Genescu Cătălina / Mavru Alexia

Împrumuturile în limba română

Împrejurările împrumutului
Limbile nu sunt izolate unele de altele, ci sunt în contact prin intermediul
utilizatorilor lor, din cauza vecinătății, conviețuirii, migrațiilor sau colonizărilor,
fenomene ce duc deseori la bilingvism. Astfel, împrumutul este
fenomenul sociolingvistic cel mai important în contactul dintre limbi.
Împrumuturile realizate în aceste împrejurări sunt numite de unii autori directe
sau populare. Astfel de împrumuturi au loc în decursul întregii istorii a limbii și,
din acest punct de vedere, se pot deosebi împrumuturi relativ vechi și relativ
recente. În limba română, împrumuturi vechi provin din limba slavă
veche (cinste, a citi, a iubi etc.), iar mult mai recente
din franceză: algebră, balon, actual etc.
Limbile nu sunt egale între ele ca surse de împrumuturi. De exemplu, cele ale
fostelor țări colonizatoare s-au bucurat de un
prestigiu social, cultural și/sau politic mai mare decât cele ale popoarelor
colonizate, în consecință acestea din urmă au împrumutat mult mai mult din
primele decât invers: vietnameza, limba wolof din franceză, alte multe
limbi asiatice (ex. limba cantoneză din Hong Kong) și africane din
engleză, tibetana din chineză etc.

Cuvinte împrumutate
Cuvintele împrumutate înseamnă împrumuturile din alte limbi (denumite și
influențe străine) care au pătruns în limbă după momentul în care limba română
a devenit un idiom romanic de sine stătător.
Prin împrumuturi din alte limbi înțelegem cuvinte și expresii rezultate din
influențele istorice, de vecinătate și de contact istoric prelungit, consecință a
conviețuirii noastre împreună cu alte popoare. Influențele străine în limba
română s-au făcut pe două căi:
cale directă (orală), prin contactul cu vorbitorii de limbă slavă, maghiară, turcă,
greacă și care formează împrumuturile lexicale vechi
cale indirectă (cultă sau savantă), prin preluarea unor cuvinte din limba latină
literară sau din limbile moderne (denumite neologisme): franceză, italiană,
germană, engleză, engleză americană, rusă și care formează împrumuturile
lexicale neologice.
Genescu Cătălina / Mavru Alexia

Împrumuturi lexicale vechi

Cuvinte împrumutate din slavă
Un număr important de cuvinte din limba română provine din limba slavă veche.
Împrumuturile din această limbă formează superstratul (superstartul) limbii
române. Ele au apărut odată cu venirea slavilor prin părțile locuite de români, în
secolul VII. Deși limba română era deja constituită din punct de vedere al
structurii ei latine, prin vecinătatea și din conviețuirea cu aceste neamuri, limba
noastră a primit un bagaj lexical slav generos. Spre exemplu:
 denumiri de înrudiri: nevastă, maică, nene, rudă
 denumiri de alimente: ulei, castravete, slănină
 denumiri din mediul casnic: grădină, pod, pivniță, prag, zid,
 denumiri diverse din natură: vreme, zăpadă, vifor, praf, nisip
 cuvinte folosite în limbajul uzual: ceas, slovă, buche, necaz, poftă,
 denumire din lumea animală: cocoș, gâscă, vrabie, lebădă, veveriță, rac,
bivol
 denumiri de plante: ovăz, sfeclă, morcov, hrean, cocean, pleavă, coajă
 denumiri ale părților corpului omenesc: trup, gât, obraz, pleoapă, burtă,
gleznă
 verbe: a trăi, a iubi, a munci, a privi, a dărui, a trebui, a citi, a greși
Cuvinte împrumutate din maghiară
Influența maghiară, mai puternică în Transilvania, a lăsat și ea destule urme în
limba română, ca urmare a contactelor de secole cu vecinii de la apus. Câteva
exemple de cuvinte care-și au originea în limba maghiară:
oraș, belșug, hotar, gând, pildă, chip, bănui, chin, talpă, viclean, meșteșug
Cuvinte împrumutate din turcă
Contactul istoric prelungit cu poporul turc a făcut ca limba română să
împrumute un număr semnificativ de cuvinte din limba turcă. Dintre cele mai
des folosite, chiar și astăzi, pot fi menționate:
cafea, tutun, baclava, chiftea, pilaf, dulgher, dușman, chibrit, argea, abraș,
bacșis, belea, chef, conac, cerdac, dulap, cearșaf, cișmea, cutie
Genescu Cătălina / Mavru Alexia

Împrumuturi lexicale neologice (neologisme)

Împrumuturile lexicale neologice sau neologismele formează fondul lexical
neologic, prin care înțelegem cuvintele împrumutate pe cale indirectă și care au
contribuit la modernizarea vocabularului limbii române. Fondul lexical neologic
al limbii române este bogat și are o origine variată. Cele mai mari contribuții la
constituirea acestui fond lexical sunt din: latina savantă, italiană, franceză,
engleză, germană și rusă.
Odată cu perioada modernă, Europa de est reia legăturile culturale și științifice
cu civilizația occidentală. Spațiul românesc începe să se conecteze din ce în ce
mai profund la focarele de civilizație și la centrele de înflorire științifică, literară
din Franța, Italia și Germania. Conectarea la acest spațiu cultural în care circulau
idei noi și moderne s-a făcut și prin preluarea termenilor folosiți în respectivele
culturi. Astfel, peste straturile lexicale vechi, descrise anterior, a apărut un nou
strat lexical, cunoscut sub denumirea de neologisme.
Pe lângă cuvinte din franceză și italiană, o serie de termeni au fost împrumutați
și din germană, engleză și rusă. Iată câteva astfel de exemple:
 împrumuturi din franceză: persoană, facil, dificil
 împrumuturi din italiană: operă, bancă, solfegiu
 împrumuturi din germană: bliț, rucsac, laitmotiv
 împrumuturi din engleză: start, fotbal, handicap
 împrumuturi din engleză americană: motel, computer, radar
 împrumuturi din rusă: agreat, dezinformație, combinat