Poetica

Aristotel

I
Epopeea si poezia tragica, ca si comedia si poezia ditirambica, apoi cea mai mare din
mestesugul cantatului cu flautul si cu chitara suntniste imitatii. Se deosebesc insa una de
alta in trei privinte : fie ca imita cu mijloace felurite, fie ca imita lucruri felurite, fie ca imita
felurit, de fiecare data altfel.
Caci dupa cum, cu culori si forme, unii izbutesc sa imite tot soiul de lucruri,dupa cum
multi imita cu glasul, tot asa si in artele pomenite : toate savarsesc imitatia in ritm si grai si
melodie, folosindu-le in parte ori imbinate. Cantul cu flautul, ori cu chitaracantul cu naiul
folosesc doar ritmul si melodia ; arta dantuitorilor numai ritmul fara melodie :caci acestia, cu
ritmuri turnate in atitudni, imita caractere, patimi, fapte.
Mai sunt insa unele arte ce se slujesc de toate mijloacele insirate inainte, - vreau sa zic ritm,
melodie si masura,- cum fac poezia ditirambica, poezia nomilor, tragedia si comedia ; se
deosebesc insa intre ele prin aceea ca unele le folosesc pe toate odata, altele pe rand.
II
Cata vreme cei cei imita, imita oameni in actiunesunt virtuosi ori pacatosipersonajele
inchipuite vor fi ori mai bune ca noi, ori mai rele, ori la fel cu noi, cum fac si pictorii
III
Mai exista o a treia deosebire, dupa chipul cum se savarseste imtatia fiecarui lucru. Intr-
adevar, cu aceleasi mijloace si aceleasi modele, tot imitatie este si cand cineva povesteste
sub infatisarea altuia, cum face Homer, ori pastrandu-si propri sa individualitate neschimbata
si cand infatiseaza pe cei imitati in plina actiune si miscare. Trei deosebiri cunoaste imiatia :
de mijloace, de obicet, de procedare.
IV
doua sunt cauzele ce par a fi dat nastere poeziei : Una e darul innascut al imitatiei, sadit
in om din vremea copilariei, iar placerea imitatiei e si ea resimtita de totiLucruri pe care in
naturanu le putem privi fara scarba, - cum ar fi infatisarile fiarelor celor mai dezgustatoare si
ale mortilor, - inchipuite cu oricat de mare fidelitate ne umplu de desfatare. () Daril
imitatiei fiind prin urmare in firea fiecaruia, si la fel si darul armoniei si al ritmuluicei
dintru inceput inzestrati pentru asa ceva, desavarsindu-si putin cate putin improvizatiile, au
dat nastere poeziei. Aceasta s- imparit dupa caracterele individuale ale poetilor, firile serioase
inclinand sa imite ispravile alese si faptele celor alesi, iar cele de rand pe ale oamenilor
neciopliti
tragedia s-a desavarsit putin cate putin, pe masura dezvoltarii fiecarui nou element
dezvaluit in ea, pana cand, dupa multe prefaceri, gasindu-si firea adevarata, a incetat sa se mai
transforme
V
 comedia e imitatia unor oameni neciopliti ; nu insa o imitatie a totalitatii aspectelor
oferite de o natura inferioara, ci a celor ce fac din ridicol o parte a uratului. Ridicolul se poate
dar defini ca un cusur si o uratenie de un anumit fel, ce n-aduce durere nici vatamare : asa
cum masca actorilor comici e urata si framantata, dar nu pana la suferinta.
Epopeea se apropie de tragedie intru atat ca este, ca si ea, imitatia cu ajutorul cuvintelor a
unor oameni alesimetrul de care se slujeste epopeea e uniform, iar forma narativa. Tot
astfel, in privinta intinderii.tragedia nazuieste sa se petreacain limitele unei singure rotiri
a soarelui, sau intr-un interval ceva mai mare, iar epopeea n-are limita in timp..
VI
Tragedia e, asadar, imitatia unei actiuni alese si intregi, de o oarecare intindere, in grai
impodobit cu felurite soiuri de podoabe osebit dupa fiecare din partile ei, imitatie inchipuita
de oameni in actiune, ci nu povestita, si care starnind mila si frica savarseste curatirea acestor
patimi
un prim element al ei va fi neaparat elementul scenic ; urmeaza apoi cantul si graiul, prin
mijlocirea carora se realizeaza imitatia
pricinile actiunii sunt doua, caracterul si judecataactiunile hotarasc fericirea ori
nefericirea oamenilor. Imitatia actiunii este ceea ce constituie subiectul oricarei tragedii;
caracterul, cee ace ne da dreptul sa spunem despre eroi ca sunt asa sau altminteri; judecata,
cee ace ingaduie vorbitorilor sa dovedeasca ceva ori sa enunte vreo parere.
fiece tragedie va avea dar sase parti: subiectul, caracterele, limba, judecata, elemental
spectacular si muzicaDe aceste parti nu putini poeti s-au slujit in creatiiloe lorca de niste
forme special ale genului;Mai insemnata intre ele e imbinarea faptelor, pentru ca tragedia
nu-I imitarea unor oameni, ci a unei fapte si a vietii, iar fericirea si nefericirea decurg din
fapte, telul fiecarei vietuiri fiind realizarea unei fapte, ci nu a unei calitati
..principalele mijloace cu care tragedia inraureste sufletele peripetiile sau rasturnarile de
situatii si scenele de recunoastere - sunt parti ale subiectuluitragedia e imitarea unei
actiuni, si numai in masura in care e imitarea unei actiuni e si imitarea celor ce o savarsesc.
judecata e darul de a spune vorbe avand legatura cu o situatie data si potrivite cu ea. In
cuvantarile obisnuite, acest dar e rodul unei pregatiri speciale, politice sau
retorice.Caractereste ceea ce vadeste o atitudine sau scopurile pe careeroul le
urmareste sau le evita ; () grai exprimarea cu ajutorul cuvintelorfie ca-i vorba de
versuri, fie ca-i vorba de proza ; muzica e cea mai de seama podoaba. ; elementul
spectaculor, macar ca atragator, e si cel mai putin artistic, si cel mai strain de natura poeziei.
VII
asa cum am stabilit , tragedia e dar imitarea unei actiuni complete si intregi, avand o
oarecare intindere ; caci s-ar putea vorbi si de un intreg lipsit de intindere ; caci s-ar putea
vorbi si de un intreg lipsit de intindere.
Intreg e ceva ce are inceput, mijlo si sfarsit. Inceput e ceea ce, prin natura lui, nu urmeaza in
chip necesar dupa nimic, dar caree urmat neaarat de altceva. Sfarsit, dimpotriva, e ceva ce
urmeaza obisnuit dupa altcevasi dupa care nu mai urmeaza nimic. Mijloc, ceea ce urmeaza
dupa ceva si e, la randu-i, urmat de altceva()
 Fiinta sau lucru de orice fel, alcatuit din parti, frumosul ca sa-si merite numele, trebuie nu
numai sa-si aiba partile in randuiala, dar sa fie si inzestrat cu o anumita marime. Intr-adevar,
frumosul sta in marime si ordine, ceea ce si explica pentru ce o fiinta din cale afara de mica n-
ar putea fi gasita frumoasa, si nici una in cale afara de mare - tot astfel subiectele trebuie
sa aiba si ele o orecare intinderelesne de cuprins cu gandul.
sub raportul intinderii, o tragedie e cu atat mai frumoasa cu cat e mai lunga, fara sa
inceteze a ramane inteligibila
VIII
Subicetul nu-i unulintrucat priveste un singur personajfaptele unui om sunt multe, fara
ca laolalta sa alcatuiasa o singura actiune.
IX
datoria poetului nu e sa povesteasca lucruri intamplate cu adevarat, ci lucruri putand sa se
intample in marginile verosimilului si ale necesarului. Istoricul nu se deosebeste de poet prin
aceea ca unul se exprima in proza si altul in vesurici pentru ca unul infatiseaza fapte aievea
intamplate, iar celalalt fapte ce s-ar putea intampl. De aceea si e poezia mai filozofica si mai
aleasa decat istoria : pentru ca poezia infatiseaza mai mult universalul, cata vreme istoria mai
degraba particularul.
In tragedie, autorii sunt tinuti sa foloseasca numele transmise de traditie, pentru motivul ca
ce-i cu putinta e lesne de crezut.
Tragedianefiind simpla imitatie a unei actiuni intregi, ci a unor intamplari in stare sa
starneasca frica si mila, acestea isi vor vadi puterea de inraurire mai multe si mai mult atunci
cand se vor desfasura impotriva asteptarii, dar decurgand totusi unele din altle. In felul acesta,
minunarea ascultatorului va fi mai mare decat in fata unor fapte petrecute de capul lor si la
intamplare.
X
Subiectele sunt unele simple, altele complexe, asa cum, de felul lor, sunt si actiunile imitate
de subiecte.
Numesc ,,simpla,, actiunea al carei deznodamant se realizeaza fara rasturnari de situatii si fara
recunoasteri, dupa o desfasurare neintrerupta si unitara, in conditiile aratate ; si complexa, pe
cea al care deznodamant e determinat de o recunoastere, de o rasturnare de situatie, sau de
amandoua.
XI
Peripetia sau rasturnarea de situatie e o schimbare a celor petrecute in contrariul lor, precum
s-a aratat, si aceasta, spunem noi, in marginile verosimilului si ale necesarului. (.) Cum o
arata numele, recunoasterea e o trecere de la nestiinta la stiinta, in stare sa impinga fie la
dragoste, fie la dusmanie personajele sortite fericirii ori nenorociriio asemenea
recunoastere, insotita de rasturnare de situatie, va starni intr-adevar, fie mila, fie frica()
elementul patetic e o fapta distrugatoare si dureroasa, de felul mortilor infatisate pe scena, al
chinurilor, al ranirilor si altora la fel.
XII
sub raportul cantitativ, impartirile de sine statatoare, impartirile de sine statatoare in care
se subdivide sunt : prologul, episodu, exodul, cantul corului,- la randul lui impartit in
parados si stasimon.
XIII
Structura celei mai bune tragedii trebuie sa fie complexa, si ea insasi imitatia unor
intamplari in stare sa starneasca frica si mila,..., nu trebuie sa se infatiseze oameni de isprava
trecand de la o stare de nefericire la una de nefericire, caci asa ceva n-are darul sa starneasca
frica, nici mila, nici frica.
O intriga bine inchegata trebuie sa fiesimplasa nu duca de la nenorocire la fericire, ci
dimpotriva de la fericire la nenorocire.si din pricinaunei greseli mari, savarsite de un om
bun.
XIV
..frica si mila pot fi starnite prin artificii scenice ; mai pot fi insa starnite si de simpla
inlantuie a faptelor, ceea ce-i preferabil si demn de un poet mai talentat.
XV
Caractereletrebue sa fie alesevorba ori fapta eroului oglindesc o atitudine.a doua
calitate e potrivirea. Exista o fire barbateasca : nici barbatia insa, nici cruzimea nu se potrivesc
cu firea femeii. A treia e asemanarea, care e altceva ecat fatul de a atribui unui caracter cele
doua trasaturi aratate inainte. A patra e statornicia.trebuie infatisat statornic in nestatornicia
lui.
XVI
Recunoasterefelurile ei sunt cinci :recunoasterea prin semne(din nastere, cicatrici),
recunoasterile nascocite de poet,amintirea, pe cala simtamintelor trezite de vederea unui
lucru sau altul,datorita unei judecati, cea mai buna e recunoasterea decurgand din insasi
inlantuirea faptelor, cand surprinderea e provocata de intamplari usor de crezut
XVII
.singur cel tulburat izbuteste sa tulbure cu adevarat sip e altii, si singur cel manios sa-I
manie. De aceea darul poetic mi se pare la locul lui mai curand in indivizii armonion inzestrati
decat in exaltati; fiindca cei dintai sunt facuti sa se adapteze oricarei situatii, cata vreme
ceilalti sunt iesiti din fire.
XVIII
Tragediile sunt de patru feluri :tragedia complexa (o rasturnare de situatie si o
recunoastere) ; tragedia patetica ; tragedia de caracter ; tragedia-spectacol.
XIX
Tin de cugetare toate cate se savarsesc obisnuit cu ajutorul graiului, printre care se numara :
dovedirea si respingerea dovezii, trezirea emotiilor (mila, frica, mania si altele la fel), pana si
mestesugul de a spori sau micsora insemnatatea unui lucru.
graiule constituit de modurile vorbirii, ..de domeniul declamatiei..
XX
Elementele graiuluilitera, silaba, particula de legatura, numele, verbul, flexiunea si
propozitiunea .
XXI
numele obstesc numele intrebuintat de toata lumea ; provincialism, pec el intrebuintat
numai de cate unii
Metafora e trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speta, fie de la
speta la speta, fie dupa analogie.
XXII
Darul cel mai de prt al graiului e sa fi limpede, fara sa cada in comunnobil si departat de
uzul obstesc e graiul presarat cu termeni straini
graiul trebuie sa fie oarecum rezultatul unui amestesc al tuturor acestor elemente. Unele
ca provincialismele, metaforele, podoabele si toate celelalte amintite, ii vor ingadui sa evite
banalitatea si vulgaritatea ; folosirea cuvintelor obstesti ii va da claritate.
XXIII, XXIV, XXV, XXVI