Sunteți pe pagina 1din 46

PORTOFOLIU DIDACTIC

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: ABSOLVENT:

SPECIALIZAREA:

NIVELUL DE CERTIFICARE I – POSTUNIVERSITAR

2018-2019
Cuprins:

I. Curriculum vitae…………………………………………………………………............3

II. Psihologia educației…………………………………………………………………..5


2.1 Creativitatea……………………………………………………………….……..6
2.2. Test de creativitate……………………………………………………………....8

III. Pedagogie I…………………………………………………………………….……..…9


3.1. Educație permanentă.....………………………………………………………..10
3.2. Educație formală………………………………………………………………..13

IV. Pedagogie II: Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării…..15


4.1. Strategii de evaluare…………………………………………………………… 18
4.2. Principiul intuiției……………………………………………………………….19

V. Didactica specialității……………………………………………….…………………..21
5.1. Lecția mixtă………………...………………………………………………........22

.
VI. Practică pedagogică I….……………………………………………………………….24
6.1. Proiect de lecție…………….………………………………………………………….25

VII. Practică pedagogică II…………………………………………………………………29


7.1. Proiect didactic……………………….………………………………………….30

VIII. Managementul clasei de elevi…………………………………………………...……35


8.1. Dimensiunea ergonomică și dimensiunea psihologică a managementului clasei de
elevi…………………………………………………………………………………………..36
8.2. Joc și rolul lui în dezvolatrea elevului……………………………….…………………..38
8.3 Prezentarea jocului……………………………………………………………………….39

Bibliografie.………………………………...………………………………………………..41
Declaratie de Autenticitate.....................................................................................................42
Anexa: Raportul Anti-Plagiat……………………………………………………………....43

2
Curriculum vitae

Informaţii personale
Nume / Prenume Fabian Gheorghiță-Laurențiu
Adresa Sat Odobești,Comuna Odobești, jud. Bacău, România
Telefon Mobil: 0725189117
Nationalitate(-tati) Română
Data naşterii 24.04.1996
Stare civilă Necăsătorit

Experienţa profesională

Perioada 2017- până în prezent- S.C. Geo-Sting S.R.L- Servant Pompier


2011 – până în prezent- Dascăl la Parohia Învierii Domnului-
1 lună-2017- Operator ElectroPlus SRL „Barrier”
1 lună-2017 – Asistent vânzări Zara
1 an- 2016- KFC

Stagii de practică ElectroPlus SRL „Barrier”

Educaţie şi formare
2015 - prezent - Student al Universității „Vasile Alecsandri„ din Bacău
Facultatea de Inginerie industrială/Specializarea: TCM

2011 - 2015 - Absolvent al Colegiul Tehnic de Comunicații


„Nicolae- Vasilescu Karpen” Bacău

Limba străină L.Engleză scris, citit, vorbit (mediu);

Competenţe şi cunoştinţe Cunoştinţe operare calculator:


de utilizare a calculatorului Microsoft Office: Word, Excel; NX – proiectare CAD/CAM;Matlab etc.

3
Aptitudini şi competenţe Capacitatea de a mă integra uşor în echipa din care fac parte, perseverenţă, puterea de
personale a învăţa repede lucruri noi şi a mă adapta cu uşurinţă la situaţii noi, sociablilitate, spirit
de echipă şi capabilitate de a lucra în condiţii de stres.

Competențe/aptitudini
Bun planficator, spirit practic, spirit de echipă.
Seriozitate, responsabilitate, punctualitate şi eficienţă.

Permis de conducere Categoria B

4
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

5
II.CREATIVITATE

II.1 CONCEPTUL DE CREATIVITATE

Termenul de creativitate până și în ziua de astăzi reprezintă un concept destul de greu de


definit cu exactitate, fiind apreciat cu ideea că este un concept complex în pshiologie.

În cele ce vor urma voi prezenta cele mai reprezentative definiții ale pshilogilor care au
abordat acest termen, iar o primă definiție ar fi în anul 1959, creativitatea ca fiind “capacitatea
de a modela experiența în forme noi și diferite, capacitatea de a percepe și de a comunica altora
experiența rezultată” – I. Taylor. O altă definiție din anul 1975 al lui H. Jaoui afirmă faptul că
creativitatea este “este un proces de asociere și de combinare, în ansambluri noi, a unor
elemente preexiste”.

Conform pshilogului român Paul Popescu – Neveanu, acesta consideră creativitatea


fiind “o formațiune complexă de personalitate, focalizată pe nou, structurată pe legile și
criteriile originalității și constând dintr-o interacțiune specifică între aptitudini și aptitudini”.

Cuvântul de creativitate este derivat din latinescul “creare”, care este un termen
echivalent cu “a naște”, “a făuri”, creativitatea în sine se caracterizează cu o multitudine de
sensuri precum: noutate, originalitate, productivitate, utilitate.

II.2 NIVELE ALE CREATIVITĂȚII

Creativitatea poate fi abordată în așa fel încât toți oamenii au acel pontențial creative,
iar acesta a fost suborodonat mai multor niveluri structural a creativității.

Irving Taylor a propus cinci nivele structurale:

Creativitatea expresivă: acest nivel este caracteristic universului copilăriei, fiind luat în
seamă comportamentul în sine și nicidecum abilitatea sau respectiv calitatea produsului obținut,
creativitatea expresivă presupune nevoia de afirmare a individului, încrederea în capacitățiile
sale proprii si nu în ultimul rând dorința sa de afirmare.

 proprie copiilor, manifestată în desen, cântec, poveşti

6
Creativitatea productivă: are ca aspect dobândirea deprinderilor care pot fi folosite în
diverse domenii de activitate; individual foloseșeste în mod conștient tehnici de producere a
unor produse (materiale sau spirituale) și se verifică rezultatele prin intermediul activității
efectuate.

 specifică adulţilor, manifestată în realizarea abilă a unor sarcini (nu neapărat originală)

1. Creativitatea inventivă acest nivel este reprezentat de procesele de descoperire și


invenție, individual manifestând capacitatea de a realiza conexiuni noi între elementele
deja cunoscute, dar care initial apăreau ca fiind izolate și fară nicio legătură între ele.

 conexiuni noi între elemente deja existente

2. Creativitatea inovativă este caracterizată prin găsirea soluțiilor, originale cu scopul


modificării seminificative a ceea ce deja există atât în teorie, cât și în practică, acest
nivel al creativității la un număr mic de persoane, cel cu un grad înalt de orginalitate.

 lucrări noi, originale (talent)

3. Creativitatea emergentivă reprezintă cel mai înalt nivel al creativității presupune


descoperirea unui principiu total nou, la un nivel destul de profund și total abstract, acest
nivel este unul deosebit de special deoarece este destinat geniilor care au contribuit cu
descoperiri inegalabile și epocale.

 revoluţionarea domeniului (geniu)

II.3 CALITĂȚILE CREATIVITĂȚII

J.P Guilford și Ellis Paul Torrance au sugerat un mod de evaluarea a nivelului de


creativitate pe baza unei criteriu de format din patru crietrii principale.

1. Fluiditate – se referă la ingeniozitatea și rapiditatea în execuție, la cantitataea


efectivă de idei care sunt găsite în căutarea unor soluții.

7
2. Flexibilitate – modul de acomodare la situațiile noi, neașteptate și posibilitatea de a
propune idei din domenii diferite.

3. Originalitate – reprezintă aptitudinea unui individ de a creea raăpunsuri mai puțin


utilizate și/sau unice la problemele în cauză.
4. Elaborarea – se referă la acțiunea efectivă de producere a unei soluții, referindu-se
la modul de a detalia pentru descriere ideilor.

II.4 Test pentru măsurarea și exersarea creativitații

30 de cercuri

Metoda se numește 30 de cercuri a fost inventată de Bob McKim.

Exercițiul evidențiază echilibrul dintre fluența în gândire (viteza și cantitatea ideilor care
îți vin) și flexibilitatea lor (cât de diferite sunt aceste idei).

Pentru rezolvarea sa, fiecare elev primește o foaie cu 30 de cercuri goale, în interiorul
cărora trebuie să desenezi lucruri și obiecte ușor de recunoscut .Tot exercițiul durează 3 minute.

Măsurarea rezultatelor se realizează prin cantitatea ideilor – câte cercuri ai reușit să


completezi – și flexibilitatea lor – au derivat una din cealaltă (ex: 3 tipuri de emojis) sau au fost
total diferite (spre exemplu o bicicletă, o acadea și un magnet).
8
Poți observa și dacă “ai încălcat regulile, “ combinând două sau mai multe cercuri pentru
a desena un singur obiect (un semafor, de exemplu).
Un exemplu de test

9
PEDAGOGIE I

FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI.
TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUMULUI

10
Cap. III. Educația permanentă

Pentru început, vom expune un proverb popular care spune că Omul fără învățătură e ca
pământul fără udătură, iar Seneca spunea că nu învățăm pentru școală, ci pentru viață.

În ziua de astăzi cu toate beneficiile și/sau oportunitățiile aduse de evoluția omenirii, cu


faptul că totul în jurul nostru se petrece cu o viteză accelerată, când totul se dezvoltă în cel mai
alert ritm cu putință, când informația a devenit atăt de accesibilă și nevoia de ea atât de mare,
totuși nevoia de educație permanentă a devenit mai importantă ca niciodată.
Înainte de a profunda categoric acest subiect, trebuie să recapitulăm câteva noțiuni de bază
pentru a ne reaminti câteva principii vitale în acest aspect. Așadar, ce este educația, de unde
provine acest termen și cel mai important ce rol are aceasta în viața noastră.
Termenul de educație provine din latinescul educo-educare care înseamnă a creşte, a
hrăni, a îngriji, a ridica, a înălţa etc.
Deși acest termen încă nu are o definiție clară, totuși diferitele teorii apărute au un numitor
comun și o potrivire clară între acești termeni.
O primă motivație demonstrează faptul că educația poate fi privită ca un ansamblu
sistemetic de reguli și măsuri aplicate într-un cadru organizat în vederea formării și dezvoltării
însușirilor intelectuale, morale sau fizice.
Așadar educația permanentă vizează activitatea de formare și dezvoltare a personalității
umane în totalitatea ei, având ca domeniu de referință întreaga durată de viață a unei persoane.
Obiectivele educației permanente nu pot fi discutate în disociere cu cele ale educației în
general, astfel că educația permanentă urmărește un sistem de cerințe și valori după cum
urmează:
 Conștetizarea necesității educației permanente așa zisului individ în orice fază a vârstei.
 Suportul dezvoltării și îmbogățirii a cunoștințelor posedate de o anumită persoană.
 Gradul de perfecționare a tuturor calităților unui individ ținând cont de relațiile sale sociale
și culturale ale acestuia din acel moment al vieții.
 Diminuarea pierderilor sau/și învechirii cunoștințelor prin reîmprospatarea permanentă a
acestora cu noi informații și tehnologii.
 Exersarea în dobândirea de tehnici și deprinderi de educație.

11
3.2.b) Obiectivele operaționale

Operaționalizarea semnifică punerea în evidență , respectiv multiplicarea scopurilor


procesului didactic în obiective clare și în obiective concrete, prin precizarea unor
comportamente cognitive sau /și psihomotorii direct evidențiabile și chiar măsurabile.
Pe scrut, în cele ce urmează voi da exemplu de o serie de obiective operaționale sugerate în
cadrul lecției de actualizare a cunoștințelor pentru a vedea clar modul de a imbunătății
procesul educațional în conformitate cu noile tehnici moderne de predare.

Spre exemplu:

Obiective operaționale
a. Cognitive:

OCI.: să definească ce este un material metalic.

Niveluri:
 minimal: să definească materialele.
 mediu: să recunoscă materiale metalice dintr-un text la prima vedere.
 maximal: să recunoască mai multe tipuri de materiale.
OCII.: să clasifice
Niveluri:
 minimal: să clasifice materialele după mai multe categorii
 mediu: să dea exemple de materiale metalice.
 maximal: să recunoască diferitele tipuri de materiale din activități diferite.
OCIII. – să analizeze structura unui material material.
Niveluri:
 minimal: să recunoască materialele metalice.
 mediu: identifice materiale din imagini date de către cadrul didactic
 maximal: să cunoască componența și proprietățiile fizice ale materialelor metalice.

b. (Psiho)motrice
Pe parcursul lecției, elevii vor deveni capabili:
OM1(+): să folieteze în condiții de igienă și securitate a materialului utilizat: manuale,
fișe de lucru etc.;
12
OM2(-): să-și reprime părerea despre utilitatea materialelor în timpul lecției;

c. Afectiv-atitudinale
Pe parcursul lecției, elevii:
OA1(+): vor aprecia importanța materialelor matelice în viața de zi cu zi.
OA2(-): vor lua atitudine în cee ace privește protejarea mediului prin reciclare.

III.2 Formele Educației: Educația Formală

Educația formală reprezintă acea formă a educației prin care se realizează transmiterea
cunoștințelor teoretice și practice, asimilarea acestora de tânăra generație, formarea
personalității in cadru instituționalizat oferit de instituțiile de învățământ de toate gradele.

Educația formală reprezintă ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate la nivel


instituțional, pe niveluri și trepte de studii cum ar fi grădinițe, școli, universități, centre de
perfecționare în cadrul unui proces de instruire și educare realizat cu rigurozitate în timp și
spațiu, pe bază unor planuri întocmite, programe alese, manuale, cursuri, diverse mijloace de
instruire. De altfel, însuși termenul de educație formală provine din latinescul ,,formalis”, care
înseamnă oficial, organizat, legal.

Educația formală are cea mai mare eficiență în formarea personalității, fiind special
concepută și realizată în lumina teoriilor, legităților educației, pe baza unei strategii pedagogice
realizate. Este o educație complexă, programată, organizată, intenționată, conștientă, care
asigură comunicarea și asimilarea cunoștințelor într-un cadru interactiv ce se stabilește între
subiectul și obiectul educației, dezvoltarea personalității în vederea integrării socio-
profesionale. Are în vedere toate conținuturile activității de formare, dezvoltarea personalității
în plan intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic. Vizează deopotrivă dobândirea
cunoștințelor fundamentale în interdependența lor sistematică, exersarea aptitudinilor și
atitudinilor general umane într-un cadru metodologic deschis autoperfecționării. Răspunde unei
comenzi sociale și este totdeauna evaluată social.

13
Obiectivele specifice educației formale sunt:

o dobândirea cunoștințelor fundamentale în interdependența lor sistemică;

o exersarea aptitudinilor și a atitudinilor general-umane,cadru metodologic stimulativ și


deschis (auto)perfecționării;

La acestea se adaugă aplicarea instrumentelor de evaluare socială pe diferite niveluri și grade


de integrare școlară, postșcolară, universitară, postuniversitară,profesională.

Subliniem că educașia formală are limitele ei; ea poate induce și efecte educative
negative,ce generează nepotriviri la nivelul personalității.

I se reproșează, de exemplu, centrarea pe performanțe înscrise în programe,tendințele de


memorizare masivă a cunoștințelor,predispunerea spre rutină,subiectivismul în evaluare,etc.

Notele definitorii ale educației formale pot fi sintetizate astfel:

activitățile se desfășoară în instituții specializate,componente ale sistemului de


învățământ,instituții în finanțarea și acreditarea cărora statul deține un rol important;

activitățile educaționale au intenționalitate explicită, concretizată în obiective la nivel


de sistem, cicluri de învățământ,ani de studiu,discipline și lecții;

activitățile educaționale sunt frecvent încadrate într-o strategie națională, caracterizată


de note specifice privind prioritățile sau alocarea de resurse;

alocarea de resurse și activitățile educaționale sunt frecvent subordate unor principii


unanim acceptate,unul dintre acestea fiind principiul egalității șanselor;

activitățile educaționale se realizează cu personal specializat și acreditat pentru


asemenea activități-cadre didactice, specialiști pe diferite domenii de support
(psihologi,medici), manageri; se tinde către utilizarea de criterii unice pentru evaluarea
succesului educațional.

Evidențiindu-i-se numeroasele și diversele elemente pozitive,unii autori (G.Văideanu)


reliefează în același timp și unele lipsuri,dintre care reținem că este centrată pe performanțe
înscrise în anumite programe și din această cauză nu lasă loc imprevizibilului,ceea ce poate
predispune către rutină și monotonie.

14
PEDAGOGIE II
TEORIA ȘI METODOLOGIA INSTRUIRII.
TEORIA ȘI METODOLOGIA EVALUĂRII

15
IV.1 Strategii de evaluare

În sens general, prin termenul de “strategie” conform Dicționarului explicativ al limbii


române, se înțelege un ansamblu format din acțiuni planificate/gândite, ca ele să-și atingă
obiectivele pe termen lung sau mediu. Strategia evaluativă este un cadru de organizare /
abordare pentru a măsura și aprecia progresul, calitatea și eficiența modului de instruire
realizat. În final, în funcție de concluziile desprinse și rezultate, elevul își va modifica
strategia de învățare, cadrul didactic pe cea de predare, iar directorul strategia managerială șpe
cea de eforturi, pentru care trebuie făcute pentru asigurarea unui climat favorabil progresului
instituției școlare.

Forme ale evaluarii

Prin modul de alcătuire, evaluarea își adoptă să determine modul în care obiectivele
propuse inițial sunt atinse în activitatea în curs de desfășurare. Întrucât face parte dintr-un
proces continuu și de lungă durată, evaluarea se poate efectua la începutul derulării unei
secvențe instructiv-educative (test inițial), pe parcurs, secvențial sau la finalul său (teze).
Astfel, resultă trei forme ale evaluarii cunoscute și ca moduri evaluative în procesul
didactic:
 Evaluare inițială.
 Evaluare continuă, formative.
 Evaluare cumulativă, sumativă.

Evaluarea inițială este utilizată la începutul unui ciclu de învățământ sau al unui an
școlar. Acesta este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor la începutul unui an
avand ca obiectiv aflarea condițiilor în care aceștia se pot integra în programul pregătit de
către cadrul didactic. Pentru o reușită a activității școlare sunt necesare cunoașterea
capacităților de învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului in
care stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare asimilării conținutului etapei care urmează.

Evaluarea continuă, formativă este mai exact verificarea rezultatelor pe parcursul


procesului didactic. Aceasta permite cunoașterea efectelor intervenției educative, identificarea
lipsurilor, luarea unor măsuri de minimizare și recuperare, prevenirea situațiilor de eșec.

16
Evaluarea continuă se realizează pe secvențe instrucționale mai mici și privește întreg
conținutul esențial al materiei parcurse pana în secvența respectivă.
Acest tip de evaluare este caracterizat de două trăsături principale: ritmul mult mai
alert al activității de evaluare, dat de frecvența mult mai mare a verificărilor și aprecierilor și
scurtarea considerabilă a intervalului dintre evaluare și ameliorările aduse actului pedagogic.

Evaluarea cumulativă sau sumativă constă în verificarea și aprecierea periodică,


încheiate printr-o evaluare de control final asupra întregului produs al acțiunii didactice. Acest
tip de evaluare se efectuează la sfârșitul unor perioade mai mult sau mai puțin lung (semestru,
an școlar) având un caracter retrospectiv în raport cu acțiunea estimat. Rezultatele evaluării
sumative sunt vitale pentru aprecierea învățământului prin prisma comenzii sociale, ele
interesând mai ales factorii de decizie. Cele mai răspândite forme de evaluare sumativă sunt
lucrările scrise semestriale (tezele) și examenele (capacitate și bacalaureat).

Metodologia evaluării

Diversitatea situațiilor didactice, precum și multitudinea de obiective ale evaluării


presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite de evaluare, cât mai adecvate
situațiilor evaluative și scopurilor. Metodele de evaluare se pot clasifica astfel:
 Metode de evaluare/verificare:
 Curentă (orală, scrisă, practică);
 Periodică;
 Globală.
 Metode de apreciere/ încurajare:
 Apreciere verbală;
 Apreciere scrisă.

Verificarea orală se realizează prin întrebări și se îmbină foarte strâns cu predarea-


învățarea, favorizând verificarea detaliată a achizițiilor elevilor. Verificarea orală nu permite
cunoașterea modului în care toți elevii stăpânesc un anumit conținut, ea realizând mereu un
tip de evaluare prin sondaj, Aceasta constă în realizarea unei dezbatere între profesor și elevi,
numită si conversație care poate fi individuală, frontală sau combinată. Această metodă
favorizează dezvoltarea capacităților de exprimare ale elevilor, a invingerii teamei de a vorbi
în public.
17
Verificarea scrisă face referire la o formă de evaluare scrisă precum:
- probe de control curente,
-lucrări de control la final de capitol,
- lucrări scrise semestriale și lucrări scrise de sinteză.

Acest tip de verificare face posibilă evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp
relative scurt, iar rezultatele confirmă un criteriu unic de validare. Prin acest mod de evaluare,
elevul își exprimă cunoștințele și noțiunile învățate/aprofundate. Se poate observă modul de
exprimare, modul de a corela informațiile primite și de-ale ordona în rezolvarea cerințelor.
În stabilirea cerințelor, se realizează după un anumit topar în elaborarea de itemi
corespunzători, diferențiați pe categorii, capacități operaționale, etc.

Acești itemi pot solicita mai multe tipuri de răspunsuri:


a) “închise”
 Prin itemi cu răspuns binar: de exemplu: da/nu, corect/greșit, adevărat/fals;
 Prin itemi cu alegere multiplă.
 Prin itemi de tip pereche sau de combinare;
 Prin itemi de ordonare;
 Prin itemi de corespondența.
b) “deschise”
 Prin itemi cu răspuns construit;
 Prin itemi de completare a unei propoziții lacunare;
 Prin itemi de completare a unui desen lacunar.

Principiul intuiției

Principiul intuiției se exprimă prin cunoașterea senzorială a realității, realizată prin


intermediul simțurilor, ca bază a cunoașterii logice, raționale.
Conceptul de intuiție a fost folosit la un moment dat în psihologie și pedagogie cu sensul
de cunoaștere directă, prin intermediul simțurilor, a obiectelor, fenomenelor, proceselor.
Pornind de la concret, elevul ajunge la generalizări și abstractizări, iar atingerea acestui ultim
nivel se realizează prin desprinderea de datele intuitive,de concretețea și individualitatea
obiectelor și proceselor, prin intermediul gândirii abstracte. Intuiția nu trebuie înțeleasă numai

18
în sensul strict, de a vedea sau atinge ceva, ci și într-un sens mai larg, de a accede direct la
semnificații, la înțelegere, printr-o trăire și sesizare imediată, directă a realității.
Motivația acestei orientări este nuanțată după situația în care se află subiecții care
învață:pentru cei de vârstă școlară mică, lipsa posibilității de a utiliza, de la începutul învățării,
mecanismele gândirii abstracte; pentru aceiași, dar și pentru cei de vârste mai mari, lipsa totală
a reprezentărilor în orice domeniu nou abordat spre cunoaștere; însuși domeniul de cunoaștere
poate fi un motiv al acestei procedări; fiindcă sunt materii de învățământ, care, prin natura lor
pretind mai întâi formarea unor imagini amănunțite despre realitățile propuse spre studiere(vezi
toate materiile aparținând biologiei,geologiei,geografiei fizice etc.).
În toate aceste situații, cunoașterea intuitivă are cel puțin un triplu avantaj:este mai
accesibilă; este mai convingătoare, grație evidenței rezultatelor ei; este mai durabilă, tot datorită
simplității și clarității de care beneficiază. Așa ne explicăm de ce, în clasele mici, studiul mai
fiecărei materii școlare se începe pe cale intuitivă: număratul și calculul, prin utilizarea bilelor,
bețișoarelor, rigletelor; studiul geografiei, prin observarea orizontului local; studiul mediului
înconjurător, prin observare directă; muzica, prin intonarea cântecelor, în afara oricărei
teorii;gramatica, prin formularea exemplelor de propoziții, din care să fie separate cuvintele,
silabele, sunetele, în vederea formării deprinderilor de citit și scriere,etc. Așa putem înțelege de
ce chiar și în clasele mai mari studiul limbilor străine începe prin abordarea unor situații
concrete de viață, redate prin texte elaborate ad-hoc sau prin conversații imaginate, tot ad-hoc.
Și tot așa se justifică utilizarea, pe tot parcursul școlarității, a materialelor intuitive
(de felul planșelor, mulajelor, machetelor, hărților, proiecțiilor, experimentelor de laborator),
sau a desenului didactic în studiul materiilor de felul botanicii, zoologiei, anatomiei, geometriei,
geologiei, fizicii. În toate aceste cazuri, rezultatul va fi , pe de o parte, constituirea fondului
inițial de reprezentări.
Respectivul fond este strict necesar, el condiționând însăși închegarea treptată a
raționamentelor specifice fiecărui domeniu menționat, așadar fiind premisa obligatorie a
cunoașterii ulterioare,pe baza gândirii abstracte.
Pe de altă parte, va rezulta, de asemenea, necesarul spirit de observație,adevărat
pilon de primă mărime pentru cunoaștere în general.
Principiul intuiției se realizează prin:
 selectarea sau confecționarea unui material didactic bogat,potrivit funcției pe care o
îndeplinește;
 folosirea rațională a materialului didactic;
 îmbinarea materialului didactic intuitiv(obiecte reale sau substitute ale lor)cu cuvântul,
cu mijloace logico-matematice sau informatice;
19
 implicarea elevului/studentului în efectuarea unor activități variate de observare,
selectare,analiză,sinteză,comparație,verbalizare;
 dirijarea atentă a observației elevilor/studenților spre ceea ce este constant în cunoaștere.

Intuiția nu trebuie să constituie, însă, un scop în sine. Ea va fi doar puntea începutului,


care de la un anumit punct trebuie să ia treptat locul predominant gândirii abstracte. Motivația
acestei mutații este simplă.
Esențial rămâne faptul că, în general, conținuturile de învățat sunt prea întinse,deci nu
ne îngăduie să zăbovim la infinit asupra lor, prin cunoaștere directă. De aici, recurgerea
crescândă la cunoașterea verbal-abstractă sau pe calea imaginării
Realizarea acestui deziderat (care permite scurtarea drumului cunoașterii) este perfect
posibilă, grație dotării unice a omului cu aceste mecanisme ale reflectării, bazate esențial pe
gândire și limbaj articulat.

20
DIDACTICA SPECIALITAȚII

21
5.1. Lecția mixtă

Termenul de lecție provine din latinescul lectio, derivat din legere, care înseamnă a
lectura, a audia. Lecția este considerată forma de bază, fundamentală a procesului de
învățământ. Ea este o unitate didactică funcțională, ce reflectă totalitatea caracteristicilor ce
definesc didactica.
Lecția mixtă sau combinată este poate cel mai utilizat tip de lecție în cadrul orelor de
Limbă și literatură română putând reuni o multitudine de scopuri precum comunicare de noi
cunoștințe, sistematizare sau evaluare.
Aceasta poate combina cu prezentarea de noi cunoștințe cu evaluarea și poate alterna
la fel de bine predarea cu fixarea cunoștințelor.
În cele ce urmează voi vorbi despre cunoscutul model de lecție mixtă, modelu Gagne.
Acesta întrunește 10 momente din care unele din ele, luate separat, pot constitui ele
însăși modele de lecții.
1. Captarea atenției
Acest moment are durata de un minut și constă în atragerea atenției elevilor către lecția ce
urmează a se desfășura. De obicei se face prin diverse metode cum ar fi brainstormingul sau
joculete de destindere a atmosferei.
2. Enunțarea obiectivelor
Durata acestei etape este de două minute, timp în care vor fi anunțate obiectivele operaționale
ale lecției. Este necesară afișarea acestora pe o planșă, video-proiector sau scrierea acestora pe
tablă pentru o mai bună percepere de către elevi.
3. Actualizarea cunoștințelor
Etapă cu durata de trei minute în care se verifică tema pentru acasă și se reactualizează câteva
cunoștințe dobândite în lecțiile anterioare.
4. Prezentarea noii teme
Profesorul are la dispoziție patru minute pentru a face prezența și a detalia obiectivele temei
curente.
5. Dirijarea învățării
Un sfert de oră ce aparține exclusiv profesorului. Acesta este timpul propice predării noilor
conținuturi.
6. Obținerea performanței
Opt minute dedicate aplicațiilor și fișelor comune de lucru.
7. Feedback-ul

22
Timp de trei minute profesorul face o pre-evaluare, aceasta putând fi orală (aprecieri
verbale) sau scrisă (notarea elevilor în caietul profesorului sau în catalogul clasei).
8. Evaluarea are o durată de zece minute și poate fi:
a) orală
b) scrisă:
i. propunerea fișei (1min.)
ii. rezolvarea testului (7min.)
iii. corelarea cu obiectivele de pe planșă prin BIFARE în caseta de la finalul obiectivelor scrise
pe planșă sau la tablă
9. Retenția se constiue prin prezentarea elevilor unei fraze care să subsumeze întreaga
problematică a lecției și are durata de un minut.
10. Transferul se referă la transmiterea cunoștințelor dobândite în cadrul lecției curente către
o lecție viitoare sau chiar către alte domenii de învățare.

23
PRACTICĂ PEDAGOGICĂ I

24
PROIECT DE LECŢIE

6.1 Lecție mixtă

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1


Clasa a V-a
DISCIPLINA: EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ Modulul: Materiale şi tehnologii
Unitatea de învăţare: Alimente de origine animală
Titlul lecţiei: Materii prime şi materiale plastice
Tipul lecţiei: mixtă
Obiective operaţionale:
O1- Indentificare unor date, mărimi, relații, procese și fenomene specifice matematicii și
științelor în realizarea unui produs.
O2- Analizarea produselor pe baza unor criterii stabilite de comun acord.
O3- Manifestarea abilității de a lucra individual și în echipe pentru rezolvarea unor
probleme.

Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, brainstorming, ŞTIU/VREAU


SĂ ŞTIU/AM ÎNVĂŢAT .

Mijloace de învăţământ: video proiector, calculator, manualul, tablă, caiete, fişe de lucru, fişe
pe grupe, PET-uri, folii de plastic, jucării, nasturi, pungi de plastic,ţeavă

Tipul de activitate: frontal, pe grupe, individual


Nr de elevi: 18

25
Secvenţele Ob. Activităţi desfăşurate de...... Metode şi Mijloace Forme de
instruirii op. De profesor De elevi procedee didactice organizare

Moment Salut elevii, verific Pregătesc cele necesare Conversaţia Caiete


organizatoric prezenţa, cer elevilor manuale Frontal
1 min. să aibă pe bancă cele
necesare lecţiei.
Verificarea Adresez evilor Răspund la cerinţele Conversaţia
cunoştinţelor întrebări cu privire la profesorului Explicaţia
5 min. materialele metalice
Verific tema pentru Frontal
acasă (descrierea
unui material
metalic, proprietăţile
metalelor)
Captarea O3 Prezint elevilor Elevii alcatuiasca trei Brainstorming Conversație Pe grupe
atenţiei O4 diverse obiecte din grupe. Ei identifică Conversaţia
4 min. plastic. proprietăţile materialelor Exerciţiul
plastice, identifică
domeniile de utilizare a
materialelor plastice şi
diferenţele dintre tipurile
de material plastic.

Anunţarea Notez pe tablă titlul Elevii notează în caiete Explicaţia Frontal


lecţiei şi lecţiei şi enunţ titlul lecţiei
enuntarea obiectivele
obiectivelor
operaţionale
3min.
Predarea noului Predarea Împart caietul pe trei ŞTIU/VREAU
conţinut O1 continutului o voi coloane. Completează SĂ ŞTIU/AM
20 min. realiza folosindu-mă rubrica ŞTIU şi VREAU ÎNVĂŢAT Frontal
O2 de metoda SĂ ŞTIU. În funcţie de Conversaţia
ŞTIU/VREAU SĂ răspunsurile lor, Explicaţia
ŞTIU/AM completează şi a treia
ÎNVĂŢAT. coloană.
O3 Din ultima
Tabla
O4 coloană(AM
Caiete
ÎNVĂŢAT) elevii
Cretă
reţin:
Schema
-ce sunt materialele
lecţiei
plastice;
xeroxată
-cum se clasifică
acestea;
-proprietăţile
materialelor plastice.
Împart elevilor
schema lecţiei
(xeroxată ulterior)-
anexa 1

26
Date generale:

Data: 11.12.2017
Clasa: a V-a A
Unitatea de învăţate: Alimente
Subiectul: Alimente de origine animală
Tipul lecţiei: Lectie mixtă
Timpul afectat lecţiei: 50 minute

Competenţe specifice:

C.s 1.1. Identificarea materiilor prime şi materialelor în funcţie de proprietăţile specifice


ale acestora
C.s 1.3. Identificarea efectelor tehnologiilor de obţinere a materiilor prime, a
semifabricatelor şi a produselor finite asupra mediului şi societăţii;
C.s 2.1 Selectarea materiilor prime şi materialelor metalice, plastice, cauciuc şi sticlă
pentru obţinerea produselor
C.s 2.2 Executarea unor operaţii tehnologice (de pregătire, de prelucrare, de finisare)
pentru realizarea unui produs pe baza fişei tehnologice, respectând măsurile de securitate şi
sănătate în muncă
C.s 3.1 Valorificarea informaţiile culese din surse diferite utilizând terminologia şi
simbolurile specifice domeniului

Obiective:
O1- Indentificare unor date, mărimi, relații, procese și fenomene specifice matematicii și
științelor în realizarea unui produs.
O2- Analizarea produselor pe baza unor criterii stabilite de comun acord.
O3- Manifestarea abilității de a lucra individual și în echipe pentru rezolvarea unor probleme.

Metode şi procedee: dezbaterea, brainstorming, explicaţia, conversaţia dirijată.

Mijloace: imagini cu diferite tipuri de alimente din reclame, coli A3, planșă animale domestic,
fișe de lucru cu exemple de alimente.

Forme de organizare: frontal, pe grupe, individual.

27
Oglinda tablei

Alimente de origine animală

1. Carnea
2. Lapte și produse din lapte
3. Ouăle

1.
a) Carnea este un produs important în alimentația de zi cu zi datorităconținutului de
proteine, grăsimi și vitamine.
b) Carnea are ca provine din:

Mamifere Păsări Vânat


domestice

c) Se folosește la:

Preparate Conserve Proaspăt

2.
a) Laptele este foarte valoros datorită conținutului de protein, calciu și fosfor.
b) Tipuri: laptele de consum, conserve și produse lactate.

3.
a) Ouăle au valoare nutritivă ridicată.
b) În funcție de data înscrisă pe ou se clasifică în :

Foarte proaspete <5 zile

Proaspete 5-10 zile

Conservate (praf de ouă)

28
PRACTICĂ PEDAGOGICĂ II

29
7.1 PROIECT DIDACTIC
-schiță-

Şcoala Şcoala Gimnazială Nr.8


Disciplina: Educaţie tehnologică
Clasa: a- VIII-a A
Data................................................
Tema: Consumatori electrocasnici
Tipul Lecției: Predare-învățare

Competenţe specifice:
C1: Compararea diferitelor forme de energie utilizate în gospodărie
C2: Descrierea rolului funcţional al elementelor dintr-o schemă electrică
C3: Valorificarea limbajului tehnic specific domeniului energetic

Metode: conversația, observare, independența, explicația, observația individuală.

Mijloace: imagini ale unor consumatori electrocasnici, fișe de documentare, fișe de evaluare.

Bibliografie: B. Bogdan- Educație Tehnologică, manual pentru clasa a – VIII-a, Ed. CORINT

30
Activitatea desfașurată de.......... Resurse
Etapele Competențe
Nr. Metode şi Forme de
lecţiei/resurse specifice Mijloace
crt. profesor elevi procedee organizare
de timp didactice
didactice a activităţii
1 Organizarea  verific prezenţa și notează -se pregătesc pentru Conversaţia Catalogul Frontal Oral
clasei-5 min absenții lecție
 mă asigur existenței
climatului favorabil
desfășurării activităților
2 Captarea C3  Pun întrebări referitoare la - sunt atenți conversația Frontal Oral
(5’) atenţiei circuitele electrice din -formulează
locuință: răspunsurile
 Fac apel la cunoștințele
despre energia electrică,
din viața de zi cu zi a
elevilor:
- Ce tipuri de
instalații/circuite aveți în
locuință?(electrice, de
gaze, de încălzire)
- Cine produce curentul
electric utilizat în locuința
voastră?(centralele
electrice)
- Câte tipuri de centrale
electrice
cunoașteți?(clasice-termo,
hidro, nuclearoelectrică și
neconvenționale-eoliană,
solară, geotermală,
mareomotrică)
- Cum influențează mediul
înconjurător funcționarea
acestor centrale?(distrug

31
flora și fauna acolo unde
se fac baraje pt
hidrocentrale, poluează cu
oxizi ai metalelor grele
termocentralele, polueaza
fonic-eolienele)
- Ce soluție de înlocuire a
surselor de energie primară
epuizabile cunoașteți?(apel
la energia verde, reciclarea
deșeurilor, reducerea
consumului)
- Ce consumatori(fier de
călcat, figider, mașină de
spălat, cuptor cu
microunde etc
etc)utilizează curentul
electric din locuință?
- V-ați imagina viața fără
consumatorii
electrocasnici?
3  Scriu titlul pe tablă -Notează în caiet -Conversația -fișe de individual Oral, în scris
Prezentarea C1 ‘Consumatori -Observă imaginile -Observatia documentare
(20 cunoștințelor Electrocasnici’ -Formulează independenta -tablă
’) noi  Scriu planul activității răspunsurile -explicația
 Împart fișele de documentare -Identifică
 Îndrum pe elevi să analizeze consumatorii din
imaginele de pe fișă și să imaginile
identifice tipurile de
consumatori electrocasnici.
primiteelectrocasnici
-Notează în caiet
 Completez informațiile noi cu
casificare consumatorilor
electrocasnici.

32
4 Fixarea C1, C2 - Pun întrebări din lecția - Sunt atenți. Conversația, -fișe de Individual, oral
cunoștințelor predată: -Formulează explicația documentare frontal
(5’) - Care sunt consumatorii răspunsuri, -caiet
electrocasnici dintr-o locuință? GRUPEAZĂ LA
- Cîte categorii cunoașteți? TABLĂ
-Exemplificati consumatorii CONSUMATORII PE
electrocasnici care transforma CELE TREI
energia electrica consumata in CATEGORII
caldura(plita electică)
-exemplificați consumatorii
care transformă energia
electrică în energie
mecanică(robot, mixer)
-exemplificați consumatori
electrocanici care transformă
energia electrică în energie
termică și mecanică(maș de
spălat, feon)

5 Feed-back C1, C2, C3  Împart fișele de evaluare -Rezolvă cerințele de Conversația, Fișe de În perechi În scris +
(10  Stabilesc timpul de lucru pe fișa de evaluare explicația evaluare oral
’) de 10’ -Completează daca e
 Verific corectitudinea cazul
informatie după ce invit -Cer lămuriri
elevii să-și evalueze
răspunsurile in
perechi,făcând schimb cu
colegul de bancă

33
6 Încheierea Salută Conversația Frontal
(5’) activității  Valorizez contribuțiile
elevilor remarcându-le pe
cele mai bune, încurajând
pe ceilalți
 Împart cite un post it pe
care îi rog sa-ți expuna
printr-un semn/simbol sau
printr-un cuvînt impresiile
lor despre lecția predată.
 Salut si parasesc clasa

34
MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEV

35
8.1 Dimensiunea ergonomica si pedagogica a managementului clasei de elevi

Managementul clasei se traduce prin modul de a organiza în cele mai bune condiții
posibile procesul de învățământ dar și al clasei. Cadrul didactic este cel care reunește resursele
umane, materiale, de ordin psihologic și pedagogic și le pune la dispoziție prin modalități creative
și moderne clasei pe care o conduce. Se cunoaște faptul că dovada clară a competenței managerului
este reflectată de eficiența activității sale cu elevii și prin asta se vede rezultatele cadrului didactic.
Acesta cuprinde un set de activități prin intermediul cărora profesorul promovează
comportamentul adecvat al elevului și elimină atitudinea nepotrivită, dezvoltând relații
interpersonale bune și un climat pozitiv în clasă, stabilește și menține o organizare eficientă și
productivă a clasei pe parcursul anului.
Managementul clasei de elevi are o structură dimensională ce cuprinde mai multe
dimensiuni:
Dimensiunea ergonomică a clasei implică aspecte ca așezarea mobilierului în clasă,
vizibilitatea sălii. Mobilierul școlar este o parte importantă a bazei tehnico-materiale a
învățământului și este compus din mai multe piese de mobilă folosite în mediul școlar în scopul
îndeplinirii anumitor obiective educaționale.
Sala de clasă este locul de desfășurare a principalelor procese educaționale și din acest
motiv mobilierul trebuie să fie în conformitate cu nevoile moderne elevilor. În ceea ce privește
cerințele prin designul interior, mobilierul școlar este realizat corespunzător caracteristicilor psiho-
somatice ale elevilor, adecvat spațiului de clasă și instalat și reglat după obiectivele instructiv-
educative ale activității deșfășurate.
Cât despre compoziția mobilierului, acesta cuprinde atât piese destinate locurilor
spațiului de învățare a elevilor, cât și mobilierul destinat cadrelor didactice.
Dimensiunea pedagogică are ca elemente centrale cunoașterea, respectarea și exploatarea
particularităților individuale ale copiilor.

 Capacitatea de învățare - elementul primordial al capacității de învățare este


reprezentat de stabilirea stării de pregătire a elevilor, care indică “nivelul de dezvoltare
psihoeducațională care face posibilă abordarea cu succes a unor obiective sau sarcini de învățare”.
Structura capacității de învățare este condiționată de următorii factori:

36
- nivelul dezvoltării biopsihosociale;
- starea de pregătire la nivel de abilități, cunoștințe în raport cu un conținut premeditat;
- componenta motivațională asimilată cu atenția și interesul.
 Fundamentele psihologice ale competențelor sociorelaționale – elementul motivațional care
susține fundamentarea psihologică a competențelor sociorelaționale este convingerea ca
element psihic complex: cognitiv, afectiv și volitiv.

Primele două elemente sunt destul de clare și cunoscute cadrelor didactice, al treilea însă,
voința, este un adevărat exercițiu de măiestrie pedagogică și manageriala.
Pașii instrucției voluntare pe care îi propune Duric (2006) vizează următoarele aspecte:
- conceperea unui proiect conform normelor școlare;
- stimularea inițiativei elevilor, prin explorarea ocaziilor disponibile;
- educarea perseverenței pentru dezvoltarea voinței elevilor.

37
8.2 Jocul şi rolul lui în dezvoltarea elevului

Întotdeauna jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu
toţii faptul că, cei de vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Aceasta fapt le conferă
conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este
exprimat şi gradul de dezvoltare psihică.
Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată
realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă -eul- copilului, personalitatea
sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă
posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară.
Activitatea şcolară se valorifică prin note, acestea se sumează în medii, rezultatul final al învăţării
fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria
şi satisfacţia acţiunii ce o cuprinde.
Pedagogia ne învaţă că jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului,
generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice copilului și momentului în care acesta se află la
nivel mental.
De aceea, jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor din întreaga
lume; din cele mai vechi timpuri, a fost, este şi va rămâne tovarăşul nedespărţit al copilăriei.
Îmbrăcând forma jocului, activitatea este vitală cs și importanță în dezvoltarea psihică şi
fizică a copilului.
Jocul este una dintre activităţile prin care copilul învaţă să cunoască lumea reală. El
influenţează toate aspectele dezvoltării şcolarului: percepţia, memoria, gândirea, imaginaţia,
sentimentele, interesele, voinţa.
Pentru învăţământul primar, jocul didactic „ este o specie de joc care îmbină armonios
elementul instructiv şi educativ cu elementul distractiv”este un tip de joc prin care învăţătorul
consolidează, precizează şi verifică cunoştinţele predate elevilor, le îmbogăţeşte sfera de
cunoştinţă”.
Orice joc are:
- o structură ( conţinutul ); - reguli sub forma unor succesiuni ordonate.
Rolul regulii este acela de a păstra structura şi desfăşurarea jocului. În cadrul activităţii de
învăţare a citit – scrisului, jocul didactic este utilizat într-o mare măsură.

38
În primul rând, materialul lingvistic se caracterizează printr-un mare grad de abstractizare,
în contradicţie cu gândirea concret-intuitivă a copilului de 6-7 ani, elev în clasa I. Armonizarea
acestor aspecte contradictorii se poate realiza prin intermediul jocului didactic.

Jocul reprezintã un ansamblu alcătuit de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea,


buna dispoziţie şi bucuria, urmãreşte obiective de pregătire intelectuală, morală şi fizicã a
şcolarului. Utilizat în cadrul lecţiei, jocul dobândeşte funcţii psihopedagogice complexe, asigurând
participarea activă a elevului în cadrul lecţiilor, sporind interesul pentru cunoaşte și afirmare.

8.3 Prezentarea jocului

Jocul ales de noi se numește Piatra funerară - Cimitirul vesel.

Jocul constă în distribuirea fiecărui participant fişe de carton îndoite în jumătate, si câte un
marker. Toți trebuir să-şi scrie prenumele pe partea din faţă a fişei (pot fi folosite apelative nostime,
diminutive etc.). Atribuția celor participanți este să-şi schiţeze propriile inscripţii pentru viitoarea
lor placă funerară. De exemplu schiţele trebuie prezentate printr-o frază scurtă, ori un cuplet sau o
poezie umoristică, care exprimă un comentariu asupra vieţii, realizărilor, caracterului, relaţiilor lor
cu alte persoane. Apoi treci la agenda sesiunii, amintindu- le participanţilor că pot circula prin
sală în timpul pauzelor pentru a analiza inscripţiile funerare ale altora.

Partea teoretică
Rolul jocului didactic şi stimularea creativităţii cu ajutorul său.
Acest joc deși pare la prima vedere pare terifiant, are rolul de-ai pune pe elevi să-și
folosească imaginația și totodată sa-ți creezi o idee despre cum vede el acest moment inevitabil
al vieții.

39
Jocurile didactice oferă un cadru ideal si relaxant pentru învăţarea activă, participativă,
stimulând iniţiativa si creativitatea elevului. Obiectivele instructiv-educative ale fiecărui obiect de
studiu pot fi mai bine realizate prin utilizarea jocului. Acesta, prin natura sa, cuprinde o motivaţie
intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura participarea lor creatoare/
imaginativa, de a le capta interesul, de a-i angaja afectiv şi atitudinal.

Elementele de joc:

În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva dintre elementele jocului.

Descoperirea Ghicirea
Surpriza Simularea
Intrecerea Imaginația
Personalitatea Modul de gândire
Spiritul de echipa Comunicare sincera

Jocul este foarte important, sub variatele sale forme, în dezvoltarea copilului, importanţe
subliniate de numeroase teorii ale jocului din literatura pedagogică şi de locul acestuia în diferite
sisteme de educaţie. Jocul are o valoare funcţională ce rezidă în faptul că el transpune simbolic
copilul în rolurile adultului.

De aici decurge importanţa îmbogăţirii impresiilor copiilor despre viaţa şi activitatea


oamenilor dintr-o sferă largă, de domenii profesionale, accesibile înţelegerii lor.

Jocurile didactice sunt un mijloc foarte important şi pentru realizarea sarcinilor educaţiei
morale. Ele contribuie la înțelegerea evenimentelor natural, dezvoltarea stăpânirii de sine, a
autocontrolului, a spiritului de independenţă, a disciplinei conştiente, a spiritului colectiv şi a altor
calităţi de voinţă şi de caracter. În joc copiii învaţă să se ajute unii pe alţii, să se bucure de succesele
colegilor, să aprecieze nepărtinitor succesele altora.

Aşadar, jocurile didactice exercită o influenţă pozitivă asupra întregii personalităţi a


copilului. în care noi trebuie să-i ajutăm și orientăm spre cunoaștere. Un alt rol esențial al jocului
Piatră funerară ne dezvăluie personalitatea, temerile și modul de a vedea acest eveniment în ochiul
copilului.

40
Bibliografie

Cerghit I., Metode de invățământ, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1980


1. Cojocariu V., Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, Bacău,
2008
2. Cojocariu V., Grigoraș D., Instruire asistată de calculator, Universitatea din Bacău,
Bacău, 2001
3. Cojocariu V., Fundamentele pedagogiei: teoria și metodologia curriculum-ului: texte și
pretexte, Editura V & I Integral, București, 2007
4. Cojocariu V., Fundamentele pedagogiei : texte în contexte: (auxiliar curricular), Editura
V & I Integral, București, 2008
5. Cojocariu V., Pedagogie II : (T.M.I. – parțial. Teoria și metodologia evaluării),
Universitatea din Bacău, Bacău, 2002
6. Cucoș C., Salavastru D., Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004
7. Dumitriu C., Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică,
RA, București
8. Dumitriu C., Psihologia educației, Editura Alma Mater, Bacău, 2014
9. Lupu C., Didactica predării matematicii (pentru gimnaziu şi liceu) Volumul I, Editura
Alma Mater, Bacău, 2011
10. Lupu C., Didactica predării matematicii (pentru gimnaziu şi liceu) Volumul II, Editura
Alma Mater, Bacău, 2011
11. Mâță L., Managementul clasei : suport de curs si seminar, Editura Alma Mater, Bacau,
2015
12. Petrică I., Bălșeanu V., Chebici I., Matematică - Manual pentru clasa a VI-a, Editura
Petrion, București, 2004
13. Radu D., Radu E., Matematică - Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Teora, București,
2016
14. Sacară L., Dămian I., Macarie G., Tebeanu A., Pedagogia în sinteze, Editura EduSoft,
2006

41
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN
BACĂU
Facultatea de Științe
Departamentul pentru Pregătirea
Personalului Didactic
Str. Calea Mărăşeşti, nr. 157, Bacău, 600115
Tel. ++40-234-542411, tel./ fax ++40-234-588935
www.ub.ro; e-mail: sdppd@ub.ro

DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea lucrării metodico-ştiinţifice pentru gradul didactic I

Subsemnatul FABIAN GHEORGHIȚĂ- LAURENȚIU declar pe propria răspundere că:

a) lucrarea a fost elaborată personal şi îmi aparţine în întregime;


b) nu au fost folosite alte surse decât cele menţionate în bibliografie;
c) nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse
fără a fi citate şi fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o
reprezintă alte lucrări ale mele;
d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, Semnătura,

F 394.10/Ed. 01

42
43
44
45
46