Iubirea, ca sentiment plenar, poate substitui orice alt sentiment, asigurând împlinirea.

Dispariţia iubirii lasă sufletul pustiu şi determină mutilarea spirituală definitivă.

Tema iubirii este omniprezentă în lirica eminesciană şi se asociază cu o gamă vastă de

sentimente, evidențiind o perspectivă autentică asupra acestui sentiment. Erosul eminescian
oscilează între spiritualizare şi pasiune. Sentimentul iubirii este ilustrat în poeziile eminesciene
și se găsește în strânsă legătură cu folclorul cu natura, cu peisajul micro şi macro cosmic, care
ocroteşte această trăire. Sunt exprimate și sentimente legate de suferinţa iubirii pierdute (,,Şi
dacă’’, ,,Lacul’’, ,,Floare albastră’’ ), de dragoste fără speranţă (,,Dacă iubeşti fără să speri’’,
,,De câte ori iubito’’ ). Rareori, dragostea aduce împlinirea ( ,,De ce te temi’’, ,,Călin (file din
poveste)’’ ).
Femeia este unică, aparte, desprinsă din lumea basmelor, serafică, „femeia-înger”, și
aduce împlinirea, fericirea aşteptată (,,Sara pe deal’’, ,,Dorinţa’’, ,,Floare albastră’’ ) sau
demonică, titanică, provocatoare de suferinţă ( ,,Scrisoarea V’’ ).
Stările reprezentative sentimentului erotic sunt de durere, de farmec dureros, de dor,
fiind emoții complexe și care pot provoca nostalgie puternică pentru o iubire trecută sau
proiectată în viitor. Uneori, durerea interioară se îmbină armonios cu dorinţa de dezmărginire.
Îndrăgostitul îşi cheamă iubita într-un peisaj rustic, ocrotitor și intim ( ,,Lacul’’, ,,Dorinţa’’ ) sau
iubita îşi aşteaptă iubitul ( ,,Sara pe deal’’ ), întrucât visul de fericire copleşeşte realitatea,
asigurând eternitatea sentimentului (,,Departe sunt de tine…’’, ,,Atât de fragedă’’ ). Starea
generală este elegiacă si pornește de la puterea de iluzionare, în perioada de tinereţe, şi ajunge la
ideea că iubirea este o iluzie, în perioada de maturitate (,,Scrisoarea V’’ ). Iubita este caldă,
luminoasă, şăgalnică (,,De-aş avea’’, ,,O călărire în zori’’, ,,Povestea teiului’’ ), în lirica de
tinereţe, rece ( ,,Amorul unei marmure’’ ), în lirica de maturitate.

Poezia eminesciană dezvoltă un sentiment care este dublat de un substrat filozofic,

inspirat din mituri ( ,,Floare albastră’’, ,,Lacul’’, ,,Sonete’’).