„ARSENALUL” EDUCATORULUI EFICIENT

(UN TABLOU AL METODELOR ȘI TEHNICILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE)

Condițiile învățării și condițiile instruirii
Rostul strategiilor didactice focalizate pe obiective pedagogice operaționale este acela de a
provoca/determina EXPERIENȚE DE ÎNVĂȚARE cât mai precise și mai eficiente. Acestea au loc
înlăuntrul activității psihice și nu pot fi influențate nemijlocit, direct. Un educator nu este un „chirurg”
care poate acționa direct asupra corpului (înlăturând mai mult sau mai puțin brutal o rană sau o
maladie); ci un psiholog abil care acționează subtil asupra sufletului (care nu este „bolnav de la
natură”, ci doar neinstruit sau needucat deocamdată).
Influența profesorului asupra celui care se instruiește se petrece astfel:

1
 Neavând posibilitatea de a acționa direct asupra condițiilor interne ale învățării – acolo unde se
petrec cu adevărat experiențele de învățare - , profesorul recurge la condiții externe de influențare a
celui care învață.
Libertatea educatorului autentic
Am arătat în cursul anterior care sunt condițiile interne fundamentale ale învățării și instruirii.
Ele sunt naturale, adică intră în constituția noastră antropologică, adică în „firea noastră”. Ele se
manifestă ca legi și legități ale învățării și educatorul nu poate să afcă alceva decât să se supună lor și,
eventual, să le „manipuleze” în folosul celui care învață.
Nu același lucru se poate spune despre CONDIȚIILE EXTERNE. Ele sunt la dispoziția
educatorului, solicitându-i capacitățile empatice, gândirea anticipativă, gândirea rațională, inteligența,
ingeniozitatea, fantezia etc. De aceea, înainte de orice trebuie asumat și adoptat aici un principiu
metodologic fundamental. Este formulat în chiar paragraful de mai sus.
Orice condiție externă cu influențe optime (uneori doar benigne, alteori doar amelioratoare, dar
în nici un caz maligne!) poate fi considerată utilă procesului de formare.
EDUCATORUL AUTENTIC NU ESTE „UN SACRIFICAT” – CUM CRED UNII;
DIMPOTRIVĂ, EL ESTE APROAPE UN DEMIURG. LIBERTATEA DE ACȚIUNE A
EDUCATORULUI AUTENTIC, CHIAR DACĂ NU ESTE NELIMITATĂ, ESTE
ENORMĂ. ÎN PLAN DIDACTIC, EL POATE GÂNDI RAȚIONAL, POATE ALEGE,
POATE CREA, POATE INVENTA, POATE CHIAR „FANTAZA” ETC. EL POATE
FOLOSI APROAPE ORICE METODE SAU MIJLOACE DACĂ ACESTEA SLUJESC
OBIECTIVELOR ȘI DACĂ ÎNTRUNESC CONDIȚIILE INTERNE ALE ÎNVĂȚĂRII.
ÎNTRUCÂT OBIECTIVELE PEDAGOGICE SUNT, PRIN DEFINIȚIE, MORALE
ORICE CONDIȚII SAU MIJLOACE DE REALIZARE A LOR SUNT, PRINCIPIAL,
ÎNDREPTĂȚITE. Altfel spus, se poate aplica în educație ceea ce nu este recomandabil în
alte domenii, adică dictonul machiavellic: „SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE”! Condiția
este una singură: mijloacele să fie ele însele pedagogice, nu nonpedagogice sau
antipedagogice!

Un avertisment cam sinistru...

De-a lungul vremurilor s-au decantat, cristalizat și sistematizat o serie de astfel de influențe
benigne care au dat naștere unui adevărat tezaur pedagogic pe care unii autori l-au supranumit
„paedagogia perennis” iar alții chiar „paedagogia aeterna”.
De fapt, este vorba de un „arsenal” de METODE, MIJLOACE ȘI MATERIALE DE
ÎNVĂȚĂMÂNT. Nimeni nu poate intra în clasa de elevi cu intenția de a „educa” dacă nu posedă cel
puțin o parte însemnată a acestui fabulos arsenal; altfel spus, nimeni nu poate pleca „la luptă”
dezarmat, dezorientat, bezmetic, improvizând, „dându-și cu părerea” etc., etc., etc.. Va „răpus” de
discipoli - care sunt de regulă neiertători și care îl vor descoperi repede pe impostor! Nimic nu este
mai ucigător pentru un pretins profesor decât batjocura elevilor săi!...

2
 „ARSENALUL” PEDAGOGIC
AL EDUCATORULUI AUTENTIC

SITUAȚIILE DE ÎNVĂȚARE se alcătuiesc din combinarea, cât mai inspirată și mai ingenioasă
a principalelor componente menite să asigure condițiile externe optime ale învățării. Acestea sunt:
(a) METODELE ȘI TEHNICILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT,
(b) MIJLOACELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT și
(c) MATERIALE DIDACTICE DIDACTICE
Ele alcătuiesc „arsenalul paideutic al profesorilor”. Nici metodele, nici mijloacele și nici
materialele didactice nu sunt folosite în practica educației în separat sau „în formă pură”, ci numai și
numai în COMBINAȚII STRATEGICE. Realizarea acestor combinații depinde de competența,
raționalitatea, originalitatea, ingeniozitatea, „intuiția”, „flerul”, „fantezia” etc. educatorului (sau, mai
pe scurt, de așa-numitul „coeficient de personalitate”).
Este important să cunoaștem cât mai bine elementele care alcătuiesc acest „arsenal paideutic”
constituit de-a lungul experiențelor educaționale omenești și de către cercetarea educațională modernă.
Iată o clasificare simplă:

Să le prezentăm pe scurt.

3
 CLASIFICAREA CELOR MAI IMPORTANTE
METODE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
S-au realizat de-a lungul vremurilor diferite clasificări ale metodelor de învățământ celor mai
frecvent folosite. Cea mai completă și mai acceptată a fost realizată de către profesorul român Ioan
Cerghit în lucrarea Metode de învățământ (1976, 1980, 1997, 2006). În tabloul de mai jos, am
completat „clasificarea [clasică] a lui Cerghit” cu câteva dintre „noutățile în domeniu” astfel:

4
 TEHNICILE ȘI PROCEDURILE DE INSTRUIRE ȘI EDUCARE
Acest „inventar al metodelor”, nu este exhaustiv și nici epuizabil. Înlăutrul fiecărei categorii de
metode s-au creat și se crează continuu numeroase tehnici și procedee de instruire și educare, mai mult
sau mai puțin standardizate. Înainte de orice, ele pot fi o sursă de inspirație pentru educatorul autentic,
doritor să își educa elevii într-un climat educațional atractiv și incitant. Cele mai multe pot fi
categorisita ca fiind „metode/tehnici active” sau „metode/tehnici interactive”, (adică oarecum diferite
de „metodele tradiționale” pe care unii le consideră „pasive”). O parte dintre acestea au fost descrise
de către discipolul profesorului Cerghit, Ion Ovidiu Pânișoară, în lucrarea Comunicarea eficientă
(ultima ediție, 2006). Iată câteva dintre aceste „noutăți didactice”, adesea cu denumiri care paer
exotice dar a căror eficiență practică este realmente remarcabilă:
METODE, TEHNICI METODE ȘI METODE ȘI METODE ȘI
ȘI PROCEDEE DE TEHNICI TEHNICI TEHNICI DE
ANALIZĂ ȘI DE CENTRATE PE CENTRATE PE ÎNVĂȚARE ÎN
PRODUCERE DE OBSERVAȚIE ȘI ACȚIUNE REALĂ MICROGRUPURI
IDEI REFLECȚIE SAU SIMULATĂ
Analiza SWOT „Principiul lui Premack” „Self-directed learning” „Seminarul socratic”
Tehnica CATWOE Matricea obținerii de „Tehnica teatrului” „Metoda mozaicului”
date
Tehnica fishboing „Jurnalul cu dublă „Role storming” „Controversa creativă”
intrare”
„Metoda „copacului cu „Harta obstacolelor” „Role playings” Tehnici de cooperare
erori”
Tehnica AIDA Raționarea analogică Incidentul critic Tehnici de competiție
Diagrama Venn Tehnicile de imaginare „Case studies” Reuniunea Philips 66
„Metoda imunizării „Metoda SINELG” Simulări diverse „Controversa rotativă”
Tehnica analizei sistemice Tehnica Delphi ș.a. „Turul galeriei”
„Metoda concasării” „Tehnica fishbowl” „Tehnica taberelor”
„Ingineria valorii” GAP „Grupurile tutoriale”
„Metoda cubului” Discuția-panel Tehnicile TGT și STAD
Tehnica bisocierii „Metoda reversului” Microgrupurile de
mentorat
„Tehnica galaxiilor” ș.a. Jocurile de ice breaking
„Tehnica nucleului” Tehnica „obiectelor
găsite”
Tehnica „examinării „Cercul complimentelor”
granițelor”
„Tehnica mănunchiului ș.a.
de banane”
„Creative problem
solving”
„Phase of Integrated
Problem Solving)
„Oferta de 100 de lire”
„Listarea atributelor”
ș.a.