Vorbire directă – Vorbire indirectă

Lecție și fișă de lucru din 16 martie până în 18 martie

Lecția trebuie copiată în caiet, iar tema trebuie pozată si trimisă pe mail pentru verificare până in 18 martie seara

În această lecţie vom vorbi despre:

► Ce înseamnă vorbirea directă.

► Ce înseamnă vorbirea indirectă.
► Cum se face trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă.

Să ne imaginăm următoarea conversaţie dintre doi prieteni:

- Mihai, te-am văzut acum două zile, pe lângă Palatul Copiilor. Cu cine stăteai de vorbă?
- Cu un coleg de la cursul de karate. Dar tu, Bogdane, ce treabă aveai la Palatul Copiilor?
- Aa!, urmez un curs de desen. Este foarte instructiv.

Ce observăm? Textul dat cuprinde vorbirea unor personaje, adică un dialog.

Reţine!

Vorbirea directă înseamnă redarea întocmai a cuvintelor personajelor. În scris, vorbirea directă este marcată cu
ajutorul liniilor de dialog.

Vorbirea indirectă

În viaţa obişnuită, când vorbim, suntem adeseori puşi în situaţia de a reproduce cuvintele unei persoane.

Imaginează-ţi că ai fost de faţă la discuţia de mai sus. Poţi să povesteşti cuiva ce au discutat cei doi prieteni?

Pentru a reda corect vorbele celor doi prieteni urmăreşte cu atenţie etapele următoare:

1. Citeşte textul cu voce tare. Încearcă să respecţi semnele de punctuaţie şi să ai o intonaţie potrivită.

2. Reia lectura textului şi observă:

a) Când şi unde l-a văzut Bogdan pe Mihai?

b) Cu cine stătea de vorbă Mihai?

c) Din ce cauză se afla Bogdan la Palatul Copiilor?

Verifică răspunsurile:

a) Bogdan l-a văzut pe Mihai cu două zile în urmă, la Palatul Copiilor.

b) Mihai stătea de vorbă cu un coleg de la cursul de karate.

c) Bogdan se afla la Palatul Copiilor deoarece urma un curs de desen.

Dacă ai înţeles bine textul, putem începe exerciţiul.

Trebuie să redai ceea ce au spus cei doi băieţi.

Încearcă să faci acest lucru pe caiet, pentru a putea compara cu răspunsul de mai jos:

Bogdan i-a spus lui Mihai că l-a văzut cu două zile în urmă, la Palatul Copiilor, şi l-a întrebat cu cine stătea de vorbă. Mihai
a răspuns că vorbea cu un coleg de la cursul de karate. Apoi l-a întrebat şi el pe Bogdan de ce se afla la Palatul Copiilor.
Bogdan a răspuns că urmează un curs de desen, care i se pare foarte instructiv.

Ce observăm? În acest moment, textul nu mai cuprinde un dialog. Personajele nu vorbesc unul cu celălalt. Vorbele lor au
fost redate („povestite”) de noi.

Reţine!

Vorbirea indirectă înseamnă redarea cuvintelor personajelor în mod indirect (ca şi cum am povesti cuiva ceea ce s-a
spus). În scris, vorbirea indirectă nu este marcată prin linii de dialog.

Trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă

Citeşte şi compară exemplele de mai jos:

a) Cristina a spus: - Abia aştept să ajung la bunici. Vom sărbători ziua bunicului meu.

b) Cristina a spus că abia aşteaptă să ajungă la bunici, unde va sărbători ziua bunicului ei.

Ce observăm?

În primul exemplu întâlnim vorbirea directă, iar în cel de-al doilea, vorbirea indirectă.

Reţine!

În comunicarea zilnică suntem nevoiţi să alternăm vorbirea directă cu vorbirea indirectă. Scriitorii folosesc frecvent
vorbirea directă şi vorbirea indirectă în operele lor.

Provocare:

Realizează trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă pentru exerciţiul următor:

- Unde ai plecat, Costele? întrebă tanti Fira.

- Mă duc să-i duc tatălui meu uneltele de care are nevoie

Reține!

- Verbele care însoțesc replica se numesc verbe de declarație . Ele se pastreaza și în vorbirea indirecta.
- Replici precum Da! Nu! Se trec în vorbire indirectă cu afirma, neagă
Ex. – Ai învățat lecția, Mihai? întreabă mama
- Da!, a răspuns băiatul.

Mama îl întreabă pe Mihai dacă a învățet lecția. El a afirmat.

 TEMA

Transformaţi următoarele texte din vorbirea directă în vorbirea indirectă sau invers:
a. “Colegul meu mi-a zis:
- Aş mai avea nevoie de dicţionar până mâine.
I-am răspuns:
- Nu-mi trebuie înainte de luni. Poţi să-l mai păstrezi.”

b. “L-am rugat să nu plece fără mine, dar Petre mi-a răspuns că trebuie să plece pentru că e aşteptat. Atunci l-am
întrebat dacă ne putem întâlni mâine şi el mi-a spus că nu e sigur, iar, la insistenţa mea ca totuşi să ne vedem
neapărat în următoarele zile, a zis că-şi va face timp liber pentru asta.”

c. “După ce orezul stătu din fiert, oala era plină ochi de boabe albe ca spuma laptelui. Era aşa de grea încât pentru
a o da jos de pe foc, fu nevoită să-l roage pe dragon să o ajute. Minli îi spuse să lase oala tocmai lângă copaci,
aproape de maimuţele curioase. Apoi, legă năvodul peste ea.”
(reproducere după Grace Lin, Bătrânul din lună)

d. “- În orice caz, spuse Paolo împingându-şi ochelarii în sus pe năsuc, ar trebui să găsim mai întâi un om de
ştiinţă care să ne ajute. Altfel nu putem face nimic!
- Tu cu oamenii tăi de ştiinţă! strigă Franco. Nu se poate avea încredere în ei! Să presupunem că găsim unul
care să se priceapă- de unde poţi şti că nu colaborează cu hoţii de timp? Atunci ni s-au încurcat iţele de-a
binelea!”
(Michael Ende, Momo)

e. “Căpitanul îşi privi oamenii, apoi adăugă, cu hotărâre:

- Nu vă ascund că s-ar putea ca această încercare să fie mai grea decât prima!
- Suntem gata la orice, domnule! zise Ieremia.
- Bine! Va trebui să împărţim apa astfel, încât să ne ajungă douăzeci de zile […] raţia de apă va fi un pahar pe zi,
drămuit cu străşnicie.”
(Radu Tudoran, Toate pânzele sus!)