SEMINAR 6. PRINCIPIUL FONETIC/FONOLOGIC AL ORTOGRAFIEI ROMÂNEȘTI.

RAPORTUL SUNET – GRAFEM (LITERĂ)

→ Ortografia: – disciplina care stabilește normele scrierii corecte;

– caracter predominant prescriptiv;
– stabilește reguli prin convenție explicită;
– sistemul de scriere: un sistem de semne, o modalitate de reprezentare cu ajutorul
semnelor grafice a secvențelor de sunete;
– în regulile ortografiei apare obligatoriu raportul dintre un anumit semn grafic și
sunetul (sau sunetele) pe care îl (le) reprezintă.

→ Principiul fonologic (numit anterior principiu fonetic) privește corespondența dintre litere și
foneme (în accepția de „sunete-tip”). Astfel, se consideră că un sistem de scriere este strict fonetic
„atunci și numai atunci când fiecare sunet distinct este notat întotdeauna prin aceeași literă
distinctă și fiecărei litere distincte îi corespunde întotdeauna același sunet distinct” (Vasiliu
1979: 63, s.n.).
Noțiunea de scriere (fonetică) fonologică aplicată limbilor naturale are caracter gradual→un
sistem de scriere este mai mult sau mai puțin fonologic. Limba română este preponderent fonologică,
nu pur fonologică.

De ce?

– aceeași literă poate reda sunete diferite;

– același sunet este redat prin litere diferite;
– unele grupuri de litere redau două vocale în silabe diferite, fie un diftong.

adică în limba română...

– există litere polisemantice (haină vs chiar)

– există litere sinonime (î vs â)
– există litere ambigue (ideal – hiat/diftong)

Prin intermediul alfabetului fonetic, se poate stabili raportul dintre inventarul de sunete și
inventarul de litere din alfabetul natural al limbii române.

A. Litera vocalică – o literă a alfabetului natural al cărei denotat sau semnificație poate fi o vocală.

TABEL 1. Litere vocalice (în dreptul fiecărei litere vor apărea tipurile de realizări fonetice)
DENOTAT
LITERĂ EXEMPLE OBSERVAȚII
(SEMNIFICAȚIE)

e
 i

B. Litera consonantică – o literă a alfabetului natural al cărei denotat sau semnificație poate fi o
consoană.

TABEL 2. Litere consonantice (în dreptul fiecărei litere vor apărea tipurile de realizări
fonetice)
DENOTAT
LITERĂ EXEMPLE OBSERVAȚII
(SEMNIFICAȚIE)

h
 SEMINAR 6. PRINCIPIUL FONETIC/FONOLOGIC AL ORTOGRAFIEI ROMÂNEȘTI.
RAPORTUL SUNET – GRAFEM (LITERĂ)

→ Literele pot avea: fie funcție denotativă (le corespunde un sunet), fie funcție diacritică (nu
notează indepedent un sunet). Doar câteva litere pot avea, în contexte bine determinate, funcție
denotativă și funcție diacritică simultan (a se vedea mai jos (b)).

C. Semne complexe și litere cu valoare diacritică

(a) Semne diacritice/complexe

Unele semne ale alfabetului românesc sunt complexe, adică se pot descompune, de obicei, în două
elemente: un semn denotativ identic cu un altul și un element diferențiator nondenotativ (semn
diacritic) (o sedilă, un circumflex, un circumflex inversat etc.). În română, semnele complexe sunt
ă (compus din litera care denotă fonemul /a/ + semnul circumflexul inversat), â (compus din litera
care denotă fonemul /a/ + semnul circumflex), î ș, ț.

(b) Litere cu funcție diacritică: h, e, i

Funcția denotativă (care corespunde unui sunet) se opune, în sens larg, funcției diacritice (care
nu notează independent un sunet).
În limba română, pot avea funcție diacritică literele h,e,i.
➢ litera h are exclusiv funcție diacritică atunci când urmează după litera c sau g. În
secvențele de litere ch și gh, litera h nu are un denotat propriu, ci este un simplu indicator al
faptului că c, g nu au denotatele [k] și, respectiv [g], ci denotatele [kˈ] și, respectiv [gˈ].

→ Secvenței de litere ch îi corespunde [kˈ], ex. chibrit

→ Secvenței de litere gh îi corespunde [gˈ], ex. gherilă
➢ literele e și i au funcție diacritică când urmează după litera c sau g. În secvențele de litere
ce, ci, ge și gi, literele e și i îndeplinesc, uneori, exclusiv funcție diacritică, constituind indicatori
ai faptului că denotatele lui c și g nu sunt [k] și, respectiv [g], ci [č] și, respectiv [ǧ].

→ Secvenței de litere c+e/i îi corespunde [č]: în ceas [čas]

→ Secvenței de litere g+ e/i îi corespunde [ǧ]: în [ǧam]
În secvențele acestea (ce/ci/ge/gi), literele e și i pot cumula cele două funcții: atât
funcția diacritică, cât și funcția denotativă (atunci când sunt vocale în silaba
respectivă).
Exemple: cer [čer] , cină [čină], gem [ǧem], gir [ǧir]
➢ literele e, i pot avea funcție diacritică redundantă atunci când urmează după secvențele
ch sau gh. În secvențele ch, gh, care au ca denotat [k'], [g'], litera h are exclusiv valoare diacritică.
Literele e, i care apar după ch, gh nu au valoare denotativă în toate contextele; de exemplu, în cheamă,
gheară, ghiont etc. literele e și i nu au denotat.
➢ Când nu fac parte din grupurile digrafe ce, ci, ge, gi sau trigrafe che, chi, ghe, ghi, literele
e, i au exclusiv funcție denotativă (idee).

Bibliografie: E. Vasiliu, Scrierea limbii române în raport cu fonetica și fonologia, [TUB], 1979
► Temă. Transcrieți fonologic și fonetic următoarele cuvinte, notând alofonele:

Cuvânt Transcriere fonologică // Transcriere fonetică []

ești

tăi

pui

câine

umbli

cafeaua

ouă

fiu

hangiu

zmeu

puteau

leoarcă