ÎMPRUMUTURILE

În vocabular, unele cuvinte sunt:

- moștenite din limba latină; de exemplu: om, a crede, înalt, se, acolo, în,
că;
- formate în interiorul limbii prin derivare, compunere sau conversiune;
de exemplu: străvechi, despre, distins;
- împrumutate din alte limbi; de exemplu: funcționar, a remarca, inițial.

Împrumuturile lexicale sunt cuvinte luate din alte limbi și care constituie un
mijloc extern de îmbogățire a vocabularului.
Acestea se deosebesc de cuvintele moștenite în română din limba latină.
Cuvintele moștenite trec din limba mai veche, latina, în limba nouă, româna,
păstrându-și sensul, dar modificându-și, adeseori, forma după niște legi clar definite
de specialiști. Altfel spus, există o continuitate între cuvintele moștenite și cele din
limba română, în timp ce cuvintele împrumutate au fost doar preluate într-un anumit
moment și introduse în vocabularul altei limbi.
Limba română moștenește cuvinte din latina populară, puțin deosebită de cea
clasică (de exemplu: ploaie vine din cuvântul neatestat din latina populară, plovia și
nu din cel din latina clasică, pluvia). De asemenea, limba română moștenește
cuvinte și din limba vorbită de daci, care nu a putut fi totuși reconstituită.
Împrumuturile apar în urma contactului dintre două limbi, fiind favorizate de
mai mulți factori: conviețuirea unor populații în același teritoriu, vecinătatea
geografică, raporturile culturale, economice, politice etc.
Împrumuturile pot fi făcute pe cale directă, prin contactul dintre vorbitori sau
pe cale indirectă, prin intermediul lucrărilor scrise, deci al cunoașterii unei alte
limbi decât cea maternă.

Împrumuturile pot fi:

 mai vechi
din slavă (drag, a iubi, prieten),
din turcă (ciulama, iaurt, murdar),
din greacă (a agonisi, conopidă,
tacticos)
din maghiară (a făgădui, oraș,
viclean);
 mai moderne,
din franceză (elev, nostalgic, a
soluționa)
din engleză (design, volei, weekend)
din italiană (adagio, pizza, scadență)
din germană (crenvurst, rucsac,
ștecăr)
din latină (colocviu, etern, fabulă).

Neologismele sunt cuvinte mai recente, împrumutate din alte limbi sau
create în interiorul limbii prin derivare sau compunere, având obligatoriu un
component nou.
Neologismele au pătruns în limba română începând cu primele decenii ale
secolului al XIX-lea, în special din limba franceză și din limba latină, pe cale
savantă, producând modernizarea limbii române.
Astfel, acestea înlocuiesc multe cuvinte din turcă și din greacă: epidemie îl
înlocuiește pe molimă, arteziană pe havuz, rege pe rigă, casetă pe besactea.
 Astăzi, cele mai multe împrumuturi neologice sunt din limba engleză, unele
adaptându-se la limba română (miting, fotbal), altele păstrându-și forma din limba
de origine (hobby, smartphone).