Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“AL.I.CUZA”,Slobozia
Prof. DINU SIMONA IONELA
Tematica:
Metode activ-participative
în abordarea textului epic
Prezentări:
1. Prezentare Power Point – Metode activ-participative
în abordarea textului epic cu aplicaţii pe romanul Ion de
Liviu Rebreanu
2. Prezentare Power Point – 10 metode activ
participative
3. Aplicaţii în proiecte didactice – Metoda horoscopului,
metoda cubului şi metoda pălăriilor gânditoare
• Motto:
”Este imposibil ca elevii să înveţe ceva cât
timp gândurile lor sunt robite şi tulburate de vreo
patimă. Întreţineţi-i deci într-o stare de spirit
plăcută , dacă vreţi să vă primească învăţăturile.
Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter
frumos şi armonios într-un suflet care tremură, pe
cât este de greu să tragi linii frumoase şi drepte pe
o hârtie care se mişcă”
• Brainstorming”
• Explozia stelara” • ”Tehnica 6/3/5”
• Metoda “palariilor ganditoare” • ”Controversa creativa”
• Caruselul” • ”Tehnica acvariului”
• “Multi-voting” • ”Tehnica focus-grup”
• “Masa rotunda” • “Patru colturi”
• Interviul de grup • Metoda “Frisco”
• Studiul de caz • Sinectica
• Incidentul critic” • ”Buzz-groups”
• Phillips 6/6” • ”Metoda Delphi”
d) Metode de cercetare in grup :
Ion
de Liviu Rebreanu
ORGANIZATORUL GRAFIC
taranimea / intelectualitatea
Asemanari: Deosebiri:
Cele doua planuri sunt prezentate intr-o De regula, intelectualii nu se amesteca in
oarecare simetrie, prin folosirea tehnicii “petrecerile satului”, chiar daca vin sa le
contrapunctului (ex: conflictele: preotul priveasca hora; de aceea, vreo alianta
Belciug – invatatorul Herdelea / Ion – Vasile familiala intre intelectuali si tarani nici nu
Baciu; ritualul nuntilor: Laura – Pintea / Ion – intra in calcul;
Ana); Conflictele intre personajele apartinand
In ambele planuri domina mentalitatea planului taranimii sunt ireconciliabile, sub
potrivit careia oamenii sunt respectati daca au semnul fatalitatii (Ex: Ion – Vasile Baciu,
oarecare agoniseala, iar acest tip de Ion – George Bulbuc), pe cand intre
mentalitate genereaza conflictele sociale intre intelectuali reconcilierea e mai probabila
“bocotani si “sarantoci”; intelectuali ori (Ex: preotul Belciug ii intocmeste
tarani, familiile nu se intemeiaza pe invatatorului Zaharia acte pe lotul pe care
sentimente, ci pe interese economice. era construita casa)
Fişa nr. 2:
Sarcina: Organizaţi grafic caracterizarea Anei.
• Fiul unui taran risipitor, era”iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana punea si
Dumnezeu mila. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”;
Caracterizare • Istet, silitor;
• Rusinat de saracia lui, orgolios, revoltat, impulsiv.
favorabila
• Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme: in prima parte a romanului e convins
ca “ dragostea nu ajunge in viata… Dragostea e numai adaosul”, in timp ce, spre
finalul operei, “i se adaoga in creieri, nechemata, intrebarea: ce lolos de pamanturi
Fire daca cine ti-e drag pe lume nu-i al tau? “
conflictuala
Efect 1:
batjocorirea Anei;
moartea ei si a
Cauza 1: Saracia si fiului lor, Petru Efect 2’: adancirea
ambitia lui Ion de a dramei
stapani pamant invatatorului
Efect 2: conflictul Herdelea
cu Simion Lungu (conflictul cu
preotul Belciug si
cu autoritatile
Efect 3: conflictul ungare )
cu Vasile Baciu,
saracirea lui…
1. Fruntaşii satului, primarul şi chiaburii discută 1.Dorind să obţină repede mult pământ, Ion îi face
separat de ţăranii mijlocaşi. Alături, fetele nepoftite la curte Anei, fata lui Vasile Baciu, om bogat. O seduce şi
horă, mamele şi babele discută despre gospodărie. îi obligă tatal să accepte căsătoria. La nuntă, Ion nu
Intelectualii satului privesc, dar nu se amestecă în cere acte pentru pământ, se simte înşelat şi incep
horă. bătăile şi drumurile Anei între Ion şi Vasile Baciu.
2. Hora asigură coeziunea comunităţii săteşti, Preotul Belciug mediază conflictul. Celălalt plan, al
facilitând întemeierea noilor familii, dar cu intelectualităţii vizează rivalitatea dintre preot şi
respectarea principiului economic. învăţător pentru autoritate în sat.
3. Satul Pripas, acţiunea debutează duminica.
Reperele spaţio-temporale conferă veridicitate
romanului realist.
Fi;a de expert 4:
Fişa de expert 2:
1.Sinuciderea Anei reprezintă punctul maxim al
1.Hotărârea lui Ion de a o lua la joc pe Ana cea tragismului generat de lupta pentru pământ şi dorinţa
bogată, deşi o iubea pe Florica cea săracă. de posesiune a lui Ion.
2.Conflictul central: lupta pentru pământ în satul 2.Finalul este previzibil. Nesăturat de posesia
tradiţional, unde posesiunea pământului condiţionează pământurilor lui Vasile Baciu, Ion se ambiţionează s-o
dreptul de a fi respectat în comunitate. Conflictul stăpânească şi pe Florica, devenită între timp soţia lui
exterior între Ion şi Vasile Baciu este dublat de George, pretendentul Anei de odinioară. George îl
conflictul interior între glasul pământului şi glasul ucide cu lovituri de sapă pe Ion, venit noaptea în curtea
iubirii. Conflict tragic între om (nu întâmplător ţăran) lui, după Florica. George – instrument al destinului – e
şi pământul -stihie. arestat, Florica rămâne singură, iar averea lui Ion
revine bisericii.
EXPLOZIA STELARA
(STARBURSTING)
(engl. “star” = stea; engl. ”burst” = a exploda)
• Avantaje:
*uşor de aplicat oricărei vârste şi unei palete largi de domenii;
*este, în acelaşi timp, o modalitate de relaxare şi o sursă de noi
descoperiri;
*obţinerea a cât mai multe întrebări duce la cât mai multe
conexiuni între concepte.
Etape:
Pasul 1: Se scrie problema (sarcina de lucru) în centrul unei steluţe cu
5 colţuri;
Pasul 2: În vârful fiecărui colţ al steluţei se scriu întrebări de tipul:
*ce?
*cine?
*unde?
*de ce?
*când?
Pasul 3: Se împarte clasa în grupuri;
Pasul 4: Se lucrează la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste
cu întrebări multe şi diverse;
Pasul 5: Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup. Lista de
întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate. Opţional, se poate
proceda şi la elaborarea de răspunsuri.
Cine a împins-o
pe Ana la
spânzurătoare?
Când s-a
De ce nu s-a hotărât Ana
căsătorit Ana cu să se
George Bulbuc? sinucidă?
METODA COLŢURILOR
Pasul 2: Activitate pe grupuri – elevii se impart in grupuri, iar profesorul pentru fiecare
vers compus repeta regula
Flacau Ana
Il poseda! Se sinucide!
METODA PIRAMIDEI
(A BULGARELUI DE ZAPADA)
Pasul 1: Elevii sunt impartiti in grupuri de cate 3 elevi cu abilitati mixte, numite “echipe-case
eterogene”. Se alege un nume pentru fiecare echipa.
Pasul 2: Profesorul lanseaza cate o sarcina pentru fiecare grup:
Echipa-casa 1 – recapitularea momentelor subiectului ce
compun Ion de Liviu Rebreanu.
Echipa-casa 2 – lecturarea unui fragment din capitolul IX: Sarutarea.
Echipa-casa 3 – recapitularea tematicii romanului si a discursului narativ.
Pasul 3: Elevii recapituleaza/lectureaza, apoi se muta in echipele de turneu omogene, denumite
“echipe de turnir” (grupuri cu abilitati egale), pentru a se intrece intr-un joc bazat pe cele
invatate.
Pasul 4: Fiecare echipa de turnir primeste: un plic cu intrebari, o fisa pentru punctaj si roluri (cel
care pune intrebari, cel care raspunde si cel care consemneaza). Rolurile si materialele se
schimba dupa fiecare tura. Fiecare individ raspunde la un numar egal de intrebari si acumuleaza
un scor.
Pasul 5: Elevii se intorc la echipele-casa cu punctajul obtinut in turneu.
Pasul 6: Se calculeaza scorul echipei, prin adunarea scorurilor individuale.
Pasul 7: Se anunta echipele castigatoare.
PLIC CU INTREBARI 1:
Numele __________________
1.______
2.______
3.______
4.______
5.______
6.______
7.______
8.______
9.______
10._____
Numele echipei:___________
Nume Scor
Nume Scor
Nume Scor
• Avantaje:
*stimuleaza atentia si gandirea:
*scoate in evidenta modul propriu de intelegere;
*conduce la sintetizare/esentializare.
Etape:
NOTA: În cazul activităţii individuale, fiecare elev va primi o fişă ce
conţine cadranul. In cazul activităţii pe echipe, fiecare grup constituit va primi o fişă.
• Prezentarea incidentului;
• Analiza lui de catre fiecare participant;
• Sinteza dezvoltata, la indemnul profesorului, de catre unul dintre elevi;
• Delimitarea problemei, explorand in profunzime incidentul;
• Decizia individuala, fiecare isi citeste decizia personala in fata
grupului; profesorul le cere celorlalti sa voteze cele mai bune decizii;
• Lucrari desfasurate pe subgrupuri – analizarea motivatiilor fiecarei
solutii;
• Discutie in plen; conducatorii subgrupurilor prezinta concluziile;
• Evaluarea.
Fragmentul supus atentiei:
• Posibile argumente:
a) Ion: pt ca a inselat-o, s-a comportat urat cu ea.
b) V.Baciu: a batut-o, a lasat-o pe drumuri, nu a inteles-o si nu i-a
oferit dragostea si protectia de care avea nevoie.
c) Florica: l-a acceptat pe Ion desi erau amandoi casatoriti.
d) Ana: a fost o femeie slaba care a ascultat de gura satului si nu
a avut puterea sa infrunte singura cu copilul ei gura lumii.
CARDURILE CU SARCINI SAU TASK CARDS
Pasi:
1. Elevii sunt impartiti in grupe de 4 sau 5.
2. Se folosesc mici dreptinghiuri de carton , taiate in doua prin
diferite metode de taiere (nu drept). Pe o parte este scris numele
personajului si pe perechea lui o descriere succinta a lui. Elevii
trebuie sa uneasca cele doua jumatati, descoperind astfel
personajul despre care este vorba.
PERSONAJE TRASATURI
.
ION Pers principal, realist, exponent, ipostaza omului teluric, supus
destinului tragic. Drama lui este drama omului sarac. Mandru si
orgolios, constient de calitatile sale, nu-si accepta conditia.
ANA Pers secundar, realist. Reprezinta conditia femeii in societatea
rurala a epocii. Fiica a unui chiabur, promisa de sotie unui fecior
bogat, sedusa de un tanar sarac dornic de afirmare
FLORICA Personaj secundar, o ipostaza a feminitatii, frumoasa dar saraca
ZAHARIA Pers secundar, exponential, unidimensional, ipostaza a
HERDELEA intelectualitatii rurale, macinat de criza constiintei nationale
VASILE personaj viu, veridic, “bocotanul” cinic, violent, “is mare
BACIU pacatos...betiv si stricat cum nu se mai pomeneste in sapte sate, zau
cruce”
Preotul Reprezentant al intelectualitatii satului; sfatuieste, indeamna sau
BELCIUG mustra, dupa imprejurari, oamenii care-i cer ajutorul sau care se
abat de la normele morale
Reprezinta conditia
femeii in societatea
rurala a epocii. Fiica a
unui chiabur, promisa de
sotie unui fecior bogat, Florica
Ana sedusa de un tanar sarac
dornic de afirmare
Personaj secundar, o ipostaza a
feminitatii, frumoasa dar saraca
Ion
Metoda PHILIPS 66
Pasi:
„Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu faţa poleită de o rază întârziată, parcă îi mângîia,
zuruindu-şi uşor trupul în adierea înserării de toamnă.
Zăgreanu rămase în mijlocul uliţei urmărind cu priviri drăgăstoase trăsura ce se depărta în trapul cailor.
Ghighi, şezând pe scăunelul din faţă îl vedea şi-l găsea mai drăguţ ca orice alt bărbat din lume. La Răpile Dracului
bătrânii ăntoarseră capul. Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălţa ca
un cap biruitor. Zăgranu era însă tot în drum, în faţa crucii, cu capul gol şi, cum stătea acolo aşa, parcă făcea un
jurământ mare.
Apoi şoseaua coteşte, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros. În
stânga rămâne în urmă Cişmeaua Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veşted delniţele se urcă, se împart, se
încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri
zgomotoase…
Satul a rămas înapoi acelaşi, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câţiva oameni s-au stins, alţii le-au luat locul.
Peste zvârcolirile vieţii…vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferinţele, patimile, năzuinţele, mari sau
mici se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş
Herdelenii tac toţi trei. Numai gândurile lor, aţâţate de speranţa împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă
neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc pe drunul bătătorit şi roţile trăsurii uruie mereu, monoton, monoton ca
însuşi mersul vremii.
Drumul trece prin Jidoviţa, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someş şi pe urmă se pierde în şoseaua mare
şi fără început…. ”
(Capitolul XIII- Sfârşitul)
Cerinte:
„Sub sărutarea zorilor tot pământul, crestat în mii de frânturi, după toanele şi nevoile atâtor suflete moarte şi vii, părea că respiră
şi trăieşte. Porumbiştile, holdele de grâu şi de ovăz, cânepiştile, grădinile, casele, pădurile, toate zumzeau, şuşoteau, fâşâiau, vorbind un
grai aspru, înţelegându-se între ele şi bucurându-se de lumina ce se aprindea din ce în ce mai biruitoare şi roditoare. Glasul pământului
pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l. Se simţea mic şi slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca o
frunză pe care vântul o vâltoreşte cum îi place. Suspină prelung, uimit şi înfricoşat în faţa uriaşului:
-Cât pământ, Doamne!.......
Brazda culcată îl privea neputincioasă, biruită, umplându-i inima deodată cu o mândrie de stăpân. Şi atunci se văzu crescând din
ce în ce mai mare. Vâjâiturile stranii păreau nişte cântece de închinare. Sprijinit în coasă pieptul i se umflă, spinarea i se îndreptă, iar ochii
i se aprinseră într-o lucire de izbândă. Se simţea atât de puternic încât să domnească peste tot cuprinsul.
Totuşi în fundul inimii lui rodea ca un cariu părerea de rău că din atâta hotar el nu stăpâneşte decât două-trei crâmpeie, pe când
toată fiinţa lui arde de dorul de a avea pământ mul, cât mai mult…
Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veşnic a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimaşă: trebuie
să aibă pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă…”
(Capitolul II- Zvârcolirea)
„Haina de zăpadă se zdrenţuia dezvelind trupul negru al câmpurilor.
Ion de-abia aşteptase zilele acestea. Acum, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă şi să le mângâie ca pe nişte ibovnice
credincioase.Ascunse sub troienele de omăt, degeaba le cercetase. Dragostea lui avea nevoie de inima moşiei. Dorea să simtă lutul sub
picioare, să i se agaţe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-şi umple ochii de culoarea lui îmbătătoare.
Ieşi singur, cu mâna goală, în straie de sărbătoare, într-o luni. ..Cu cât se apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbrăcat de
zăpadă locul ca o fată frumoasă care şi-a lepădat cămaşa arătându-şi corpul gol, ispititor….Pământul se închina în faţa lui tot,
pământul…Şi tot era al lui, numai al lui acum…Îl cuprinse o poftă sălbatică să îmbrăţişeze huma, să o crâmpoţească în sărutări. Întinse
mâinile spre brazdele drepte, zgrunţuroase şi umede. Mirosul acru, proaspăt şi roditor îi aprindea sângele…Apoi încet, cucernic, fără să-şi
dea seama, se lăsă în genunchi, îşi coborî fruntea şi-şi lipi buzele cu voluptate de pământul ud. Şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior
rece, ameţitor…
Se vedea acum mare şi puternic, ca un uriaş din basme care a biruit, în lupte grele, o ceată de balauri îngrozitori.”
(Capitolul IX- Sărutarea)
Cerinte:
-D-apoi cu fata ce să fac eu, bade Vasile? se ridică atunci şi Ion aprins. Spune-mi d-ta, ce să fac? Am eu avere ca d-ta, am eu pământ?...Ori d-ta
vrei să ne băgăm slugi amândoi ca să nu pierim de foame?.........
-Dac-ai socotit să-ţi baţi joc de fată ca să-mi smulgi moşia, apoi rău te-ai socotit, că nu ţi-ai găsit omul…
În clipa următoare Ion, Zenobia, şi Glanetaşu protestară indignaţi, acoperind îndemnurile la cumpătare ale preotului…De-abia acum se rupse
gheaţa aievea şi se încinse o vorbărie de vreo trei ceasuri, aici apropiindu-se, aici gata să se ia de păr, ca peste un minut să se mulcomescă iar. Numai Ana
tăcea mâlc şi suspina, ca o osândă care-şi aşteaptă verdictul.
În sfârşit, Vasile Baciu consimţi să dea cinci locuri şi o pereche de boi, dar pământurile să fie scrise pe numele Anei. Ion însă ţinea morţiş că-i
trebuie toată moşia, deoarece Baciu nu mai e în stare să o muncească, fiind cam bătrân, şi încredinţându-l că, drept recunoştinţă, îi va purta de grijă şi nu-i
va ieşi niciodată din cuvânt. ”
„Dar sărbătorile trecură ca părerea şi logodna Laurei bătu la uşă. …Adevărat că George nu cerea nici un ban nici altfel de zestre…..Logodna se
încheie cu o masă împărătească .”
„Nunta ţinu trei zile, după obicei…Sâmbătă porni tot alaiul, în căruţe, la notar, în Jidoviţa. În frunte călăreţii pocneau mereu din pistoale, pe când
în căruţa întâi lăutarii îşi frângeau degetele cântând şi totuşi nu se auzea decât grohăitul gordunei. Apoi venea o căruţă cu mirii şi cu druştele, apoi o brişcă
cu naşii având pe obraji gravitatea cerută de îmtrejurări, apoi altă căruţă cu părinţii mirilor şi câteva feţe mai spălate, în mijlocul cărora Zenobia era cea mai
zgomotoasă, apoi altele încărcate cu flăcăi şi fete ce chiuiau şi se zbenguiau.
De-abia acum înţelese Ion că împreună cu pământul trebuie să primească şi pe Ana ….În aceeaşi vreme genunchii lui atingeau genunchii
Floricăi, pe care Ana şi-o alesese druşcă cu Margareta lui Cosma Ciocănaş….
Când se isprăvi jocul miresei, Briceag începu o Someşană piperată…Ion jucă iar cu Florica…închipuindu-şi că Florica e mireasa lui…Deodată îi
şopti cu ochii înflăcăraţi:
-Numai tu mi-eşti dragă în lume, Florică, auzi tu?....
În aceeaşi clipă Ana tresări ca muşcată de viperă. Se porni deodată pe un plâns amar…
Ion aşezându-se mai târziu lângă ea, îi zise nepăsător:
-Amu ce te mai boceşti? Că doar nu mergi la spânzurătoare….
-Norocul meu, norocul meu! Murmură Ana mai îndurerată.”
„Cununia fiind într-o duminică, biserica cu două turnuri din Armadia se umplu de oameni care nu se mai săturau lăudând frumuseţea şi gingăşia
Laurei, dar şi înfăţişarea simpatică a lui George. Rochia miresei stârni entuziasmul cunoscătoarelor. Toate prietenele lor erau în păr, împreună cu mamele
invidioase, dar mai mişcate păreau Elvira Filipoiu şi Lenica Spătaru, elefiind şi domnişoare de onoare…..
Nunta fu serbată la berăria Rahova, în sala de la etaj pe care berarulo împodobise feeric şi unde se adună toată domnimea din Armadia şi
împrejurimi. Mireasa zăbovi puţin până se schimbă într-o elegantă toaletă de călătorie, culoare cafenie şi o pălărioară foarte drăgălaşă, căci era hotărât ca,
îndată după cununie, tinerii căsătoriţi să plece spre parohia lui George, dar cu un înconjur care să dureze cel puţin o săptămână, săptămâna de miere…”
(Capitolul VI- Nunta )
Cerinte: