ALFABETUL LATIN (SCRIERE, PRONUNŢARE, DIFTONGI)

- Nu există, în ceea ce priveşte pronunţarea, diferenţe majore între limba latină

şi limba română. Majoritatea sunetelor se pronunţă identic.
- Sunetele latineşti se împart în 3 mari grupe:
 Vocale = acele sunete care se pot pronunţa singure, fără ajutorul altui
sunet: a, e, i o, u. Nu există sunetele ă şi î (â). Ele sunt inovaţii ce
aparţin limbii române sub influenţa limbilor popoarelor vecine (mai ales
slave).
 Consoanele = acele sunete care nu se pot pronunţa (auzi) decât cu
ajutorul unei vocale alăturate.
 Diftongii = un complex sonor format din două sunete, din care primul
sunet este vocală iar al doilea este semivocală. Diftongii latineşti se
pronunţă şi se scriu cu ambele componente în aceeaşi silabă: ae , oe,
au, eu

Cantitatea sau durata de pronunţare a sunetelor latineşti (vocalele şi diftongii)

a. Toate vocalele latineşti au dublă serie în ceea ce priveşte cantitatea de

pronunţare. Vocalele cu cantitate lungă notată prin – deasupra prezintă o durată
dublă în emisiunea sa: ā, ē, ī, ō, ū

b. Vocale cu durată scurtă de pronunţare notată cu ajutorul unei căciuliţe deasupra:

ă, ĕ, ĭ, ŏ, ŭ. În texte, cantitatea vocalei nu este notată grafic pentru că indiferent de
prezenţa semnului cantităţii, latinii ştiau care este scurtă şi lungă. Diferenţierea în
pronunţare se făcea numai în vorbirea orală.
 Pronunţarea

A=a

B=b

C=c

Cc = c – se pronunţă cu cei doi c distincţi (ca în ac-ci-pi-o ) şi trece fiecare în silabă

diferită

D=d

E=e

PH = F – philosóphia

H = în latineşte se aude foarte slab, aproape insesizabil, în aşa fel încât spre limbile
romanice nu se mai aude, şi dispare în limba română şi grafic

homo = homo → om (româneşte)

heri = heri → ieri (româneşte)

Rr = r – la despărţirea în silabe, însă, fiecare din ele trece în silabe diferite

S = S nu Z chiar dacă se află intervocalic

Diftongii şi grupurile consonantice

– ae = e (în latina convențională); se scrie şi se pronunţă într-o singură silabă.

Excepţie: se pronunţă ae cu fiecare element în silabe diferite în cuvântul aer şi

derivate.

– oe = e (latina convențională)

Ambele componente se păstrează în aceeaşi silabă: Phoebus – Phoe-bus (pronunţ.

Fe-bus). Excepţie: oe nu formează diftong, deci se scrie şi se pronunţă cu fiecare
element component în silabe diferite, în cuvântul poeta (poet) şi derivaţii săi.
– au = au auc - tor

– eu = eu – diftong cu ambele elemente în aceeaşi silabă: Europa – Eu-ro-pa

Complexe:

– ce = ce (în convenţională)

- ci = ci (în convenţională)

Exemplu: Cicero – Ci-ce-ro (convenţională)

– ngu urmat de vocală – ngv (în convențională)

Exemplu: lingua – lingva (convenţională)

– qu + vocală – se pronunţă cv (în convenţională)

Exemplu: aqua – acva (convenţională)

– ti – se pronunţă ţi (în convenţională) numai când este precedat şi urmat de vocală;

altfel, se pronunță ti - precedat de s,x sau alt t .

Exemplu: amicitia – amiciţia (convenţională)

Exemplu: sextius