IMPRUMUTURILE IN LIMBA ROMANA

Împrumuturile sunt mijloace externe de îmbogăţire al vocabularului şi sunt introduse în limba

română din alte limbi. Împrumuturile apar ca rezultat al contactului dintre două limbi fiind favorizate
de mai multi factori:

• vecinătatea geografică;
• amestecul şi convieţuirea unor populaţii;
• raporturile culturale, economice şi politice.

Împrumuturile pot fi:

1. vechi, provenite din:

➢ limba slavă
➢ limba maghiară
➢ limba turcă
➢ limba greacă

2. noi, provenite din:

➢ franceză
➢ engleză
➢ germană
➢ italiană

Împrumuturi lexicale vechi

Cuvinte împrumutate din slavă

Un număr important de cuvinte din limba română provine din limba slavă veche. Împrumuturile din
această limbă formează superstratul (superstartul) limbii române. Ele au apărut odată cu venirea
slavilor prin părțile locuite de români, în secolul VII. Deși limba română era deja constituită din punct
de vedere al structurii ei latine, prin vecinătatea și din conviețuirea cu aceste neamuri, limba noastră
a primit un bagaj lexical slav generos. Spre exemplu:

• denumiri de înrudiri: nevastă, maică, nene, rudă

• denumiri de alimente: ulei, castravete, slănină, drojdie, oțet, drog
• denumiri din mediul casnic: grădină, pod, pivniță, prag, zid, iesle, coteț, plug, topor, ciocan,
lopată, clește, sanie, sită, lanț, coasă, var, jar
• denumiri diverse din natură: vreme, zăpadă, vifor, praf, nisip, vârf, deal, pajiște, luncă, ogor,
prăpastie, izvor, poiană; hrană
• cuvinte folosite în limbajul uzual: ceas, slovă, buche, necaz, poftă, lacom, sărac, bogat, lacom,
treaz, rag, iute, scump, veselie, prieten, slab, prost, gol, bolnav, rană, milă, jale, zare, apostol,
cneaz
• denumire din lumea animală: cocoș, gâscă, vrabie, lebădă, veveriță, rac, bivol
• denumiri de plante: ovăz, sfeclă, morcov, hrean, cocean, pleavă, coajă
• denumiri ale părților corpului omenesc: trup, gât, obraz, pleoapă, burtă, gleznă
 • verbe: a trăi, a iubi, a munci, a privi, a dărui, a trebui, a citi, a greși, a lovi, a plăti, a dovedi, a
obosi, a clădi, a opri, a se odihni, a sfârși, a vorbi

Cuvinte împrumutate din maghiară

Influența maghiară, mai puternică în Transilvania, a lăsat și ea destule urme în limba română, ca
urmare a contactelor de secole cu vecinii de la apus. Câteva exemple de cuvinte care-și au originea în
limba maghiară:

oraș, belșug, hotar, gând, pildă, chip, bănui, chin, talpă, viclean, meșteșug

Cuvinte împrumutate din turcă

Contactul istoric prelungit cu poporul turc a făcut ca limba română să împrumute un număr
semnificativ de cuvinte din limba turcă. Dintre cele mai des folosite, chiar și astăzi, pot fi menționate:

cafea, tutun, baclava, chiftea, pilaf, dulgher, dușman, chibrit, argea, abraș, bacșis, belea, chef, conac,
cerdac, dulap, cearșaf, cișmea, cutie

Cuvinte împrumutate din greacă

Influența limbii grecești asupra limbii române a fost destul de importantă și a avut loc încă din cele
mai vechi timpuri. O serie de cuvinte au intrat în limba noastră încă din antichitate prin coloniile
grecești din Dobrogea, iar unele prin intermediul romanilor (aceștia la rândul au preluat o sumă
cuvinte din greacă). Din această ultimă categorie menționăm:

farmec, trufie, martor, mângâia, drum, mâine, pată, pătură, putină, petec, papură, spin, tufă, a usca

Din limba greacă medievală, limba română a împrumutat cuvinte mai ales din domeniul
științelor și al religiei, cum ar fi:

argat, amin, arvună, camătă, horă, prisos, temei, cutez, condei, cărămidă, hrisov, organ, tipar, tipic,
vopsea, za

Secolul al XVIII-lea a adus în țările române regimul fanariot și odată cu el și influența limbii
neogrecești. Dintre cele mai importante cuvinte păstrate în limba română din acea epocă pot fi
amintite:

alifie, anapoda, calapod, candelă, condei, condică, coală, cozonac, dascăl, dichis, carafă, folos, frică,
hârtie, ieftin, ifos, evlavie, a lipsi, măcar, mireasmă, molipsi, noimă, nostim, nun, oropsi, papagal,
patimă, a pedepsi, plai, piper, plapumă, prosop, rețetă, salată, săpun, sardea, scrumbie, spanac,
sfoară, a sosi, spital, splină, stambă, taifas, tiflă, vlăstar, zahăr, zodie

Împrumuturi lexicale neologice (neologisme)

Împrumuturile lexicale neologice sau neologismele formează fondul lexical neologic, prin care
înțelegem cuvintele împrumutate pe cale indirectă și care au contribuit la modernizarea
vocabularului limbii române. Fondul lexical neologic al limbii române este bogat și are o origine
variată. Cele mai mari contribuții la constituirea acestui fond lexical sunt din: italiană, franceză,
engleză, germană și rusă.
• împrumuturi din franceză: persoană, facil, dificil
• împrumuturi din italiană: operă, bancă, solfegiu
• împrumuturi din germană: bliț, rucsac, laitmotiv
• împrumuturi din engleză: start, fotbal, handicap
• împrumuturi din engleză americană: motel, computer, radar
• împrumuturi din rusă: agreat, dezinformație, combinat