Craii de curte veche

Fisa de lectura

Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de lOrient, o tout est pris la lgre

Raymond Poincar

Intampinarea crailor
au tapis- franc nous tions runis
Craiul ce mai tanar, prin glasul caruia vorbeste naratorul, fu trezit, la caderea serii, de sosirea
unei scrisori. Era de acasa si era plina, ca de obicei, de reprosuri ca nu se apuca sa munceasca
si sfaturi despre cum sa faca acest lucru. Scrisoarea cazuse prost, caci tanarul era zdrobit de
oboseala. De o luna o dusese, cu craii de Curtea Veche, numai in bautura, femei si jocuri de
noroc. De altfel, asta facea de cativa ani si il cam lasau puterile.
Sari in mijlocul odaii, se imbbraca repede si iesi. Lua o birja si se duse pe strada Covaci, la un
birt unde avea intalnire cu cei trei prieteni : Pasadia, Pantazi si Gore Pirgu.
Pasadia era un om deosebit, cult, inteligent si mandru: un luceafr , dotat cu una din
alctuirile cele mai desvrite ce poate avea creierul omenescse harazise singur
uitarii ; ntr-nsul aipea ceva nelinititor, atta patim nfrnt, atta trufie aprig i hain
nvrjbire se destinuiau n trsturile feei sale vetede, n cuta sastisit a buzelor, n
puterea nrilor, n acea privire tulbure ntre pleoape grele. Iar din ce spunea, cu un glas
trgnat i surd, se desprindea, cu amrciune, o adnc sil. Toata tineretea trecuse prin
grele incercari, ce il calisera. Devenise insa cinic, nu avea incredere in virtute, nu avea mila
pentru slabiciunile omenesti. Dupa ce izbutise in politica, se retrasese si se aruncase intr-o
viata de desfrau, fara a-si pierde aspectul impunator si manierele elegante. In casa lui plina de
carti, Pasadia Magureanu dovedea intinse cunostinte de istorie, conversatia lui arata cat de
mult citise. Cineva care nu l-ar fi cunoscut, vzndu-l trecnd seara, cnd ie ea, eapn i
grav, cu trsura la pas dup el, pentru nimic n-ar fi voit s cread n ce murdare i josnice locuri
mergea acel impuntor domn s se nfunde pn la ziu. Pentru mine, priveli tea acelei vie i
avea ceva copleitor, n ea bnuiam c se desfura o ntunecat dram sufleteasc a crei
tain rmnea neptruns.

Cu atat mai de neinteles era prietenia sa cu Gore Pirgu. Lichea obraznica, dezmatat in purtare
si vorbire, singurele lucruri pe care le cunostea erau jocul de carti si bolile lumesti pe care le
luase de la femeile stricate cu care se dragostise. De mic stricat pn la mduv, giolar,
ricar, slujnicar, nhitat cu toi codoii i msluitorii [] simea o atracie bolnav numai
pentru ce e murdar i putred. ; Pirgu avea n snge dorul vieii de dezmare igneasc de
odinioar de la noi, cu dragostele la mahala, chefurile la mnstiri, cntecele fr perdea,
scrboeniile i mscrile. Cu jocul de cri ce-i slujea de meserie i cu boalele lume ti ce-l
istoviser nainte de vreme, acestea erau singurele lucruri de cari tia s vorbeasc, ntocmindu-i
tot temeiul hazului cu care le ncnta celor ce-i pre uiau dobitocia. ; fr saiu poft de a-i
bate joc, pentru care nu se da napoi de la nimic: iscodirea, brfeala, zzania, pra,
ameninarea cu darea n vilag a tainei ncredinate, rvaele neisclite .
Gore era nemultumit ca nu aveau si femei la masa. Pasadia nu acceptase niciodata sa fie
invitate si femei, asa ca acum, cei trei trageau ochiade femeilor de la alte mese. Pantazi nu
prive ape nimeni.
Pasadia o privea insistent pe Rasela, o frumoasa evreica : trezita asemnare a femeii cu
floarea - o floare neagr de tropice, plin de otrav i de miere - o de tepta fr voie mireasma
cald ce se rspndea, ameitor de ptima, la fiecare din mi crile ei avea ceva respingtor,
n ea se simea, mai mult dect n alte femei, Eva, strina, du mana nempcat i ve nic,
mprtietoare de ispit i de moarte . Despre ea, Gore, care cunostea pe toata lumea, ii spuse
sa era o femeie apriga, tinuse doi barbati, acum il dadea gata pe al treilea.
Discuia se ndreapt apoi, motivat astfel de un foc ce izbucnise n acea direcie, ctre
Curtea-Veche, sla al domnitorilor aflat n ruin i care fusese probabil, spune naratorul,
fr ntocmire, fr stil, cu, umpluturi i crpeli, vrednic s slujeasc, n urenia ei, de
decor unei tagme stpnitoare plmdit din toate lepdturile venetice i din belug altoit
cu snge ignesc .

La plecare, trasura lor fu impiedicata sa plece de o batrana beata cu care se luptau trei vardisti.
Era Pena Corcodusa, despre care Pantazi povesti ca fusese o femeie simpla. Cu toate acestea il
fermecase, in timpul razboiului din 1877, in urma cu 33 de ani, chiar pe nepotul tarului
Rusiei. Pasiunea lui fusese atat de mare, incat hotarasera ca, dupa razboi, ea sa il insoteasca in
Rusia. Nu s-a intamplat asa. El a murit in razboi, iar ea a innebunit din aceasta cauza.
pricina c nu s-a durat i la noi mre i trainic ca n Apus? iubirea de frumos fiind unul din
privilegiile popoarelor de stirpe nalt i printre acestea nu putea fi prenumrat i al nostru care n-
a dat civilizaiei nimic. i cun apoi pe Brncoveanu ni-l zugrvi ca pe un buliba mehenghi,
vnztor i slugarnicPaadia, privind i judecnd cu o nenduplecat asprime tot ce era
romnesc .

Craii de Curte Veche se despartira, iar tanarul fu invitat de Pantazi sa mearga la el acasa, sa
mai stea de vorba.

Cele trei hagialacuri

Cest une belle chose mon ami, que les voyages
Diderot

Pe Pantazi, cel mai ales dintre craii de Curtea Veche , il cunoscuse chiar in anul acela, 1910,
dar i se parea ca-l cunoaste de-o viata. Li se incrucisasera drumurile de multe ori prin
Cismigiu si pana la urma intrasera in vorba. Era un obosit, un sfios sau un mare mndru.
Totdeauna singur, el se strecura n via aproape furindu-se, cutnd a se pierde n
gloat; era ns ntre aceasta i dnsul aa nepotrivire, c simplicitatea sa dinafar, vdit
voit pentru a trece nebgat n seam, atingea tocmai scopul dimpotriv, ajungea s fie
bttoare la ochi i-i da un aer i mai strin .
Locuina lui Pantazi denot rafinament estetic i sensibilitate sufleteasc, decorul confirmnd
impresia comportamental, de moliciune i caracter mldios, notat de ctre povestitor
relativ la prietenul su. n aceast locuin unde va avea loc discuia dintre Pantazi i
narator succesiv invitaiei pe care primul i-o fcuse celui de-al doilea povestitorul remarc
belugul de abanos i de mahon, de mtsrii, de catifele i de oglinzi, de asemenea
iubirea de flori [] mpins la patim, tot ambientul dnd, n exprimare sintetic, pecetea
unui lux ales.

Pantazi avea vorba placuta si povestea minunat. Povestea despre calatorii pe meleaguri
exotice, de la Grecia si Italia, la Libia, Florida si Bangkok. Vorbea despre mare, pasiunea
vietii sale, dadea amanunte istorice interesante despre fiecare loc pe und cutreierase. Corabia
aluneca ncet ntre rmurile ludate ale mrilor elene i latine; stlpii capitii n ruin
rsreau din crngul de dafini. [] Ne ameea forfoteala pestri din schelele scldate n
soare cu legnarea molcom a catargelor, ne fermeca lina tcere din cimitirele turceti, albul
rsfat al oraelor rsritene tolnite ca nite cadne la umbra cedrilor trufai, lsam s ne
fure vraja albastr a Mediteranei pn cnd copleii de toropeala cerului su de smalt i
nbuii de vntul Libiei, ieeam la ocean..

Dupa cateva luni, pe cand cei doi se aflau la cina in birtul frantuzesc, la masa lor se asezara
Gore Pirgu si Pasadia. Ceva mai tarziu intelesera ca Gore era calauzaa lui Pasadia prin viata
de noapte. Insotindu-i si el, tanarul descoperi o lume nebanuita, desfranata si descreierata.
Pasadia parea ca traieste doua vieti. Ziua era un adevarat aristocrat al spiritului, citea si scria
fara oprire, gustand doar cate o cafea, omul de carte i de curte care ar fi fcut podoaba
zilelor de la Weimar. Noaptea, iubitorul de carte si de muzica mozartiana trecea din petrecere
in petrecere, gusta pastrama si tuburel si asculta giamparalele si bidineaua. Pirgu l cra, fr
mpotrivire, dup dnsul, nu arta a fi Paadia el-nsui, ci numai trupul su, n care singur
privirea urma s triasc, din ce n ce mai posomort i mai tulbure, destinuind parc o
suferin luntric sfietoare.E drept ca si noaptea se purta ca un aristocrat, nu participa la
petreceri decat band pahar dupa pahar si fumand tigara dupa tigara. Nu-l scotea din amorteala
decat provocarea la o discutie despre timpuri trecute, mai ales despre secolul al
optsprezecelea.
n srbtoarea nentrerupt de zi i noapte, am petrecut cum nu se mai petrecuse i nu se
va mai petrece, ne-am nfruptat cu nesa din toate desftrile simurilor i ale minii cci, dei
lipsit de mreie, fu veacul binecuvntat, veacul cel din urm al bunului plac i al bunului
gust, pe scurt veacul francez i mai presus de orice veacul voluptii. Cei trei crai, Pasadia,
Pantazi si cel tanar, inchipuindu-se cavaleri de Malta cutreierau cu mintea si cu vorba prin
locuri vestite ale acelui secol(XVIII)- palate caVersailles, Windsor, Schonbrnn, Ermitaj,
evocau figuri celebre ale acelui secol monarhi ca Ludovic a XIV-lea, Ecaterina a II-a,
muzicieni ca Rameau, Gluck, Mozart, savanti ca Scheele si Lavoisier. Acolo, i atunci, cei trei
se vd n calitate de cavaleri din tagma sfntului Ioan de la Ierusalim , cltori la diverse Curi,
unde erau Amestecai din umbr, n toate urzelile i uneltirile , cci fr noi nu se fereca nici
desfereca nimic. Ieirea crailor din veacul de aur se va face odat cu asfinitul acestuia,
n sngele revoluiei franceze, cnd vedeam trecnd n par, ntre fulgerri de cume frigiene,
capul doamnei de Lamballe, nelegnd c timpul nostru trecuse .

Discutia era intrerupta de Gore Pirgu care voia sa vorbeasca despre femei. Pasadia sustinea ca
Pirgu nu are gusturi in materie de femei, totusi le accepta pe acelea pe care i le aducea. Iar lui
Gore ii placeau numai namile, bortoase, stirbe, cocosate.
Dupa ce mancau, cei patru se duceau prin cateva carciumi, pentru cate un pahar, apoi
ramaneau intr-una unde chefuiau pana in zori, cand ii astepta ciorba de burta. In aceasta viata
de petreceri se lega prietenia celor doi, Pasadia si Pantazi. Cum Pantazi platea el mereu
chefurile din fiecare noapte, Pasadia socoti cu cale sa dea o masa la el acasa.
Gore Pirgu nu veni, asa ca cei trei ospataseara la masa asternuta cu fata de olanda, cu tacamuri
de argint si pahare din cristal de Boemia. Dupa masa trecura sa vorbeasca in salon, unde
gazda isi uimi iar oaspetii prin demnitatea tinutei si sarcasmul vorbirii sale. Motivul acestei
dependene de Pirgu l constituia, probabil, comportamentul su extravagant, devenit o a
doua natur Deucheturile lui, oricari ar fi fost, ajunseser s par la dnsul aa fireti c,
n Jarcalei, unde sta cu prinii, pe mahalagii vecinai nu-i mai cuprindea mirarea cnd l
vedeau ntorcndu-se dimineaa cu dou flanete cntnd fiecare altceva, cu ursul, cu
cluarii sau cu paparudele, pe saca, pe targ sau cu dricul..

Celui mai tanar ii revenira in minte toate cate le auzise prin targ despre Pasadia, de la
afirmatia ca era in slujba unei puteri straine, pana la aceea ca avea periodic furii groaznice si
se inchidea in casa pana ii treceau ceea ce coincidea cu plecarile lui singuratice si
periodice la munte . Plecand, ii dadu prin minte ca nu stia mai nimic despre craii de Curtea
Veche, despre Pasadia si Pantazi, doi oameni pe care ii admira enorm.

Spovedanii
sage citoyen du vaste univers. La Fontaine

Pantazi, altul dintre craii de Curte Veche, facu spovedanii, in sfarsit, despre cine era el. Nascut
in Bucuresti, era de vita greceasca, urmasul unor pirati din secolul XVI-lea. Iubit de parintii
lui si de mama Sia, dadaca lui, fusese un copil cu un suflet foarte sensibil.
Mama lui fusese o femeie fruoasa, care nu iubea calatoriile, nici prieteniile cu femei de seama
ei. Prefera sa stea acasa si primea femei de rand, de prin mahala. De la dnsa am nvat c
fac i eu parte din aceia crora le e de la Dumnezeu dat s porunceasc, cei ce prin avuie
i faim se nal deasupra muritorilor de rnd. Tatal fusese un barbat de manire englezesti,
un jurist invatat, foarte pretuit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Pantazi isi amintea si de
matusa Smaranda, jurata de mica de mama ei sa nu poarte decat verde, dupa piatra careia ii
purta numele, smaraldul.
In timpul razboiului de la 1877, mama transforma o casa in spital pentru raniti si muncise
alaturi de toti ceilalti la ingrijirea acestora. Racise grav si murise. Dupa cateva luni, murise de
suparare si tatal lui, apoi mama Sia.
Ramas singur, Pantazi se indragosti de Wanda, o fata frumoasa, dar simpla, fiica unui polonez
betiv. Desi era constient ca nu se potriveste cu neamul lui, se hotari sa se insoare cu ea. In ziua
in care aducea de la giuvaergiu inelele de logodna gravate cu numele lor. O fosta prietena a
mamei sale ii spusese ca era o taratura care isi baga noaptea in casa, pe fereastra, ibovnicul,
un zugrav. Chiar in noaptea aceea o prinse in fapt si se despartira, dar iubirea lui nu se stinsese
nici acum , dupa 30 de ani
Ca sa isi uite necazul, Pantazi se scufunda intr-o viata de desfrau si risipa. Intr-un an isi
prapadi averea, deveni dator la camatari. Cand hotarase sa termine cu viata, mosteni o avere
uriasa a unui unchi zgarcit si priceput la afaceri. Deveni socotit in cheltuieli de parca unchiul
ii lasase si o parte din darul de a fi chibzuit cu banii.
Intalnira intr-o zi pe Pirgu. Infierbantat de schimbarile politice care aveau loc, acesta il ruga
pe craiul cel tanar sa mearga la Pasadia, sa-l roage sa-l ajute sa obtina acel post intr-un
minister.
Pasadia spusese ca nu numai ca nu va pune nici o vorba buna, dar se va stradui din toate
puterile sa impiedice sa fie numit un asemenea ratat, snapan si parvenit. El insusi nu il folosea
pe Gore Pirgu decat ca pe un ghid prin mlastinile viciului. Facu si el spovedanii si marturisi ca
se retrasese scarbit din viata politica atunci cand avusese mai mult succes ca amant al unei
femei puternice decat in urma muncii sale inteligente si cinstite. Folosi prilejul pentru a-i
atrage atentia tanarului pentru felul de a trai pe care il ducea in ultimul timp, desi era insusit
de la craii de Curtea Veche. Din ce e pe lume nu m intereseaz i nu-mi face plcere nimic,
absolut nimic, chiar cu ce mi-a fost att de drag, studiu, art, lectur, scris, dac m mai
ndeletnicesc e numai ca s ucid timpul; la drept vorbind, pot zice, fr a face stil, c nu
triesc; e mult de cnd ateptnd s i se deschid, sufletul meu aipete pe prispa slaelor
Morii.

Asfintitul crailor
Vous pntrerez dans les familles, nous peindrons des intrieurs domestiques, nous
ferons du drame bourgeois, des grandes et des petits bretches.
Monselet

Dupa ce insistase luni de zile degeaba, Gore Pirgu avu bucuria sa izbandeasca. Craii de Curtea
Veche acceptara, in sfarsit, sa mearga la Arnoteni. Adevratii Arnoteni, cum adauga
intotdeauna Gore.
La prima vizita, Pasadia si Pantazi fura instalati de Gore la cate o masa de joc. Fiecare avea
cateo femeie in stanga si in dreapta. Craiul cel tanar tocmai voia sa plece, neobservat, cand fu
opri de o cucoana. Nu era nici tanar, nici frumoasa, dar era plinade vino-incoace . Se aseza
la o masuta cu Masinca Drangeanu si afla povestie familiei Arnoteanu.
Capul familiei, Maiorica, era un ins sarac si plin de datorii. Cu toate acestea era infumurat si
tafnos, nu-i pasa de nevasta pe care o insela cu cine nimerea. Nu-i pasa nici de cele doua fete
ale sale, Mima si Tita. Nici nevasta-sa, cu toate ca tinea la el, si nu era straina nici de caderea
celor doua fiice.
Mima, la cincisprezece ani, sucise capul la doi tineri. Peu nul il pusese sa fure de acasa niste
bijuterii, pe celalalt sa fure bani de la patronul la care lucra. Descoperiti, primul isi lua zilele,
celalalt infunda puscaria. Era nabadaioasa si sarea de gatul primului barbat intalnit. Cu toate
astea, un defect de constitutie o facea sa aiba inclinatii si catre legaturi impotriva firii. Cand
punea ochii pe cate una, era in stare de orice. Asa cum era, insa, tot era mai buna decat sora-
sa, Tita. Mima era dezghetata si vioaie, in timp ce Tita era tembela si toanta. Comuna e era
numai murdaria, caci nu prea se spalau, si un glas uimitor de frumos.
In casa la Arnoteni se straduia in mod vadit sa ii cultive pe craii de Curtea Veche si, mai ales,
sa ii intre in voie craiului cel tanar. Pana la urma acesta afla cauza acestui comportament :
Gore Pirgu mintise ca este nepotul lui Pasadia si finul lui Pantazi.
Intr-o zi, Mima ii puse multe intrebari despre Pasadia, apoi dezvalui ca s-ar fi putut sa-i
devina matusa, pusese ochii pe Pasadia. Ii ceru ajutorul, dar craiul ii spuse ca nu are influenta
asupra lui, ca ar putea-o ajuta numai Gore Pirgu.
Aparu intr-o zi si cea de-a treia fiica, crescuta de la nastere de o sora a mama-sii, care nu
avusese copii. Diferita de surorile ei, dovedea buna-crestere, intelepciune, invata si dorea sa
isi castige painea prin munca ei, desi urma sa devina o bogata mostenitoare. Cand dadu cu
ochii de ea, Pantazi suferi o lovitura grea. Semana leit cu Wanda si dragostea i se redestepta,
de data asta pentru Ilinca Arnoteanu.
Nenorocirea facu ca Gore, bantuit de geniul raului, sa se bage el si sa i-o promita lui Pasadia.
Cei doi priteni ajunsera sa se bata, chiar in casa la Arnoteni. Insfarsit, se facura pregatirile de
nunta cu Pantazi, dar Ilinca lua scarlatina de la o fetita si muri. Pantazi lipsi de la
inmormantare. De atunci nu mai calca in casa la Arnoteni si nu mai pomeni de Ilinca
niciodata.
Trei luni la rnd naratorul reluase obiceiul ntlnirilor i meselor nocturne alturi de Pantazi,
apoi are un vis: Se fcea c la o curte veche, n paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari
egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urm oar vecernia mut, vecernia
de apoi. [] O lin cntare de clopoei ne vestea c harul dumnezeiesc se pogorse
asupr-ne: rscumprai prin trufie aveam s ne redobndim naltele locuri. [] naintea
noastr, n port blat de mscrici, sclmbindu-se i chimonosindu-se, opia
de-a-ndaratelea, fluturnd o nfram neagr, Pirgu.. ndat dup acel vis, naratorul afl,
ntr-o cafenea, c Paadia murise, epuizat de excesele la care l supusese Raelica
Nachmansohn, devoratoarea de brbai, i c Mna credincioas i fcuse datoria,
prefcnd n cenu opera istoric a celui disprut. In scurt timp muri si Pasadia in timpul
unei sedinte de amor cu patimasa Raselica. Nu apuca sa-l vada pe Gore Pirgu cum incepe sa
urce scara devenirii in politica. Treapta cea mai de sus fu o funtie tocmai la Liga Natiunilor.
Pantazi vandu tot ce mai avea de vandut si pleca pe meleaguri straine, cum visase de tanar. Si
asa se despartira craii de Curte Veche pentru totdeauna.