Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de CAMIL PETRESCU
RELAȚIA INCIPIT – FINAL
Cartea întâi
La Piatra Craiului, în munte
În primăvara anului 1916, ca sublocotenent
proaspăt, întâia dată concentrat, luasem
parte, cu un regiment de infanterie din
capitală, la fortificarea văii Prahovei, între
Buşteni şi Predeal. Nişte şănţuleţe ca pentru
scurgere de apă, acoperite ici şi colo cu
ramuri şi frunziş, întărite cu pământ ca de
un laţ de mână, erau botezate de noi tranşee
şi apărau un front de vreo zece kilometric
[…]
Pentru mine însa aceasta concentrare era o
lungă deznădejde. De multe ori seara, la
popotă, era destul un singur cuvânt ca să
trezească răscoliri și să întărâte dureri
amorțite. E îngrozitoare uneori aceasta  examinează alarmată și bănuitoare, însa
putere a unei singure propozițiuni, în
timpul unei convorbiri normale, ca  să
pornească dintr-o dată măcinarea
sufletească, aşa cum din zecile de
combinații cu șapte litere ale unui lacăt
secret, una singură deschide spre
interior. În asemenea împrejurări, nopțile
mi le petreceam în lungi insomnii, uscate și
mistuitoare. […]
Întâmplarea e între cele obişnuite, iar
discuţia e la fel cu toate discuţiile literare,
filozofice, artistice, politice, militare,
religioase ale oamenilor care, în saloane, în
restaurante, în tren, în sala de aşteptare a
dentistului, "îşi spun părerea lor" cu
convingerea neînduplecată şi matematică cu
care larvele îşi ţes înjur gogoşi.
Un proces dezbătut la Curtea-cu-juraţi din
Bucureşti a sfârşit printr-o achitare,
pătimaş comentată. Un bărbat din aşa-zisa
societate bună şi-a ucis nevasta
necredincioasă şi a fost absolvit de vină de
către judecătorii lui.
Căpitanul Dimiu, comandantul batalionului,
un soi de flăcău ardelean, fără să fie din
Ardeal, voinic, cu mustaţa bălaie, regulată
ca insigna de pe şapca cheferistă, ceva mai
Cartea a doua
Comunicat apocrif 
[…] Plecarea mea la București este
inevitabilă. Parcă se apropie un examen 
dezagreabil. Am scris nevestei mele ca
sâmbătă seara sosesc. Trenul nu  s-a oprit la
peron, ci în câmp, pe o linie de garaj; gara e
în întuneric de frica zepelinurilor... Iar când
vin pe Calea Victoriei goală, felinarele dau  o
lumină albăstruie asfaltului pustiu, de
păr acoperite cu zăbranic de doliu, iar casele
de piatra cenușie. Nicăieri lumini
aprinse. Impresia de cavou imens e
copleșitoare[…]
Acum, când vine, îi arăt scrisoarea
zâmbind. Un moment devine palidă,  mă
când mă vede liniștit,  socoate că nu cred.   E
o murdărie... Știi că toți ne
invidiază. Ah, lumea asta rea... Uite ce
calomnii mai născocește. Dacă ar fi să te iei
după toți... Poftim, să fi fost tu mai
bănuitor acum... Ah, mi-e o silă de oameni...
Nu mai poți  ieși... Firește, am fost de câteva
ori în oraş, nu singură: cu Anișoara, cu 
Iorgu, și a venit cu noi și Grigoriade. Am
fost la teatru și pe urmă la  restaurant. Ah, şi
dintr-atâta... Vorbește mult, platitudini
încălecate, asociate la întâmplare, şi
zâmbetul meu binevoitor o încurajează...
Asculta, fată dragă, ce-ai zice tu dacă ne-am
despărți?  Parcă i-a despicat cineva țeasta
în două. Altă avalanșă de întrebări
gemute, de protestări scâncite.  Mă gândesc
halucinat că aș fi putut ucide pentru femeia
asta... că aș fi fost închis din cauza
ei, pentru crima:   "Vezi, aia blonda de
colo...? nu... ailaltă mai grasă puțin, de la
masa  cu cei doi domni și două doamne... 
Ei?  E nevasta lui Gheorghidiu... Nu-ţi mai
aduci aminte...?   A... pentru asta? Ce-a găsit
la ea, dragă? să ucidă pentru ea... nu mai
putea găsi alta la fel?" 
A doua zi m-am mutat la hotel pentru
mare însă, aproba fără codire hotărârea săptămâna  pe care aveam s-o mai petrec
juraţilor... în permisie. I-am dăruit nevesti-mii încă o 
- Domnule, nevasta trebuie să fie nevastă şi sumă ca aceea cerută de ea la Câmpulung
casa, casă. Dacă-i arde de altele, să nu se și m-am interesat să văd cu  ce formalitate îi
mărite. Ai copii, ai necazuri, munceşti ca un pot dărui casele de la Constanța. I-am scris
câine şi ea să-şi facă de cap?... Ei, asta nu... că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte
Dacă eram jurat, şi eu îl achitam. de preț la cărți... de la lucruri personale, la
[…] Mai surprinzător părea că opinia amintiri. Adică tot trecutul.
contrară era susținuta de căpitanul 
Corabu, tânăr și crunt ofițer, cu școala
germană, justițiar neînduplecabil,   
"spaima regimentului". Acum era de
nerecunoscut. Pastra asprimea  frazei
scurte, dar sentimentele acestea de apărător
al dragostei nu i le bănuise
nimeni, niciodată.   Cu ce drept să ucizi o
femeie care nu te mai iubeşte? Nai decât să
te  desparţi. Drăgosteai frumoasa tocmai
pentru ca nu poate cunoaşte nici o
silnicie. E preferinţa sinceră. Nu poți să-mi
impui să te iubesc cu sila.  Căpitanul
Floroiu, puţintel, delicat şi cu fata blondă-
șters, îmbătrânita  înainte de vreme, era de
aceeaşi părere.  Cum poţi să ai cruzimea să
siluieşti sufletul unei femei? Dreptul la 
dragoste e sfânt, domnule... Da, da... şi aci
lungea mult, cu capul întors a
necaz, în profil, pe cei doi "a". Îţi spun eu...
oricând... unei femei trebuie să-i fie
îngăduit să-şi caute fericirea.
Diagonalele unui testament
Eram însurat de doi ani și jumătate cu o
colegă de la Universitate și bănuiam că mă
înșală. 
Din cauza asta, nici nu puteam să-mi
dau examenele la vreme. Îmi petreceam
timpul spionându-i prieteniile, urmărind-
o, făcând probleme  insolubile
din interpretarea unui gest, din nuanța unei
rochii și din  informarea lăturalnică despre
cine știe ce vizită la vreuna dintre mătuşile
ei. Era o suferință de neînchipuit, care se
hrănea din propria ei substanță. Ne luasem
din dragoste, săraci amândoi, după rendez-
vous-uri din ce în ce mai dese pe
sălile Universității și după lungi plimbări pe 
jos, prin toate cartierele pavate cu asfalt ale
capitalei, care erau și cele mai
singuratice, pe atunci. După nuntă
noastră, care a fost într-un  anumit fel
tăinuită, mi-a murit un unchi considerabil
bogat, a cărui avere împărţită în cinci părți
de nepot a putut să însemne pentru fiecare
o adevărată răsturnare socială. 

Cerințe:
1. Precizați cui aparține vocea narativă în fragmentele de text? La ce persoană sunt
istorisite întâmplările? Exemplificați.
2. Ce rol au reperele spațio-temporale din incipit?
3. Ce eveniment declanșează istorisirea povestii de iubire?
4. Când debutează povestea de iubire cu Ela? Cine sunt protagoniștii?
5. Ce informații despre povestea de iubire ne precizeaza textul?
6. Cum interpretați dorința lui Ștefan Gheorghiu de a-i lăsa Elei tot trecutul?