Structura vocabularului

Vocabularul (lexicul) unei limbi cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. Lexicul limbii
române cuprinde aproximativ 140 000 de cuvinte.

Componenţa vocabularului:

 vocabularul fundamental (vocabularul de bază/fondul principal lexical/lexicul

activ);
 masa vocabularului (restul vocabularului/lexicul pasiv).

Vocabularul fundamental cuprinde noţiuni fundamentale (aprox. 1500 de cuvinte),

majoritatea de origine latină (60%).

Cuvintele din vocabularul fundamental:

- au vechime şi stabilitate mare;

- sunt cunoscute şi utilizate frecvent de către toţi vobitorii (circulaţie şi frecvenţă mare);
- au mare capacitate de derivare şi compunere;
- au capacitatea de a intra în expresii şi locuţiuni (de ex., mână: a da mâna, a face cu mâna,
a avea pe cineva la mână, mână-n mână etc.);
- au valori polisemnatice;
- se schimbă mai încet.

În vocabularul fundamental intră cuvinte care denumesc:

- obiecte uzuale (casă, ,asă, ceas, maşină etc.)
- alimente (apă, pâine, brânză, ou, carne etc.)
- părţi ale corpului (mână, cap, picior etc.)
- grade de rudenie (mamă, tată, frate, unchi etc.)
- păsări şi animale (oaie, câine, lup, găină etc.)
- plante şi fructe (măr, nucă, pom, cireş etc.)
- culori (alb, roşu, galben etc.)
- anotimpuri
- zilele săptămânii
- acţiuni importante (a bea, a mânca, e face, a merge a spăla etc.)
- instrumente (plug, sapă, coasă etc.)

Cuvintele din masa vocabularului:

- sunt utilizate de anumite clase, grupuri sociale sauu profesionale, într-un anumit teritoriu
sau într-o anumită perioadă;
- reprezintă majoritatea cuvintelor (90%)ș
- reprezintă partea cea mai mobilă a vocabularuluim (cuvintele se schimbă în funcţie de
evoluţia societăţii).

În masa vocabularului intră:

- arhaisme
- regionalisme
- neologisme
- termeni tehnico-ştiinţifici
- argou
- jargon
- expresii idiomatice
Arhaismele:

 fonetice (forme vechi ale unor cuvinte de uz actual): samă (seamă), părău (pârâu),
pre (pe), a împle (a umple) etc.
 lexicale (cuvinte vechi, ieşite din uz prin dispariţia obiectelor sau a realităţilor la care
se refereau): logofăt, vornic, galben, voievod etc.
 semantice (sensuri dispărute din uz ale unor cuvinte de uz actual): rost (gură), prost
(om simplu), mândru (înţelept), a tăbărî (a-şi instala tabăra) etc.
 morfologice (forme arhaice de plural, forma arhaică de perfect simplu): grădine,
şcoale, documenturi, ruinuri, inime, plânsum, văzum etc.
 sintactice (forma arhaică de dativ adnominal, constructia prepoziţională a
genitivului): somnul, vameş vieţii, Gazeta de Transilvania.

Regionalismele:

 fonetice (cuvinte de uz general pronunţate într-un mod specific unei regiuni): frunce
(frunte), gioc (joc), şeapă (ceapă), deşte (deget), giumătate (jumătate) etc.
 lexicale (cuvinte utilizate într-o anumită regiune): lubeniţă (pepene), păpuşoi
(porumb), perje (prune), curechi (varză), barabule (cartofi) etc.
 morfologice (forma de perfect compus): o fost, o citit, am fostără;
 sintactice (lipsa acordului dintre subiect şi auxiliarul a avea la persoana a III-a
plural): A mai păţit-o şi alţii. (Caragiale)

Neologismele = cuvinte nou intrate în limbă, împrumuturi sau formate pe terenul limbii
române.
 împrumuturi: celibatar, insolent, vizavi, kaki, yoga, weekend, aisberg, lider, apropo
etc.
 formate în limba română din două elemente formative neologice (prefix neologic +
neologism): apolitic;
 formate în limba română dintr-un prefix vechi şi un neologism: nerentabil;
 formate în limba română dintr-un cuvânt vechi şi un sufix neologic: semănătorism.

Termenii tehnic-ştiinţifici = cuvinte de specialitate, proprii ştiinţei şi tehnicii: algoritm,

hidroliză, ionizare, complement.

Argoul = limbaj secret, utilizat de anumite grupuri de vorbitori, cu scopul de a nu fi înţeleşi

de alţii: biştari (bani), mititica (închisoare), boabă (restanţă), a ciordi (a fura), lovele (bani)
etc.

Jargonul = cuvinte şi expresii străine folosite de vorbitori cu scopul de a-i impresiona pe

ceilalţi, evitând exprimarea obişnuită: ciau, darling, monşer etc.

Expresiile idiomatice = îmbinări fixe de cuvinte cu sens unitar: a o băga pe mânecă, a o lua
la sănătoasa