesu alt plann mediteadoe;
Ell cunoscea bine limba osmoenlîe,
Intră daroe însu-si noaptea în urdi'e,
In costum de pasoe si bine armat,
Ca soe afle cortul ăstui împcerat.
Pintre Turci trei oare se primbloe pe jos,
Apoi se întoarce in codru pletos.

Y.

„ Copiii“ strigoe Tepesu bravilor Rumîni,

„ Turcii dorm, cu totii. . . iurusu în pcegîni!a
Ca leii ce întroe în turme de miei:
Âsfel în Turci întroe Rumînasii mei.
Urlet, larmoe, ti'pet. . . un amestec mare!
Turcii între dînsii se calcoe ’n picoare!
Domnul Tepesu sboaroe, ca un uroegann,
Drept la cortul verde-all marelui Sultann.

Noaptea însoe este foarte ’ntunecoasoe;

Si oastea turceascoe foarte numoeroasoe.
Tepesu cu volnicii drumul roetoecesc,
Si cu Ioenicerii în piept se ’ntîlnesc.
Pînoe ’ n diua alboe bravii mei Rumîni
Se luptae ca leii cu crudil poegîni;
Pecînd domnul dilleî pe ceriu s’aroetâ,
Retragerea Tepesu l’ai soei comîndă.
Toti Turcii în goanoe dupoe eî s’au dat,
Vingoetori Rumînii în codr’au întrat.
„ Ă h !u strigoe Vlad Tepesu: „mult îmi pare ra u ,
Ca-m i sca p ă de’n mîna Mahomet all meu!
D a ca ’n astce noapte p re Suit ann prindeam:
Mîne c a tr a sar a în Stambul cinam! “

VI.
A doua di Tepesu pre Turci îi isbesce;
Noaptea ell îi bate si—1 mcecellceresce.
Asfel Vlad turcimea o împutineadoe,
SpaîmcB în ea bagoe si o ’ nfricoseadoe. . . .

Poedisahul trece Duncerea în not,

Lcesînd si oştire si averi si tot!

„Atunci Vlad cu Poarta a ’ndeiat tratat,

Si neatîmarea o-a asecurat! “

%■ 49.

Tepesu si negustoriţii Florentin.

I.

într’ uce di la Tepesu un negutoetoriu,

Sosit de’n Florenţa, ceru ajutorîu.

„ Luminate Doamne! am m arfa ’ntr’un c a r;

Si ca s a n'o prade p e drum vr’un tîlhar’ , ^
Te rog, d a -m i u a ga rd a, ca s a mi-o p a d e a sca ,
E nesecur drumu ’n tara Rumineasca! “
— „„C in e ti-a spus tie c a în tara mea
Drumul e nesecur?“ “ — „Innaliimea ta !
Toata lumea dice, si Rumîni si Turci,
C a toti codrii ta r ii sînt plini de haiduci:
Haiduci, ce de’n sboru-i iau u a nndurica
S i m i-ti fu r a oul de sub turturica/ “
— „„U n d e-ti este marfa — „L a poarta în care,
nnD u-te d e-o descarca la drumul cell m are;
Sigileada bine p a cetele toate,
S a doarma în codru în aceasta noapte! “
 n .

Florentinul nostru, foarte îngrijat,

Nu încise ocii pîn’ s’ a luminat.
Cînd se freced diuce, la marfce era,
Si cum o lcesase, asă o află.
Beat de bucurie la Domn alerg®.

m .

„Cum a dormit m arfa? “ Tepesu l’ întrebde,

„„M are esci tu, Doamne! Cerul sce-ti dea tie
Viea i os ’ndelungce, noroc în Domnie!
Astce întîmplare la toti o voiu spune;
Dar’ esplicce-mi, Doamne! aceastoe minune/ “ “
— „Omul e ca ceara, ce îndatce ia
Forma, ce artistul voesce sae-i dea.
Statul se guvernai ori cu libertate
Ca Ruma si Sparta în anticetate,
Ori cu legi scevere, cînd este bcerbar.
Tara mi-a corupt'o Grecul d e’n fcennar ;
Vreu s’o mmtuiu earoe c’ uce minae de fier,
Care sce ’ngrodeascce p re Turc si boer’.
Tapa e secretul, ce te minuneadce:
S i tarce si-avere ea asecureadoe.
Intrce ’n tribunale, te vei minună:
Sîngurce dreptatea troneadce a ci!
Du-te în oştire, si nu vei gaesi
Neci un ostasu, care tara si-ar trceddl
Toatce greutatea este cu cei mari,
Carii sînt în tarce pcetentati tîlhari.
Cuntactul cu Grecii, cu Unguri si Turci,
A fcecut p re nobili rcefinati haeîduci.
Pe’ntru tronul tcerii îsi vînd tara cia r;
Ear’ eti vreu în tarce-mi tron ereditar'.
Tara atunci scapce de ori ce dureri:
Casei se taice pofta de tron la boeri!
Fceroe asta, tara eră adi departe!
A sfel a voit’o cruda noastree soarte!“

Lepturarlu rumînesc. T. IV. P. 2. ÎS

Boetceliea dela Ccelugoerennî îatre Mihaiu Viteadul
si Sinann Pasa.
(întîmplatoe în 13. August 1595.)

I.

i . Bella auroroe dulce loecrimâ,

Si-uoe di glorioasoe lumii ’ nsciintă!

Trîmbitile cîntoe, tobele rcesunoe:

Oastea sub stindarde toatoe se adunoe ;
5. Si Mihaiu în fruntea fraţilor Budesci,
Manta si Mihalcea, si Coelomfiresci, —
Luceferi ai toeriî, tipul vitejiei, —
Trece în revistoe oastea Rumîniei;
între ei Viteadul sâmoennoe un doeu:
10. All Daciei soare si-all ei curcuboeu!

Dup’ uoe rugoe scurtoe, profundoe ’nfocatoe,

Mihaiu vorbi ăstei la a sa armat®:

IE.
„F raţii mei de arme, eata-ne în fine
La tînta dorita de voi si de m ine!
15. Adi „crucea“ cu „luna“ stau fata: în fa toe:
Turcul cu Rumînul la luptoe se ’nhaioe!
Astm di frum oasa, voe asecur eu,
O trîmete ta rii însu-si Dumnedeu!

Turcii de-astce datoe vor fi sfaerîmati:

20. Cceci de multe pierderi ei sînt desnervaii;
Pasa Sinann singur, ell a-d i curagu are
Cu oastea crestinos ca s a se mcesoare;
Gloriea de a 'nvinge p e-ast sumetu pagîn,
E glorie mare p e’ntru un Rumîn!
25. D e a lor mulţime nu v a sp a ria ti!
Turci-s nisce trîntori de pilav inflaii. . .
Putini sînt la 'număr bravii mei Rumîni!
Unul însa fa ce cît cinci-deci ■pagini!
 Si-apoi jum atate din a lor armata
30 Este în preSede prin cetaeti lasata.
Astm „ termopilce“ mult ne fa v o resce:
Mare biruinia ea ni pregateSce!

Soartea, ce asceapta p re prinşi si fugari,

E ştreangul Si iapa la aceSti barbari!
35. CopillaSii voştri vreţi a fi turciti?
Si batrînii voStri rceu macellaeriii\
Si lege Si drepturi voi vor fi ccelcate,
Sîntele altare in giam ii scimbate!
Au nu e mai bine ca bravi a muri,
40. Decît în sclaevie ca sclavi a trcei?

—„„Sas murim ca bravii cu arma în m inte!"“

Strigoe de uoe datoe oastea cea rumîn(e.

— „Cella ce se luptoe pe'ntru iar a sa,

Erou e acella, Si va trium fă!
45. Stefann Si cu Tepesu c ’un pumn de Rumîni
N ’au pus ei p e goana mulţimi de pagîn i ? “

Eatce, copii, tîmpul, bravi sce ne-araetaem!

P e’ntru libertate astae-di ne luptoem,
Pe'ntru „ Rumîniea“ Si „crestinaetate“ ,
50. Pe'ntru sînte drepturi de pcegînî ccelcate!
A -d i de-a ccede, u i-te, „neamul rumunesc“ :
Miine e ’n peire „neamul creştinesc“ :
Coeci în locul crucii, ce vom apcerd,
Mîndrce Semiluna se va înaeliă;
5». Atunci bcerboerismul va raecufundă
Toate Europa în negura s a !

A -d i ori neci uoe datce, ort cce triumfcem,

Ori cce toti aicia ne înmormîntcem!
E cu mult mai dulce moartea glorioasa
60. Decît vieata sclava, — vieata ruşinoasa!
P e’ntru libertate ori Si cine moare,
Vieata ell traeSce cea nemuritoaria!
Bravule Rumîne! pe'ntru tara mori:
S i-ti va fi mormîntul cununai cu flori!

65. Ura! strig’ ostaSii, Mihaiu s a troeeascm!

Dînd iuruSu cu totii în oastea tu rcea sca / “
 Ca un fulger Bravul, coepitannul meu.
In baerbara oaste sare ca un leu.
Manta îl urmeadce, dupoe ell Budescii,
70. Dupoe ei Mihalcea si Ccelomfirescii;
Dupce ei Rumînii toti si mici si mari,
Dau iurusu ca smeii în crudii bcerbari.

„în acea di mare fice-ce tcerann,“ —

Istoriea dice, —■ fu un eeepitann!
75. Pe munţi de coedavre bravii se luptau,
Pe munţi de coedavre bravii alergau.
Membre mutilate pe ape soeltâ:
Uoe gîrloe de sînge Neaglovul eră!

Trei steaguri Budescii au smuls dela Turc

.8 0 . Trei mii taioe Manta cu bravii hoeiduci;
Ear’ Bannul Mihalcea de’ n fuga cea mare
Sboaroe coepcetîna unui Pasce mare;
Si Mihaiu Viteadul cu suliţa sa
Asvîrle în apoe pe Sinann Pasa,
85. Dupce ce îi smulge steagul Moehomet:
Sînge negru varsce Vedirul din p i e p t ! ...

Dar’ artileriea despre alt® parte

Cu miile Turcii troemite la moarte:
Tunurile toate în pod îndreptate
90. Mreturre des podul de balle spurcate;
însce ca pre’ n fe’rmec podul se înearcce,
Si tot ca pre’n fermec tunul îl descarcoe.

Droegoni de luminoe norii sfcesiau:

Pintre nori Rumînii arcîngerl poereau.

95. Ear’ Mihnea turcitul cu Hoesann Pasă,

Carii soartea luptei ascunsi asceapta,
Pre Mihaiu Viteadul îl pun la mijloc,
Comîndînd asuprce-i un întreit foc.
Ca un leu Eroul pre’n Turci s’a rotit,
100. Si ’ntr’ uoe clip® Turcii ca fum au perit!
Ipi'as Rumînul pe-un call de Misjr
Fuge ca un fulger, urmat de vidir;
 Ear’ Mihaiu îi strigce : „a ! cine pagîn !
Stceî la dreapta luptoe, d aca esci Rumîn!
105. Lupta-te cu mine, la piept voinicesce ;
Dara nu hotesce, nece mueresce! . . .*

Dar’ cu cît Viteadul mai tare s tr ig i:

Cu atît turcitul mai iute sburâ.

IV.
La cin’ sprece August, la Coelugoerenni,
110. Vre uoe saî-spoe-dece de mii de Muntenni
Puserce pe goance oastea cea turceascoe,
Ce venii sce stîngoe Tara Rumîneascoe.

Pe-oridontul toeriî mai vede-vor oare

Stroelucind Rumînii un asfel de soare?

115. „Bravule Rumîne! p e ’ntru taroe mori

Si-all tau mormînt fi-va cununat cu flori!

XXI.
Gorgu Sion (1 8 2 5 — ).
(S ’a noescut într’ all treile decenniu all veacului acestuia (all XIX),
în Moldiviea, în satul Hirsova, mosiea foemiliei Sionescî, coepoetatoe
dela Stefanu cell Mare si Bun. Incepoetoriul foemiliei Sionescî în Mol­
diviea a fost un asâ numit Demir Gereiu, fiiu all Hannului toetceroesc,
carele, fiind în serbitu ostoesesc la Stefann cell Mare, desvoltase cea
mai mare vitejie asupra Turcilor: aci se îngropa; Demir; — aci
primi legea crestinoe ell, fiii si nepoţii soei; — aci îl botedoe Stefann
si—l cununce eu uce nepoatoe a sa, doeruindu-i de destre, si tot uoe
datoe si pe'ntru merit, uoe mosîe întinsoe, unde îsi fceeu ell locuinţa
în vîrl'ul movilei. Atîta despre originea foemiliei. Soe ne întoărcem
acum la persoana poetului Gorgu Sion: ell îsi foecu stiidiele în pa­
trie. Fiind coe tatoe-saeu nu erâ în stare &-1 îndestri de ajuns de’ n
mosiea foemiliei: de aceea în vîrsta de 18 anni dete pre fiîul sceu
Gorgu în cîncelloeriea judecoetoriei, în carea învoetde întîia rutinoe a
procedurei; dupoe aceea fu cîoemat de coetroe capul unei despcerti-
ture de’n despoei'temîntul administroetiv, si asedat în stat cu leafoe.
Kll însoe avei dorinioe nestînsoe de învoet«eturoe: de aceea, îndatoe
 ce-si gcetâ doetoriea eîncellcerfef, alergă a sas® si se ocupă necurmat
cu prourmcecunea studielor: ccertile, ce si— le putu procură de’n pce-
strcecunea ne’nsemnatei salle lefe, erau desfoetcecunea lui si petrece­
rea cea mai ploecutoe. Pre’ n astoe studiare se foecu un feliu de au-
toretate literar®-limbistec® in cîncelloeriea, în carea se află. Toti
deregcetorii de’n aceea îl întrebau, cînd eră vorba despre vre un
cuvînt nou (neologism ) ori despre croicunea vre unuia, ce nu se
află încoe în limboe-ni.
Fiind ell drept si liberal în toate cugetările si sîmtemintele
salle, nu se puteă apropia nece decum de lumea birocrătecoe, —
de deregoetorii statului; dar’ lui îi eră si mai plcecutce vieţuirea rce-
tras® de sgomotul cell desert si ruinoetoriu all vieţuirii publice de
atunci lipsite de orî-ce scop comun si mai nalt. De’n astce căusce
starea lui eră stoecunarce: ell nu puteă nceintâ nece decum; ba de’ n
cuntra, ell trebuia soe cadce jertfoe maî curînd ori maî toerdiu, înşoe
ne’ncungurâvcer, si soe se deldeture de’n deregoetorie-sî, p e’ntru cît
tîmp va tîne domninta nedreaptce, necunstitucunaloe. Minutul sosi si
poetul o poeţi foeroe întcerdiare: dupce patru annî de dille de’ n dere-
goetorie-si, eatce cce Direptoriul cîncellceriei vine de uoe datoe cu un
numoer de’n „foa ea pen tru minte, mance si literaeturce“ de’n Broesov,
si—î aratce un viers, destuii de nevinovat, întitulat: „Viitoriul“ , carele
însce cuntîneă unele alegorii asupra Ruşilor asupritori. Pe ntru ast
viers fu Gorgu Sion depcertat de’n deregoetorie.
Astoe judecatoe asprce de’n partea guvernului îi cîstig® uoe
vad ce însemnatce înnoeintea publicului: de aceea incepur® aleşii sotie-
tcetii a-1 cercetă in umilita lui locu'nt® si-al pofti la mesele si pe­
trecerile lor. Cu astce occejune se 1'cecu secretarii la cumpănniea
boerilor arîndasi de vcemi. Dupce ce a încetat roestimpul arindoerii,
se hotcerî sce se ocupe cu economiea. De aceea cu putina sumusoaroe,
ce sî-o poestrase de’ n leafce-si, lude în arîndce mosiea poerinteasc®
dela Hîrsova la annul 1847, toamna. Aici se ocu pa parte cu econo-
miea, parte cu prourmcecunea studielor, ciar în casele pcerintesci.
Soartea însce îl smulse în curînd si de’n astoe stare si il foecu, soe
curme de uce datce si eeonomiea sî studiele: coeci în primăvara an-
nului 1848 erupse în Frînciea uce roescoalce (revolucune) pe’ ntru în-
fiintcecunea libertoetiî publice si comune pe’ntru toti oamenii. Astce
mişcare afloe urmcetori în toatoe Europa, si pre’n urmare sî în M ol-
dăviea. Moldovennii încce se adunaroe, se cunsvcetuirce si formular®
dorinţele toerii pe’ ntru refoarmele cerute în tare». La ast® mişcare lu®
parte vi® sf G. Sion. Ins® ast® încercare esî r®u, Dommtonul.
Miheeil Sturda, re’mpinse toate cererile n®cuniî; pre capa noecunn
îi prinse, îi b®tu cumplit si îi dest®r® pre toti; între aceştia era
si Gorgu S ion ; ell înc® fu nevoit s « -s i p®r®seasc® pâtriea si p e-
recu p re’n Ardeal si pre’n Bucovina in restimp de vre un snn si ju —
moetate, pînce cînd a coedut Sturda Vodoe de pe tronul domnintei si
a venit „Grigoriu 6iea“ , cînd se roe’ntoarse în pitrie-sî, unde ocupds
sub Domnitorîul „G ica“ , deregoetoriea de Arcivariu all Statului, ca­
rea o purtoe oare-cît-vâ; dupoe aceea trecu de’n Moldăviea în Rumî-
m'ea, unde se pregoeti pe’ntru edtecunea unei foî literarie rumîne:
carea o si publicce în decursul de cîti-va anni, sub numele: „Revista
Curpatilor“ , în carea desboetu cu destulloe coelduroe interesele celle
maî întetitoarîe alle roenâscerii, cultureî, solidtBrii si noeintoeriî noecu­
nale în tot ce este „adeva-r, bun, înnalt si frumos“ . Insa; fiind coe
împreguroerile nu erau destuii de foevoritive, — fiind coe curupcunea,
roemasoe de regimul foennceriotic, încoe tot îsî avea tristele urmoerî,
si afaroe de aceea, fiind coe dela i848 începu mai toaloe lumea a se
ocupă numai cu politeca de toate dillele si de multe ori numai cu
cea culeasce de pe drum: de aceea întreprinderea cu uoe foae curat
literarioe, roenoescoetoarioe de vieata literarioe, nrecunaloe, nu putea
ave prevedere de u c e vieatoe îndclungatoe; deci si apuse dupoe citi-
va anni de’n nepoesînta spriginintei publicului. De aceea poetul G.
Sion se apuca; de alte lucrteri literarie mai secure pe’ntru înrîurinta
roenoesccecunii noecunii rumîne, âdecoe, de troeducoecunea unor istorii
noecunale scrise în alle limbe: ell troeduse islovxca Dacici de Fotino;
si dupoe aceea altoe istorie rumînoe de alt autorîu.)

51-
Privegîoetoarîa.
1. O privegioetoarioe
Dulce cîntaetoarioe
A lui Dumnedeii!
Cînti tu de plcecere
S’au de mîngoeiare
Sufletului meu?
Plîngi tu cu suspine,
Sau moe ’ ngîni pre mine,
Care plîng mereu ?
O ! privegioetoarioe! cîntoe! nu ’ncetă,
Coeci coe cell ce plînge, te va ascultă!
2. Cuşca de scloevie
Iti însufloe tie
Melodiea ta?
Stellele te ’ncîntoe,
Luna te descîntoe,
De mai poţi îipâ?
 Eu acella, care
Gem în subjugare,
Nu mai pot cîntâ!
Dar’ tu poesericoe cîntoe! nu ’ncetâ!
A ta armonie pre mulţi va ’ncîntâ!

3. Tu n’aî libertate,
Eu nu am dreptate,
Cum de mai troeim?
Tu în cinuri greii e,
Eu în patimi relle,
Cum de nu murim ?
Ce ni mai rumîne
De a-di pînoe mîne,
Ca soe mai dorim ?
O! privegioetoarioe! cîntoe! nu ’ncetâ!
Soe avem sperîntoe! poate vom scoepâ!

4. Un Rumîn ascultoe
Cu durere multoe
Armoniea ta;
Ell prea bine sci>s
Coe tu de scloevie
Voesci a scoepâ:
Coeci si ell doresce
Lanţul, ce-1 muncesc»»,
Soe-I poatoe sfoermâ!
O! privegioetoarioe! cîntoe! nu ’ncetâ!
Cîntînd, de durere ne vom alină!

5. O! privegioetoarioe!
Foe-te solitoarîce
Coetroe Dumnedeu!
Pre’n a ta cîntare
Spune-i cu ’nfocare,
Coe lanţul e greu,
Coe Rumînul plînge
Cu lâcrimi de sînge
Pe’ ntru dreptul soeu!
O! privegioetoarioe! cîntoe! nu ’ncetâ!
Dumnedeu de’n ceriurî te va asculta!
 §• S 2 -

Punga mea.
1. Dracul scie, cum uoe datce
Roemoesese punga mea
Ca ’ndeobsce desertatoe
De tot, ce fusese ’n ea.
Cîtoe cudce si mîm'e
Moe pornîa, cînd o vedeam
Mîndroe, mîndroe si pustie!
La proverbul veciu gîndîam:
„Punga, cît de stremturoasoe,
Cînd e plinoe,
Iti alinii-
Ori ce cin sau dor te-apasoe.“

2. Mae sorbiam de dulci minute,

Cînd gîndiam, coe-î suvenir,
Si, privind la flori cusute,
Suspinam într’un delir.
Dar’ cînd cei ce au pretentii
Veniâ, cerînd dreptul lor,
Uitam ori sî ce sententii
Si diceam ear' gînditor’ ;
—Punga e sufletul de’n lume;
Eu nimic
Pot soe dic,
Cînd vorbesc de all ei nume. —

3. Moe juram adeasoe oaroe

Pe Elves soe imitedu;
Soe tot strîng, soe-mi fac comoaroe.
Ca soe pot, soe ’nnoeintedu;
Ca soe câpoet vr’un rang mare,
Soe moe fac si deputat
în obsteascoe adunare,
Om de merit si ’ nsoemnat!
Dar’ cînd apa la mori vine,
Sî morariul
Are darul,
De-a se îngîmfâ în sine
4. Cînd am banni, filosofiea
T oa te piere ’ ntr’un minat;
Nu pretind deputetiea
Sau einiea de tinut.
Uit ori si ce juroeminte
Am faecut sau am visat,
Si moe fac de’n trei cuvinte
Cell mai mare bloe'stemat;
Dau încolo, dau îneoace;
C’un soerac
Poamoe fa c ;
Si cînd ca ti. . . în pnngoe pace!

5. Cine-va ar crede poate

Punga lucru ne ’ nsemnat,
Dar’ eu die, si am dreptate,
Coe e lucru prea cudat.
Cîti boencieri a-di pier de foame
Cîti misei judoeccetori!
Cîti pe’ntru alle pungei poame
Se tîroesc linguşitori!
Si tot punga face toate!
Eu asu vre,
De s'ar pute,
Soe reclam la ceriu dreptate!

6. Punga cumpoeroe si vinde

Cuget, suflet, Dumnedeu,
Intre sîmteminte-aprinde
Si ’ ntroduce ori ee roeu;
Si ea . . . tot ea! tot iu b ite !
Urce n’are nicteiri,
Cînd virtutea prigonite
N’are loc de-a ei cinstiri!
Dar’ soe tac, cceei n’am dreptate!
Sînt soerac
Si o soe-mi fae
Singur satira în toate.
 Fiica si muma.
(Bucovina si Moldova la annul 18 4 8 .)

1. Eatoe momîntul de bucurie,

Ce-atîta, mumie! l’am asceptat;
Katoe-moe astoe-di, cce de scloevie,
De tircennîe eu am scoepat!

2. Ti-aduci a minte, cînd moe rcepise

Si moe vînduse poegînul roeu;
Cînd cu crudime moe dislipise
Pe tot de-a una de sînul toeu?

3. „Scumpoe copilloe! stroeinoetate

O se te peardte!“ Atunci mi-aî dis
Si amîndoue, ca desperate,
De-atunci încoace noi tot am plîns.

4. Annii trecurce eu multe relle;

însoe atîta n’ am suferit
Subt multe sarcini si juguri grelle,
Cît stroeinismul m’au asuprit.

5. Nu aveam limboe — lege sau nume,

Nu-mi rcemcesese, mamoe! vr’un drit;
înnoedusitoe troeiam în lume,
—Stroeinii toate mi-au fost rcepit!

6. Dar’ acum însoe rada dreptcetii,

De cînd Coerpatii au strcebcetut,
Sîntele genii a libertcetii
Si-a melle grelle lânturî le-au rumpt.

7. Nu plînge, mamce! ci împreunoe

Astce scoepare soe o soerboem;
Si soe ni fioe uce padce bunoe,
Una pre altce soe ’nbroetisoem!

8. „Asa copilloe! însoe ’ntristare

O am înfiptoe foarte adînc;
Nu pocu sce aflu vr’ uoe alinare,
Nu pocu drcegutce eu sce nu p lîn g!
 9. Cînd a ta sorce e asuprit®
S i-o împileadce crudul tartar;
Cînd a eî s o arte nenorocita
Se ’nriforeadoe tot mai amar;

10. Cînd sî eu su făr — suf cer copil®

Si îngicetatce de erircetu sînt;
Cînd un bcelaur îmi face sîlce
Si îmi tot s a p e all meu mormînt;

11. Cînd sî în sînu-mi se prifecurw

Fiii mei însi-si în şerpi cumpliţi,
Si cînd aceia, ee moe îubir®.
De tiroenme sînt isgoniti:

12. Cum poeu, copilite, soe fiu scenince?

Cum poeu durerea sce m i-o înring,
Cînd amar, amar moe învenince,
Oh! cum poeu — cum poeu soe nu mai plîng? —

§ . 54.

Adio la Bucovina.
(Omagu foemfliei Hurmudaci.)

1. O ! dulce Bueovmoe! te las si ’ncce uce datoe

Mae ’ntore cu întristare si tcerna ta soerut.
Eu moe dispart de tine eu inima curmat®
De multe suvenire, ce pieptul mi-au împlut!

2. Nu este istoriea. ce-m i rine-aeum în minte,

Eu uit acuma toate, ce seiu si-am audit,
Eu nu mai plîng eroii, ee ai tu în morminte,
Niei tristele lor oase, ee-aeum au ruginit!

3. Nu plîng eu tîmpluri sa ere de dînsii înnceltate

Spre lauda, mcerirea lui Dumnedeu eell bun,
Niei triste monuminte de seeuli ruinate,
Ce gloriea rumînce acum înece o spun!

4. Rumînii seiu prea bine, cce t®rniunle talie

De multe o ii pre Stefann eell mare-au legeenat;
C®ci vecia capital® pre*te-a Sueevei valle
Sî-acum soptesce imnuri, ee Stefann le-a cîntat.
 5. Triumfele rumîne si gl6riea trecutce,
O ! nu, nu sînt uitate de neamul rumînesc,
De-or fi subt ori ce juguri, de-or fi cu gura mutce,
Boetrînii le vor spune la pruncii, carii cresc.

6. Cînd oara mîntuirii va mai sună uce datce;

Cînd tucul libertcetii scemnalul va mai dâ,
„ Va scf, va scî Rumînul, sce-si steargce a sa patce!
Si-atuncîa ca si-acuma poetul n’a cîntâ.

7. Nu plîng eu neci ursita, ce prin diplomoetîe

Te-a smuls de lîngoe muma, ce-uce datoe ai avut!
Acum s i tu cu lumea scoepcesi de-uce tircenîe
Ce-aveâ de plann, soe facce poporul toeu pierdut.

8. De-acum se scimbce timpii, si în viitorime

Dreptatea, libertatea, proteptori va afla
Pre tine, Bucovinoe, nu te va plînge nime:
Un viitoriu ferice e scris în cartea ta !

9. Ncecuncelitatea, care îti era rcepitce,

Acuma se desceaptce; si tinerii tcei fii
La gloriea Rumînce, de anni înnoedusitce,
Gîndind si-aduc a minte, coe ei sînt încoe vii.

10. Eu plîng, o Bucovinoe, coeci îmi aduc a minte,

Cce pe-alle talie trermuri am plîns de multe ori,
Am plîns dup’ a mea taroe cu lacrimoe ferbinte,
Coeci o vedeam subt jugul de mii de-apces«etori!

11. Moldova, bîntuitce de-un Domn foeroe de lege,

Moe alungce de’n sînu-i si ’n lume-am rcetcecit,
Si cum un flutur locul pe-uce radoe îsi alege:
Asa sî eu în tine un leâgoen mi-am gcesit.

12. Ah! cinci-sproe-dece secoli, cceci secol mi se pare,

C’a fost fioe-ce lunce trecutoe în dureri —
Nu mi-am vcedut pcerintii, ce earoe-si cu ’ntristare
în tara lor sermannii ei n’au gustat plceceii!

13. Copiii fcerce de mumoe, aveam eu fraţi a plînge

Si mulii amici, ce poate ca fraţii mce iubîâ;
Sermann, svoerlit în lume, cu lâcrime de sînge
Priviam nenorocirea acelui ce cersid!
 14. Rumîn, curat la suflet, a toerii melle soartce
Plîngeam întru suspine, plîngeam ne încetat,
Plîngeam, plîngeam poporul, care-1 vedeam coe poarta
Atîtea lanţuri grelle, ce l’au moertirisat.

ÎS. Plîngeam flinte scumpe, de moarte soecerate,

All coerora adio, vai! n’am putut lud,
Plîngeam de’n curcetie foemiiiî întristate
De secerea holeriî, ce tara-mi svînturâ!

16. P lîn g e a m !... si cine oare moe asculta pre mine?

Cu mîngoeioeri durereami oari cine-mi alina?
O dulce Bucovinoe! de nu eram în tine,
Ce-asu fi foecut eu oare? ce dille m’ascepta?

17. A h! dupoe grelle valuri uoe navoe sfaeroematoe

Ajunge foeroe scire la portul, ce-a dorit:
Asa uoe provedintoe troemite cîte-uoe datoe
Scîntei de-mîngoeiare la cell nenorocit!

18. Cînd vînt de meadoe diua boeteâ, sîmtiam, cce vine

Cu dulcele adio acelor ce iubiam;
Eu audiam uoe soaptoe, care veniâ la mine
Dela aceea, care în visuri o doriam!

19. Cînd vre uoe pcesericce venid în primcevaroe,

Eu o ’ntrebam, de scie ce-va de’n tara mea,
Aflam uoe mîngoeîare la patima-mi amaroe;
Cuvinte de sperîntce, credeam, cce-mi spune ea.

20. Ear’ cînd durerea, dorul, moe alunga de’n lume,

Si moe ducea ’n ascunsuri, soe plîng nemîngoeiat,
Cînd moe aruncă ’ n deliruri, dureri foeroe de nume,
Cînd pieptu-mi de suspine poereâ, coe-i sfcesiat:

21. Atunci, atunci, ah Doamne! ce dulce suvenire!

Pute-voiu sce uit oare? O, nu, nu voiu uitâ!
Moe urmoeriâ pre mine ciar uoe dumnedeire
Ce nu lasoe pre oameni de tot a despera.

22. Vedeam, ca ’n pcenoramce, vedeam pe lîngce mine

Poerinfi, amici, ce ceriul de’n ceriu mi-i trcemiteâ:
Sîmtiam pe nesîmtite, coe-mi pier ori ce suspine
Si om ferice earce-si ursita moe foeceâ.
23. Eră fiinţe scumpe, eu sufletul de îngeri,
Ce cu-alle melle patimi mult au compătimit,
Cari-au privit la alle melle plîngeri
Si toat’ a mea durere cu vorbe-au mcegulit;

24. Eră copii cu* suflet, cu inimce ’nnoeltatoe,

Carii speră cu mine un dulce viitoriu;
Carii plîngeâ cu mine uoe patrie lcesatoe
In voea întîmploerii ca unda pe-un siroiu;

25. Eră boetrînî, ce ’ n lâcrimi scoeidă a mea simţire:

Patriarcale case locaşul lor eră;
Pcerinti cu simpcetie află ’n nenorocire
Acell, ce perdeă poate si ciar pre mumoe-sa.

26. O! nu se uitoe lesne minutele acelle,

Ce-mi stroepurtă flinta pe regiuni ceresci;
Cînd eu cu a mea soarte, cu patimile melle,
Eram ca uoe ncelucoe în, munci diavolesci.

27. Adio, Bucovinoe! te las si înc’uee datoe

Moe ’ntorc cu întristare si toerna ta soerut,
Eu moe despart de tine cu inima curmatoe
De-atîtea suvenire, ce pieptul mi-au împlut! —

§ . 55.

Paradisul pierdut.
(De IBilton.)

(Troeducoecune esitoe în Iaşi, annul 1851.)

1. Ceriul portile-si descide si se audîâ sunînd

Alle lor doevoare de-aur; atunci s’a voedut trecînd
Regele moeririi întru all soeu spiret si cuvînt,
Ce veniă, ca soe creede lumea si acest poemînt.
5. Pre alle ceriului mârgini ell, oprindu-se, a stat.
Si a privit de sus abisul cell adînc nemoesurat,
Oroegos ca si uoe mare, selbâtec, întunecos,
Roescornit pînoe la funduri de ori ce vînt furios;
Iinflînd vâluri mari cît munţii, gata a se avîntâ
10. Pîn’ la ceriurî, ca sce poatoe pol si centru-a cufundâ.
„Tceceti văluri turburatei pace tie larg abis!
încetati cu-ori ce discordii! “ Dumnedeu cuvînt a dis.—
 Eli aici nu se opresce; ci cu aripele lor
Heruvimii sustinîndu-1, plin de glorie în sbor,
15. Ell întroe în acell haos si în lumea, ce era
Pin’ atunci ne’nfiintatoe, de departe îl urma
Un cortegu moeretu de îngeri, menniti sî .ei a vede
Lumea asta minunatce, ce-atunci Dumnedeu fceceă.
Rotile celle ardoetoarie ell atunci au dis de-au stat;
20. Ia în mîna sa compasul, ce fusese prepcerat
In eternul sceu tesâur, si cu dînsul demoercde
Mărgini lumii si la toate, cîte le înfiintre.
Un vîrf de compas ell pune centrul lumii înscemnînd,
Si în adîncimea ’ntinsce cellalalt vîrf întorcînd,
25. D ice: „Pînce acolo ’ntinde tu circonferinta ta
Lum e! s i aceste mărgini sce ai, cît vei esistă! “
Dumnedeu cu un cuvînt sîngur âsfeliu ceriul a creat;
Asfeliu a creat pcemîntul, ce stoe ’n aer legcenat:
Dar’ moeteriea în foarmce, ce ’n deserturi rcetceciă,
30. S’află încce ’n întuneri c ; negre nopţi încce domnia. —
Atunci alle salle aripi spiretul lui Dumnedeu
L e-a întins ca un peerinte preste universul sceu,
Si vîrtute si cceldurce de vieatoe au suflat
Pi’ntre masa cea fluidoe, ce fiint’ a fost luat;
35. însce tina înfernalce, aerul cell stricceeos.
Ce se opunea vieter le-a precipitat ell gos,
Atunci lucrurile, care unul cu-altul soemoenâ,
Le adunoe la olaltce, si-apoi cu suflarea sa
Pune toate în rînduealce: fice care glob avu
40. Centrul sceu; pcemîntul însu-si bcel oenfat pe ceutiu-i fu
Dumnedeu a dis: „Lumince soe se facoe!“ si dicînd
Ast cuvînt, atunci lumina, întunerecul spcergînd,
A ’nceput de’n orientu-i cell noetoel a se ivi
Mîndroe, limpede, curatce, si-a p o i a coeloetori,
45. Pintre negrul întu nerec pîn’ atuncia Domnitoriu,
Invoelitce întru un nuor sferic si- stroelucitoriu.
In acest toebernăcol cît-va tîmp ell a mai stat; _
Soarele nu eră încoe; eră încoe necreat.
Dumnedeu voedu lumina, si fu foarte multoemit
50. Cu-all sceu ordin prea puternic, ell atunci a despoertit
Pre lumince de ’ntunerec: numi pe lumince di,
Ear’ pre întunerec noapte, si-all alor termin mcergi ni.
Cînd pe’ntru întîîa oaroe esi de la roesoerit
De’n întunerec lumina, si ’ntîia di s’a ivit,
55. Coruri îngeresc! în ceriuri toatce diua au cîntat;
 Voedînd ceriul si poemîntul a lor nascere-au scerbat.
Cu strigceri de bucurie universul au împlut;
Alle lor harpe de aur întonindu-le-au foecut
Imnuri dulci si-armonioase, loeudînd pre Dumnedeu,
60. Loeudînd faptele salle, loeudînd sp/retul soeu:
Cînd a fost cea de’ntîiu searoe ei pre Domnul au cîntat;
Cînd fu cea ’ntîiu dimineatce cu cînturi l’au loeudat.
Dumnedeu mai dise earce-si: „A pelor! voe despffirtiti;
Firmcemînt între voi fioe, si voi împreguru-uifiiil*'^
65. Si se foecu firmoemîntul de’ntr’un der limpedit,
Troensp oerei t, curat ca roaua, elemîntariu, roespîndit
in circonferintoe ’ntinsoe, pînoe unde cercul soeu
Face bolta cea convecsoe; si atuncia Dumnedeu
Despoerti apele ’n doue: unele ce n cen u n stau,
70. Altele, care pe globuri pintre aer roauoe dau:
Coeci, precum este poemîntul, tot de asfeliu Dumnedeu
Foecu lumea preste ape, care ci'rculoe mereu,
într’un oceann prea mare de cristal si depoertat
De desordinea, ce fuse în haosul turburat,
75. Ca nu cum-va soe se strice pre’n vecinetatea sa
Astoe lume noauoe, care acum se înfiinţa.
Poemîntul, creat acuma, erd încoe ’nfoesurat
în alle apelor sînuri, ca un foet premoeturat,
Cce nu se vedea; oceanul cu umiditatea sa
80. Cea prolificoe si caldoe în adins in guru-i stă,
Ca sce dea fecundoetate ăstui glob, ce-a fost mennit
A fi muma cea comunoe; asfeliu Domnul a voit.
Atunci Domnul earce-si d ice: „A pelor! voe adunaţi,
Voi acellea de sub ceriuri! de uoe parte-acum voe dati
85. Si poemîntul soe s’arate!“ De îndatce s’au voedut
Atunci munţii, juni ca pruncii, ce atunci s’ar fi nreseut;
Alle lor spinceri pleşuve pîn’ la norî se roedicâ;
Alle lor capete pare cce la ceriu se înnceltâ.
Dar’ precît de sus spre ceriuri munţii ’nnalti se întindea
90. Pre atît în jos întinse si largi voei se descideâ;
Voei mennite sce primeascce apele în sînul lor
Si pre’n elle soe circule ori ce unde seau isvor.
Apele atunci în elle vesele s’arunc’, rotind,
Ca nisce bulbuci de roauae preste pulbere fugind.
95. Parte de’n aceste ape roedicîndu-se forma
Pcereti de cristal, sau munte ascutit înfoetisă:
Cu asâ iutealoe mare vdlurile s’au mişcat,
Cînd au audit comînda, care cell de sus li-au dat!
Lepturariu rumînese. T, IV. P. 2. 16
 Precum, cînd trompeta sunoe, armiile noeroelesc
100. Lîngce alle lor stindarde, coetroe care se lipesc,
Astfelîu apele în valuri preste valuri alergă,
Care încotro sce afle în tot locul callea sa.
Si fceceă torinte repedi pintre vcei si pintre stîncî,
Earoe pe cîmpîi întinse rîurî line si adînci.
103. Subt poemînt aceste ape iceroe a se ’mpiedecâ
Neci de petre, neci de dealuri, care ’n caile lor li-ar stă
Isi fac drumul, ori pe unde ar voi a roetcecî
Roesbcetînd ori care icermuri, ce ’nnceintea lor ar f i ;
Era prea uşor, coeci astfelîu rînduise Dumnedeu
110. Ca poemîntul soe se facce sec pe de’nloeuntrul soeu,
Esceptînd aceste mâluri, unde astoe-di soe strecor’
Mcerile si aste rîuri, ce tîresc cortegul lor.
Acest elemînt atuncia Domnul poemînt l’a numit,
Si acest elesceu mare, unde apele-au unit,
115. Dumnedeu l'a numit mare; si atuncia ell vcedînd,
Cumcoe ce-a foecut, e bine, a dis, binecuvîntînd:
„P e pcemînt soe se producce earba, care are flori,
Earba, care are grîne, arborii cei roditori
S i acelle plinte, care au soemîhia în pcemînt;
120. F ie-care sce s'arete ’n feliu l sceu l’all meu cuvînt.“
Abiă a vorbit acestea si poemîntul (c e era
Pleşuv, goli si sec atuncia) a sî început a dă
Uoe frumoasce earboe, care peste tot a coperit
Fata sa cu uce vcrdeatce minunatoe la privit;
125. Atunci plînte feliurite începuroe a ’ nflori
Si cu fete voeriate sînul sceu a-1 v e se li;
Dupoe elle, vita viei, esind, repede cresceă
Si ’nflorind pe lîngce dînsa strugurii se cu n osceâ;
Curcubeta cea îmflatce ca reptilul se tîriâ;
130. Paiele de grîu în floare ca soldaţii în cîmp sta;
Moercecina umilitce îsi plec ă crescetu ’n jos,
Si-si dă mîna cu-arborellul, care roesoerîâ tufos.
Astfelîu, unul dupee altul, ârborii s’ au rcedicat,
Fie-care dupoe feliul, ce ncetura i-l’a dat;
135. Întindînd alle lor ramuri moeiestoase, aroetâ
Florile mirositoarie seau fruptele, ce purtă.
Deâlurile se împluroe de poeduri si codri mari,
Voeile pe la sorginte de frumoşi si desi tufari,
Se poereâ acum poemîntul fericit locasu ceresc,
140. Unde ar fi putut prea bine ori ce spiret îngeresc
Sce petreacoe ’n fericire, sce trceeascoe ’n mulffflmirî
 Si soe ducoe u® vieat® de plfficeri în nffiluciri.
îns® preste p®mînt înc® ploaea n’a fost rourat:
Nu era neci un om care cîrapul, s® -l fi cultivat;
148. Ci uşori abori de roau® de pe v®i se r®dica
Si ’ntindîndu-se pe plâiuri tot p®mîntul îl uda.
Toate plîntele si toate erburile (c e a creat
Dumnedeu mai înnffiinte de a li fi s®moenat
Cine-va) lua un suflet de vieat® si cresceă
ISO. Pe tulpina lor cea verde sau pe cuibul, ce aveâ.
Dumnedeu celle create ’n acea di le-a aprobat,
îngerii diua a treia pre’n cîntari o au s®rbat.
Cell puternic ear®-si dice: „P e ceriu trebuie a fi
Corpuri de luminai, cari noaptea-or despcerti
155. De di, care tot uce datae vor şerbi a însemnă
Staecunile si cursul apelor, ce vor pcesă;
Ca fceclii vor da luminos regulat peste poemînt:
Elle sce urmede astfeliu , precum dic cu-all meu cuvm t!u
Dumnedeu vorbind acestea, de u® dat® a f®cut
160. Doue corpuri luminoase eu un curs neabătut;
Unul, ce era mai mare, mennit dilleî rade-a dă,
Altul mai mic f®r® rade, mennit noaptea-a lumina.
Si ffficu stelle înfipte pe cerescul firmament,
Spre a lumină p®mîntul, acest glob independent,
165. Spre a regulă pe callea lor pre noapte si pre di.
Si lumina de ’ntunerec cu-all lor curs a desp®rtf.^
Dumnedeu privindu-si lucrul s®u cell mare, a vcedut,
Cuine®, ce-a f®cut, e bine. Eli de-uoe dat® a fă cu t
Soarele, care atuncia nu era prea luminos,
170. De si între cellelalte corpuri era mai lucos,
Ell pre luna globuroas® mai pe urm® o-a form at:
Si ’n mărimi de toat® mîna pe ceriu stelle-a s®m®nat,
Lude cea mai mare parte de lumin®, care sti
întru all ei tabernâeul atunci f® r’ a lumină,
175. Si o str®plînt® în sfera soarelui, care pre’n pori
Primii licvida lumin®, ce s’afla înc® în nori;
Astfeliu «oarele ajunse de’n voea lui Dumnedeu
A tine si a da rade lumii de’ n prelatul s®u.
La ell, ca la u® fîntîn®, cellelalte stelle vin,
180. De primesc a lor lumin®, c® ci ell de lumin®-i plin;
Si plffineta deminetei tot la ell vine si ^a,
De-si primesce-a sa lumin®; âsfeliu rade n’ ar ave,
Pre’ n pl®cere sau voint® aste stelle îsi m®resc
Mica lor proprietate, de si ociul omenesc
 185. De departe miei le vede. Domnul dillei glorios
S arest® la orientu-i, si-oridonu ’ntunecos
II împlu cu-alle luî rade, de-uoe datce luminînd,
Si pe callea sa de n ceriuri spre apus vesel mergine!
Dupoe dulcea ’nrîurire, care ell acum avea,
190. Closcele si crepusculul înnoeinte-i doentuiâ.

Maî puţin stroelucitoarioe, dar’ de ceea parte stâ

Pe acella-si nivel luna, care îsi împrumută
De la soare-a sa luminos, si ’n aceă distant’ a stat
Ca uoe spîculoe de soare, pînoe ce a înnoptat;
195. Atunci si ea luminînd s’aroetde la roesoerit,
Si nopturnul ei imperiu ca regine® ea doamnia
împreuna cu uce mie mai mici lumini decît ea
Si cu mii de mii de stellel Ell atuncia s’au ivit
Soemcenînd scîntei de aur p ’emisferul umilit,
200. Care pe’ntru ’ntîia oaroe acum se vedea ornat
Cu luminoerile aprinse, ce -a sa boit’ au luminat.
Inserarea si ivirea dorilor de-a patra di
îngerii atunci soerbaroe.
Dumnedeu earce-si vorbi:
Apele sce ’nginereascce pescii, creature vii!
205. Paseri cu aripi soe sboare pe poemînt preste-cîmpfi!
Si atuncia se crearoe c ’un cuvînt dumnedeesc
Mari boelenne si-animale, ce înnot si se tîroesc
Toate cellea, ce în ape, în rîu, mare si isvor
Se produc pe toatoe diua dupoe feliurimea lor.
210. Paserile ’naripate tot de asfeliu s’au creat
Eice-care dupoe feliul, care Dumnedeu Ii-a dat.
Aprobce a sa lucrare si-a dis binecuvîntînd:
„D e acum ’nnaeinte crescetî, tot în una vce ’mmultiii
Voi acellea, ce în mare si în A uri locuiţi;
215. Sce împleti de feliul vostru; ear* voi cellea, ce sburati,
Vce mulîiti preste poemîntul pe-alle că ru i ţărm uri staii.a
Atunci moerile si toate apele ce curg si stau
Strîmtori, golfuri, riuri, lacuri, dupoe viptul, care ou,
Au simtit miscînd în elle ca în nisce furnicari
220. Uoe mulţime foeroe numoer eră pesci mici si p escim a ri;
Carii cu alle lor aripi si cu soldii lucitori
Lunecînd sub undoe verde ca foentasma pe sub nori.
Foecînd grupe pe sub ape, unii staroe rumegînd
Erbi, ce cresc în fundul moerii; alţii repede fugind
225. Pre’n spelunce de corale, fata apei veselesc,
 A roetînd în j o c la so a re so ld ii lor, ca rii lu ce s c ;
Alţii în alle lor scoice stau si-asteaptce linesciti
Umeda lor demîncare ca ’n cetate adumbriţi,
Veselii vitei de mare si delfinii cocoşaţi
230. Pe all mcerii luciu saltce, stînd pe unde legcenati,
P e s c i de greu ta te m are, toevoelindu-se p r e ’ n fund,
Miscoe ca uce vîjîli'e oceannul cell profund,
A co lo L eviatannul, crea tu ra c e a m ai &??*>
De’n cîte-a foecut noetura, preste-abis se întindea
235. Ca un etern promontoriu; cînd dormiâ sau înnotâ,
Era dup’ a lui greime ca un toerm, ce s’ar miscâ;
Urecile-i uriese marea ’nfreagoe o sorbia!
Si p e noeri ea roe-si afarce rcesuflind o asvirliâ,
în tre gceuri si ’ ntre mâluri, unde adoepost g oesesc,
240. Paserile sburoetoarle mii de cuiburi se urdesc ;
A co lo oul se s p a rg e si se vced trem uroetori
Pui golaşi, carii pe urmoe fac aripi de sbor în nori,
Si ’ nnceltîndu-se în aer tipoe si dispretuesc^
Ast poemînt, ce de’n nceltime ei.sub nouri îl privesc.
245. Pe înnalte stîncî rîpoase si pe cedrii gigcentescî
Barde, vulturi îs i fa c cu ib u ri c a în regiu n i c e r e s c i.
I nele de’n paseri sboar’ a lene ’ n aer tiuind;
A lte le m erg t o t grcem adoe, altele m e r g siru ind:
Stcecunile anuale, p re sîm tin d u -le, p o r n e s c
250. Coeroevanne a eren n e, c e la tîm p ccElcetoresc
Coetroe locu rile, unde, dupee feliu rim ea lor,
Elle pot foer’ de nevoe soe troeeascoe mai uşor.
Astfelîu bardele ’ntelepte în tot annul trec sburind
Coetroe altoe taroe noauoe, penne ^n âer soemoenînd,
255. Alte mai moerunte pâseri toatce diua ciripesc,
D epe uoe râmuroe p e alta sburîn d co d r ii ’ n v e s e le s c j
CîntcE în crîn g u ri si suspinoe d e cu searce pînoe ’ n d ori
T in e re cîntoeri si im nuri v e s e le p riv eg icetori.
Alte pâseri earoe-si scaldoe cu un âer maestos
260. Pe poerae si pe lacuri pieptul lor acell pufos:
Mîndroe, ca si uoe reginoe, Leboeda cu gîtu-arcat,
Cu-albe aripi' învestitoe, ca c ’uoe mantoe de ’mpeerat,
Stoe pe unde si se miseoe cu picoarele-i cînd vra;
Dese ori ea lasoe apa, coeci îi place-a se ’nnoeltâ
265. St-a privi de sus poemîntul.
Alte pâseri earce-si sînt,
Ce nu pot ca sce troseascoe de cît pe uscat poemînt:
E eucosul, care scie de’n instinct a anuntâ
 Oarele tacute-a nopţii pre’n tipînda limb’ a sa ;
Si păunul acell mîndru, care este adorat,
270. Cu uce coada strălucit®, preste care-a sam anat
Dup al] ei capritu natura minunatele colori,
Ce se v a d în curcubee si în stelle si în fiori,
Astfeliu atunci toat® diua pesci în ape au seltat
v in f " l en ° întat în ie r------B'ua-a cincia s’au sarbatî
S. In famt diua a ses», cea mai depe urm® di
A creacunii mindr® si m areata se ivi.
Dumnedeu a dis atuncia: „Pepoem înt eu mai voesc,
Sae se nascce feliurite animale, ce trceesc;
Turme, bestii s i reptile, fie -c a r e ’n feliu l sceu.“
280. Ascultînd atunci pamîntul ordinul lui Dumnedeu,
Fruptiferu-i sîn d e -iia dat® mii de creaturi născu,
Toate ’nfregî, bine formate, precum Dumnedeu ceru.
De n poemînt ca pe’ntr’un farmec de-u® data s’au sculat,
**e n cîmP " ’ de’n munţi, de’n tufe, ca cum s’ar fl desceptat
Ferele eelle salbateci, ici colo p a re ci mergînd,
Vitele celle domestici turme, turme pasunînd.
Ici se vede u a juncuta, care s’a împedecat
De un mosonoiu, pe care cîrtita l’a fost îmflat;
Mai încolo un leu roşu, ce se grea'pan® mereu,
290. Ca s a easa de sub stînca, unde s’afla corpul sau,
Si s’asvîrle, ca cînd seapa de-un lantu, ce l’a fost legat,
Scuturîndu-sî sura coam a, si tipînd ca un turbat;
Unta, tigrul, leopardul, ca si cirtifa esind
Svirl ţarina mbuc®tit® pe de-asupra lor mugind;
295. De subt t®rmuri se r®dic® capete cu ramuri mari
Si în toat’a lor mîndrie es si cerbii cei fugari.
Behemotul gros si mare de’n p®mîntul sreu nretal
Abiă poate s a -s i descurce corpul sau cell colosal,
Oile celle Imoase, mieii lor, ce ’n crînguri sar,
300. Caprele, ce merg raşlete, ciar ca plîntele rasar.
Callul m arii, crocodilul, stau uimiţi si vor a sei,
Dac® apa sau pamîntul li e dat a locui.
Tot u a dat® se produse, ca pri’ntr’un îneînt®mînt,
Si tot feliul de insecte tîrîtoarie pe p®mînt:
308. Unele cu aripioare, sărind de pe flori pe flori,
Mindre si impestritate cu tot feliul de colori;
Altele de alta foarm a, lungarete, mici si mari,
Se tiresc pe erbi, pe tute, pe tulpini si pe tufari.
Mai sînt unele ca şerpii, care se ’n cola ta cesc
310. Si f a r ’ a ave picoare în tot locul se tîresc;
 Ear’ furnica econoame» se tot p oa rta, ne „ceta t,
în tot locul, si adune» tot, ce aflce de mmcat,
C a cîn d biata s c a .teaptce la un viitoriu mai g r e u .
De T L « , d«r’ într’ însa este un curagu de leu !
318 Ca model d’ egcelitate, care poate va veni
£ . ” * a . . . -n » « « ‘™ “ “ f
Sem inţiile ei toate populane se adun,
Î S » feliu de ’ ndestulare se împarte in comun.
A p oi vine ’ n roiu albina, c e nutresce ne ncetat
320 Cu pleecere sotu-i leneşii de’ n tot, ^ a a d u n a t ,

Pune ’ n elle d u lce a m iere, c e - o cu le g e , flo r i su g .n a

^ d , niimter, .a . « « b i.e , e . M m
C « “ “ d ,t numirii .1 « f “ ,“"-
3 « . Cunosci . « , . 1 . « * n »™ , d .
Mare lung, cu oci de-aramce, care de ng
s„“ S„,= «-> »«“ *>
întru toat’ a sa mcerire acum ceriul lumina
Si îmbla dupoe mişcarea, care i-a pre.nsoemnat
mo Mîna cellui de sus, care toate cellea a crea .

1ji»b i s r t
Pe uscat, în ap®, ’n der, um bli, înnota, sbura
Vite, p esci, paseri mulţime. Ins® înc a sesa d,
Nu-si foecuse cursu ’ n ceriuri, urma încoe a luci.
338. Lipsid încoe p e ’ ntru lume, era încoe ne format
Capul d e-op er’ all ncetureî cell mai perfept.onat,
Trebuia sce se creede u c b flintce pe poemînt, ■

D ecît toate mai supreme», si de-uoe datoe cu cuvi

Care cu întelepcunea si cu demnitatea sa
340. Cellelalte creoeture sce le poate» guverna,
Fiintce moerinimoasoe, c a r e cia r cu D um nedeu
Soe se poatoe în ţe le g e c a cu un p rin cip iu all sceu ;

Care însoe, cunoscîndu-si pe-all sceu b in efcec«toriu ,

C u-a sa inimoe s’ adoare pre înnaltul crecetoriu.
348. De aceea atunci ta tă l cell de’ n ceriu atotputinte
Si eatoe (cceci unde oare nu se aflce ell p r e s in te .)
Coetroe fiiu vorbi de ast feliu : » A c u m o m u l s m e r e a m
C i p u l s i a s e m c e n n a r e a n o a s t r c e ’n t o t u l sc e l- o d a m ;
P r e s te p e s c i i m a r i i , p r e s t e p a s e r i l e , c a r e s b o r ',
350. P r e s t e v i t e s i r e p t i l e e l l s a f i a D o m n it o r !
D icîn d asta, ell p re tine te fora i® , A d a m , cu m e s ci
Pulbere to t si toerînoe, si p e ’ ntru ca sce trceesci
Uce suflare d e vieatce ell în noerile-ti sufle» ,
 3S<J
Dup® Cipul s®u cell propriu ell întocmai
întocmai tete ere®
ere®
! !' aSt aJunse-> Adame, suflet tr®itoriu a fi
Dumnedeu vr.nd tot u® dat® mai mult a te ferici,
Ffficu pre a ta sot/e, pen tru semintiea ta.
Atunci l’amîndoi y® dete bine cuyîntarea sa,

360 • f m j t 1 ” /
M ră'
„ oî fpoemintuh
de ? C" mas •i•p« e" *eU
« »voî
» A'i(B
* *domniU:

Sub p uterea voastroe fioe vietoeiile, ce sînt

S i m ape S î în nouri, ’n tot locul pe pm m înt-
A tunc precum scii, te aduse ’n acest loc deSf®t®toriu,
a » a S , ( E l n a r e ’ u n d e - a t o t u l cre®toriu
385, A plmtat atîtia arbori, ce privirea o uimesc,
S. tî-a dat deplin® voe, de’n toti pomii, ce rodesc,
(C ® ci aici sînt de tot feliul, carii pe p®m i„t pot fi)

lDarl ’tpe arborul

KPtU * Care' i i place’ Ca S(E P °!î » te nj;
scântei, care dac® la i gustă,
370. Cunosci bmele si r®ul, nu yei pune mina ta;
M.ncind fruptul s®fi, înrlat® esci cu moartea osîndit;
Pofta dar® ti-o domnesce, ca s® fii de ea ferit,
Dumnedeu aici fineâee: si acellea, ce-a creat

S7S CUmC<E ,0 ate_ S binC’ fnSU- Si elI s ' a =>dmira t.

~.st fellu seara si-aurora, apl®udar’ a sesea di
Si crefficunea ’ntreag® de sine eiar se uimi.
Creffîtoriul încetead®, ins® nu c® doar’ avea
Ell nevoe de rrepaus, ell diceâ si se f® ceâ :
oH. ° !,r’ V0i S0B se *“ < * * « « în locaşul s®0 ceresc,
contimple de acolo globul nostru P®mlntesc,
Si ast® lume nou creat®, si s® vad® mai curat,’
Cum s’arat® ’n perspeptiv®; si aceea, ce-a creat.
De rrespunde ’n frumuseata si în bun®tatea sa
Cu ideea sa cea mare, ce avu fie a creă.
385. Eli se înnwltă la ceriuri, si se audiâ sunînd
Mii de harpe-armonioase, universul încîntînd,
Apa, aerul, poemîntul, atunci s’au însufleţit;
(Dar tu iţi aduci a minte, c® ci atunci le-ai audit?)
Ceriurile, cum si toate stellele au r®sunat;
390. Constellfflcuni si pl®nete, toate ’n calea lor au stat,
Ca s asculte si s® vad®, cum la ceriuri se ’n®ltâ
Dumnedeu cu a sa pomp®. Tot u® dat® si cîntă :
” Vae deScfdeii, VCe descideii, p o rii eterne, p o rii cere sc i!
Vas descideii, ca soe între cu -a i soei p a si dumnedeesci
39.>. Crecetoriul acell mare, ce se ’ntoarce leeudat,
Dupoe ce uoe lum r ’ntreagae ’n Şese dille a lucrat!
 Vce descideti de acuma, vce descideti dese ort:
Cceci adese ori locaşul cellor m ai drep ţi m uritori
Cercetat va fi de Domnul Dumnedeul cell ceresc ;
400. Vor fi bine vceduti d rep ţii de ociul Dumnedeesc,
S i p re’n m g eri va trcernite acolo ertarea sa.“
Acest feliu cîntâ cortegul, glorios se înnoeltă. —
Ear’ cuvîntul pi'ntre ce'rîuri (care sî-au descis sunînd
Alle salle portî de a'ur), urmce callea sa trecînd
405. Drept Ia casa cea eternoe, l’all lui Dumnedeu poelat;
Eră drumul larg si ve'sel tot de stelle preserat:
Tot de stelle ca acellea, care noaptea strcelucesc;
Callea robilor le scie, coeci de’n elle sî-a foecut
Briu împestriţat de stelle. . . si tu scii, coeci le-ai voedut.
410. Dar’ preste Edenn acuma umbrele se întindea
Si a septea ntunecare universul cuprindea:
Crepusculul între umbre, înnotînd la roesoerit.
Veniâ, soe anunţe lumii, cumcoe noaptea a venit,
Pe înnaltul sintul munte, care este ’ncungurat
415. Tot de fulgere si umbre, munte fics si nemiieat,
Munte sacru, unde sede tot de-a una Dumnedeu,
Acolo veni, soe sadoe fiiul lîngoe tatoel soeu.
La a lumii creoecune si ell fuse nevcedut
Lîngoe tatoel in tot timpul, cînd fcecii, ce a fcecut,
420. Coeci ast feliu Omnipresînta are previlegu ceresc,
în rcepâus atunci Domnul cu cuvînt Dumnedeesc
Diua-a septea a voedut’o si o a soentificat,
Pe ntru coe de all soeu lucru atunci s’a roepoeusat.
Insoe în tcecere sacroe totuşi nu se mcergini;
425. Harpa nu ’ncetă; soe lucre, lira nu se umili;
Aloeuta si timbannul, si organnele ceresci,
Cu-alle lor coarde de aur si cu coruri îngeresci,
Nu ’ncetâ de a produce dulci acorduri şi-armonii
Si acelle mai sunoare deliroase melodii.
430. Sacrul munte între nouri de profume s’ascundeă,
C ceci t f e m î i o e t o r î u d e a u r in t o t l o c u l t o e m îiâ .

Ceriurile si-universul au cîntat crearea lor.

Lucrul tot de sese dille; ast feliu au cîntat în cor:
„Alari sînt lucrurile talie, Iehovd ! puterea ta
435. Mărgini n’a re ! n ic i uce minte nu te poate mcesură ;
N ici uce limbce nu e ’n stare, ca sce spuîce ce-ai fm cu l,
Mult m ai mare eSci acuma, de cît cind tu a i bcetut.
îngerii giganţi, ce-asuprce-ti au voit a se sc td â ;
Fulgerile Si atuncia arcstă mcerirea ta,
440. însce e m ai m are lucru, de-a crea de n început,
D ecît a s fa r m ă aceea, ce uce dat’ a fo st fceeut.
Cine nu cunoasce, Doamne, prea-putem iciea ta?
Uşor fo s t’a p e'n tru tine, a ra sp in g e si-a sfcermă
Spiretele apostate, care te-au nesocotit;
445. în deşertele consiliuri elle s’au fo st sum etit,
A scaede a ta m ă rire , si în necredinţa lor
A retrage dela tine p re acei, ce te ador’
Acell, care se în cea rca si vre, a te m icsură,
Tot m ai m ult adeveresce prea -p u tem iciea ta ;
450. N eam icii ta i atuncia r â u l ta u au m editat,
S i-a ce ll r a u s’au ’ntors spre bine, s i tu esci m ai la u d a t;
M ărturie este lumea asta, ce se nfiinta
Ceriu apropiat de poarta ceriului, s i se fu n d a
P e u a m are c r is ta lin a ; acest ceriu nem ărginit,
455. Ce se vede de departe tot de stelle ’n a v u tit;
S i predestinat e poate pe'ntru fia-care stea,
P e-a ll ei glob sau mic sau mare c îte -u a lume a ave',
între aste lum i, ce toate universu ’ncipuesc,
S e gasesce s i p a m în tu l, unde oameni locuesc;
460. Locasu vesel, care are de gur îm pregurul s a u
Oceannul s a u cell p ropriu, care circula mereu.
De trei o ri fe r ic iţi fia oamenii si fiii lor,
C arii locuesc p a m în tu l si p re Domnul îl ador !
P e p a m în t, p e ape, ’n â er, i-a p u s Domnul Domnitori
465. S i li-a d is, s a se ’nm uliasca s i s a - i fia -a d o ra to ri!
De trei o ri fe r ic iţi fia , d a ca ei îs i pretuesc
Fericirea lor, si, d a c a în dreptate stârnesc / “
Ast felîu cîn tâ; si în cerîuri aleluea roesunffl,
A st feliu de atuncia diua sabatului se p ă s tr ă .

§. 86 .
Movila Roebieî
(în Bes«râblea).

1. Pe a Prutului în tin sa si d e s fa ta to a r ia valle

Cine trece si nu vede u a m ov ila , c e -i s t a n caile ?
Cine nu se minunead® de m ăreaţa ei fă p tu r ă ,
Sau nu c u g e tă la timpii, carii preste ea t r e c u r ă .
5. N u! Rumînul pe sub dinsa sa p a , a r ă si cosesce.
Si pe ea cu n ep ă sa re si cu despretu o p riv esce.
 De lovirile ursitei avînd mintea obositoe,
De nefericiri si patimi avînd mim’ amortitoe,
Calcoe trist si fceroe suflet monumintele, ce-aratce
10. Sîngeroasa-i istorie si mcerire de-altoe datce!
însce pînce ce Rumînul va esi de’n amorţire,
Pînce ce va scî, coe încce are drepturi la mcerire,
Nu pot oare soe dau suflet la movila asta mutce.
Si s’o fac, ca sce ni spuice istoriea sa trecutce?
15. De e drept, precum se dice, cce Avarii o fceeurce,
Cînd pe-aicia ca torinte cu-a lor furie trecurce,
Oare ’n lupta lor de-atuncia cum s’a sguduit pcemîntul?—
Cîte mii de aceşti barbari si-au aflat aici mormîntul?
Apoerâ cine-va oare aste locuri fericite ?
20. Eră vre un deu proteptor pe-alle Daciei ursite?
Dar’ nu! nu! movila tace, si Rumînul neci nu scie,
Si neci vre, ca sce cunoascce amcerîta-i istorie!

Pe cînd armele Moldovei roesunau uce datce ’n lume,

Cînd eroii Rumîmei în Europa aveau nume,
25. Cînd de ncevceliri poegîne era tara sbucumatce,
Nu-i pute tu a ni spune, o ! Moviloe întristatce!
Ce foeceau strcebunii noştri, si cum se serbiau de tine,
Cceci acelle timpuri toate le tii minte tu prea bine?
Nu departe e Rugeacul si urdiea tcetcereascce;
30. Pe aicia îsi dâ pieptul cu oştirea rumîneascoe;
Pe atunci sciau Rumînii a fi bravi pe’ntr’ a lor taroe:
Cu curagu mergeau la luptce, si nu o loesau soe pearoe. —
Fceroe de a lor broevurce astce-di n’am ave noi nume,
N’ar fi taroe rumîneascoe între alte toeri de’n lume!

35. Dar’ dupoe acelle timpuri de mcerire vitejascoe

Vai! venit’au triste tîmpuri preste Tara rumîneascce!
Tu le scii moviloe tristoe! toate tîmpurile-acelle,
Coeci vieata ta cu-a noastroe a voedut tot dille grelle,
Trebui soe-ti aduci a minte de fceimoasa boetoelîe,
40. Ce-au avut Rusii si Turcii pe întinsa ta cîm pie!
Poate vine cîte-uoe datoe umbra lui Petru cell mare
Impreguru-ti, ca soe plîngoe a ostii salle sfoermare!
L’ai vcedut ascuns pe vîrfu-ti, cum ccetâ, soe afle caile,
Ca soe poatce, soe-si strcecoare roemoesita ostii salle;
45. Ai vcedut pre Coetcerina, ca uoe dinoe înspiratoe,
. Cum îmbla cu coifu ’n mînoe pre’n oştirea desperatoe,
Depunînd scufele salle si cerînd la fice-care,
 Soe depunoe, ca si dînsa, avuti'ea, ce o are.
Ceea ce n’ a putut arma, bannii nu putut a fa ce :
SO. Mehmet Batagî vedirul, scii, cum s’a plecat la place. —
A h! atuncia si Rumînii pe-all toeu cîmp de boetoelie,
Aroetaroe cea de’n urmoe i'nimoe de vitejie.
Se legaroe pre’n troetate cu Rusiea cea crestinoe
Vrînd, ca vecile lor drepturi sce le scoatoe la lumince;
S5. Se luptaroe, cît puturoe,. . . dar’ ursita cea îngratoe
Nu voi, soe l.i ajute: sî-a lor taroe fu lcesatoe
Pradoe furiei poegîne, foeree drept ori mîngceiare . , .
Vaî! ce soarte ’nfricosatoe! val ce dille de durere!_
Cantemir, Domnul Moldovei în Rusiea emigreadoe;
60. Nobila lui seminţie limbi stroeine ilustreadee;
Brîncovannul pus în lanţuri se supune la torture:
Mai întîiu coedînd, ell vede sub a turcului soecure
Patru capete frumoase, patru capete iubite,
Patru fii mîndri ca îngeri, patru flori îm bobocite:
65. Dupoe cinuri fioroase capul lui cell nobil cade,
Ear’ pe tronul Rumînîei domn Rumîn val! nu mai sade!
Foenoeriotul crud, lacom, aici cuibul îsi gcesesce,
Veneticul foeroe-lege tara o boejocuresce;
Ear’ Rumînul, val de dînsul! umilit, foeroe dreptate,
70. Ca stroein în a sa tarce, plînge, geme, ’n piept se bate!
Ciar ca vita cea de muncoe pleacoe capul la ’njugare:
Cell întîiu, ce vine ’ n taroe, pe’ntru ell este mal tare ;
Casa lui focul de’ n vatree, vita lui de lîngoe casce,
Apa, codrul, ori cîmpiea, bucoetica de pe masce,
75. Pruncii lui, si clar sotiea, tot, ce are e ’n peire,
Coeci streeinu-si însusesce rumîneasca moscennire!
Par’ coe vrei, soe rumpl toecerea, o ! movilce intristatce!
De aceste suvenire poate si tu esci miscat«e?
Tu, care dcedusi lui Petru a ta ospitceletate,
80. Tu care-1 voedusi atuncia cu Ruinînî foecind tratate,
T e-a l mirat voedînd în urmoe, cum Rusiea crestineascoe
De’n vestmintele Moldovei a voit, sce se mcereascoe?
T e-ai mirat voedînd, cum Prutul s’a foecut hotar de taroe,
Cînd Moldova pîn’ la Nistru avea vecile-si hotaroe?
85. însoe eatce! coe trec Prutul, — callea nu este oprite,
Coeci ni s’a întors uffi parte de’n Moldova cea cunt.toe!
 Poetul moldav ccetroe partea Besoerăbieî re’mpreu-
natoe cu Moldova.
1. Dulce sor’ a toerii melle, Besoerâbie iubitoe!
Eatce ’n line, coe acuma fiii toei te roed cu dor,
Ei te ciamoe ’n veselie la vieatoe fericitoe
Si te strîng la sînul lor!

2. Fost’ai tu înstroeinatoe, dulce fiic’ a toerii m elie!

Legi stroeine suferit’ai, limbi stroeine te-au domnit,
T i-ai dus vieata ’n întunerec ca un nor pe dupoe stelle,
Si tu totuşi ai troeit!

3. Neferice, ca sf tine, a fost maicoe-ta iubitoe;

Dar’ ayu moecar un nume de uoe taroe pe poemînt;
Ear’ tu între alte neamuri nu aveai a ta ursitoe,
Nu aveai all toeu cuvînt!

4. Pioe-ti nurile h'mpedi, fioe-ti callea înfloritee,

Fioe cîmpii toei tot veseli, fioe-ti annii auriţi!
Coeci de dulcea-ti fericire va fi lumea multoemitoe,
Sf noi mult maî fericiţi!

5. Eatoe ceriul se descide, steaua noastroe se aratoe:

Viitoriul nostru-i mare, plin de pace, fericit;
Vin’ si tu Ia noi în horoe, soe-ti doem înimoe boerbatoe,
Sî dovedi, coe te-am iubit!

XXII.
Atoenas Mceriennescul.
(Noescut în satul Lipova în Boennat cam pela câpoetul d e c e n iu ­
lui all treile all veacului acestuia X IX.; ii-a foecut cursul stiidielor nalte
în univoerscetatea de’n Pesta, unde a pus if doptorat de legi. Este
unul de’ n cei mai toeloentati ii maî d eloii fii ai noecunii rumîne, ca­
rele ar dori soe-ii vadoe noecunea cît mai curînd îndestratoe cu toate
drepturile cuvenite, si cu toate asedoemintele de culturoe mici si înnal-
te, ii p e’ntru aceea if jertfesce de’n parte-si tot, c e -i stoe în putin-
£oe spre ajungoecunea acestui scop sînt.
 Dea ceriul ca a sta d o rin ţa sîntce sce se împlineascce!
Dela D. Moeriennescul avem pînoe acum (1 864) ingenioasele
opere:
1. Baelade.
2. Colinde.
3. Istoriea noecunii p e ’ntru scoalele poporale.
4. Uoe novela nacunala.
5. învatcetoriul si poporul.)

§ . 58.
Mihaiu Viteadul si Andreîu Bâtori,
(B a la d o e is t o r ic o e .)

L
1. Soarele cu rade lîncede ’ncoeldîa,
Toamna gâlfedce în codri se grcebîa,
Si Mihaiu Viteadul pre boeri adunoe,
Ostennit de ’nvîngeri face-si diuffi hunoe.
„ Bravi ostasi! g r ă is e , mult a ii biruit,
S i cu arma vo a stra ia r’ a ii p rea m a rit,
A - d i ruşinea m u ta , nu ne m ai în fru n ta ,
Mîna cea rumîna pre duSmanni încrunta !

2. Cînd Mihaiu Viteadul estea li grreiă,,

Comortann ca solul lui Andreîu venia.
„Dulce sa lu ta re ! Domnul meu îii spune,
S i ell m a troemite, ca s a - i i spun a nume,
Coe A rdealul a s ta -d i Sigm und l’a laesat,
Frate-sau Andreîu de priniu e prociamat,
S i A ndreîu te roaga s a - i i r a tr a g i tu oastea, (
C a ’n Ardeal o stim i-ii p la ta - i va f i moartea / “

3. Vodce cu nceframa fruntea si-o ştergea,

Un roespuns soe dee, solului dicea:
„Mergi tu , Si tî spune, c a prea r a u îm i p a re ,
Cumcce alianţa cu Sigm und dispare,
L u i A ndreîu vestesce, c a eU., ce-a cerut,
N u pot n ic i cu moartea s a dau aSă mult, —
C aci A rdealul m îndru e ’n a mea putere,
S i p in ’ am v ie a ta de’n mînae-mi nu p ie re , —
Mari streemoSii noştri noua ni rau dat,
Ce p ie rd u ra m cîn d -va , a -d i am d sc ig a t.
 4. Solul se încins si ’ndoeroept pornesce,
De roespunsul aspru capul si—1 cloetesce.

5. Dar’ Mihaiu se ’ntoarce la doi boerei,

Cceci de’ n multe lupte se ’ncredei în e i:
„Vdreo si Bwdesc! stnngeti-mi oştire,
Mehedinţi, Craiova fice-mi spre servire
Si cu oastea bravce treceti la Sibiiu,
Cînd voi vetî ajunge, acolo soe fiu ! “

6. Si Mihaiu cu altoe oaste stee soe plece,

Pre’n Coerpati în graboe la Braşov ell trece.
Tara Bîrsei toatoe nceinte-î esîa,
Daruri mari aduce, 1ui se cuceriâ,
Dar’ de graboe mare in Vestem s’opresce,
Cu Budesc si Udrea — iute se ’ntoelnesce.

II.
1. Comortann re’ntoarnce earoe la Andreiu,
Si raespunsu-î spune, cînd eră cu-ai soei:
„ Voda te salutce, darce ell nu poate
De'n Ardeal vr'uce data? sce trag' a sa oaste,
Ca Rumîn nu-l las ce, pînoe are cap,
Cceci e uce moşie ce-a recîscigat;
Numai arma poate, ca sce hotcereascce,
Unguri sau Rumînii în ell sce domneasca!
Doamne! de vrei tronul, oastea sce o strîngi,
Si a lui tcerie de'n Ardeal s ’o stingi/ “

2. Nemeşi pleacce ’n taroe, poartoe spata cruntce,

Sub stîndard adunce lume foarte multce,
Si setosi de sînge groebesc la Sîbiîu,
Doaroe lupta ’ntîia va-1 mort ori va-1 viu.—
Taberl roedicaroe, şanţuri îsi soeparoe,
Toti, pe ori ce oaroe de-atac se goetaroe.

3. Noapte se foecuse si-ostile dormîâ,

Numai ciar straejarii si luna vegîă, —
Daroe doi de’ntr’însii se loesa de padoe,
Pre Mihaiu soe-1 cerce sub a lunei radoe.
Tâboera rumînoe ei o ’ncungurâ,
Pre Mihaiu voeduroe, la foc cum sedeâ
 Cu b o e r ii’ n svâturî petrecîndu-si bine, —
Si se îngrodiroe de-a lui ostcesime!

4. Cei stroejari de noapte la Andreîu groebiau

Si, de’ n somn sculîndu-1, estea îi groeiau:
„P re Mihaiu vcedurcem! oastea lui e multce,
Daamne! n’ar fi bine, sce primim a-di luptce! “

5. Si Andreîu întreabce: „c e -i dar de foecut 1“

Coe de visuri relle mintea i-a stcetut!
Comortann rcespunde: „D oam ne! nu esci singur,
N eci uce desperare pin' conduci tu Ungur !
Steaua lui Mihaiu, cred, n’a luci m veci,
Tu cu arma, ascunde-o în nourii cei reci.
Dela tine-atîrnce sce fii în domnie,
Sau aceastoe tarce sce fice ’n sclcevie ? /“

6. Un bostrîn grceesce: „pace sce ni ceri,

Cu dusmann mai tare nu poti fa ce tceri, —
Troegcenînd noi lupta, ajutoriu ni-ajunge,
A -d i, doar’ numai spada lui Mihaiu împunge / “

III.
1. Dorile-aurite pleacce ’n rcesoerit,
Dar’ Andreîu se plînge, cce elle-au grcebit,
Si aduc cu sine diua luminatce,
Cînd de luptcp mare nu e gata ’ndatce.
P e uce masoe neagroe arme, flori eră,
Si ell le privesce si se cugeta, —
Flori ca soe-si aleagoe si soe facoe pace,
Sau soe-si lege arma, nodul de-a-1 desface?
Ce e ’n pace floarea, cînd s’a vestedi,
Ce e arma ’ n luptoe, cînd n a birui?!
Inima-i se ’nfrînge de uce grea mustrare,
Mintea i se ’njugoe de gîndul cell mare!
„D u-te Comortanne l iute la Mihaiu,
Cce doresc eu pace, de scire sce-i dai, *
Pace cu onoare cere pe'ntru oaste,
Pacea cu ruşine o înscimb cu m oarte!u

2. Solul pleacoe ’ndatoe, pre’n strffiji strabffitînd

Pre Mihaiu în cortul eell mreretu aflînd,
 Si cersesce p a ce ,-------- dar’ Mihaiu n'aude,
Svâturi si rugi multe pieptul nu-i poeţi unde.
Solul îsi petrece diua în doedar,
Sara se rce’ntoarce cu uce spatoe ’n dar,
Ca Andreiu sce veadoe, cu ce dar Iovesce
Un Mihaiu, în luptoe ell de se pornesce.

3. Si în altoe diuoe mîndrul de Andreiu

Pleacoe, ste se ’mpace cu rivaMl sceu. —
Salvele roesunoe, prinţii se ’ntcelnirce,
De roesboiu sau pace mult se svoetuiroe; —
Dar’ ca vis e pacea, c ’amîndoi cerea
Ceea ce altuia neci unul doedeâ, —
Vra Andreiu uoe taroe de’n Ardeal magarce,
Vra Mihaiu, rumînoe, — si nu se ’mpoeoaroe!

4. „Scencetate bu n a !" Batori-si Iuâ,

Dar’ Mihaiu in clipce scemn de luptoe dâ.
Tunurile urloe, pusâile pocniroe,
Bratu în bratu Iovesce, si crud se roenniroe.
„ Voda s a tra ea sca / “ Rumînii striga,
Coeci în fruntea ostii pre bravi comîndâ. —
Mulţi voinici se ’ncruntoe p e’ntru dulcea taroe
Dela dori frumoase pînce de cu saroe!

5. „Mihaiu sce tra ea sca i “ coeci Andreiu e ’nvins,

Si cu oastea ’ntreagoe boelut si roespins,
Si apucoe fuga ’n tara cea lesascoe,
De Mihaiu soe poatoe, soe se mîntueascoe !!

§. iJ9.

Rumînul.
1. Tarce mîndroe si frumoasoe
Si ’inpregur cu munţi, —
Cu groedinoe ’n fortoereatce,
Cu voinici mai mulţi —
Toatoe lumea de-ai îmbla,
Taroe c’asta n’ai afla.

2. Vi tos mare, si vestitae,

Ca si de Romann, —
urariu rumînesc. T. IV. P. 2. «7
 Dela Ruma stroelucitoe,
Dela un Troeiann —
Toatoe lumea de-ai caută,
Vitoe c’asta n’ai află.

3. Limboe dulce, si duioasoe,

Sunet îngeresc, —
Si cu hainoe moeiestoasoe.
C e-î d y stroemosesc —
Toatoe lumea de-ai cercă,
Limboe c’asta n’ai află.

4. Eu-s Romann, foelos pe nume! —

Pe’ntr’all toeriî melle-amor,
Pe’ntru limboe si noecune
Gata sîm eu ca soe mor, —
Toatoe lumea de-aî îmbla,
Ca Romannul — n’ai află! —

60 .
Ccellariul de’n Ruma.
(Boeladoe, dedicatoe în onoarea D-lui Acsentiu Seve

I.

1. Soarele-si ascunde radele în nori,

Viforul înboaldoe crudelei furori, —
Fulgerul cu flame sboaroe, tunoe, picoe, —
Deii se mîniaroe, — ceriul se despicoe.
„Astea-s semne relle! — flâminii diceă,
Dar’ moereata Rumo» ârdere foeceă,
Ca soe înblîndeascoe deii de’n noeltime,
Coe-s în gelosie pe’ ntr’ a sa moerime!“

2. Nuncul dela luptoe ’n Ruma ajungeâ,

Faima cea mai tristoe ell i-o aducea:
„Neamicul întroe, >— pâtriea prepade,
Ce în calle-î afloe, toate ’n scrum le arde!

3. Eatoe coe re’ ntoarnoe uoe trupoe de soldaţi,

De omor, boetae, greu cutremurati,
Si pe-a Ruinei strade bueumul roesunce,
Earoe cetcetennii în tumult s’adunoe.
 „C e ati coeutat a casoe?“ unul întrebă;
Silviu, trist, pe urmoe astea cuvîntă:
„Oastea neamicoe grea e de mulţime,
îndesert se ’ncearcoe a Rumei ostime!
Astoe-di, fiii Rumei! arma s’o-apucati,
Sau, pe dei! în Ruma moartea-o asteaptatî, —• .
Mergeţi! stat! în frunte, colo ’n luptoe cruntce,
Pâtriea de-o pierdeţi, lumea voe însultce!“

4. Sgomot nu s’aude, cautce toti uimiţi,

Si de spaîmoe mare stau încremenniti, — —
Nime nu grceesce, sau ca soe roemînoe
Sau îndat’ soe plece toti cu arma ’n mînoe.
Daroe Silviu ’ntreaboe: „Spaima v’a cuprins,
Si aleannii voştri Ruma o-au devins?
Plebe-afurisitoe si degeneratoe!
Cati cu nepoesare ’n tara ta prcedatoe?
Cei ce pe’ntru Ruma cu noi s’au luptat,
Deu! nu se crescuroe la piept desfrînat!
Moşii noştri, — ca Ruma soe fioe moereatoe,
Au soecrat avere, au soecrat vieatoe, —
Dar’ tu plebe-urîtoe, nu vrei sau nu poti,
Soe asiguri tara pe’ntru stroenepoti? !
Rumoe! cu coederea-ti piere si—all toeu nume,
Nu esci de acuma domnitoarioe ’n lu m e?!“

5. Fata lor atuncia par’ coe ’ntineriâ,

Inima si ociî ’n flacoeri stroeluciâ, —
Un minut, — sî-alarmoe face-se în pîatoe,
Toti eroii (Rumei) strigoe; „moarte sau vieatoe!“

II.
1. Sara ’ntunecoasoe ’n noapte se foecu,
Noptea cu sosirea dorilor trecu
Pînoe ’n demineatoe armele-sî gcetirce
Si cu boerboeti'e ’n luptoe se porniroe.

2. Si cu oastea bravoe încoe mai mergea

Uoe moetroanoe si n suspin plingea; —
Dar’ coeliariul Silviu, vine,-o bagoe ’n samoe,
Si ca scB-i groeeascoe, ccetroe sine-o ciamce:
 A h ! nevasta; dragoe! pleacă; tu ’ndceroept,
Pâtriea nu cere si-all toeu l'râged piept!
A h! re’ntoarnoe, slaboe esci, soe mergi departe»
S i-a casa; srecreadce pe’ntru noi lui Marte!“

3. „Bravule! moe eartoe, sce moe duc cu voi,

Voiu lega eu ranne ’n luptoe la eroi,
Dar’ cu astoe spadoe stâ-voiu ’n luptoe mare..
Inima-mi e cruutoe, — cere rcesbunare!
Soiul mieu prea dulce, scegetat, lovit
A coedut, — si-a casa» nu a mai venit, —
Piiul mieu prea dulce, ear’ e ’n boetcelie,
Singurce, fcer’ nime n’am eu bucurie!
Ce-mi e si vieata? soţul mi-am pierdut
Si pe fiiu-mi mindru nu l’am mai voedut!
Sau triumfoe Ruma mai scoepînd de moarte,
Sau vieata-mi piearoe, ca s’avem uoe soarte !“ ■

4. Silviu cu ploecere vorbele-i audia',

Si pe dulcea-î mamce ell si-o cunosceâ.
De pe call coboare si pe mamce ’nbratce,
Mama-atunci scerutoe fiiu-si cu dulceatoe.
„Dulce moeiculitoe! mult eu te-am dorit!
Cit de buni sînt deii, coe ne-au intoelnit, —
Daroe mamce bravce, mama; minunatoe,
La uoe luptoe cruntce tu nu esci ciuematoe!u
„Eu nu sim cioematoe! — însoe am plecat,
Ruina e aceea, ce m’a îndemnat, —
Daroe ce -i vieata foer’ de sotu si tine?
Cu eroii ’n luptoe voiu sce mor mai bine !-

5. „Bravo! soe lreascoe!“ mulţi ostasi striga,

Silviu pe moeicuta dulce-o scerută, —
Mama cea rumînoe merge mai departe,
Oastea e voioasoe si cintă lui Marte!

III.
1. Mai irecind uoe noapte, roevoersase dori
Uoe stea odihnitae pe uu cîmp cu flori,
Strepetul de arme peste cîmp lo-tesee,
Pe Romannî în lupta eruntce-i întoelnesee^
 „Astoe-di, fiii Rumei! baletî inimos!,
— Silviu ’ncuroegeadoe — fitî c’aî voştri stroemosî
Eatoe fraţii noştri cum înnoatce ’n sîn ge!
Ajulati — de-uce datoe pe dusmann de-a ’nfrînge!"

2. Arcele se ’ncoardoe, — si soegeti sbură,

Pe eroi necî moartea nu-i înfiora,
Invîrtind sf spada tot furori roespiroe,
Pe aleann îl taîce si rceu îl roesfiroe. —
Crîncennte e lupta, piept Iovesce ’ n piept:
Nime nu se trage de’ n ea îndoeroept,
Nime nu înceatoe pînce nu învinge,
Pînoe ce aleannul crud nu se rcespinge!

3. Daroe uoe soegeatoe aerul curma,

Ca si fulger aspru ’n gos se şerpuia,
Si pe bravul Silviu rceu îl nimeresce,
Pieptul luî fierbinte ’ n sînge se ’nrosesce,
Si pe scutu-î cade la poemînt trîntit,
Traîu-i maî dispare si e de perit;
Pînoe e de moarte, foarte rceu îl doare,
Fratiî-1 împresoaroe voedînd, coe ell moare.

4. „Mergeţi, fiii Rumeî!" ell abia groeîâ:

„Nu petreceti tîmpul voi cu moartea mea!
Cell ce are taroe, moaroe pe’ntru dînsa,
Ca soe nu domneascoe neamic înlr’ însa!"

î>. Bravul Silviu încoe tot se mai lupta,

Nu cu aleannul, — ei cu moartea sa, —
Apoi fraţii mîndri-1 las' asâ departe, —
Ei griebesc, — si lupta mii de morţi îm parte!

IV.
i. Alama cea rumînoe ’n luptoe roetoeciă, —
„Unde esci tu Silvie!" ’ntreaboe si plîngeâ,
Pe ’ ntrcbarea mamei nime nu-i rcespunde,
Dar’ neci întrebarea-i de voeitoerî s’aude.
Morţii eîmpul luptei l’au acoperit,
Mama cea duioasoe tare s’a ’ngrodit,
Coe pe fiiu îl vede si crunt fl goesesce,
Numaî se înfrînge, pieptul îi roecesce.
 „Spune-m i! mai sîm mamoe si tu fiiul mieu?
Moe loesasi pre mine ca şt tatoel toeu!
Inima-i duloasoe în dureri îl cîntoe,
Viforul cell rece ocii nu-i asvîntoe.
„Scoaloe-te la pieptul, cell ce te-a loeptat,
Scoaloe-te pe braţul, cell ce te-a purtat!"

2. Dulce îl soerutoe si—1 mai pipoeesce, —

Doaroe ell roesufloe si se mai tredesce;
„Scoaloe-te si vince, soţii ti-ai loesat,
T oti — coedut în luptoe — trişti te-au loecriinat,
Scoaloe-te si vinoe, laurul se ’mparte,
Oastea noastroe bravoe pe barbari roesbate!“

3. Mama leagoe ranna pieptului cruntat,

Sîngele înceatoe si puteri i-a dat, —
Mama îl roedicoe, daroe ell se ’nnaltoe,
Lînced pe pecoare,'gâlfedu-I !a fatoe
Si ’n poemînt ell lancea frîntoe o ’mplîntâ,
Sloebicunea mare ’n ea si-o roedimă,
Mama ’ntinde braţul si îl mal proptesce,
Earoe Silviu lînced astea îl groeesce:
„Spune-mi dulce mamoe! liber sîm, ori sclav?
B’ fricos Romannul sau e încoe brav?
E moereatoe Ruma ’n lumea asta mare,
Sau o rusinarcc oardele boerbare?

4. „Ruma e moereatoe, fiii ei au ’nvins,

Nu sînt sclavi Romanniî, aleannu-I estins, —
VedI colo departe un triumf se poartoe,
Si de Ruma astoe-di scie lumea toatoe!“

ă. Si roespunsul mamei dulce l’a ’ncîntat,

La triumf soe plece paşii sî-a cercat, —
Dar’ de sloeboecune cade la poemînt,
Si îsi doe vieata în acest momînt. —
Mama lui pe braţe victima îsi tine,
Lîngoe fiiu îsi gatoe oarele-i puţine!
 Gorgu Boeronti (1825
(Noescut în insulele ionice cam c®tr® annul 182S ; si-a fcecut
studiele în Rumîniea mai mult. A publicat ii® mulţime de poesn fu­
gitive, dupoe aceea iioe alegorie asupra asupr.cunn Rumin.ei de c® -
troe Turci, sub tîtula: „Romanna*, asemenne un tom de poesn, cu
numele: „Cugetările s î n g u M i i * , ear’ dup® aceea mai tcerd.u p o e -
siile numite: „Nopturnele*. Afaroe de acestea ~a tr®dus in limba ru­
mînoe fioe mulţime de romanturi moderne, mai cu sam® de n alle lui
Dumas. A troedus asemenne de’n limba itffiliann®, operele: -L ucretta
Borăia* si „Lucia di Lammermoar* ; „istoriea civiliscecumi de Guidot^ ;
dup® aceea a început public®cunea unui romantfi mare original, in­
titulat: „Misteriele de’n Bucuresci*.)

%. 6 1 .

Pe pagina unei istorii moldovenne.

I.

S®Iutare! trermuri sacre! a lui Dragosfi si Stefann,

Unde soarele r®sare pre’n florinde belvedere!
Cerifi frumos, aur® dulce, ce însufl® cu putere
Pre ori-cine sîmte ’ n sînu-si nobil sînge de Romann.
Nu se poate toti eroii veacului cellui de fier
S® se stîng® într’ fi® clip®, ca fi® ivint® pe c e r ;
Si vr’fi® dat® de-am visat
M®r®ton si Termopile, un Ulise,-un Miltiade:
V ad eroii de’n vecime in -vecile lor aimade
Rrenrescînd neîncetat.

II.
Pe-aste ţărmuri, unde bravii, ai Moldavilor brerbatî,
Petreceau a sa vieat® di si noapte în r®sboiu,
Si cu spade sf®rm®toarie, cu pâlosu si lă n ci armaîi
înfruntau adese moartea, c’ai Spartannilor eroi;
Am visat fi® clip® numai, c® sf ’ n mine curge sînge
De Rumîn, fi® dat® liber, si ’ncepui apoi a plînge.
 III.
Colea jos ăe valle-u® sut® dofie-decî de mii lîlbarî
f jŢ Ţ asupra voasfr®, ca un tigru pe u® prad®,
A gera T® m ® noti sî-Uediniî cei b®rbarî
S« Spah.î în mante ros ii, sî-a haiducilor ciread®,
S,i Stefann c un pumn de oameni f ulgera' mij,ocu, jor>
Arffitmd ce pretuesee braţul vostru vîn®tor.
M ei u® dat® n’am visat.
Alt® Pentesileid® maî puternic fulgerînd®
Decît Dina m®rtial® a Moldavilor fumînd®
De-all dusmannilor s® i sînge, ce-1 varsă neîncetat!

IV.
Dar’ uce dat® te f®cuse un destin tirann, turbat,
S ® -ti pleci capul sub t®rîn® fereî, ce vrea a te ’nfrînge,
Sfceroemindu-te adese sub picoru-î sîngerat
De all fraţilor t®î sîn ge;
Si Moldavul cet®teann,
încărcat de «ea r® grelle, suspina îngenunciat
Pe-a părinţilor cadavre, vwrsînd lâcrimi oceann
Pe-all sclaviei negru pat.

V.
Si Moldavul cet®teann
V adînd fetele ’mpreguru-si: nisce dine ’ncîntatoarîe,
A oftat amar de’n suflet, si a dis: „destin profan n !
Aste braie, cine scie, ce tirann vor strînge oa re?
Aste gu ri d esfatacoase ce barbar vor să ru tă ?
Aste sinurî p e ’ntru cine de amor vor tremură ?

VI.
Si frumoasa Moldovann® încingînd pe-amantul eî
Cu u® spad® otalil® si cu brîul de argint,
Si cu savannaua plin® de ceprade, nasturi grei,
Si c u® peann® alb® ’n capu-i, ostasescul luî resmînt,
Ii da mîna s® se uree pe-un call a'ger la picor,
S i-i dicea imbr®lisîndu-l: „m o ri! o ri vina vingator! “
 V ii.

Sărutare, ţărmuri sacre! a lui Dragosu si Stefann!

Voi ati fost în tot de-a una nobile ăi glorioase.
Ati avut în tot de-a una suveniri prea preţioase:
De învingeri strălucite plin e cîmpul moldoveann!

§. 62.
Gitara, sau nestcetorniciea lucrurilor lumescî.
F elix qui potuit rerum cognoscere causas,
Atque metvs omnes et inexorabile fatum
Subjecit peiibus, strepitiimqe Acherontis avari.
Virgil. Georgic.

1. 0 ! inim ă! nu plînge
De-tî este soartea crudă,
Si nu încapi în lum e:
Aceste striste lacrimi, ce verşi neîncetat,
Sînt Iâcrime de sînge,
Pre cari nebuni le-asudă,
I.e varsă pentr’ un nume,
Pre care, Căpătîndu-1, curînd I'au si uitat!

2. Ce-li pasă de cutare,

D e-i împărat, ori reg e;
De poartă stea, ori cruce;
De vedi năinte-i lumea scotînd la p ă lă r ii:
Sînt toate tr^cstoarie,
Si totul dup’u ă le g e : —
Si bun, i i r « u se dace: —
Ai morţii cellei crude toti sîntem ju c ă r ii!

3. Las' aurul sî-argintul,

Si pietre nestimate
A fi cu prisosinţă,
In casa unui mare băncieriu n esă ţios:
C’aproape-i vedi mormîntul
Plin de fă tă le ta te ;
Si barbara sperîntă
Rîdînd de toti nebunii, ce-o cred aicia j o s !
4. Cine-are mult’ avere,
Ascunde cinuri, sume;
Feevoarea ’mpcercetîeî,
Desearta îmbicune, îsi Iau un negru sbor
Pre’n nevoedute sfere,
Ca ideala lume,
Ca pîeatra alcimiel,
C’aceia ce pe stelle cetesc destinul lor.

5. A dam p e’ntr’ uoe femee

Vînduse poeroedisul
Si ceriul nemuririi;
Un rege varsoe sînge si Iâcrime isvor
Pe’ntr’ un coepritu d’idee,
Ca sce-1 reeasoe visul
Cell dulce-all fericirii;
Si moartea sparge noaptea foenarul tuturor.

6. Sî-acellui ce strivesce
Uce tristce omenire,
Sl-un brav. popor ce geme
In cuntra potesteetil, ca un cunspircetoriu,
Sl-acellul ce ’mpletesce
Cununi de nemurire
Si lâure si steme
Spre a-sl încinge fruntea în veacul viitorîu.

7. Las’ annii toeî sce treacoe

In pace si ’n plcecere,
O! crede-mte, vieata
G scurtoe, si te lasoe atunci, cînd nu-i gîndi
Fee ’ n sînul tceu soe. tacoe
Suspin, flori, durere;
Si vin’ sob gust! dulceaţa
Vietel ’ n dante, ’ n cîntecî, si ’ncepe a iubi.
 Gorgu Creteannul (1 8 2 9 — ).
(Noescut în Bucuresci la 1829. Si-a fcecut studiele in Bucu­
resci in colegiul dela St. Sava. La 1848 îl trimese guvernul provi-
soriu la Pceris, ca sce-si deplineascoe studiele; dar’ îndatce ce ccedii
acell guvern, i se subtrase stipendiul acordat, si asâ rcemase numai
cu propriele salle spese, studiind drepturile si litercetura universalce.
în tîmpul stiidielor de’n Pceris public® mai multe poesi'i în foile ru­
mîne publicate Ia Pceris sub numele: „Rumîniea viitoariai“ , si „R e­
publica rumînce". Mai tcerdiu întemeice cu alti juni rumîni foaea:
„Junimea Rumînce“ , mennitce a propcegâ si a laţi ideea unirii Rumînilor
si re’mpreuncecunea vecielor provinte rumîne.
La 1853 ree’ntorcîndu-se în pâtrie-si întrce în mtegistrceturce
ca procuror de tribunal, apoi substitut la poercetul curţii înnalte, ear’
la 1857 juriscunsult all statului. La 1854 lude parte la întemeicecu-
nea diuariului: „P âtriea", carea dupce cîte-va luni de dille fu opritce
de ccetrce censurce. La 1857 luce lucrcetiva (activa) Ia diuariul:
„Concordiea“ , care avu înrîurintce puternicce asupra lucrcerilor „d i­
namului ad hoc“ . La 1859 fu ales deputat la adunarea legedcetivce
de ccetrce proprietarii mici de’ n Dîmboviţa; desfcecîndu-se adunarea
Ia 1860, fu ales de nou de ccetrce aceia-si proprietari. în 1859 fu
denumit Direptoriu la ministeriul dreptcetii, ear’ în Optombre d en
acella-si ann fu Ministru ad interim. La 1860, esind de’n ministeriu
fu denumit mcedulariu la curtea înnaltce. Dupce aceea fu procuror de
(lespcertcemint la curtea de ccescecune; dupce aceea ministru de cult
si învcetcemînt, de’n care post a esit în curînd de’n causa nescence-
tcetii. A cunlucrat mult la foile literarie: „Revista C<erpatilor“ ase-
datce si publicatce de G. Sion; si a întemeiat cu mai mulţi litera­
tori, foaea literari®: „Revista Rumînce“ ; (atîta pînce acuma in îa -
nuariu 1864.)

§ . 63.

Beiiea.
1. Deu! îmi place cupa plînce;.
Voiu sce vced pi’ntre cristal
Piccetura purpurince:
Pare cce veed supt un sal.
 3. Apoi voiu s’o voed deşartă?,
Coeci atuncia îmî aratce
Cum trec toate pe poemînt:

4. Dupoe plin, desertcecune,

Dupoe dori, soare, ce-apune!
Dupoe vieatoe, un mormînt.

5. Vieata noastrce-i uce b eţie:

Sîntem beti, cînd de amor,
Cînd de-uce dulce melodie,
Cînd de-un nume sunoetor*.

6. Unii beti de avuţie,

Alţii de sciinta lor,
Mare parte de prostie,
Mulţi de laerimi si de dor.

7. Sînt ciar oameni, ce se ’mbatoe

De-uce idee vinovatae,
De uce crimce, de-un pcecat.

8. Sînt beti, beti cu turbare:

Toarnce sînge în pcehare.
Si au sete ne’neetat.

9. Cînd corcina auroasoe

E strivitce supt pecor,
Si cînd curge spumegoasoe
Intru un rumenn isvor: —

10. Eu cu mintea mea voioasoe

Moe înnaltu de’n nor în nor,
Si pe-uoe 1ir' armonioasoe
Cînt tot imnuri si tot sbor.

11. Dar' îmi dic cîte uce datoe,

Coe corcina sdrumecatce
E all lumii trist simbol:

12. Atunci tace-ori ce cîntare;

Ear' l'a patimii altarte
Eu duc lacrimi drept obol.
 13. Dati-mi vin, mai dati-mi mie!
Voiu durerea a uită:
Vr’ uoe scimbare n’ o soe viioe,
De voiu plînge sau cîntâ!

14. Si ce-mi trebuie ’n beţie

Nebunesce a ’nnotâ,
Cînd tu scumpa mea junie
Verşi în mine facla ta?

ÎS. Te înnaltoe înc’ uoe datoe

All mieu suflet, si te ’mbatoe
De cerescile-armonii!

16. Tîmpul, spatu ’mbroetiseadoe :

Dacoe spire tul crea Joe,
Creoetoriu nu poti soe fii! . . .

§. 64.

Dorul ta?rit.
1. Soe afloe ’n noeturoe uoe misticte oaroe,
Cînd ceriul cu aur si foc se coloaroe;
Cînd diua cu noaptea ploecut se îngînoe,
Cînd line susure s’aud la iîntînoe,

o. Cînd silfii se joacoe pe-uoe radce de lunaî,

Cînd sacre concerte departe roesunoe:
Atunci l’aceea oaroe eu, plin de ’ntristare,
Sîmtu inima ’n pieptu-mi, coe bate mai taie,
Ca noate confuse de mii si mii lire
10. in minte-mi s'adunoe atunci suvenire;
Pe ceriul albastru atunci se desinoe
Mult scumpa mea taroe, foentasmoe deinoe,
De munţi coronatee, încinsoe de riurî,.
Ca nimfele-antice cii-aurie brîuri.
ÎS. lini place spre dînsa soe sbor cu-a mea minte;
Soe voed scumpa-mi mumoe si bunu-mi poerinte:
Spre ei all mieu suflet mereu se 'ndrepteatloe,
De-uoe lungoe lipsire amar sîngereados:
Ca ’n taroe, si-aicia e saroe seninae,
20. Si-aicia* neetura de-armonti e plina-:
 Dar’ nu sciu, ce are, coe ’ n sufletu-mi trece
Ades’ uce soegeatoe tceioasce si rece;
Ades’, cînd e noaptea toecutoe, adîncoe,
Eu voers calde lacrimi si diua plîng încoe.
25. Si val! n am pre nime, ce vra a le şterge;
Coeci numai uoe mumoe durerea ’ntelege;
Ea sînguroe scie dulci vorbe, ce-alinoe
Uoe înimoe tristoe, un piept, ce suspinoe !

Amar de acella, ce tara îsi lasoe,

30. Ce merge departe de-a tatoe-soeu casoe,
Ce vede, cum fumul la alţii se naltoe,
Ce limbi si-obiceie stroeine învatoe,
Ce sîngur de june în lume se duce,
Ce uitoe, cît pînea de’n taroe e dulce,
35. Si cît e mai dulce a toerii cîntare,
Un frate, uoe soroe si-a lor soerutare!
Amar pe’ntru dînsul! coe lacrimi l’esteaptoe,-
De’n visul ultoeril, cînd v a i! se desceaptoe! . . .
Duceti-moe Iute, duceti-moe ’n taroe,
40. Coeci pînea stroeinoe îmi este amaroe;
Coeci sîmtu în est aer ce-va, ce m’ apasoe,
Sl-un dor e în pieptu-mi, ce pacea nu-mi lasoe!
Oh! ierul toerii! ell sîngur doe vieatoe,
Coeci plin e de farmec si plin de dulceatoe!
45. Duceti-moe iute, soe voedu înc’uoe datoe
. A Oltului valuri si Dunoerea latoe.
Dumbrava cu paseri, cîmpfea cea verde,
Coerpatul cu fruntea-i, ce ’ n ceriuri se pierde;
Soe voed all mieu leâgoenn si vatra stroebunoe! . . .
50. A colo-i vieatoe plcecutoe si bunoe.
(Poeris 1852.)

$• 6S.

Rugoecunea
(dupoe uoe noapte de studiu).

1. Bunul mieu geniu! mai doe-mi pu tere:

Trecut’am noaptea toatoe ’n vegiare,
în absorbire, în meditare,
Pe cînd dulce vise aduc uitare
 5. De negre cinuri Ia cell, ce doarme.
Cînd armoneadce pe-a salle arme
Clar sentinela, eu în tcecere,
Gonindu-mi somnul si-a lui ploecere,
Lucredu cîmpi'ea mîntuitoarioe,
iO. Ce-a cunsciintei aduce floare,
Asu vre (e mare a mea dorintoe!)
A prevederii sce am sciintoe!
Dar’ ori ce trude mi-au fost deşerte
Precum nceinte-i avînd scelete,
15. Legile vietei un medic catoe:
Asa gîndirea mea înfocatce
Ades înlreabce a lumii-annale,
Tinînd în mînce tcerînî regale,
Ncecuni, popoarce, împeriuri sute,
20. Ce-au fost coloase, ear’ a-di ccedute
în desert însoe sînt aste trude,
Coeci viitoriul nu se pcetrunde;
încis e în sînul lui Dumnedeu:
Crede si roagoe sufletul mîeu!
25. Negura piere, luna albesce.
Precum în pieptu-mi sperînta cresce
Asfeliu lumina groedat se ’ntinde,
Peste cetate sublim descinde
Deina-i mantoe multicoloarce.
30. O! all mîeu suflet! toecut adoaroe
Blînda verginoe, Doamnoe prea sîntoe
Iinn aurorei în estas cîntoe,
Prevegietoaria coeci te ’nsotesce,
Coeci înspirarea sus te rcepesce
35. Pe-a salle aripi iuti diafanne
Si ’ n reguni sacre, ear’ nu profanne
L’all nemuririi tron te conduce.
Numai credinţa acAlo duce,
Unde curg riuri de ambrosîe,
40. Unde întoanoe cu armonie
Mii de arhangeli imne deine,
Unde e vieatoe, tot ce e bine.

Fiintoe .sacrce! lasoe uoe radoe

De'n bunoetate-ti în jo s soe cadce!
45. O! roespîndesce peste-omenire
Dreptate, amoare, pace unire;
 Ear mie, Doamne! doe-mî înspirare,
Ca soe-mi trec vieata intru cîntare!

XXV.
Ion Puscariul ( 1830— ).
(Rumîn ardeleann, noescut, se pare la Piersanni, un sat in dru­
mul ccetrce Broesov dela Foegoerasu, cam coetroe annul 1830. Studiele
si-le-a foecut în Ardeal atît celle gimncesiale cît si celle filosofice
si celle juridice. Eli este unul de’n cei mai delosl noecunoelisti ru-
nuni; a luat partea cea mai vice la lupta noecunaloe de’ n annii 1848
— 1849, cu care ocoejune a si cumpus viersul de sub §-u l urmceto-
riu, carele p e’ntru marea lui însemnoetate si pe’ntru cce s’a foecut
atît de poporal, cit se cîntoe de coetroe rumîni cu cell mai mare în-
tusiasm in toate proviutele, îl punem si în lepiurariu, ca un lucru
trecut în cunsciinta noecunaloe universale»; cceci de am toece noi de
acest simtemint: atunci, cum dice însusi Mîntuitoriul Cristos: „pie­
trele ar strigă“ .
Puscariul a fost dup<B aceea pretor la Foegoerasu si a mijlo­
cit pre’n delul sceu cell neadormit înfiintoecunea unei scoale normale-
cwpitale runiine la Venetiea de jo s, de oaroe ce pînoe la tîmpul lui
economise administrcecunea fraţilor Unguri asd de bine, ca mai în
toţ ţinutul Fffigterasului soe nu fice mai neel cea mai ne’nsemnatoe
scoabe rumineascoe. Domnul Puscariul a fost si unul de’n membrii
însemnatei cumisiunt filologice rumîne Ardelenne dela annul 1860,
de ccetrce carea s’a steetorit ortogreefiea etimologicae rumînce cu Ute­
re lastine. Ell ni-a dat si uoe carte „ despre formularîele scrisorilor
judeccetoresci în limba r u m î n c e si uoe espliccecune a „patentelor
îm părătesei despre legea de desdceunare“ .)

66-

Pâtriea rumînce.
1. Ce e pătriea rumînoe?
Au e Rumînîea pînoe
Unde Nistrul cu Coerpatii
Dau mîna ca fraţii?
Ba nu! nu! moei froetioare!
Pe’utru coe Rumînul are
Patrie mai mare!
 2. Ce e pâtriea rumînoe?
Au Moldova cea bcetrînce,
Cu fiicele eî vecine
De sub mîni strceine?
Ba nu! nu! moeî frcetioare
Pe’ntru cce Rumînul are
Pâtrie mai mare!

3. Ce e pâtriea rumînce?
Au Ardealul uce fîntînce,
Care varsce minerale
De’n braţele salle?
Ba nu! nu! mcel frcetioare!
Pe’ntru cce Rumînul are
Pâtrie maî mare!

4. Ce e pâtriea rumînce?
Au pe unde Tisa mînce
Murmurul sceu preste Murcesu
Dela Mcercemurcesu ?
Ba nu! nu! mcei frcetioare!
Pe’ntru cce Rumînul are
Pâtrie maî mare!

5. Ce e pâtriea rumînce?
Au e tara unde-amînce
Frafii ce-î avem
De’ncolo de Em?
Ba nu ! nu! mcel frcetioare !
Trebuie moeî frcetioare
Sce fioe maî mare!

6. Spune-m i! pâtriea n’ascunde!

Doar’ Itâliea, de unde,
P o e rc e sin d C c e p ito lin u l,
Ni-se trase cinul ?
Ba nu! alta-i frcetioare;
Pâtriea rumînce, care
O numesc eu m are!

7. Pînce unde mai roesunce,

Limba dulce si strcebunoe,
Limba care sce trceeascce!
Limba rumîneascoe l
iu rumînesc. T. IV. P. 2.
 Pîn’ acolo-i, frcetioare!
Pâtriea rumînoe, care
O numesc eu m are!

8. Unde-a inimeî sîmtire

E ’nfocatoe de iubire
Si de nobila dorintoe
Fulgeroe credintoe:
Acolo e frcetioare!
Pâtriea rumînoe, care
O poti numi m are!

9. „A c i-i pâtriea rumînce,

Unde stringerea de mînce,
Cu’ntelegerea, unirea
Isi afloe plin irea :
Asta fice, frcetioare!
Pâtriea rumînce, care
Sce ni fice m are!*

10. Asâ-î pâtriea rumînoe!

Insoe inimoe poegînoe,
Ori pismoe, ori euism
Nu e ’n Rumînism:
Asta fioe, frcetioare!
Pâtriea rumînoe, care
E sîntoe si m are!

11. „Doam ne! de’ntru înnaeliime

Pleacce-ti ociî ’n Rumîmme
Si ni dce la toti virtute,
Carea soe n e-a ju te!
Sce iubim cu înfocare
Pâtriea rumînoe, care
O-am numit’o mare / “
 Gorgu Radul Meledon ( 1 8 3 1 — ).
(S ’a noescut la i3 Martu 1831 la Romann în Moldaviea; cur­
sul stiidielor si-l’a foecut în Accedemiea noecunaloe de’n Iasî. Sîmtind
în sine aplecare maî ales spre istorie, sufletul si lumina tutoror sci­
intelor, si spre literoeturce, in carea este adunatoe averea spiretualce
a fioe-cceriî ncecuni, se puse dupce aceea cu totul pe studiul istoriei
maî ales noecunale si all literceturelor- ajtor popoaroe maî însemnate
în istoriea cultureî omenimu: studiu! litercetura greacce, lcetince, ger-
mtnce si frînceasioe cu scop, ca apoi soe producoe rcesultatele acellora
si în litercetura noecunaloe rumînoe. Indestrat cu asfeliu de cunoscinte
solide, îsi începu coeriera de scriploriu rumîn dela 1852 —1856, prin
publicoecunea maî multor scrieri mîedoase în prosoe si în viersuri.
La 1856 fu denumit profesorîu de mitologie, retoricce si poeticce în
gimnâsiul accedemic de’n Iasî. La 1857, fu smuls de’n tîmplul muse-
lor si denumit cap (se f) la despcertcemînîul ministeriului învoetce-
mintuluî, unde îsi desvoltoe lucroetivoetatea înnceintcetoarioe de învoetoe-
mînt pînoe la 1862, cînd se uniroe principatele: atunci se denumi
Direptoriu la acell despoertoemînt ministerial, strcemutat acum la Bu-
curescî. De si grcemcedirea Iucrcerilor, cu carile era ocupat în acest
post, îl împîedeearce în lucrcerile si producerile literarie, totuşi lu-
crcetivoetatea lui spre înnceintarea învcetcemîntului n’a încetat neci de-
euin, ci s’a întins cu atîta mai mult, stoeruind împreunce cu bravii
bcerbatî de’n acella-si ministerîu pe’ntru înfiintcecunea de stipendie
pe’ntru tinerii învcetcecei, carii sce roedice la tîmpul sosu cultura noe­
cunii la gradul cerut dupoe cultura Europei apusenne.)

§ . 67.

Referinţele comerciale alle Rumînilor moldovenni cu

Genovennii înnoeinte si dupoe înfiinţarea statului Mol­
dovei. Ocuparea Ucrceineî prin principele Duca.

1. Ne avînd în mîni mijloaffe istorice maî întinse, noi

nu ni propunem a demustrâ în acest artfcul nisce asemene
drepturi politice alle Rumînilor în toatoe întfnderea lor si cu
toate precisiunea cerutoe. Astoe sărCinoe o loescem altor per­
 soane, maî în stare pre'n împreguroerî si tcelente, a trcetâ
acest subiept cu toatoe desvoelirea, ce poate susceptâ, noi ne
vom mcerginf de a vorbi aicia numai despre drepturile teri­
toriale alle Moldovei asupra cîtor-va locuri afaroe de mar­
ginile ei nceturale: Ccerpatii si Nistrul. Acellea de’n acestea,
cari ni se înfcetisadce mai întîiu, sînt: Crîmul si Ucroeina.
Noi ne vom crede fericiţi, dacoe pre’n aceastoe slabce încer­
care vom serbî de început si îndemn la descoperiri istorice
mai autentice, maî serioase si mal întinse, carile nu pot fi,
decît de mare folos pe’ntru pâtriea noastroe.
2. Originea drepturilor Rumînilor asupra Crîmuluî si
al întregului litoral meadoe-noptal all mcerii negre se poate
crede de foarte vecioe, ea poate dcetâ clar de la coloniarea
Daciei pre’n Troeiann. Se scie, cce Romannii aveau posesiuni
pe Bosporul Cimeric. De si geografii veci, cel mai liberali,
nu întind mârginile Daciei, decît mult pînce în Bug, însce în
urma prifâceriî el în provintce romannce, asă precum mâr­
ginile provinteî, Dâciea, numai sînt hotoerîtoriu aroetate a se
fi întins numai pînce acol<5, putem crede, cce de aceastoe
provintce se ţineau sf toate cellelalte posesiuni romanne de’n
Scftiea europeannce, Aceasta se poate crede cu atît mai
mult, cu cît posesiunile cim erice, de sf cunoscute, nu se
aratce a fi format uce provintce a parte, si apoi valul Iul
Troeiann, început de’n Duncere si minat pînoe în Don, se
pare a ni aroetâ, coe mârginile provinteî romanne, Dâciea,
se întindeau spre rcesoerit pînce în acell fluviu.
3. Aceasta dacoe nu ar fi fost asâ, nu ni-am pute
esplicâ fiinţa Rumînilor în Crîm în cursul sutei a X. dupce
Crist, cînd, dupoe aroetarea cronicariulul Bilscie citat de Coen-
temir, Genovennii unit! cu Rumînii si cu Bcestarnil (carii nu
erâu alţii, decît Rumîni de’n Boescerâbiea) au foecut cetoe-
tile : Mangopul, Cerceii, Adov, Cafa, Oceacov, Moncastro
(cetatea Alb ce), Cilfea si Tergovisca (T îrgoviscea). Precum
se poate vede, toate aceste cetcetl, formînd uce linie asâ de
întinsce, ca sî valul lui Troeiann, âdecce de n Ccerpati pînoe
la gurile Donului, dovedesc uce afinitate jferfeptre între lo-
cuitoril lor, asâ încît Rumînii de’n Cafa nu puteau fi, decît
tot unii cu Rumînii de’n Tîrgoviscea. Aceasta însoe nu pu­
tea fi, dacoe coloniile, de'n cari se trcegeu ei, nu ar fi for­
mat uoe sînguroe si aceea-sî provintoe. A presupune, coe Ru­
mînii de'n Crîm ar fi fost colonii recente alle Rumînilor de
la Dunoere, devine oare cum absurdetate. In acellp timpuri
de încursiunl si neîntrerupte noevoeliri de boerbarî, carii ne­
contenit pustiiroe Dâciea clar de la coloniarea ei pre'n Trce­
iann si pînoe mai încoace mult de suta a X. Rumînii, abiâ
de ajuns pe'ntru a se tine în ea, erau departe de-a mal
pute gîndf la troemîterl de colonii de’n sînul lor, în Idcuri
depoertate.
4. Ori cum ar fi, posesiunile Rumînilor în Crîm si pe
toermul meadoe-noptal all moeril negre, doeteadce, precum am
voedut mal sus, de’n suta a X. dupoe Crist. Epoca didirii
acellor cetoeti pre'n unire cu Genovennil poate serbf de te­
meinic punt de purcedere în istorie.
Dreptul acestor posesiuni este propriu statului Mol­
dovei. In veacul de mijloc, dupoe roesturnarea împeriului
romann de occidinte, pre'n încurgerea boerbarilor, Dâciea
despoertitoe pre’n aceştia, sî de împerîul de oriinte, se con -
stituoe în uoe confederoecune de mal multe mici stâturi ne-
dependinte sau voesale altor stături vecine mai puternice.
Intre celle întîle istoriea ni aratoe în suta a XII. republica
Boerladului, ca pe cell mai înflorit pre’n comerţul si moeri-
na sa. De sî este foarte greu a defini marginile teritoriale
alle acestei republice, însoe elle trebuiau a se întinde spre
roesoerit cell puţin pînoe la gurile Dunoeril; alt feliu nu
nî-am pute esplicâ întinsul soeu comertu si moerina sa de­
stuii de însoemnoetoarioe, pe'ntru a o pune în stare a face
cuceriri depoertate, precum subjugarea Olesei la gurile Ni-
prulul, fapt poestrat de istorie. Statul acesta, asedat ciar în
callea învoesiunilor boerbare, pe’ntru a se pute tine, trebuia
negreşit soe aiboe în sîne un puternic elemînt de vieatoe.
Un asemenea nu se putea ave, decît pre’n posesiunea moer-î
negre, pre’n carea puteâ a se pune în atingere cu alte stâ-
turi însemnate alle Europei, precum era atunci p e’ntru Ru-
mînî imperiului romann de'n Oriinte si republica Geno-
veannoe, una de'n puterile domnitoarie în aceastoe mare
pre'n numeroasele ei posesiuni în Crîm, pe Bospor si în alte
pcerti alle Levantului. Aceastoe înciceiare o vedem adeverit®
de mai mulţi de'n istoricii bisoentini.
Laonic Calcocondila dice, coe cea mai vecioe rcesedintce
a Moldovei au fost Moncastrul, âdecce cetatea Albce, politie
însoemnatoe pre’n întinsele salle referintoe comertiale cu B i-
dantul. Ori cum s’ ar pute înţelege titlul de rcesedintce, dat
de acest istoric cetoetiî Albe, noi seim îndestuli, cce acea­
stoe cetate, ori care ar fi fost esistinta ei polfticoe, ca port
principal all republicei Rcerladul, ca republicoe nedependinte
a parte, ca coepitalce a confedercecunii Rumînilor de’n Dâ­
ciea, este una de’n acelle didite de Rumîni în unire cu
Genovennii. Luînd acum în privire împortînta datce de isto­
rie acestor doue politii comertiale, Bcerladul si Moncastrul,
nu poate rcemîne îndoealoe, cce locurile tinute de Rumîni în
unire cu Genovennii în Crîm si pe litoralul meadoe-noptal
all moerii negre, erau posesiuni coloniale alle acestora.
S. La înfiinţarea statului Moldovei pre'n Rogdann Drâ-
gosu în suta XIV., toate micile stâturi rumîne confederate,
de la Nistru pînce în Trotusu si marea neagroe, aii fost su­
puse de ell, pre'n arme sau alianţe, si contopite în unul
sîngur, principatul Moldovei de astoe-di. Intre aceste stâturi
fiind sf republica Bcerladul si Moncastrul, pre’n întruparea
lor, Moldova ereditee comerţul si moerina lor, pre'n urmare Sf
posesiunile lor de preste mare. Pre'n acest cip Moldova, ca
stat constituit pe uoe badee polfticce maî puternicoe si mai
întinsce, viind în contapt cu Genovennii, carii în actele lor
politice îi dau numirea de Regmim, înmif puterile comer­
ţului si alle moerinei salle, si coeStigce asâ de însemnatoe pre-
domnire in aceastoe mare, îneît se declarce stoepînce mcerii
negre, precum se poate vede de'n titlurile domnilor mai
veci: '„singuri stcepînitori ta rii Moldovei de la plaiuri
pînoe la mare. “
 Predomnirea în marea neagra;, posesiunile pe
rile meadce-noptale alle acestei moeri si acelle d e n C
întinsele referinţe comertiale si politice cu Bidantul, cereau
negreşit uoe înscemnoetoarioe desvoelire de putere n®valce.
MoTdov nnii îndată de la înfiinţarea statului lor, Uprti în
strînsoe c o n f e d e r a t e cu Genovennii,
nuterile la formarea unei mrerine comertiale. Locuind uoe a
roe cea maî avutoe în moeterial si produse naturale, si
avînd de învcetoetorî în arta noevigcerii pre etatol e * ma_i
desoevîrsit moeritim în acea epocoe, nu h puteă p
S S L * » . ~ e « espepiinîa. P -e', Mo! o ,a ca»p<B-
ttb elemtatd cell e»e„Ha. * vieat® « » » - ^
în stare a se susţină nedependinte mai mult, decît Valăhiea,
lipsitoe de acest avantaj. Puternicce pre'n comerţul si moe-
rina sa, ea maî mult ciar sî decît alte staturi mari, precum
Ungâriea, se putu tine în contra giganticelor ncEVoehn

Osmanmlor. ^ — Moldova sub domniea lui Stefann cell

Mare se află în apogeul puterii si all

domn pre'n desvalirea, ce dcedu puterilor mihtane alle sta­
tului, de uscat si de mare, puse tara în stare a sprijini ori
ce lovire fo r ® greutate. Cunoscînd prea bine * * * * * * *
isvor de putere pe’ntru Moldova, ell, pre n uce mai strînsoe
unire cu Genovennii si serioasoe îngrijire la întcerirea c e ­
tăţilor moeritime, dcedd un puternic sprijin moennei si 0-
doit împuls comerţului, întoerind pre’n acestea posesiunile de
preste mare. Ameninţat de neîntcerdiata noevalire a_O s-
mannilor, carii, voedînd în Moldova singura piedica^ ce li
sta în callea cuceririi întregel Europe, se pregcetiau a se
aruncă asupra ei cu toate puterile lor, Stefann sîmti prea
bine, cce Moldova, încît va fi stcepîna gurilor Dumerii si v?
predomnf în marea neagroe, neci uce date» nu va pute fi asa
oborîtce, încît soe nu poatoe a se roedică curînd, si a recoe-
poetâ ori ce pierdere ar fi cercat. Tîmpul dovedi y acest
adevoer. Colosalele puteri alle Osmanmlor vemroe m mai
multe îinduri soe se sfarme în contra Moldovei temeinic
 asadate pe marina sa. Iniîadar cucerim Ia întîîa date ciar
cetatea Aiboe si Cilfea. Marina moldovanna, sprijinite de
Genovenni si refăcute pre’n avutele mijloace coloniale alle
posesiunilor de n Crîm, se înturna curînd spre a recapatâ
portunle pierdute si a dă Moldovennilor noaue puteri de a
sta în contra năvălirilor. Aceasta tinu, pînoe cînd Osmanuiî
pe cimpul de la Râcova, înţeleseră în fine cu paguba lor
«a, pe ntru a supune Moldova, trebuîau, a începe pre’n sur­
parea posesiunilor ei comertiale, acell isvor nesecat all ei
de putere si de vieatoe.
_ , 7' Coederea defenitivoe a imperiului de’n Oriinte si
cucerirea Constcentiniennei pre’n Mohamed all doile puse
pre Osmanni, stoepîni acum Elespontuluî si întregului toerm
meadoe-diual all moerii negre, în înlesnire, a întreprinde
«formarea predomniril Moldo-Genovennilor în aceastce mare.
Uoe însamnatoaria flote osmannoe nemicî toate posesiunile
maritime alle acestora pre’n conlucrarea de numceroase ar­
mii tatare, ce le atoecafi tot într’un tîmp de’n partea usca-
ului. Separaţi de ori ce ajutorlu pre’n ccederea Bidantulul
si a Doerdcenellelor, conjurat! de numeroşi neamici, si stors!
pre n necontenite lupte, Moldo-Genovennii nu mai putură
sprijini posesiunile lor. Cafa, cell mai împortant depuset
comertial all lor si Palâdiul acellor posesiuni cadu în mî-
mle Osmannilor. In ea, Moldova pierdu cell mai de pe ur­
ma spnjm all marinei salle si, pe’ntru tot de-a una poate,
predommrea în marea neagra, acell lac rumîn, cîntat de
Oviaiu. In urma acestor pierderi, cu toate eroica bravura
a locuitorilor sal, numai era cip a se împrotivf, si Moldova
se vadu redusa a capitulă.
8. Asâ dar’ vedem, c a începînd de la 11S9 si pîna
la 1476 Moldovenni! au avut numaroase posesiuni în Crîm
si pe litoralul meada-noptal all m arii negre si au fost dom­
nitori în aceasta mare. Noi credem de trebuinţa de a a la -
tura aic! bucăţile urmatoarfe, citate în „Arhiva rom îneasca“ ,
si scoase d e’n un manuscript all D. Balsu întitulat: F r a g -
mmte de starea Moldovei, de cînd au fost dismembrata de’n
imperiul romann, pînce la domniea Iui Stefann, cell maî de
pe urmoe prinţii nedependinte all Moldoveî inclusiv:
„ îndata ce Moldovennii se unirce p re’n confedera-
cune cu Genovennii, ei fa cu ra vase de mare si se de-
ciarara stoepînî ai m arii negre: aceasta se ga sesce în
titlurile lor: Prinţi suverantii ai M oldovei; domni ai mce-
rii negre. îm parateasa Ecaterina II., in tîmpul resbelului
întîiu cu Poarta, fu convinsa de acest adevar pre'n m a-
risalul cîmpestru, Contele Romantov, carele avuse ordin
a cercetă drepturile Moldovei asupra m arii n egre . . . "
9. „Stefann cell mare sîrnii, ca ua m arina mili-
taria tribue sa aiba de basa ua m arina com ertiala.
Abundînta în materiale de construicune alle tarii, si c a ­
litatea producacunilor ei o ciamau la ua navigare mai
via si mai întinsa. Ell cunoscu mersul natural all lu­
crurilor. Ell întoarse privirile salle asupra navigacuni-
lor lucrative, cari ar fi format ua armie, ar fi sustinut
comerţul si ar fi îmmultît escadre, carora nu li puteâ lipsi
neci întruicunea, neci esperiinta. Ast feliu Moldovennii
statura stapîni ai m arii negre pîn a la luarea Constan-
tiniennei de Mohamed II., care n avali curînd dup a aceea
asupra Crîmului, alunga; pre Genovenni de’n Cafa si în­
cepu resbelul în contra Moldovei.“
10. Dupce cum am vcedut maî sus, încoe de’n cea mai
înoepoiatoe vecim e, unii de’n geografi împing marginile
roesceritenne alle Daciei pînoe în Bug. Prifâcerile, cari ar
fi urmat în cursul atîtor secole sînt cu totul necunoscute.
Dupoe cît istoriea ni aratce, Moldova, la înfiinţarea ei ca
stat, se mcergini în Nistru si asă remase pînoe în timpurile
mai noaue.
în suta XVII. uoe noauoe provintce, Ucroeina micce, fti
întrupatoe la Moldova. în annul 1669 dupoe un lung resbel
urmat între Poarta cu Poloniea, la încieiarea pcecii, toatce
lăturea de'n Nistru pînoe în Bug si Nipru, locuitoe de C o-
daci, roemase în stoepînirea Turciei. Poarta, voind a orgoen-
nâ aceastoe noauce provintce, gcesf, coe cell maî bine era de
a o încorpora la Moldova, asă precum în resbelul prece-
dinte ea fusese cu cerita cea mal mare parte de ccetrce tru­
pele moldovenne sub comînda bravului boetmann Bubusu,
care se destinse maî ales la luarea Cehrinului. Duca prin­
ţul Moldovei, ce se află atunci în Constcentinieanna, si pe’n­
tru a eternisâ aceastoe întrupare a U crainei la tronul Mol­
dovei, Poarta mai dcedii un tuiii acestei de pe urmoe, pe
lîngce celle doaiie, cari i le dceduse atunci, cînd tara pe’n­
tru întîia datoe recunoscu suseroennitatea otomann®.
11. Indatoe dupoe înturnarea sa în Moldova, Duca tre­
cu cu toatoe curtea sa în Ucrceina, unde fu primit la N ic-
mirov, ccepitala acesteia, cu toate onorile cuvenite, puiînd
stoepinire formaloe pe aceastoe provintce, dupce care domni-
toriul Moldovei lude titlul de: „sîngur stoepînitoriu toerilor
Moldovei si Ucroeinei“ . Cea mai întîice îngrijire a lui Duca
fu a asecurâ posesiunea acestei provinte, pre'n uoe orgoen-
nare bine cipsuit®. Pe’ntru acest finit uce adunare gene­
ral® a Codcecimii fu concicemata la Nicmirov, pe'ntru a se
ocupă cu formarea unui regulcemînt administrativ potrivit
cu dătinile ei. Dup® terminarea si s®nctiunarea acellui re-
gul®mînt, Duca numi administr®tori si judec® tori, asemene
si la rangurile militarie, tot oameni aleşi de'n sînul lo r;
ear’ vice-h®tmann în locul s®u numi pre all doile postelnic
de Moldova, Eni Gredinevicu, care fu primit de Codaci cu
atîta mai bucuros, c® acesta cunosceâ limba lor n®cunal®.
Dup® aceste dispus®cuni politice, pe'ntru a lipi înc®
mai mult pre Codaci, si a face mai strîns® leg®tur® între
ei cu Moldova, Duca încur®g® u® mulţime de fcemflii mol­
dovenne a se asedâ în Ucr®ina. Ell însu-si, pe'ntru a da
esîmplu, puse, s® dideasc® prelaturi si asedreri domnesci
la Pecerev pe Nipru în apropiarea Nicmirovului si la Ti-
c®nov pe Nistru în fata Sorocei. Pre’n aceasta ar®tînd dis­
punerea a petrece u® parte de’n tîmp în Ucr®ina, si pre’n
r®dicarea sistemului mrerginariu de pe Nistru propuse u®
mare sîmp®tie între aceste doaue t®ri. Moldovennii, privind
U cr«ina ca un p®mînt all s®u, trecur® Nistrul cu muiti-
mea si formarce numceroase selisci si sate, carile esistoe
acolo sî pînoe astoe-di.
12. Pre'n aceste mcesuri posesiunea Ucroeinei se poe-
reâ a fi pe'ntru tot de-a una asecuratoe pe’ntru Moldova,
însoe domnîea tirânnicce a lui Duca pe de uce parte, ear
pe de alta cursul repede all evenemintelor acellei epoce,
aduseroe neasceptat perderea acestei frumoase provinte.
Pe'ntru a acoperi numoeroasele cieltuele foecute cu occeju-
nea învestiturei însemnelor acestei demnitoeti noaue a tro­
nului, cu trebuinţele întreţinerii unui numeros corp de trupe
in cursul îndelungatului resbell între Poarta si Poloniea»
numai puţin sf pe’ ntru acoperirea dcetorîilor coroanei si în-
tîmpinarea marilor cieltuele alle curţii salle, Duca aruncce
asupra acestor tceri, împovorate si scurse pre'n atîtea cceloe-
mitoeti, numceroase doeri noaue si sîli împlinirea lor cu cea
mai aprigce crudime. Opunerea a uoe samoe de boeri poe-
trioii fu pedepsitoe cu moarte sau esilare si cu secvestra-
rea averilor lor. Pre’n acest cip Duca pierdu toatoe popu-
loeretatea sa. Codacii nedeprinsî cu asemene vecscecuni fis­
cale începurce a striga. Moldova bucuratoe un minut pre’n
sporirea teritoriului sceu, coepoetat în parte pre’ n diplomoe-
tiea acestui prinţii, nu mai gîndi, decît a-i întoarce pre n
uroe ăpriga lui siluire.
13. Pe’ntru mai multoe nenorocire resbelul se decioe-
roe între Poarta si Austriea. Duca primi drdinul Divannului
de a merge cu contigentul trupelor moldovenne si a se uni
cu vedirul Cara Mustafa, carele pornise pe’ ntru a asedâ
Vieanna. In lipsa sa de'n tar ce, Petriceico ecsprintul Mol­
dovei, c e sta încoe de la annul 1674, în Pol6 niea, pîndind
ocoejunea de a recoepoetâ tronul, se grcebî a se folosi de
aceasta, care i se înfoetisâ. Ell troemise oameni de ai soei
în Moldova si mai ales în Ucrceina, prcvintoe de’n nou cu-
ceritce, carii soe întarte spfretele si soe se serbeascoe de
nemultcemirile iscate pre’ n rellele mcesuri alle lui Duca,
pe'ntru a orgcennâ uce roescoaloe foevorâvoeroe plannurilor lui.
Yice-hoetmannul Eni, de si avînd esperiinta unui om purtat
 pre’n serbite, însoe boerbat de puţin spfret si cu cunoscinte
moerginite, nu sciu a se purtă cu energica delicoeteata, ce-
rutce de un asâ tîmp de crisoe si în uoe provintoe locuitoe
de oameni asâ de nestatornici si nedependinti ca Codacii.
Emisarii Iui Petriceico avuroe bunoe pridoe, si în curînd un
întins complot fu u rîit în toatoe Ucroeina si în unele ţinu­
turi moerginenne alle Moldovei, precum : Orheiul, Loepusna,
Soroca. Aceste încercoeri alle luî Petriceico coepoetaroe un
îndoit succes, cînd Poloniea decioeroe sf ea roesbel Porţii.
Sobîesci, pornind cu armi'ea sa în ajutoriul Viennei, însoer-
cinoe pre hoetmannul Castelann de Croecoviea, a sprijini în­
treprinderile pretendinteluî cu un numoer de trupe si a cer­
că uoe espedicune în Moldova, pe'ntru a smulge Ucroeina si
a face uoe diversiune foevorăvoeroe atacului principal în con­
tra putorilor otomanne în Ungăriea.
14. Pînce cînd Turcii stoeturoe învingoetori, încercoe-
rile Polonilor si alle lui Petriceico, de Si primite cu coel-
duroe mai ales de Codaci, atraşi pre’n simpoetie noeturaloe
coetroe cei întîi, nu produseroe neci un roesultat însoemnoe-
toriu; îndatoe ce sosi scirea, coe vidirul fusese nevoit a roe-
dică asedul Viennei si suferise mai multe disfăceri în Un­
găriea, roescoala isbucnf descisoe maî întîiu în Ucroeina, vice-
hoetmannul Eni sîmtî ce-v ă de’n ascunsele întrigi alle Po-
m A _
loniei. Iudatoe ce aceasta deciarOe resbel Porţii, asceptîndu-se
la ce-vă de'n partea ei, ell concentroe un numoer de trupe
la Bogoslov pe Nipru. Comînda asupra acestora Eni o în-
credinta unui oficeriu codac, numit Cunitci, cu ordin de a
observă de aproape toate miscoerile Polonilor. Eni credeă
pre Cunitci de credincos all soeu, însoe se înşelă. Acesta, de
si nu eră de’n poertidanniî aprinşi ai Poloniei, se loesase
totuşi a se corumpe pre’n ăurul lui Petriceico. Pe’ntru a-1
decide deplin, generalul polon îi promise a-1 numi boetmann
Codacilor în locul lui Eni, dacoe va trage pre aceştia în
partea Poloniei. Cunitci fu roepit de asemene tentoecune si
îndatoe unindu-se cu Polonii si cu Petriceico se întoarse
cu toatoe trupa sa asupra Necmirovului. Eni, poeroesit de toti»
pucce fuga. Petriceîco trecu Nistrul cu trupele poloane si
codace, si aprinse rascoala în Moldova.
Pre’n întrunirea cu rasculatii Moldovennî, formîndu-si
uce putere destuii de înscemnatce, Petriceîco merse asupra
capitalei", îasi, d isb ra ca ta 'd e toata garnisoanna, ce eră
dusa cu Duca în Ungâriea. Doamna acestuia cu citî-va boerî
credincosi fugi la Braila în Tara muntenneasca, si Petri­
ceîco puse stapînire pe tronul Moldovei f a r a improtivire.
D upa aceasta cu u a parte de’n trupele poloanne si M oldo-
venniî de’ n partida lui, ell porni întru întîmpinarea luî Du­
ca, ce se întorcea de'n Ungâriea pe la Oitudu, ear’ Cu-
nitci cu Codaciî sai cu u a parte de’n trupele poloanne se
înturnce în Ucraina, p e ’ntru a deplini totala rumpere a ace­
stei provinte în favoarea Poloniei. Dupa întîia întîlnire cu
Turcii la Tigina, unde aceşti de’ n urm a, învinşi, fu ra ne­
voiţi a se încide în cetate, Cunitci disfacu trupele turco-
tatare în u a lupta decisiva pe Iatpuh. Urmările acestei
lupte fura pe’ntru Moldova pierderea pe'ntru tot de-a una
a Ucrainei, care pre’n pacea încleiata la căpătui resbelu-
lui între Poarta cu Poloniea, ramase sub ascultarea ace­
stei de pe urma puteri.
15. Asâ dar’, dupa u a posesiune ahiâ de trei anni,
aceasta provinta, întrupata la Moldova, si cea mai de pe
urma a ei lucire de m ărire, fu pierduta pre’n întrigele
a doi pigmei pretendinîi ai tronului acesteia; insa tuiul all
treile pastrat si pîna asta-di în armele Moldovei, demu-
stra, cu act politic, esistinta acestor drepturi pierdute pîna
la timpuri mai fericite.
 Vcesiiiu Alesandrescul Urecîce (1 8 3 4 — ).
(Domnul Nicefor Iliescul, Protosingel ni împoertoesesce urmoe-
toarîele despre personalul si lucroetivoetatea literarioe a Domnului
Vcesiliu Alesandrescul Urecioe:
„Vcesiliu Alesandrescul Urecîce s’a ncescut la Peatra în Mol-
daviea m annul 1834. Dupee foemîlie se trage de’n vita Vornicului
Gregoriu Urecîce, întîiului istoric Moldav (vedi nrl. XI. de’n tom. III.
all Lepturarîuluî), ear’ cunumicunea de Alesandrescul a primit’ o nu­
mai pre’ n întîmplare, âdecoe un bun all luî, fiind protopop la Hîrleeu
în Moldâviea, s’a subscris în toate afacerile oficiale, dupoe datina de
atunci, numai cu numele de botedu: Alesandru Protopopul: de aici
urmaşii lui scriindu-si dupoe aceea sf numele foemiliei, s’au numit
Alesandresci, âdecoe: „fiii lui Alesandru, ori urmaşii lui“ . Si-a foecut
studiele gimncesiale în Acoedemiea de’n laşi, ear’ cursul de literoe-
turoe si sciintele filosofice le-a învoetat în universoetatea de’n Pceris,
unde a cîscigat si gradul de Licentiat de literaeturce. Dupoe mîntui-
cunea astor studie se denumi' de Direptoriu all Ministerlul de învoe-
tcemînt all Moldâviei si profesoriu de litoeroeturoe la universcetatea
de’n Iasi, în care posturi a desfeesurat lucroetivoetatea cea mai nea-
dormitee si mai cunsciincoasce, si delul cell mai fierbinte p e’ntru noe-
intoecunea învoetoemîntului în Moldâviea, aroetînd cunoscintele celle
mai loetite si mai temeinice în toate ramurile sciintelor ocupaecunii
salle. Pe lîngoe acurata si cunsciincoasa împlinicune a detorintelor
legate de deregcetoriile, ce a purtat si poartoe încoe, a cunlucrat cell
mai mult Ia diuariele p olitece: „Steaua Duncerii,u „Dimbrul si Vul­
turul, * si la foile literarie: „Rumîniea literarice* si „Ateneul Rumîn, “
în carile a desvcelit nepretui'verele comori alle litercetureî noastre,
aroetînd într’un cip îndevoerat, mai ales în ramul literoeturei poetice
si all cellei istorice, coe în acellea se vede, ca într'uce oglindoe, sta­
rea desvoltoecunii spiretuale noecunale a Rumînuluî de’n toate veâ-
curile» decînd a început a se scrie si a se tipări si în limba lui cîte
ce-va, si asâ si-a dat nevointoe soe verse în cunsciinta tuturor audi­
torilor si cetitorilor soei toatoe nepretuiveera avere spiretualoe noecu­
naloe, ce ni-a roemas ca moscennintce suSeteascoe dela stroebunii no­
ştri de’n timpurile celle mai vecie si pînoe în dillele noastre. Afaroe
de acestea a mai dat la luminoe si coerti învoeîcetive gcolâstece pe'n­
tru învoetoetura tinerilor învcetcecei, precum: istoriea Rumînilor, pe’n-
tru folosinţa scoalelor poporenne, si altele. In annul 1862 s a trimes
de’n partea guvernului Rumîniei în Ispanniea, ca soe cercetede in
arciva statului de acolo si sce decopiede docurainte istorice, atingoe-
toarie de istoriea Rumînilor.

%. 68.
Ccercepteriele generale alle poesieî rumîne.

N'am pute defini ccercepteriele generale alle poesfei

rumîne, de n’am despoerti mai întîiu în decursul desvcelirii
eî trei rcestîmpuri, care, de si legate intre sine, sînt to­
tuşi deosebite în privinţa pcerticularelor înrîurinte, ce au
avut asupra lor deosebite eveneminte mari. De’ n acella-si
isvor ar urmă, soe se nascoe aceea-sî poesie pe ntru toate
timpurile; dar’ dacoe poesfea întreagoe are acella-si isvor,
nu trebuie soe uitoem, coe mceterialul, în carele este ciemat
artistul-poet, soe-si întipcereascoe trcesoeturele misterioase
alle idealului soeu, coe acell mceterial poate fi deosebit in fioe-
care subiept, si deosebinta mceterialul ui, adăusce la deose-
binta civilitoerii, cuncurce mult la scimbcecunea form ei, de
nu a înse-si poesieî, pre carea o pun evenemintele, ca Si
scimbcecunea limbagului, în cundoecuni deosebite, de la un
rcestimp la altul, dela uoe parte de ntr un roestimp la alta.

Asă fiind sîntem nevoiţi sf pe’ntru poesiea rumînoe soe

lucem sama la timpurile, în carile a isbucnit de’n pieptul
rumînesc, si soe deosebim si pe’ntru dînsa acelle trei rces-
tîmpuri, în carî se cuprind ccercepteriele ei generale. Aste
trei rcestîmpuri sînt urmcetoarîele:
1. Roestîmpul eroic, dela timpurile celle mai vecie pînce
la 1714, începutul domnintei Foenoeriotilor în tcerile
rumîne.
2. Roestîmpul nefericirii si all apoesoerii sub domninta
Foenoeriotilor 1 7 1 4 — 1821.
3. Roestîmpul noii, dela 1821 încoace.
 Ccerepterîele poesieî rumîne de'n Răstimpul eroic
(— 1714) .
Strcebunii noştri, ocupat! necurmat cu apoeroecunea tce-
rilor strcebunesci cuntra popoaroelor stroeine înundoetive, au
trebuit de secur soe sîmtoe nevoea de a-si formă si stcetorî
limba mar timpuriu, decît ori care altoe ncecune; colonii,
aduşi de Troeiann de'n deosebitele poerti alle împceroetiei
romanne, fiind nevoiţi soe stea cu totii cot la cot, ca soe
formede murul cuntra noevoelirilor boerbare, au trebuit sce-
si topeascoe iute deosebitele salle provintioelisme într’uce
limboe comunoe, maî loetinoe, decît fioe-care de’n provintioe-
lismele loetine, si earoe-si mai vecioe decît fioe-care de’n
elle.
Dacoe formoecunea limbei s’a foecut cu atîta roepeju-
ne, s’ar miră cine-va, cum de avem asă de puţine monu-
minte liţerarie de'n roestîmpul eroic all poesfei noastre?
„Strcebunii noştri au scris, cum dice poerintele Metropo-
litul Dositeiu, atîta, cît au putut birui în acei veci grei
aî tcerii.“ Deacoe monumintele roestîmpului eroic sînt rari,
nu urmesidoe, coe asemenne roestîmp n’ar fi fost în poesiea
rumînce: ell a fost la toate ncecunile, carile au avut eroi si
inimi, si cine ni va nega eroii noştri? cine poate trage
la îndoealoe mceretiea faptelor Rumînului? Deci lipsa como­
rilor rumîne poetice de’n roestîmpul errîic se poate atribui
numai împreguroerilor grelle, nefoevoritive scrisorii, carile
este detorinta istoricului de a le cercetă. Esistinta ăstui
ropstîmp nu se poate negă astoe-di, cînd avem poesfi ca
„ Tcetarulu de’n culepcunea Domnului Yoesiliu Alesandri.
Intr’adevoer aceste puţine viersuri ni pot dă prea bine troe-
sceturile generale alle poesiei rumîne de’n roestîmpul eroic.
Brcevura, sumetiea, sarcasmul (boejocura, luarea în rîs,
cumpoetiminta coetrce cell învins), simplcetatea, nceturceleta-
tea, viersuicunea cea mai fireasca si mai puţin m aestrita
si îngrijitce, coedinta. (ritmul) cumbinatoe fcerce neci uce
moeestrie si numai mecdnnecce: eatce ccercepteriele, ce roe-
sultce de’n „Toetarul“ , de'n „Rumîn verde ca stejariulK,
orî „Movila luî Burcell“ s. a. pe’ntru poesiea erdicce a
stroebunilor noştri, tot cceraepterie alle cunsciinteî de pu­
tere prâprice si de cundurere ccetrae dusmannul învins,
în cronicele noastre noecunale se aflce maî multe ci-
toeri poetice, carile întceresc disa noastrce despre trcescetu-
rile poesieî rumîne de’n roestîmpul eroic.
Roestîmpul acesta e în mare asemoennare cu roestîm­
pul cellor întîîpoeţi greci, cum a fost; Lin, Peann, Trenn, s. a.

%. 70.
Ccercepteriele poesieî rumîne de'n roestîmpul neferi-
cinteî sub domninta stroeinoe.

Acest rcestîmp este avut în monuminte literarie si se

deseamnoe cu trcesoeturi foarte demcercate si rcespicate.
Poesiea rumînoe ia în acest roestîmp uoe desvcelire
(îpicce deosebitce; minunatul mitologic, all unei mitologii
noecunale, se amestecce cu patimile lucroetiye (drcemâtece).
Dupoe timpurile pline de eroi, vin timpurile de asuprin-
tce alle foenceriotilor. Atunci se formeadoe de sine un feliu
de cruciadce misterioasce, un feliu de asotieecune francmce-
sdnicce, alle cceriia stoetute sînt: Pâtriea, ncecunceletatea,
dreptatea, roesbunarea cellor împilaţi si nedreptaetiti asu­
pra asupritorilor, rcesboiul în cuntra Turcilor si a Gre­
cilor. Dar’ astoe sotietate nu se formeadoe sub cunducerea
Domnitorilor, coecî acestîa erau strceinî, ci sub cunducoetoriî
soei prdpriî în desimea codrilor: eroilor lui Stefann cell
Mare dela Rcesboenni (Vallea-albce) li urmeadce eroii dela
Strungce al Iul Codreann, Mihul, si ai altor asemennî.
Aceia strigau de pe malul Nistrului:
„M ce! tcelare ! tine-ti eallul,
Nu cercă a trece malul 1“
Lepturarîu rumînesc. T. IV. P. 2. 19
Aceştia strigau în desimea frundisuluî:
„Sce sccepcern Vieata moşie
D e p a gin i si de robie!*
Deosebirea între eroul dela Strungoe si între cell de
pe malul Nistrului este uumai aceea, coe, pe cînd eroii dela
Vallea-alboe si dela Nistru erau cundusi de eroii Domni ai
tcerii si asâ avepu în gurul soeu toatoe tara, luptîndu-se aloe-
turea cu ei p e’ntrecute: pe atunci eroul de la Strungoe se
cunduceâ ell de sine si avea abia cunsoti doi-sprce-dece,
cu alte cuvinte, coe eroismul si poetriotismul eră urgisit de
coetroe dusmannul stroein, ce domniâ în taroe, si cce tara în-
genunciatoe nu se maî puteă adună sub flămurile dela Roes-
boennî, si coe numai aceia, în pieptul ccerora colcoeiă sîn-
gele rumîn maî aprins si mai cu furie, alegeau umbra ste­
jarilor, spre a aşteptă acolo diua libertoetiî, diua, pe carea
■o sperau cu atîta sete si neroebdare ca sf cruciaţii rcedo-
bîndicunea Ierusoelimului de'n mînile poegînilor!
Poesfea rumînce de'n roestîmpul acesta este în privinţa
coeroepterielor salle în mai multe punturi asemenne poesfei
trubcedurilor ori troverilor de'n veacul de m ijloc; asă sînt
urmoetoariele punturi:
1. Ccedinta. învencunea si reguloecunea ccedinteî se
doeteadce de’ n veacul de m ijloc. Lucretiu, Virgfliu, Oratu
s. a. au întrebuit pe alocuria cuvinte coedintate; dar’ acea­
sta n’ aîi foecut'o cu precugetare întradinsoe, ci numai de n
nebcegare de samoe. însce în imnii bisericesc! de’ n veacul
de mijloc este alta ce-y a : într"aceştia sînt ccedintele asedate
dupoe uoe reguloe anumitce. Aceasta adevereăce, coe in vier-
suinta imnilor acellora s'a urmat un sistem stoetorit de vier-
suicune. In celle maî vecie opere poetece coedintate se ve­
de ccedinta întrebuitce cu puţin mecoennism, si cumbinoecu-
nea lor, maî ales la Troveri, ni înfoetisead(B cîte patru p i-
noe la dece viersuri tot cu aceea-si ccedintoe lucru nesufe­
rit în poesfea modearnce.
în privinţa coedinteî se afloe în poesfea rumînce de n
a ce st rcestîmp aceea-si libertate ca sf la Troverii de n veacul
de m ijloc; asedacunea eî încce nu e defiptoe; se vced cîte
patru, cinci pînoe la septe si mai multe viersuri cu aceea-si
cadin ta. Asâ de esîmplu:
Frund.ce verde stejar ell!
Sus în sus p e colnice 11,
Cu puicuţa lîngce ell,
Suîe-mi-se Nennicell
Puişor de voiniceii,
Rumîn verde stejcerell,
Rumînasu tras pre'n inell! s. a.
(Nenicell si Viorica.)

2. Alegoriile. All doile ca ra p teriu comun Troverilor

si poeţilor noştri de’n acest rastîmp, este adeasa întrebui-
cune de alegorii, sau asemcenoecuni ascunse, aceste v a ­
luri alle adevcerului, aflate la R ăsărit sub domnintele tirân-
nece si despotece, sub carile adevarul numai învalit se pu­
tea răspică f a r a periciu (prim ejdie) de’n partea vorbito­
rilor ori scriitorilor.
Doinele si baladele rumîne sînt mai toate alegorii.
Domnul C. A. Roset a ridicat, sînt cîti-va anni, cu mult
talent în „Steaua Dunceriî“ vcelul stravedfu (diafann) all
multora de'n elle.
3. Simbolurile. All treile caraptoriu all poesiei de’n
veacul de mijloc este întrebuintacunea animalelor ico n a -
tive (simbolice), de flinte misterioase. Aici pâserile vorbesc,
cînii se strcefigureada, caii sapa cu copitele morminte pe'n­
tru domnii sai, demonii iau form a om eneasca, s. a.
Poesfea rumînoe de'n acest rastîmp are cu cevîrsire
acest carapteriu. Minunatul sau uimitul poetic, aceasta
ursitce (fatum) a cellor veci, ni arata în poesîile rumîne:
bcelduri, smei, feti frumoşi, iele, tricolici sau pricolici,
sburcetori s. a. tot atftea ram asite m itologice proprie alle
noastre, fa r a ca s a uitam tot u a datoe Sf descintecele si
farmecele, carile, ca sf în elegiea romanna si g reaca,
sînt ua fîntîna însamnatoe a poesiei. în Caetull, Oratu, si
Ia greci în Teocrit, mai ales în idila sau piestorala lui nu­
 mit® „Fermeccetoaria-‘ , afloem, c® tot, ce numim noi far­
mece, este uoe moscennint® dela eei v eci; apoi farmecele
celle rumînesci sînt întocmai ca celle grecesci, descrise de
T eocrit:
„Sub ajutoriul unei dine se topesce astoe cea-
roe în fldcceri: asd de ’ndatoe sce se topeascce si soe
se rcesipeascce de as&menne D elfe Mindeannul! Miş­
cat de braţul mîeu fusul se ’ntoarce si se rotesce în
guru-i: asd soe se întoarcoe si sce se roteascoe ne­
credinciosul în gurul casei melle, învîrtit de mîna
Vinerii! “
A ste întorsur® (s t r o fe ) de’n Teocrit ni amintesce
mult pre bcelada rumîn®: * Baba Cloanţa“ .
4. Amorul si eroismul. Aste doue genuri desp®rtite
ori unite, ocup® maî cu deosebire poesfea veacului de
mfjloc.
Dar’ oare de ce se ocupar® poeţii acelluî veac numaî
cu cîntecunea amorului si a eroismului? „ Pe'ntru cce amo­
rul este uce pdtimoe comunoe la toatce etatea (v îr s ta );
pe'ntru coe spiretul vitejesc îi adaeugea prestigul; p e’ntru
cce rcesboiul si lupta eră atunci patima lumii întregi;
p e’ntru coe întreprinderile avînturoase erau coeutate de
toti, si adese ori poeţii cîntau cu spada la bratu înnce-
inte sau dupoe boetaeu.
In poesfea rumîn® de’n r®stîmpul acesta înc® pre-
domnesce amorul si eroismul sau vitejiea si broevura, ba
înc® aste genuri se afl® adese ori amestecate, ca sf la
trub®durî, cu cell mai curios am®lgam de „goelcentoerie si
de ferocetate, de nerelegioscetate si supersticune, de sîm-
teminte duioase, cumpcetimitive si de asprimeu.
Cea întîi® doince de’ n culegerea D. Alesandri, edat®
la P®ris, cuprinde pe uoe scaroe maî m ic®, îmbele genuri,
de care vorbim. în „ Doina doinitceu avem portretul cell mai
credincos all c®Ilarîului de’ n veacul de mfjloc cu toate
aspirfficunile luî r®sboîoase, generoase, amoroase, si ciar cu
sffîlboetecfea, cu nerelegios®tatea si asprimea lui.
 5. Repeîicunea viersului întîiu. All cincile coercepte-
riu all poesfei de’n veacul de mfjloc este adeasa întrebu-
intoecune a viersului întîiu, a unul felîu de prodatce sau de
propuscecune (temoe), carea nu numai serbia dirept mcesu-
roe pe’ntru întreaga poemoe, dar’ încce, ca pre ntr un feliu
de asotioecune de idei, arata; de ’ ndatoe genul poesiei, âde­
coe, de este pcestoralce, ori romanice voioasce ori tristce, s. a.
Este mai ales de însoemnat datina, de a începe poema
cu asemoennoecuni neanumite, de frunde, de obiepte de co­
loare verde, si luate pururea de n dominiul noetureî.
Tot asemenne se tîmploe Sf în poesfea rumînce de n
acest roestîmp.
Eatoe aici un viers rumîn de’n veacul all XIV. ori all
XV., pe’ntru coe tot acest viers se afloe S i în limba itceliannoe
troedus în unul de’n numitele veacuri

Amoerîta Turturicoe.
1. Amrerita turturicoe,
O! Soermanna, voel de ea!
Cînd roemîne sînguricoe,
O ! soermanna, vai de ea!

2. Plînge, inima îsi stricoe

O ! soermanna, vai de ea!
Nesciind, ce soe mai dicoe,
O ! soermanna, val de ea!

3. Sboarae tristoe pre’n pustie

Cu dor dup’ a sa soţie:
Jalea ei nu se mal scie,
Mai mult moartoe, decît vioe.

4. Cît troeesce, tot joBlesce,

Plînge de se proepoedesce;
Cu alta nu se ’ nsotesce,
Neci nu se mai veselesce.
5. Trece frumoase livede,
Nu se uitoe, neci nu vede,
Fuge pre’n poedure verde,
Si se duce, de se pierde.
 6. Sboaroe pîn’ ce de tot cade,
Ocolind dumbroevi, ograde,
Si pe lemn verde nu sade,
Dorul eî de loc nu scade.

7. Si cînd stoe cîte uoe datoe,

T ot pe ra'muroe uscatoe,
Cu inima înnecatoe
De jale nevindecatoe.

8. Sede pe cîte fits stîncoe,

Neci nu be, neci nu mînîncoe:
Intristarea-i cea adîncoe
De’n di în di cresce încoe.

9. Unde vede apce rece,

Nu va la ea soe se plece,
Ci o tulburce si trece,
Si o blâstoemoe, soe sece.

10. Unde vede apoe plinoe

De noroaie si de tinoe,
Merge setea de-si alinoe,
Si de sotui soeu suspinoe.

11. Unde-aude, soe pocneaseoe

Puşca cea vînoetoreascoe,
Ea se duce s’o loveascoe,
Ca soe nu se cinueascoe.

§ . 71.

Celle trex toeîoeminte alle poesieî rumîne de’n rce-

stîmpul cest nou.

Pusoecunea cea scimbcecoasce a împreguroerilor, pre’n

carile trecu Rumînimea întru întîia jumcetate a veacului all
XIX. înrîurind sf asupra spfretului poetic all Rumînuluî, sîn­
tem nevoiţi a împoertf poesfea rumînoe de roestîmpul cell
nou în trei toeioeminte:
Toeioemîntul I. dela 18 2 1— 1830.
II. * 1830 — 1848.
» III. „ 1848 pînoe în dillele noastre.
 Tceîcemîntut I.

De unde începe roestîmpul cell de pe urmoe all poe—

sfei rumîne? Carea este cea mai de pe urmce doinoe jâlnicce,
în carea se stinge grcedat cell de pe urmoe rcesunet ( e c o )
all nefericitelor timpuri alle domnintei foenoeriotece?
Eatoe, ce nu putem anumf. Trecerea dela poesfea doi­
nelor la a tceioemîntului întîiu de’n roestîmpul de pe urmoe
a fost dupoe socotinta noastroe tot asâ de sgomotoasoe si
de neprecugetatoe ca sf trecerea dela Domnii foenoeriotî si
dela limba greacoe la Domnii rumîni si la limba rumînoe.
Revolucunile sotiale înrîuresc pururea sf asupra produselor
liţerarie, si le fac pcertase prifâcerilor lor. Revolucunea
greacoe ncecunaloe, pregoetitoe ca toate revolucunile pre n
propoegandele scriitorilor si alle poeţilor greci, nu este stroe-
inoe, credem, de revolucunea poeticce a Rumînilor: dupoe
cum ea a pus în lucrare prifâcerile sotiale de n Principatele
rumîne dunoerenne dela 1821, de asemenne roesunarea idei­
lor eteristilor greci pe pcemîntul rumînesc a ocoejunat sf
prifoecoecunea poesfei rumîne de n dominiul pcestoralei si all
boeladeî în all odei, all romanţei de astoe-di.
Cînd flamura neatîrnoerii grecesci fîlfoef Ia Iaşi în m i-
nile Domnului Ipsilanti, strfgoetul „sce trceeascce Grecîea / “
atît de înţeles de ccetroe popoaroele apoesate, gcesi un rce-
sunet profund în fnima Domnului Tudor Vloedimireseul de’ n
Rumîniea, si cu flamura sf ell a mînoe, dar’ cu flamura ru-
mînce, rcespunse: „sce trceeascce neatîrnarea rumînce/ “
Cînd un Maurocordat, un Stavros si alţii smulseroe de-
pe cftoera lor poeticce coardele, în care plînsese Grecîea în
decurs de patru veacuri (1 4 5 3 — 1 8 2 1 ) dupce neatîrnarea
sa; cînd, în locul astor coarde triste, acordarce acellea, de’n
carile scoâseroe apelul !a libertate: atunci sf la Rumîni, fu-
rce codrii poeroesiti de bravi si esiroe la lumina dilleî, si la
aplâusul unei noecuni, ce roenasce, sf poetul rumîn, sdro-
 bindu-si c/tara domelor, cftoera aceea, pre care naintasii o
numiseră „fra ţi de cruce “

„Sce scape bieata moşie

De p a gin i si de robie 1“
casi Maurocordat, ca sfStarros, fac sa răsune pe coarde noaue:
„F ra ţi uniţi, nu ca tilhari,
Ci ca Jtumini, oameni mari,
Veniţi sce ne svaetuim,
C e-ar trebui? cum soe fim ?

(Rugcecunea, de Vceccerescul, 1821.)

si eara-si:
„ Aidi Rumîne! aidi voinice!
Lasce rîpe, voeî, colnice!
A idi mosneann de vitejie!
Lennea nu e datce tie.

Aid! Rumîne! cceci e vreme,

Decînd tara ta tot geme,
Suferind rusinf si groade
Sub cumplirea multor loade.
A îdi! voinice, te aratce,
Cce tot esci, ce-ai fost uce datce!
Cu unire si cu minte,
Cu de arme drepturi sfinte,
Ceriul slava ta voesce,
A idi! voinice, biruesce lu

(Cînt. rum. Vceccerescul, 1821.)

N ecî uoe îndoealoe! Cîar de nu s’ar scf, c a aste po­

eme mici s au fă cu t în minutele m işcării eterfstice g re-
cesci, ciar sf atunci în asemenni porniri energice sbucninde
de n pieptul unui Rumîn în fata lumii am gîcf înrîurinta
unei deosebite prifdceri sotiale asupra poetului.
In a d e v a r ! asta prifâcere a fost p reg ătită sf la Ru­
mîni aloeturea cu fabricacu n ea minelor, la carile era Gre­
cfea s a puia foc cuntra Sultannilor.
Asâ V acarescu l face pre Scetum (în descfderea tea­
trului rumîn pentru întîia-si data în 1 8 1 9 ) s a J ica Ru­
mînilor :
 „M’asedu aici, nu moB mai duc,
Secerea-mi loepcedatoe,
Ceasornicul dreptat v’aduc
Pe-Astreea prea bogatoe

Cu toate bunele acum,

Cu reac de aur vine:
Întîmpinati-o de pe drum,
Precum se cuvine.
vs r t
„Uoe maicoe patrie-aveti,
Un duh de fra ţi vce poarte
Supuşi, unirii supuneţi
Puterea rellei soarte.

Uniţi voe înţelegeţi voi

Cu de Rumîni meerime
La tot de-uce glcesuire voi
L'a drăgostii ’ntregime.“

Strîgoetesi povetuirî înnalte si pline de uoe nemuritoa-

rice prevedere! Numai Yirgfliu a maî sciut, ca poetul cell
întîiu all roegencercecunii noastre nceeunale, sce stroebatoe în
celle maî simple cîntoerî alle salle pre’n cetele celle maî
dese alle viitorimii!
Un deosebit merit all cellor întîle imne, ce roesunarce
în cei de’ntîl trei-deci de anni ai veacului XIX., este acella,
ccb se atintiroe numaiasupra căusei noecunale politice si
sotiale. Simpla scriere a c 6 dicei noaue de legi, alceetuite
ftimînesce la 1818, a fost de ajuns, ca soe descepte în
pieptul unui Rumîn poetriot sîmteminte si isbucninte de în-
tusiasm: Voecoerescul strigoe:

„A h ! de-ar pute (leg ea ) a ni dobîndi

Si cîte avem p ierd u te!
Alunei ce duhuri n'ar gîndi,
Ce guri ar mai fi mute?

Atunci si-acell corb soermann,

Ear' acvila s’ar fa c e,
S i-ori ce Rumîn ar fi Romann,
Mare ’n rcesboîu si ’n pace/“
 Pînoe sf câusa unirii o goesim încieiînd întîiul toeîce-
mînt all poesfei rumîne de’ n roestîmpul de’n urmoe. într’un
apostrof, un blcestcem de'n acelle sute si mii, ce s’au adre­
sat de atunci încoace Milcovuluî:
„D e unde-ti vine numele, peeroeu fceroe putere,
Ce despcertirea neamului tu îndrcesnesci a cere?
Mutoe ’nceputu-ti, Milcov sec, de va soe-ti dobîndeascoe,
Sfirsitu-ti va, lumea oftînd, în veci sce te urascoe!
Despretuire fraţii dau puteri-ti ne’nscemnate,
Coeci despoertit, ori depoertat, fratele e tot frate.

In anniî ăstui toeicemînt all poesfei rumîne de mare

inscemncetate încep a roesunâ lirele lui Conacîe, Beldimann,
Cîrloavce, s. a. Coeroepteriele generale alle poesfei de’n tce-
ioemîntul acesta, pe lîngoe spfretul de noecunceletate, sînt
urmoetoariele:
1. Inrîurinta scriitorilor greci asupra poeţilor noştri.
2. Intrebuintoecunea mitologiei grece si loetine în lo­
cul cellei noecunale de’ n doine si boelade.
3. Coedinta începe a se regulâ.
4. Limba este încoe plinoe de boerboerismi.

Tceîaemîntul II.
a ll p o e s f e i r u m î n e d e ’n r o e s t î m p u l d e p e urmoe
1 8 3 0 — 1848.

Deacoe a fost poesfea vre uoe datoe icoana credincoa-

soe a sotietoetiî: apoi a fost poesfea rumînoe de’n toeioemîn-
tul acesta. Dupoe publicoecunea reguloemîntului orgânnec
(1 8 3 3 ), pe de uoe parte unii Rumîni loepoedaroe antereul si
îslicul si luaroe în locul lor surducul si poeloerfea, pe de
altoe parte cu lucitura (luesul) si obieptele Apusului se în-
truduceau cu roepejune sf idei frîncesci, germîne s. a. A r-
lecinada, ce erâ în celle de’n afaroe alle Rumînului, se foecu
cunnd sf in celle loeuntrice. A ceea-si arlecinadoe înrîurf
asupra rcenâscerii noastre liţerarie. Cu toate acestea aloetu-
rea cu poeme amoroase si bâcice, în care deetoetile mito-
logice grece înlocuise pre deetoetile mitologice rumîne, în­
cepură a se ivi poeme, adese foarte nimerite, în carî poe­
ţii îsî preîmblau peanna pe toata întinsa ram a a patimilor
si a sîmtemintelor, dela celle mai iuti si mai pornite la celle
mai dulci si mai nobile.
Carapterîele generale alle poesiei rumîne de’n t a i a -
mîntul acesta sînt:
1. generalul, si
2. spiretul imitcetoriu.
Generalul este tîntinta poeţilor de a se ocupa cu ide­
ile eredite ( moscennite) , buna oara cu simtemintele si
patimile înţelese de fia -c e om, si numai cu osebire de acel­
lea, cari sînt destre propria nacunii poetului. Racin, C or-
neil, Secspir au scris în mod general.
Literatura, ce se nasce sub tîntinta aceasta a gene-
ralisarii a rare ori rausesce. Primim mai lesne u a opera,
de sf numai de mijloc, dar’ originala, nacunala, decît u a
opera de mijloc generala.
Dela greutatea, ce întîmpina poeţii de mijloc in po­
emele generale, provine si tîntinta cea fata la a imitasrii
autorilor străini, acea tră să tu ră , de'n nenorocire, atîta de
comuna a poesiei noastre de’n annii acestui taiam înt.
Asta m anniera de imitacune este foarte stricacoasa
si degen arativa pe'ntru poesiea rumîna, pe’ntru c a ea r ă ­
sp ică sîmteminte străine si într’un cip străin de modul de
a cugetă all Rumînuluî. Pre’ n aceea desvoltacunea spiretu-
a la a Rumînuluî, în loc s a se naintede, se desnatureada
si se încurca.
 Hoercelămpiu Grandea.
(NflBscut în Bucuresci, unde si-a fcecut sî cursul stddielor;
fiind coe rcemoesesetîmpuriu lipsit de poerinti si de rudenii, fu ne­
voit soe-si prourmede studiarea foeroe neci un ajutoriu si soe deviice
juceeriea norocului si a ursitei: de aceea începu soe înveţe hirurgiea
în spitalul militariu de’n Bucuresci. încoe în etatea de doi-sprce-dece
anni începuroe a se ivi scînteile poetice, carile provedinta Ie pusese
in inima lui. Cu toate acestea a prourmat in cip mecanic cursurile
seoalei hirurgice, de si nu avea neci un gust pe’ntru elle; coeci în
mintea Iui lucia geniul p o e tic: în inima luî roesună limba unei muse.
Precînd asculta în scoaloe anoetomiea doftoreascoe si vedea oasele
omenesci: ell cugeta la soartea si la sufletul, ce-1 purtase acelle
oase. Precînd era scos împreunoe cu cunsotii soei învoetoecei la cîmp
soe înveţe la erburi: ell admira noetura cea frumoasoe si ascultă şoap­
tele florilor, ce le culegea, pre carî le troeduceă în limba armoniei.
Cu toate acestea Grandea fu nevoit soe roemîioe în coeriera de
hirurg, soe asiste la opoeroeeuni doftoresci, carile îi aprindeau cree­
rii, si soe urmede cursul învoetoeturilor lui Esculap.)

f j 72.

P(B8(Brica.

1.

1. Luna peste muti dimbiâ,

Coama ’n ăer scutură
De argintul Silfilor,
Froetiorii stellelor,
5. Cînd iubita pomilor,
Poescerica serelor,
Pe uoe cracoe se opriâ
Si Elennei îi diceă:
„ — Unde-i mîndrul toeu iubit,
10. Pe ce tdermuri a pornit?
Spune, tînoeroe domnitce,
La a nopţii dinulitoe;
 Coeci am aripi sburoetoarie,
Aurelie, surioare,
ÎS. Si de-i spune — unde este —
Îîi aduc de dînsul veste.
— Droegulitoe sorioaroe!
V a i! de trista-mi inimioarce!
Ell s’a dus la boetoelie,
20. Coeci vin Turcii cu u r g ie !. . .
Cum uoe âuree, ce sboaroe
Pe a nopţii aripîoaroe,
Pin’ la capul Oltului
Lîngoe cursul Istruîui, —
25. Unde este mîndrul mieu,
Ajută-i-ar Dumnedeu! —
— Du-te dragoe poesoericce,
Droegoelasoe dinulitoe,
Coeci frumoasoe colivie
30. O soe dau soe-ti facee tie,
Si ’ntr’ însa te voiu tine,
Pînoe bine a ’nnoptâ:
Cînd se culcoe coeloetorii
Si s’alinoe Vînoetorii,
35. Ca soe nu mi te omoare
Dupoe cracoe la roecoare!“
Si Eleanna cum dicea,
Poesoerica scerutâ,
Caile bunoe îi urâ
40. Si în noapte sboru-i dâ,
Si cu ocii o urmi
Pînoe ce n’o mai vedea.

II.
Poesoţrica se ducea,
Si pe caile întîlnui:
45. Cînd ploecute dumbroevioare,
Dalb locasu de dinisoare,
Cînd pceraie de argint,
Ce sub earbce plîng fugind,
Cînd micuţe poesoerelle,
50. Legoennate ’n roemurelle;
Nicoeiri nu roesuilâ,
Tot cu vîntul se ’ ntreceâ.
 Dar’ Ia gura Oltului.
Lîngoe cursul Istrului,
55. Lunga caile îsi opriâ,
Pe un plop se odihnîă
Si de’n rîu se recoria.
Dar’ ’ nnainte ce vedea,
De atîta ciripia? . . .
60. Ea vedea, moeri, vedea,
Cum Rumînii se boeteâ
Cu oştirea Turcilor
Ca mulţimea stellelor!
Greu poemîntul bubuia,
65. Ceriul se întunecă,
Fulgerele şerpuiau,
T răsnetele detunau,
Dunoerea urla spumatoe,
De urgie ’ nfioratae
70. Si de sînge înnecatoe! . . .
Poescerica cum vedea,
Aripele-si întindea
Si pe vînt se repediâ.

III.

Diua, fiica soarelui,

75. Dela sînul Pontului,
Ceriului senin dimbiâ,
Intunerecul fugiâ;
Dorile veniau voioase
Cu dimbiri primoevoeroase,
80. Cu cositele de fir
Pe-aripioare de defir.
Dar’ Domnita cum vedea
Ceriul, eoe se rumenniâ,
Ch un cîrd de feţişoare,
85. Frumuselle dinisoare,
Se duceâ pe verdi cîmpii
Cu flori rumenne si vii;
Luau roaua de’n bujori,
Se spoelau pe ocisori
90. Si cu roaua depe crin
Koecoriaii frumosul sîn.
 La uoe cruce se oprii,
Si cu toate se rugă;
Cînd Eleanna se uită
95. Coetroe ceriu si loecrimâ,
Pâsoerea, venind, vedea,
Plaiul verde ocolii
Si ’ntristatoe se loesâ.
„O frumoasoe dinulicce !“
100. Dis’a mîndra poesoericoe,
Soerutînd gurita-i micoe,
„Mergi pe toermul, und’ se bate
Cei poegîni cu all toeu frate
Cu oştire de floecoei
105. Strînsoe de pre’n aste voei;
Mergi si nu te întrista,
E cu tine soartea ta.“
Dar’ Eleanna suspină,
Calde lacrimi rourâ

IV.

110. Ear’ în diua viitoarioe

Doamna junce, roepitoarioe,
Iu ostasu voinic scimbatoe
Cu floecoei porniâ îndatoe
Pe’ ntre stelle, p e’ntre flori,
115. In lumina dela dori,
Istrul cînd l’ apropiă,
Larma luptei audia,
lnima-i se aprindea;
Si cum Oltu ’ n vîjelie
120. Se aruncoe cu urgie
Peste mâluri împietrite
Si de bradi acoperite,
Roesturnînd ca ne ’nfrînare
Si mugind cu ’nfuriare:
t25. Astfeliu fâlnica-i oştire
Se roepede foeroe scire
In poegînii cei turbaţi
De triumf înfloecoerati! . . .
Armoesariul numaî aur
130. Trece ca turbat boelâur
 Pe osmann eeelcînd în sînge,
Dillele amar a-si stînge.
Moartea ’n urma eî sosesce,
Spaîma ’n Istru proevoelesce.
13a. Domnul toerii tot ce vede,
Ca un vis abia le cred e:
Cum Eleanna uoe copiii®,
A palatului dcembilce,
Ca un trăsnet de urgie
140. Soe se lupte ’n b oetoelie?...
Sboaroe si de’n eornu-i sunce,
Oştea lîngoe ell s’adun®,
Coeei p a g în i! s’au tredit,
Ajutoarie li-au sosit.
145. Ca un trăsnet, ce despicce
Intunerecul noptos,
Pe un steiu de pieatroe pic®
Si ’I r®stoarn® ’n valle j o s :
Astfeliu cad Rumînii noştri
150. Pe dusmannii cei cumpliţi,
II cosesc eu braţul morţii
De urgie învrăjbiţi.
Moartea, groada predomin®
Pe tot locul sîngerat;
155. Cîmpul, vallea greu suspin®;
Tun® lupta ne’ncetat.
De u a dat® încetead®,
C a ci de pace a sunat!
Pace! p a ce! repetead®
160. Si ecoul d<>p®rtat,
Cfflcî se lupt® domnul t®rii
Cu Sultannu ’nfl®c®ratî;
Ca doi şerpi în spuma m arii
Se isbesc, se strîng turbat!.
165. Dar’ vulturul cu durere
Sus în cerîuri a tipat!
Toti atint® în tă cere . . .
Cine oare-a triumfat?
Ca noesipul de’n pustie
170. Spulberat de asprul vînt,
Ca torinte de urgie
Pr®v®lite pe p®mînt,
Fug p agin ii, cat scăpare
 De Rumînii, ce-i om or!
173. Domnul ţoerii cu turbare
A ucis pe capul lor.
Steagul toerii se înnalţoe
Ca alt soare peste ceatoe,
Falnic, mîndru, lucitoriu,
180. Fluturînd birultoriu.

Y.

Steaua dillei tot lucia

Si în valuri s’ oglindiâ,
Cînd Eleanna se ’ntorceâ
Cu-all ei sotu aiceturea
185. Tot în fruntea bravilor
Smeilor Rumînilor.
Poesoerica tot sburd,
Pre Eleanna ’ ncunjurâ
Si gingasu o gugulia
190. Cînd pe rumenni obrcejori,
Cînd pe negri ocisorl,
Cînd pe ruje budisoare,
Cînd pe sînu-i aiboe floare!

§• 7 3 .

Orfannul.
1. O Doamne! ce pot face orfann aici în lume,
Purtat pe stînci de soarle si foeroB neci un nume,
La toţi aceia, cceror li cer ajutorintce,
Sau cell puţin, o Doamne! a-mi dă de locuintoe?
Dar’ toatoe... lumea, toatoe, stroeinoe-i pe’ntru mine,
Si yoed c ’aici, într’ însa, noescut sînt p e ’ntru cine.

2. Eu n’am la cine plînge durerea mea cea mare,

Eu n’am la cine spune, coe gem si sufoer tare!
Strcein, pe negre valuri de ce soe roetoecesc?
Descide-te. . . morminte, voiu soe m’adoepostesc!
Descide-te. . . primesce pe-all lumii bloestoemat!
A h ! nu. . . în lume încoe, coeci oara-mi n’a sunat!

3. Dar’ vai! cu toate astea amar e, ’ n saerceci'e

Soe duc a mea vieatoe, stroein de bucurie!
Lepturarîu rumînesc. T. IV. P. 2. 20
 S ce rt’ am pu ţin ® p în e a -m i p otoli' d e foam e,
Neci unde sc b plec capul, o prea putinte Doamne!
Ce groad® ! ce durere! bl®st®m plin de turbare!
Cceci la a mea durere nu sîmt neci uce curmare.

4. R ăcnesc ca ’n giara morţii, coeci neagra noapte vine,

Si eu, sloebit de foame, gemînd amar în mine,
Ne-avînd poerinte, rudoe, în’abat colo pe strade,
Pe-uce pleatroe ’n loc de pernce îmi pun fruntea ce arde.
O tu, guvern all toerii, ce uiti, coe-i esci poerinte!
De cei soeraci ca mine avut’ai oare-a minte?

5. Cu toate aste cinuri mai am în sin sperînt®,

Coe cell de’n ceriu poerinte observce trista-mi vieat®,
Coe dînsul are miloe de marea mea moehnire.
Eu cred, cce sus în ceriuri afla-voiu fericire,
De si aici pe drumuri mce culc plin de durere,
Sloebit de frig, de foame, stroein de-orl-ce p lă c e r e !

XXIX.
Ari/n Demsuseann (1 8 3 7 — ).
(Fiiu de preut; s’ a noescut în Ardeal, în vallea Haţegului, în
satul Demsusu, în 19 Noembre 1838. Ell s'a noescut coerunt pe frunte,
care coerunteatoe i-a roemas pe tot decursul vietei. începuturile în-
vcetceturei le-a avut dela tatoe-soeu; în toamna annului 1847 merse
la şcoala normaloe de’ n Haţeg, a învoetat însce numai pînce în primă­
vara annului 1748; cînd erupse cumplita r®volucune si roesboiul ci­
vil în Ardeal: atunci merse a casoe la pcerinti-si si roemase acolo foe-
roe vre uce urmare la învret®tur® pînoe la annul 1851. Fiindc® tatăl
lui îsi pierduse în rrevolucune tot ce avuse, si fiind c ă ell, pe lîngffi
toată apăsătoarea lip s ă totală, tîneâ alti doi fii la scoalţle de’ n
Blasu: de aceea în toamna annului 1851 fu trămiS la şcoala milita­
r ă de’n Haţeg. Dela 1852 — 1860 absolvi în Blasu studiele gimnăsiale.
Desî era lipsit cu totul de mijloacele de vieată, si pre’n urmare se
vedea nevoit a învăţa teologiea, ca educăcell seminărial, unde ar fi
avut apoi celle de lip s ă : totuşi, fiind c ă nu sîmtia în sîne aplecare
spre starea preutească, se h otărî se înveţe sciintele juridece în ac® -
demiea dela Sîbiiu.
 Eli promite pre’n toate produsele salle poetice, coe vafi p ro-
urmoetorîul poetului Andreîu Murcesannul, sîmtind si troemd, ca Si
dînsul, numai pe’ ntru cultura noecunii, pe’ ntru desvoltoecunea si apoe-
roecunea drepturilor eî.)

§ . 74.
Rmsunet.
O! scumpa mea noecune, eu astoe-di pe'ntru tine
Sînt gata ori-ce relle pe lume-a suferi,
Si pe’ntru-a ta moerire de ori si ce venine,
De ofî si ce torminte acum volu a muri.
Eu blâstoem pe-ori si care, ce a-di se mal codesce,
Si nu vre pe’ntru pâtrie vieat’a sî-o scecra.
De mii de ori îl blâstoem pre cell, ce mai voesce
Sub preturi de ruşine noecunea-a si-o trcedâ.
Soe pîearoe troedoetorîul, de trăsnete soe piearoe,
S ce piearoe renegatul, ce n’ are dumnedeu,
Sce piearoe ori si care de’ n vecia noastroe taroe,
Ce vre pre rumînime s’o surpe tot mereu!
Voi şerpi cu dece limbe, fiinţe urgisite,
Soe sciţi, coe tot Rumînul etern v'a blcestcemâ; "
Maî bine vce ascundetî, voe ta ce ti a-di perite,
Coe trăsnete de'n cerîurî pre voi v’or detuna.
Rumînul a-di pricepe, eunoasee pre-orl si cine,
Ce vre soe-1 imbrîuceascoe, soe-1 ducoe la morinînt,
Ell a-di se pretuesce si sci, ce-I roeu, ce-î bine;
Ell strigoe: „Direptate în vecîul sceu poemînt".
A-di pâtriea ni cere virtute, desvoltare,
Sce trecem ori si care pre’n apce si pre’n foc,
Acum, Rumîni, e timpul, soe doem cu mic eu mare,
Acuma-i sce ajungem la mult doritul loc!
De ce nu poeu, ah! doamne, all ceriului putinte!
Sce ’mpart la fioe-care amor, puteri de leu,
Sce dau la tot Rumînul tfe inimoe fierbinte,
Soe-î ard c e pe’ntru taroe, noecune-nii tot mereîi!

Coetrce advnînta naei'unaloe rumînce de’n Sîbiîu

(1801. Ian. 13.)
1. Frumos, frumos e Doamne, cînd fiii de un sînge
S’adunoe, soe-sî croeascoe maî dulce veniîorlu.
 Soe bla'stoeme cu lâcrimi pre cell ce i-o mai frînge
în vatra lor strabunoe, sece)datoe ’n loecrimiori!
Pricep acum Rumînii pcecatul strcemosesc,
Si a-di e’uoe ’nsufletire s’ adunce, se ’nfrcetesc.

2. Rumîni boetuti de soarte! acum vedeţi voi bine,

Acum sîmtiti veninul de secuii îngitit;
Dar’ este lecuire, cce n’a decurs în vine,
Ci-a stat ca giem în vintre si nu s’a mai 1oştit.
Ste piearcş de ell însoe acei, ce ni l’au dat,
Cce noi acuma, Doamne! de-uoe datoe am scoepat!

3. De astoe-di înnoeinte în pieptul nostru bate

Uoe inimoe sî-un sînge, un suflet si-un amor,
Si cin’ ne mai pîndesce în neagra greutate
Va plînge-uce datoe, plînge, vieata sa de d o r !
De oameni, ciar de feare, de toti s’a urgisi
Un monstru, ce mai îmbloe de nou a tircennî.

4. Popoaroele strivite de cnute, ioetoeganne,

Uoe inimoe sî-un cuget mai poate-a le scoepâ';
Cuvîntul lor e foarte, si porţile tiranne
Ori au a se descide, sau caut’ a crcepâ.
Rumînii-acum cu totii îsi dau all lor cuvînt,
Cuvîntul de unire pîn’ tocnia la mormînt.

o. Strivitce rumînime! Aceastce di moereatoe

Cu litere de dur în î'nimce-ti s’o scrii;
Peri-vor de acuma toti triştii nuori de gieatce,
Ce ni-au rcecit vieata de’n moşi pînoe la fii.
Soe bueine Rumînul cu gura de boelâur
De’n secule în secuii aceastce di de aur!

6. Runrînilor de’n ungiuri, pe ori si unde ’n lume!

Noi astoe-di voe întindem un dulce soerutat,
Soe sciţi, coe sf Rumîniî voesc soe aib’ un nume
Pe-acest pcemînt, ce-un tatce la toti ni l’a donat.
O! fraţi! o fraţi de sînge! puţin seim soelută!
Dar’ inima vorbesce sf cînd nu sci sbiera.

§. 76.
Rce’nviarea.
1. Sosil’a tîmpul, Doamne! cînd ori sf ce popoarce,'
Ce secule gemuse sub ju g neom enos, —
 Cînd vor îndreptcetite sce vie orî sce1 moarce,
Cînd strigce libertate, ori moarte bucuros.

2. Nu vreu maî mult, sce poarte ccetusele spurcate,

Ce cipul deetcetiî amar l’au profcennat;
Nu vreu maî mult soe rabde flinte bloestcemate,
Ce lege sî-omenime în pulbere-au coelcat.

3. Un tat’ avem cu totii, un suflet flce-care,_

Sî-un drept în astce lume ou toti am eredit,
Aceasta-î libertatea, ce braţele bcerbare
La mii, la mii popoaroe de secul! au rcepit.

4.' Roepit’ au libertatea, roepît’au or! ce bine,

Cu care omenimea de’n ceriuri a descins.
Au vrut, horrendum dictu! ca tot sce li se ’ncine,
Ca clar sî-acella, care etern e necuprins.

5. Cî-acum e plin pocalul de neagr® nedreptate,

De grelle suferinţe la ori si ce popor;
Ell strigce cu vîrtute, „vieat® ’n libertate,"
Vieat® freroe lanţuri, ori vreu maî bin sa1, m or!!

6. Plinitu-s’a, o Doamne, si somnul de’n morminte,

Pre care mii popoaroe de secul! 1 au dormit,
Si bucumul roesunce de’n esper în levinte,
Cîcemînd la rce’nviare pe cell ce-a fost murit.

7. Dar’ cell ce adormise, cînd ese de’n morminte,

De hiene leşinate se vede ’mpresurat,
Ce vreu sce-si alinede nesaţul lor fierbinte
Cu sîngele-acelluia, ce ceriul l’a ’nviat.

8. Dar’ deul cînd voesce, nu are altul voe,

Cînd viersul lui roesunce, tot vlersu-i amuţit;
Cînd morţii vor sce ’nvie, de voe, de nevoe
Tot eell ce maî roesufloe, crede-va amortit.

f . 77.

Viitorîul.
1. Mce preîmblâm uoe dat® pre’ntr’ure dumbrffivîoar®
Dulce si frumoas® ca si un edenn,
Pe cînd aurora suav® rumioar®
Resfiră pe cimpurî p®ru-si de ebenn.
 2. Fericirea toeriî si a ei moerire,
Ori vieata-i tristoe mintea-mi roetoeeiâ,
Coeci voiam soe aflu, ca ’n nemcerginire
Pierde-s’a Rumînul, ori se va ’ nnceltâ.

3. Lâcrimele nopţii dulci si argintoase

Innecau lumina suavei aurori,
Cînd pre’n a dumbrcevii frunde lacrimoase
Se ivesce-uce dinoe ’ncisoe de lucori.

4. Frica moe cuprinde în bratele-i de gieatce,

Si c’ uoe s cerutare mai moe armorti;
Dina se apropioe, cautce cam mcereatce
Si c’un viers de aur eatoe ce-mi vorbi:

3. „Nu cerca fiintoe, pulbere usoarce,

A desface valul, care nu-i ertat,
\enitoriu-i noapte, neci uoe dineoarce
Omului pe lume n’a fost luminat.

6. Dacce all toeu suflet n’aflce poeusare,

* Recercînd cu-ardoare negrul venitoriîi,
Fericirea toeriî si-a ei înnceltare,
Ori vieata-i tristoe, tîmpu-i plîngoetorlti :

7. Afloe, coe eu insa-mi sînt de’n ceriu venitoe,

Si ’n ocîannul esta la ori-ce popor,
Vei ceti vieata tristoe si ’nfloritoe,
Annii de ferice sau numai de dor.

8. Vince ’ncoaci de caulce, siiflelu-ti alince!"

Cu pcesire linoe merg tremuroetoriu:
Pe-un tablou de aur, încins de lumiiiip,
Eatce veniloriul blîndului-popor:

9. Pe un tron de aur cii-a soarelui lumiiioe

Musele ’ncununce cu cununi de laur
Frunţile splendide ca âriea seninoe,
Ca ariea ’nvoelitoe ’ n pulbere de aur.

10. Ear de altce parte ’nvingerea ’nvestiloe

In vesmint de aur si nicergceritariu
Scoate-uce carte suavoe cu-âur înfloritoe,
De pe care ciamoe bravii militari.
 11. Mii Mihai'si Stefannî, ftinte-eternate
Si primesc cunune, lauri de on ori,.
Care-î coinitead® la eternitate,
în edennu! dulce sam anat eu flori.

12. în aceastoe carte suava aurita

Cu Utere de-âur aceasta eră scris:
Esci ales, Rumîne,. ginta strălucita,
Annii t a i p e lum e v o r fi-u n p a r a d i s .

13. La tîmpul gloriei talie popoarale de’n lume

Cu minele ’mpletite etern s’ or încinâ;
De’ n polure în poluri sunâ-va all tău nume,
Ori si ce flinta etern te-a lauda.

14. Dar’ mai ai Rumîne în ca suTerintoe;

Lupta-te ca leul si nu despera,
Crudiî, ce te-a paSffi în a lor rainta,
Ca si-'jn nor de vînturi toti s’ or răsfiră.
I
ţ . 78.

Un suspin.
1. Pre’ n cîte relle, doamne, trecut’a asta tara,
Pe tristele-i cîmpie ce dille s au nclinat?
Ah! a fost ca un teatru, arena mult amara
U oardele, ce ’n secuii pre’n ea s’ au strecurat,
Si ce ’ n a lor turbare si furie ta ta ra
Pre’n fîerele de sînge, pre’ n foc neîmpăcat
Trecutu-ni-au străbunii; si dreptul lor pamint
De’n raîu de voluptate fffieutu-Pau mormînt.

2. Precum r ă d ic a însă a volburei putere

în dillele tomnoase nouri negri pulberosi,
Ma ce ’n a lor naltare ca fum pier de’ n vedere:
Asâ aceste oarde de barbari fiorosx,
Cînd cîar de-a lor turbare părea, c a lumea piere,
Vedeai, c a se răsfiră, se pierd negloriosi,
Ear’ soarele vietei de’n nuori se desvalîa
Si tristelor cîmpie splendoare li dimbîâ.

3. Trecut’au secle multe, si multe gintî barbare

Perit’ au blastam ate de ceî, ce i-au strivit;
 Ear’ vecieie popoaroe, ca scopului în mare,
Rcemas’au neclcetite de’n locul lor iubit, —
Si numai pre noi soartea certatu-ne-a mai tare:
S ce fim si pînce astoe-di cu genul urgisit,
Ce drept recunoscinta cu sine de’n toertar
A scos un jug, ce secuii purtâroem cu amar.

4. Precum de-uoe floare suavce negina se ’nfoesoaroe

S i-odorile-i deine înneacoe-le mereu,
Roepesce-i frumuseata, finesce-o sî-o doboaroe,
Sugrumoe-i esistinta, roepune traiul soeu:
întocmai aste oarde, ce omul înfioarce,
Urîte ’n toatoe lumea, vomite de’n Ereu,
De-a noastroe esistintce amar s’au ’nfoesuraf,
Si soarele vietei în secle-a eclipsat.

5. Mai este lungoe, doamne, a noastrce suferintoe

Sau n’ am stors încoe cupa întreagoe de nevoi?
Mai are mult, soe rabde aleasa ta fiintee,
Poporul, ce deradce de’n dei si de’n eroi,
Soe rabde la uce turmoe ncescutoe de’n roeintoe,
De’n spirte necurate, himere si strigoi,
Sce rabde la aceia, ce moarte i-au jurat
Si n soemn de-a lor credintoe boeut’au asirat!!!-
 Ad.â,us
la
tomul III. Nrul. XXII. fata 2 7 1 .

%■ 79.
Biogroefiea lui Ion Vceccerescul
(dupce Ion Eliade si Ales. Odobescul).

1. Foemîliea Vacarescilor se aflce în Rumîniea; însce se trage

de’n Ardeal, dela Fagarasu. Trcedoecunea vorbal® a foemi'lieî ni spu­
ne, coe pe cînd Radul Negru Basarabul, pe’ntru ca soe poat® r® -
mîne în legea strabuneasca „ creştina: rasariteannaj* fu nevoit de
cffitr® Regii Ungariei, carii voiau s®-l trag® la legea creştina apu-
■seanna, ca s® prerreseasc® F®grerasul, si s® treac® peste munţi in
Rumîniea pela 1212 dup® Crest: atunci merse între însotitorii lui
Radul s( unul Negoita Fagarescul, fiiul Domnului Fregffirasului.
Acesta se dice, ere ar fi întemeiat în Rumîniea pe Dîmboviţa doue-
sprffi-deee sate si doue-spr® -dece biserici. Acesta, fiind c® se tr® -
gea de’n Fregffirasu, s’a pronumit Fagarescul, si dup® aceea Vce­
ccerescul. Cumcffi ast® familie se trage de’n Fregrerasu, se vede de’ n
sigiliul ei, pe carele se afl® : „cetatea F agarasu lm ; ua a cera (a cu -
ila ) albce, si uce flamura; purpuria.*
Fffiijuliea V®c®rescilor este una de’n celle mai însemnate f a ­
milii alle boirerilor de’n Rumîniea: ea s’a destins în tot decursul vea­
curilor pre’n talinte mari, pre'n eroism neasamannăvar, p r e’n r e -
legiosatate adînca, p re’n sîmteminte nacunale Si patriotece, si preste
toate pre'n iubirea de oameni ciar intru înţelesul evangeliului si all
omenatatii, asă cît ea nunumai c a n a fost neci ua data tiranna
ii despoata ca tra oamenii de stare mai de jo s , ciar n e c ie a tr a su-
pusii s a î : dar’ înca n’a putut suferi neci macar s a vada p re alţii
tirannind omenatatea, si de aceea s‘ a jertfit pururea p en tru a p a -
racunea ne’nstrainăverelor drepturi alle omenatatii, alle n a cunii,
alle pătriei si alle bisericei nacunale.
Cîte-va esîmple ni vor dovedi toate aceste dise mai pre sus
de toatoe îndoeala:
 2. Asd ni spune froedoecunea vorbaloe foemceliarce, „cce fiind
uce data foamete mare, oamenii de'n Rumîniea erau nevoiţi sce se
dea robi ta proprietarii cei mari, numai ca soe capete cîte ce-va de
mîncare si sce nu moarce de foa m e: atunci se sculă Radul Vaecaere-
scul, un nepot all lui Negoitce Faegcereseul, îsi descise grînariele si
dete cellor lipsiţi, dicînd, ca nime sce nu se mai dea rob pe’ ntru
foa m e!“ Atunci poporul, sccepat de scloevi'e si scutit de cumplita moarte
de foame, dise cu un glas si de’n ininioe rcecunoscretoarioe, cce „Ra­
dul Vceccerescul este bielsugulu si strigau cu totii: „Domnul Dumne­
dceu a dat Cuconului Radul bielsug m are: ell nu cere platoe! împeer-
tcesiii-voe cu totii d en ridurile muticei lui! Iceudati si preaînnceltaii
de n tot sufletul p re părintele ceresc, stcepînul lui Radul! “
Acestea sînt trcedcecunale; însce avem adeverinţe istorice se-
gure. Asă, ca sce atingem numai pre unii bcerbatî de’n astce foemi'lie,
atit de meritatce si atît de pretioasoe Rumîniei, însemncem numai ur­
moe toariele:
3. Pcetrascul Vceccerescul (ncescut la 1554— ? ) fu Bann Crce-
ovei, si ucise în roesboale atîtia dusmannl, cîte dille cu soare sînt
intr un ann:-si de aceea îsi îneince sdbiea tuturor sîntilor de peste
ann. Eli a didit biserica de’n vatra Vcecoerescilor de lingă Tirgovisce.
4. JVeagoe Vceccerescul (1 600— 1685), pe lîngce alte deregee-
torii înnalte, fu sol (Coepice-haice) la Cunstoentinianna pînce la adinei
bcetrînete, apoerînd Interesele patriei pururea cu întelepcune si cura-
gu. Murind 1a Cunstoentinianna, Turcii îî sigillaroe hainele pe dînsul,
si asa se aduse în pdtrie-sl, de se îngrop® în pcemîntul stroebunesc.
o. tenace Vceccerescul ( ? —- + 1716), purt® celle mai nalte
deregeetorii în taroe; ca Bann all Crceiovei fu trimes soe caute vad peste
Argesu, scb facoe pod pe’ntru trecerea oştilor cuntra Austriacilor
(1688). La 1695 avu comîndoetura cea mai naltoe peste oaste, ca soe
pcedeascce tara si pre Doamna, coeci Domnitoriul Cunstcentin Brînco-
vannul mersese în Turciea spre soelutoecunea Sultannului. Dupoe
aceea fu sol la Cunstoentinianna (1 703— 1708), apoi visternic Iui Cun­
stcentin Brineovannul (1 708 — 1716), cînd fii ucis de coetroe Turci la
Cunstoentinianna împreunce cu Domnul toerii Cunstoentin Brineovannul,
si cu toatoe fcemiliea acestuia la 15 August, 1716.
6. Stefann Vceccerescul (n ăscu t noeinte? de 1716---- |-?).put'tui
celle maî nalte deregretor/I, Iii cell maî ager jurist si cell mal învoe­
tat boerbat pre tîmpul soeu. Fiind coe dentru ’nceput îl muriâ toti
copiii, se rug® cu credintoe fierbinte si ell si sotîea lui „la Sintul
Stih ann, ca sa; mijloceascae p r e ’n rugcecunile salle la Dumnedeu, ca
sa: li traeascce fi ii!“ Rugcecunile lor furce ascultate, si Dumnedeu
li dcerut un fiifl, carele cu meritele si ru toelintele întrecu pre toti
strcebuniî scei; acesta fii;
 7. Ieneecitce Vwctr.i'vscul (1 7 4 0 —1799). EU avu profesori deo­
sebi pe’ ntru fice-care limbce si sciintoe; asâ pe’ntru limba elince pre
Neofit iwtrînul Cceusoca, pe’ntru limba loetine si germînoe pre învoe-
tatul ^ermîn Veber, si asemenne cîte unul p e’ntru fice-care d en lim-
bele itaelianna, frînceasca, turceasca, si p e ’ntru toate ramurile ştiin­
ţelor. Dar’ abia era ell de cinci-sproe-dece annî, âdecoe pela 1735, si
Domnul Rumîm'ei Cunstcentin Cehann Rascovitce (cell mai cumplit ti­
rann), neputînd suferi sîmtemintele celle ncecunale alle Vcecoerescilor,
destoerce pre tatoel lui îenecitce, pre Stefann Vceccerescul, si pre fra­
tele acestuia, pre Barbul, si—î trimese în insula Cipru. însffi ţirannul
de Domn se destronde, si venind Domn feerii Scairlat Gica (1757
1758) se rtecicemarce dela Cipru, si Stelann se fcecu spoetariu, ear
fiiul lui, Ienoecitoe, înece de tot june, se fcecu Coemcerasu la didirea
mîncestirii: Spiridon cell nou de’n uliţa lui Serbann Vodce. însce la
1763 veni pe tronul Rumînfei earoe-si Cunst. Roecovitro, carele in-
soercinde pre bucoetariul sceu, ca soe otroeveascoe pre Stefann si pre
Barbul Voeccerescul. Bucoetariul împlini aceâ spurcatoe înscercinare, si
bravii boioeri furoe otroeviti amîndoi, pe cînd se aflau la viea lor in
vallea Oriei de’n Soecuenni. Dar’ bucoetariul încoe-si primi roesplata
dumnedeeascoe în curînd, cceci pe cînd duced mîncare luî Vodoe, se
surpă pe dînsul sufltul ambitului si—1 turti cu mîncare cu tot: „asă
vine pedeapsa lui Dumnedeu 1“
lenoecitcE V oeccerescul m e rs e la C u n stc en tin ia n n a la S u lta n n u l,
soe eearce rcesb u n are a s u p r a D om nului p e ’n tr u otro ev icu n ea tc e tin e -sc e u
însce Vodce Bcecovitce m u ri în graboe.
La 17 f9 întraroe muscalii în Rumînîea: Domnitoriul Gica fu
prins si trimes Ia Petruburg: boicerii si Metropolitul trimeser© in—
datoe la generariul rusese, Romiantof la marginea Moldaviei, soe cea-
roe oaste de apoerare. în astoe deputcecune fii. si iencecitoe Vcecoere-
seul. Insce ajungînd deputoecunea la Budoeu, se intilni cu un coloneii
rusesc, carele spuse, cce vine oaste toarte multoe; pre n urmare ar
fi de prisos soe mai meargoe deputoecunea pînoe la generariul, ci mai
bine sce se întoarcce la Bucuresci, sce adune boioerimea si sce fai­
me atoe uoe deputcecune la Petruburg si s <e încine 1 ara-rumineascce
Tarului rusesc. Vcecoerescul, carele n a fost neci uce datce aplecat
coetroe Ruşi, acum ca soe scape de silnicii, îsi lude foemiliea si, îm­
preunce cu alti boioeri, trecu la Broesov în Ardeal, unde petrecu
pînoe la 1774, cînd se fticieioe pacea. în annul 1773 trecu împoera­
tul Austriei, îosif II., pre'n Broesov ccetrce Goelitiea: atunci Iencecitoe
Vcecoerescul fu învitat la împoeratul si cunversde cu dînsul cîte-va oare.
Sub Domnul Alesandru Ipsiiant purtde iencecitoe Vcecoerescul
celle mai înnalte deregeetorii alle statului; ell fu unul de’ ntre cuni-
punoetorii codicei civile publicate si înfruduse de costrce Domnul
 Ipsilant. Fiu Domnitorîuluî lpsilant p a ra sir® casa parinteasc® si
tara si fugir® pe ascuns la Ardeal: atunci Ienacita Vac®rescul fii
trimes sol la Vieanna, ca soe mijioceasc® re’ntornarea fiilor luî Ipsi­
lant înapoi. Cu astoe occejune avu norocirea de nou a cunvoersa
mai multe oare cu împceratul, losif II.
Lucrcetivcetatea literari® a lui Ienoecitoe Vceccerescul se cu­
noasce de’n produsele Iui limbistece, juridice, poetice si istorice:
Eli a cumpus u a gram âtec® a limbei rumîne, carea s’a tip ă ­
rit la Rimnic, în annul 1787. în ast® gr®mâteca a cumpus ell sf
prozodica (m asura tonului cuvintelor) limbei rumîne pe’ntru poesfe,
ins® dup® prosodiea greceasca. Dup® acea prosodie a f®cut multe
viersuri foarte potrivite; ba inc® a întrebuintat si unele figure poe­
tice atîta de m®estnte, cît la poeţii următori nu le mai afl®m; asâ
este bun® oar® viersul ra sp ica toriu de jalusiea cea maî cum plita;
In tr u a grad in a,
Lîng'ua tulpina:,
D a rii uce floare ca uce lumina:

S ’o taîu, se strica ;
S ’o las, m i-i fr ic a ,
Ca vine altul si mi-o r id ica !

Asemenne a cumpus tenacii® V®c®rescul „istoriea Sultanni-

lor turcescî dela 178 8 — 1 7 9 4 “
Sub Domniea lui Alesandru Murudu se r®trase îen®cit® V ® -
carescu l de’n vieata public®, numai pe’ntru c® acest Domn erâ su-
metu peste mresura: de aceea V a ca rescu l nu-l putu suferi si trai
in rivceletate cu ell; d a r ’ totuşi îl umili cînd cu foâmetea:. c® ci
amenntînd poporul cu r®scoal®, si ne aflînd Domnul Murudu de la
nime svat priincos, cum s a ajute pre mulţimea muritoari® de foame,
se vadu nevoit, s® cieme pre V®c®rescul, carele apoi îi dete svat:
„ca s a cea ra dela Sultannul provisiunile (dahcerellele) celle multe,
tfafe de ca tra Rumîniea p en tru cetatile tureesci depe mallul Dună­
rii, CU" îndatoricune, ca tară s a le p la tea sca înapoi în annii ro­
ditori. Asta mintui tara de foam ete: si asii V®carescul merita de’n
partea poporului numele de „bielsug“ , ca si străbunul sau, Radul.
8. Ion V a carescu l (n ă scu t la ? ----- h 1 8 6 3 ? — ). Acesta înc®
posedu toate strălucitele însusietati alle fam iliei salle. Pe lîng®
aceasta, facînd cunoscint® si cu ranumitul Gorgu L ă da r (vedi
om. . part. 1,) se aprinsera într’însul sf maî mult sîmtemintele
ncecuna e si iubirea c a t r a pâtrie-si: de aceea nu se liniscf pîna
cin , împreuna cu citi-va alti boi®ri, si pre’n u a staruinta de fier
ne n uplecâvar®, mijloci înfiiniacunea prim ei scoale de matemătecer,
de filosofie si de teologie în limba rumîna la Sîntul Sava în Bucuresci.
 ion V ăcărescul este unul de’n cei de’ntîiu p rodu cători aî li-
terăturei rumîne poetice. Sîmtemîntul rcenăscem năcunale covîrsii
într’nsul mai mult: de aceea fiind însărcinat de că tr® Domnul C a -
rcegeă, la annul 1818, s ă fa c ă un viers la codica civilă, ce o pu­
b lică acest Domnitoriu, asceptd toti cuitennii lui V odă, s ă vadă
vre u ă od ă lă u d ă tiv ă în onoarea Domnitorului fă n n ă rio t: dar’ ce
s ă vedi! poetul în loc de aceea avu curagul să -s i verse în public
curatul sîmtemînt năcunal, slrigînd:

„A h ! de-am pute rosdobîndi

Si cîte-avem pierdute:

Atunci si acest corb scermann

Ear’ acuila s’ ar fa c e ;
Si ori-ce Rumîn ar fi Romanii,
Mare ’n rasboiii si ’ n p a ce! “

în că în annul 1818 trăduse cîte-va bucăţi teatrele si în

acest ann se audi mai întîiu limba rumînă pre scenna teatrului în
Bucuresci pre’n învăţăceii de’n Sîntul Sava.
La întruducăcunea Regulamîntului orgunnic ion V ă că rescu l,
sciind despre adausul muscalesc (vedi la biogrăfiea lui Grigoriă
Mitropolitul in tom. IV., partea 1.), carele rcepîă neatîrnarea tcerii,
fu singur, carele avu curagul, ca, între doue sute de mii de baionete
muscalesci, sac nu racunoasca de leguita ua adunare legedativa
preseduta de un Consul muscalesc. Eli fu unul de’n acei sese boiărl
bravi, carii nu voiră s ă subscriă adausul muscălesc la R egu lă-
njînt si pe’ntru aceea suferi destărare.
De va ceti cine-va cu luare aminte poesiile lui Ion V ă C ă re -
scul, va afla, cce toate poarta sigiliul relegiosatatii, morosietalii si
all nacunaletaîii: Aceasta se vede ciar si în ju că riile lui poetice.
A răpojusat în etate foarte bătrînă în luna lui Mart, 1863.
 Adâns
Ia
tomul III. Nrul. XXV. fata 3 3 2 .

§ . 80.
Barbul Pogris Mumuleannul (1 7 9 4 — 1837).
Domnul loan Eliade a publicat urmeetoarîele trasuri de’n vieata
poetului Mumuleannul.

S’a ncescut în Rumînîea la Slatina, în annul 1794 de’n p ă ­

rinţi rumîni. Venind apoi in Bucuresci, s’a alaturat Ia casa boiariuluî
„ Constantin F i l i p e s c u l care pe atuneîa eră una de’n celle mai
osp atarete, si unde pre’n urmare se adunau mai multî străini de
deosabite n acu n aleta ti, cu deosebite toelinte si mijloace. Crescîn-
du-se în astoe c a s a : amestecul si întîlnirea cu mai mulţi străini si
pamintenni învăţaţi î-a fost un feliu de educacune, ce putea lua
cine-va in acel] rastîmp si la un om cu mijloace ca alle Iui. Spiretul
lui cell firesc, si aplecacunea c a t r a sciinte l ’a făcu t s a înceapa
a-si sţrînge u a adunacune, cît se pnteâ mai deplina, de ca riile ru-
minesci, ce se aflau p în a atunci tipărite. Cărţile bisericesc! erau
pe’ntru dînsul un isvor n esa câ v a r; ear’ de’n ca riile lumesci rumî-
nesci abia se ivise p în a atuncia: „Alesandriea*; — „A rgir si Ilean-
na cu pwrul de dur“ ; poesiile Iui „loan Baerac“ si alle Iui „ Vcesiliu
Aron . Cînd î-a intrat in m îna Gramateca rumîna a rapausatului
loan Vceccercscid, si „A hil în Sciro“ de rapausatul Gorgu Slceti-
neannul, erd un lucru preţios p e ’ntru poetul Mumuleannul ca u a p o -
'a t a a regularii limbei salle si ca un model.l de viersuicune regu­
l a Pe urma, poesiile logofătului loan Voeccerescul prescrise de’n
ina în m ina si publicate apoi pre’n mijlocul prei)umaracunii rîv-
_. un modell si îndemn, care ridică în oare care cip
si n» a cu întusiasm mai înnalt spiretul poetului nostru. în tot tîm-
^ j.1 oeupmdu-se eu aceşti trei autori ai nacunii noastre,
me i m si învatind de rost poesiile si scriptele lor. Trebuinţa de a
in e ege pe „Ahil în Sctro“ si „ Primoevara a m o r u l u i I’a făcu t s a
întrebe pre orî-cine sncotîâ în stare a-1 lumînâ a'supra dailor p a g î-
ncetcetii, care i-a atîtat dorinţa de a cunoasce initologiea, unde a aflat
destuii nutremînt pe’ntru spfretul sceu poetic. Tcelîntul, ori cit de
ascuns sce fice, trebuie sce se dea pe fotce si mai vîrtos cînd 1^ se
înfcetiseadoe mijloacele do a se cultivă. Mumuleannul începu a sîmtf
trebuinţa de a produce sf ell ce-va, si patima cum sf prilegul cell
mai firesc pe’ntru poesfe în vîrsta junfei este amorul. Celle întîie
încercceri poetice îi furce nisce mcedrigale mici si nisce elegn amo-
riale. Dupoe aceea arestoecunea boiarului Filipescul, poetronului soeu,
îi dete causce de ajuns a mediti si a vede valurile si ncecidurile vie-
tel, întrigile sotietcetii si desertcecunea omului. însoţind pre arestatul
boiariu la mosiea acelluia: B ucow l, moehnirea si meditoerile hn îsi
aflarce locul cell mai fcevoritiv în mijlocul unei nceturi încungurate
de munţi, de vcei, de dealuri, la şiroiul si murmura apelor, în um­
brele pcediirilor si la vederea cea dîmbitoario; a cîmpiilor. Astea
toate f#rce nutremînt Ia încipuinta lui cea melancolica; si înyitarce
pre acest copiii firesc all muselor a întri în cceriera sa poeticce.
Acolo scrise mai multe încercceri de elegfî, carile, de sf neregulate,
însoe d i uce mare dovada de tcelîntul cell firesc all poetului. Amo­
rului dete loc durerii sf melancoliei, si sborul poetului fu în oare ca­
re cip mai înnalt si mai filosofic. Dupoe aceasta moartea poetronului
sceu îi dete occejune a face uce odce, sau maî bine, uoe elegie asu­
pra mor.mîntulul acestui pcetriot însemnat, în care descrie foarte bine
roemoesitele de mcerimea feudalce a poemîntului nostru.
Pela capoetul domniei lui Caercegeă se întemeiase în Bucure­
sci la St. Sava şcoala rumîneascoe sub rrepceusatul Gorgu Lădcer.
Acest frumos început îi dete îndemn a cumpunre Oda, ce se vede în
capul micei lui brosure, ce a publicat în annul 1817, în care se voed
si unele de’n întîiele lui încercceri poetice. Vîrsta poetului înnceinta
si cu dîns:i perii sf ilusiunile junfei; poetirile dela oameni, cunoscinta
lumii, dobînditce pre’n speiiintce, starea sotietoetii rumîne de pe atun­
cia, îl fcBcurce soe urascoe obiceiurile veacului si ioera; sce urască;
pre om, sce rtesboeasca; vitul si pitimile. ce îl degradce. Musa me*
lincolieoe si tinceroe îl pceroesi si îmbroetisie soetira. Erumperea revo-
lucunii dela 1821 îl foecu sf mai mult a se scîrbf de neleguirile omu­
lui si scrise „Ptîngerea ■patriei", si „Casrtgptcriele“ , ce se cuprind în
a doua broşura; publicata; în annul 182S.
Dupoe aceasta coescetorindu-se, începu a sîmti alte greutoeti.
si alte doetorfî: speriinta poetului crescei, sîmtemîntul de tatce se
desceptce într’însul, si releguriea, care îi fusese cell de’ntîu princip
de’n copiiicerfea lui, începu a-i încoeldf inima si a-i nutri cugetoerile
poetice într’un cip mai înnalt si mai vrednic de poesfea veacului no­
stru. „Nopţile lui Iung“ ; „ Meditwcunile poetice'*, „Armoniile poetice
Si relegioase“ alle lui Delamartin atitaroe în Mumuleannul dorinţa de
 a se lud. dupce aceşti poeţi, si scrise in celle depe urmoe poesiile
celle publicate în 1837.
Pretutindinea afloem la Mumuleannul vîersuinta cea mai liberoe;
pagine întrege vrednice de cei maî clasici poeţi, si dacoe autoriul ar
li mai trceit, sau dacce grijile si noecâdurile l’ar fi loesat soe poatoe
a-sî mai cerceta si îngriji pe unde si unde lucrcerile salle, sau a se
svoetui cu prietennii soei: atunci scrierile astea depe urmoe ar fi fost
un cap de opoeroe de încipuintoe fireascoe si un modell p e’ntru mulţi
rumîni.
Am dis, coe pretutindinea afloem in scrierile acestea geniul
poetului, si pretutindinea se voed streelucitoarie dovedi de minunatul
si frumosul nostru pcemînt, carele, fiind bogat în produsele salle mce-
teriale, poate produce si genii si toelinte de tot feliul: cceci acolo,
unde noetura cea fisicoe e frumoasoe, e frumoasoe si noetura moraloe;
coeci aceasta îsi are începutul soeu însa-iii în firea dumnedegriî, ca­
rea se preamoeresce „în spirei si în aevoetate* (âdecce în adevoer,
ori mceterie) în vecinica si întreaga (nedespcertitoe) Treime.
Dar’ ca sce cunoâscem coeroepteriul poetului nostru, e destuii
soe cetim unele de’n poemele lui si âdecce cum urmcetoariele: „ înce­
putul omului“ e Mumuleannul însu-si în cugetcerile salle despre drep­
tate ; „ Lacrimile.“ sînt Mumuleannul însu-si, cînd alergă sce serbea-
scce prietinilor sosi si soe ajute pre cei nenorociţi; „ Primasvara“ e
poetul însu-si în coeroepteriul soeu cell vesel si dulce; „Noaptea*,
„Miedul n o p ţ ii „ C u c o s u l* , „Clopotul* , „ Mormîntul* sînt Mumulean-
flul însu-si în relegiunea sa, carea domniă într’însul, si carea dom-
nesce în toate scrierile lui; care îl încceldia în tot tîmpul, si unde
îsi află singura mîngceiare. Pe’ntru cine l’a cunoscut, e uce durere
adincce a ceti poesiile lui, coe îl vede pretutindinea, si nu poate fi
cip nimerit mai bine de pennelul cell mai învicetoriu, decît poesiile
luî, care întcetiseadce icoana lui cu troesurile si adumbricunile (nuan- *
sele) celle maî adevoerate. Gine l’a vcedut dîndu-si sufletul: a voedut
pre adevceratul creştin la oara cea maî de pre urmce a m orţii; cine
l a petrecut lagroapoe: a vcedut fata si.eipul dreptului, cînd doarme.
Putini oameni au treeit si au murit ca Mumuleannul. In scîrbele
celle maî supoercetoarie, în boala cea delungatce, în neaverea sa si
mai obositoarioe decît boala, în sfcesicetoaria cugetare, coe se desparte
de sinul fcemiliei salle si o lasoe atît de tînoerce si numoeroasoe si
fceroe stare si ajutorîu: îl vedeai plin de multoemire si linisce. Si cu
adevoerat, coe relegiunea si Dumnedeu domniă într’însul, si pacea eră
in sufletul si cugetul lui.
Ell a roepoeusat în annul 1837.
 Cuprinsul
Lepturarlului rumînesc pe’ntru gimnisie, tom. IV. partea 2.

fata
I. Pâul lorgovicu (1 7 6 4 — 1 8 0 8 ) . . . . 3

II. Alesandru Gavra (1 7 9 6 — ) . . •

1. Uce frînturoe istoricce despre biserica rumîncE de’ n Ardeal
§•
III. Cunstcentin Aristia (1 7 9 8 — ). . . 17

2. Cîntul I. de’n lliada luî O m er................................................

IY. Vcesfliu Gergeli de Cocotisu (1 7 9 8 — ) 33

3. Cultura limbei si a graiului în cunvcersfficune . . . .. . 34

§•
V. Moise Sorannul Noacul, Preut rumîn în diecesa
Oredii-mari (1 8 0 6 ) . . . . . 37

§. 4. Cîte-va viersuri de’n a doua carte a Eneideî lui Virgilii 39

VI. Goevriil Munteannul (1 8 1 2 — ' ) . . 40

§. S. însemnătatea si neapcerâvrera trebuintoe a asedcemintelor

42
de învoetceturoe . . . . . . • r . . . . . .

YII. Florian Aron (1 8 1 2 ) . . . . 46

6. Privire fugitiv ce asupra istoriei Toeril-rumîresci . . . 47

§•
VIII. Gorgu Bceritu (1 8 1 6 — ) . . 56
58
§• 7. Mceestriea troeducerii.......................... .............................. 61
§• 8. Adevcerul .........................................................’
IX. Andreiu Muroesannul (1 8 1 6 — 1863) . 73

9. Reespunsul pcesceruîcn sau amoarea libertcetiî • • • • 75

76
10. Locul fe ricirii....................................................* •
78
11. Omul f r u m o s .................................................... •
79
12. Rcesunet . . . .......................... .................... . •: • ' *
80
13. Altroesunet........................................................ ' ' ' '
81
14. Glasul unui Rumîn ................................................ .... i •
Lepturariu rumînesc. T. IV. P. 2. ^
 fata
X . I â c o b M u rcesean n u l ........................ 83
§ . 15. Orfelinul ......................................................................................... 84
§ . 16. Bloestoemul mamei melle . ... , ...................................... 85

X I. Ioa n n N e g r u tu ( 1 8 1 7 — ) . . .89
§ . 17. însem nătatea asoticecunilor p e ’ntru nceintcecunea literce-
tureî si a culturei noecunale ....................... .... 90

X II. G r ig o r iu M ic u le s c u l ( 1 8 1 7 — ) .96
§ . 18. Uoe noapte p e ruinele turnului Severinului . . . . . . —

XIII. Cunstcentin Viisoreannul............... 105

§ . 19. La fericitul G orgu L ă d c e r .................................................... —

XIV. Juliu Buerasii (1 8 1 8 — 186 3) . .. 107

§ . 20. Puterea coertilor........................................................................ 108
§ . 21. Simţirea generaloe în noeturoe . . ..................................... 111

XV. N ic o la îu Istra ti ( 1 8 1 8 - ^ 1 8 6 2 ) . . . 123

§ . 22. Mihul (dramcE o r ig in a la ) ..................................................... —

X V I . D u m itru G u şti ( 1 8 1 8 — ) . . . 175

§ . 23. P ă s ă r ic ă scoepatoe de’ n c o l i v i e ................... ........................... —
§ . 24. Orbul în desceptare . . . . . . . . .. . . . 177
§. 25. Căuşele si urmoerile învingerilor lui Alesandru cell Mare 179
§. 26. Înrîurintele poesfei asupra sufletelor n o a s t r e ................. 180
§. 27. Lupta Orâtilor si s Curiatilor • • ■ • • • • • • • 181
§. 28. însoemnaetatea istoriei ncecunale . . . . . . . . . . 183
§• 29. Alceturcecune între G reci si R o m a n n i ............................... 184
§. 30. Bcetceliea dela Racova în M oldova lîngoe Bîrlad, (în carea
Stefann cell Mare a învins pre Solimann Pasa la 17 îa-
nuariu 14 75 ) ................................. •...........................' . . . 186

X V II. V cesfliu A le sa n d r i ( 1 8 2 1 — ) . . 189

§. 31. De’n poesfea: „ S t r i g o i u l " ....................................................... 190
§. 32. P ăd u rea Strunga (in M o ld o v a )............................................... 191
§. 33. Cîntec h ă i d u c e s c ...................................................................... 192
§. 34. Cîntec o stă s e sc ............... ...................................... —
§ . 35 Lăcrim ioarele ........ .......................................... ...................... 193
§ . 36. Adio M o ld o v e i.............................................................................. —
§• 37. Soldann viteadul, sau recrutul m o l d o v a n n ........................ 194
§ . 38. M ătuşa Angelusa' . .................................................................. 195
 fata
X V III. A le sa n d r u P e lim o n ( 1 8 2 2 — ) . . 199
§. 39. Feste cîmpîile Rumîni'ei . ......................................... • 200
§. 40. A fu n d eetoriu l................................................... ........................... 202

X IX . G o r g u T ceu tu l ( 1 8 2 3 — ) . . . 205
§. 41. Rumînul .................................... ....... ............................................ 200
§. 42. A r c a ş u l ................................ ....................................................
§. 43. Tara m e a ............................................................................... 209
§. 44. Apoi nu-s c i v i l i s a t ? ............................................................ 211
§ . 45. Dorul meu ................................................... .... 212

XX. C unstcentin A r ic e s c u l ( 1 8 2 3 — ) . . 214

§ . 46. Uce dimineatce pe B u c e g i ................................................... 216

§. 47. Vlad Tepesu V. Vodce si solii t u r c e s c i............................ 219
§. 48. Vlad V. Tepesu Vodoe si Moehomet II................................ 221
§. 49. Vlad V. Tepesu Vodce si negustoriul Florentin . . . . 224
§ . 50. Bcetceh'ea dela Ccelugcerennî între Mihaiu Viteadul si Si-
nan P a s a .................................................................................... 226

X X I. G o r g u S io n ( 1 8 2 S — ) . . . . 229

§ . 51. P r iv e g io e t o a r ia .............................................................. • • • 231

§. 52. Punga m e a ............................................................................... 233
§ . 53. Fîica si muma (Bucovina si M oldova la 1 8 4 8 ) ............... 235
§. 54. Adio la B u covin a ...................................................................... 236
§. 55. Pcercedisul p ie r d u t ......................................................... ........ #39
§. 56. Movila Rcehiei (lîngce Prut în Bcescerăbiea)................... 250
§. 57. Poetul moldav ccetrce partea Bcescerâbieî re’mpreunatce
cu M o ld o v a ............................................................................... 253

X X II. A tcenăsiu M oerien n escu l ( p e l a 1 8 3 0 — ) —

§ . 58. Mihaiu Viteadul si Andreîu B c e t o r i ....................................... 254
§ . 59. R u m în u l.......................................... ... . . .
........................... 257
§ . 60. Ccellariul de’ n Ruma . ..... .................. ................................ 258

X X III. G o r g u B c e r o n t i ............................ 263

§ . 61. Pe pagina unei istorii m o l d o v e n n e .................................. —
§ . 62. Gitara, sau nestcetornicîea lucrurilor om enesci . . . . 265

X X IV . G o r g u C r e t e a n n u l.................... 267
§ . 63. B e t i e a ........................................................................................ —
§. 64. Dorul t c e r i i ....................................................... .... .................. 269
§. 65. Rugcecunea dupoe uce noapte de s t u d i e ......................... 270
 fala
XXV. Ion Puăcarlul . J. . . . 272
§ . 66. Pâtriea r u m în o e ...........................................................................

XXVI. Gorgu Radul Meledon . ; . . . 275

§. 67. Referinţele com erciale alle Moldovei cu Genovenii înnoein-
te si dupoe înfiinţarea statului M oldovei de astoe-di.
O cuparea Ucreeinei de coetroe Duca V o d c e ...................

XXVII. Vresfliu Alesandrescul Ureche . . . 286

§ . 68. Ccercepteriele generale alle p oesfei ru m în e ....................... 287
§ . 69. Coerepteriele p o esieî rumîne d e’n roestîmpul eroic . . . 288
§ . 70. Ccercepteriele poesfei rumîne d e’ n roestîmpul deccedintei
sub domninta foenoerioticce .................................................... 289
§ . 71. Celle trei toeioeminte alle poesieî rumîne d e ’n roestîmpul
cest n o u .............................■ ... ................................................... 294

XXVIU. Hoercelâmpiu Grandea............... 300

§ . 72. Pcesoerica ................... .... .........................................
§ . 73. O r fa n n u l.......................................... .... ........................... .... 305

XXIX. Aron Demsusann.................. 206

§ . 74. Rcesunet . .................................................................................... 307
§ . 75. Coetroe adunînta noecunaloe rumînoe de’n Sîbiiu la 13 Ia-
nuariu 1 8 6 1 ....................................................................................
§ . 76. R e’ nviarea ............................ ..................................... • 308
§ . 77. Viitoriul ......................................1 . . . . .... ....................... 309
§ . 78. Un s u s p i n ................... .... ............................................................ 311

Adâus.
§ . 79. Biogrcefiea lui Ion V cecoerescu l..................................... 313
§ . 80. Barbul Poeris M u m u le a n n u l.......................................... • 318

în c. r. tipogrcefie a curţii si a statului.