Portretul lui Dorian Gray

Fisa de lectura

Capitolul I
In atelier, lordul Henry Wotton fuma o tigara. In incapere se afla portretul (in marime naturala) al
unui tanar de o frumusete fizica extraordinara, de asemenea si artistul Basil Hallward. Acest
portret era cea mai reusita lucrare a sa. Basil ii spune ca a pus in tablou prea mult din propria
fiinta. Totodata il compara pe acest tanar cu Adonis 1. Henry este fascinat de frumusetea acestui
tablou, dar crede ca e doar un tanar de o frumuseste coplesitoare, dar lipsit de creier. Basil spune
ca : Pe lumea asta uratii si prostii au tot ce e mai bun in viataDaca nu cunosc gustul victoriei,
sunt cel putin scutiti de amaraciunea infrangerilor. Traiesc asa cum s-ar cuveni sa traim cu totii,
fara griji, nepasatori si senini . Basil ii dezvalui numele tanarului : Dorian Gray. Totodata, Basil
nu doreste sa-si expuna tabloul, iar Henry doreste sa afle pricina acestui lucru. Un prim motiv ar
fi fost acela ca tabloul cuprinde prea mult din propria fiinta : orice portret pictat cu adevarata
simtire este un portret al artistului, nu al celui care ii pozeaza. Cel care pozeaza nu-i decat un
accident, un simplu prilej. Nu pe el il dezvaluie pictorul ; ci mai degraba pictorul este acela care,
prin panza zugravita, se dezvaluie pe sine insusi. Pricina pentru care nu voi expune acest portret
este teama ca in el am dezvaluit taina propriului meu suflet . Henry il intreaba mai departe
despre ce taina este vorba. Basil isi aminteste cum l-a cunoscut pe Dorian prin intermediul lui
lady Brandon. Cand l-a vazut, privirile li s-au intalnit si a simtit ca paleste, fiind cuprins de un
straniu simtamant de groaza : Am stiut ca ma aflu fata in fata cu cineva a carui personalitate ea
singura este atat de fascinanta, incat, daca as ingadui, mi-ar absoarbe intreaga fiinta, tot sufletul,
pana si insasi arta mea. Basil mai marturiseste ca n-ar putea fi fericit daca nu l-ar vedea in fiecare
zi pe Dorian, spunand ca a ajuns sa fie toata arta lui. Henry doreste ca si el sa-l cunoasca pe acest
tanar. Basil, cu privire la arta spune ca : Artistul trebuie sa creeze lucruri frumoase, dar sa nu
puna in ele nimic din propria lui viata. Traim niste vremuri in care oamenii trateaza arta ca si
cum rostul ei ar fi sa devina o forma de autobiografie abstracta a frumusetii iata de ce lumea nu
va vedea niciodata portretul . Basil spune ca personalitatea lui Dorian Gray il va domina toata
viata, ii spune lui Henry ca e nestatornic, acesta insa : Cei care raman fideli nu cunosc decat
latura usurateca a dragostei ; numai infidelii ii cunosc tragediile . Henry isi aminteste unde a
mai auzit numele acestui tanar, si anume la ladu Agatha, matusa sa. Tanarul soseste acasa la
Basil. Basil il atentioneaza pe Henry sa nu-l influenteze in niciun fel pe acest tanar, sa nu-l faca
sa-si piarda puritatea.

1 Erou din mitologia elina, tanar de o frumusete fermecatoare, iubit de Afrodita,

zeita frumusetii.

Capitolul II
Dorian statea asezat la pian si canta, Basil i-l prezinta lordului Henry. Vazandu-l, realiza ca este
incantator de frumos, cu buzele lui splendid desenate si rosii ca sangele, cu ochii albastri si
senini, cu parul auriu si ondulat. Ave ape chip ceva care iti castiga numaidecat increderea. Puteai
citi acolo toata nevinovatia tineretii si intreaga inflacarata puritate a tineretii. La un moment dat
Basil ii cere lordului Henry sa plece, dar Dorian il opreste. In timp de Basil lucra la portretul lui,
observa pe chipul tanarului o expresie cum nu mai observase pana atunci.
Conceptia lui Henry Singura cale de a sccapa de ispita este sa i te supui ; Numai simturile
si nimic altceva pot lecui sufletul, la fel dupa cum numai sufletul si nimic altceva poate lecui
simturile.
Henry isi aduce aminte de o carte pe care o citise la varsta de 16 ani si se gandea daca nu cumva
Dorian traieste aceeasi experienta ca cea a personajului acelei carti. La un moment dat Basil
remarca Nu stiu ce-ti spunea Harry, dar stiu cu certitudine ca te-a facut sa capeti cea mai
minunata expresie . Dorian nu intelegea de ce un strain ii fusese menit sa-i dezvaluie propria
fiinta Henry tineretea este singurul bun de care merita sa te bucuri ; Frumusetea este o
forma a Geniului e mai presus, cu adevarat, decat Geniul, de vreme ce nu cere niciun fel de
explicatie ; Traieste ! Traieste-ti viata minunata ce sta ascunsa in dumneata !..vesnic sa cauti
senzatii noiun nou hedonismcand esti inzestrat cu o personalitate ca a dumitale, nu exista
lucruri pe care sa nu-l poti indeplini. Pentru o vreme lumea iti apartine . Dupa ce Dorian isi
privi portretul se imbujora de placere si pentru prima data avea constiinta propriei sale frumuseti.
Si deodata isi dadu seama de natura ei de atat de pieritoare, ca intr-o zi va imbatrani si obrazul ii
va fi zbarcit si uscat. I se parea ingrozitor de trist ca intr-o zi va fi batran, iar acest tablou va
ramane vesnic tanar Niciodata nu va fi mai batran decat in ziua asta de iunieCel putin daca
ar fi invers ! Daca s-ar putea ca eu sa raman vesnic tanar si portretul sa imbatraneasca ! Pentru
astapentru astaas da orice ! Da, nu exista lucru in lume pe care sa nu fiu gata sa-l dau ! Pana
si sufletul mi l-as da ! (Faust) Dorian crede ca daca un om isi pierde tineretea, incepe sa piarda
totul zicand ca atunci candi si va da seama ca incepe sa imbatraneasca, se va sinucide. Tanarul
devine gelos pe propriul sau portret Sunt gelos pe orice lucru a carui frumusete n-are moarte.
Sunt gelos pe propriul meu portret, chiar de tine pictat. Pentru ce trebuie sa pastreze el ceea ce eu
trebuie sa pierd ?Fiece clipa trecatoare pe mine ma imputineaza si pe el il sporesteDe ce l-ai
pictat ? Intr-o zi are sa-si bata joc de mine - are sa-si bata joc de mine intr-un chip ingrozitor !
Pentru aceasta izbucnire a tanarului, Basil il invinovateste pe Harry, care ar fi trebuit sa plece. In
acel moment, Basil doreste sa-si distruga propria lucrare, dar Dorian il opreste. Harry propune o
iesire la teatru Pacatul este singurul element ramas sa mai dea oarecare culoare adevarata vietii
moderne .

Capitolul III

Lordul Henry ii face o vizita unchiului sau, lordul Fermor il numeste dandie1, ii vorbeste
despre Dorian care este nepotul ultimului lord Kelso, iar mama lui, Margaret Devereux. Unchiul
acestuia ii spune ca a cunoscut-o pe mama lui Dorian si spune ca era fermecator de frumoasa, dar
ca a fugit cu un tinerel fara bani si care a fost omorat intr-un duel. Femeia a murit si ea dupa un
an. Kelso era socotit un om rau. Henry avea in cap ca va incerca sa fie pentru Dorian Gray ceea
ce, fara sa-si dea seama, tanarul fusese pentru pictorul creator al acestui minunat portret. Ceva
fascinant salasluia in aceasta odrasla a Dragostei si a Mortii . Dorian sta si el alaturi de Harry cu
Agatha si alti cativa prieteni de-ai ei.
Henry : In simpatia moderna fata de durere exista ceva teribil de morbid. Omul ar trebui sa
aiba simpatie pentru culoare, pentru frumusete, pentru bucuria de a trai. Cu cat se pomeneste mai
rar despre durerile vietii cu atat e mai bine . ; Avantajul sentimentelor este acela ca ne duc pec
ai ratacite, iar avantajul Stiintei e acela ca nu cunoaste sentimentul . ; Daca cineva vrea sa-si
redobandeasca tineretea, n-are de facut decat sa repete nebuniile de-atunci . ; singurul lucru pe
care nu-l regreti niciodata sunt greselile - si lordul se juca indelung cu aceasta idee simtea
ochii lui Dorian atintiti asupra lui, iar tanarul se simtea ca sub puterea unor farmece. Dorian ii
spune ca ar putea sa scrie un roman, cu asa idei filosofice, lordul insa are mai mult placerea de a
citi carti, decata scrie.

Capitolul IV
O luna mai tarziu, acasa la lordul Henry, inaintea lui soseste acasa nevasta lui, Victoria- care avea
o manie de a se duce la biserica, dupa care ajunge si Harry. Acesta ii spune lui Dorian sa nu se
insoare pentru ca barbatii se insoara fiindca se plictisesc ; femeile fiindca sunt curioase ; si
amandoi raman dezamagiti . ; nici o femeie nu e geniu. Femeile sunt o tagma decorativa.
Niciodata n-ai nimic de spus, dar o spun incantator. Femeile reprezinta triumful materiei asupra
inteligentei, la fel cum barbatii reprezinta triumful inteligentei asupra moralei . Desi ideile lui
Harry il inspaimanta, el recunoaste ca i-a umplut sufletul de o dorinta salbatica de a cunoaste
totul despre viata.
Intr-o seara, ii povesteste Dorian lui Harry, dornic de o aventura, ajunge la un teatru unde se juca
Romeo si Julieta, acolo cunoscand marea lui dragoste. Lordul rade de el si ii spune ca cei care
iubesc o singura data in viata sunt cei intr-adevar usurateci. Ceea ce ei numesc credinta, sau
fidelitate, eu consider a fi ori lancezeala obisnuintii, ori lipsa de imaginatie. Fidelitatea in viata
sentimentala este acelasi lucru ca si consecventa in viata intelectuala simpla recunoastere a
esecului. Fidelitateaascunde in ea pasiunea proprietatii . Dorian ii povesteste de personajul
Julieta, care era jucat de o fata de vreo 17 ani, cu chip micut ca o floare, cu un cap mic,
grecesc, cu bucle castaniiochii- fantani violete din care izvoraste pasiunea si buze aidoma unor
petale de trandafir . El este fascinat de aceasta actrita, spunand ca o actrita este singura fiinta pe
1 Tanar, de obicei snob, care acorda atentie exagerata elegantei vestimentare.

care merita sa o iubesti. Pe aceasta fata o chema Sibyl Vane si intrase cu ea in vorba abia a treia
seara cand juca in rolul Rosalindei. Aceasta ii va da numele de Printul Fermecat. Dorian Gray
este fascinat de aceasta actrita Sibyl este toate marile eroine ale lumii intrupate intr-una
singura. Este mai mult decat un om . Harry era absorbit de placere vazand ce diferenta este
acum intre acest Dorian si acel tanar pe care-l cunoscuse in atelierul lui Basil. Dorian propune ca
intr-o seara cand Sibyl va juca din nou in rolul Julietei, sa fie prezenti si Basil cu Henry. Lordul
spune ca Artistii mari exista numai in ceea ce fac, si prin urmare raman cu totul neinteresanti in
ceea ce sunt. Un mare poet este cea mai nepoetica dintre toate fiintele. Poetii de duzina, insa,
sunt absolut fermecatori . Pentru lordul Henry, Dorian era un obiect de studiu, pentru el viata
oamenilor era singurul domeniu demn de cercetare. Pentru Henry, tanarul era propria lui creatie.
A doua zi, lordul Henry primeste o telegrama de la Dorian prin care il anunta ca s-a logodit cu
Sibyl, dupa care se vor casatori.

Capitolul V
Sibyl ii marturiseste mamei sale ca se va casatori si ca e foarte fericita Ah ! Cat as vrea sa fiu
vesnic fericita ! . Jim Vane, fratele fetei, vrea sa plece in Australia ca marinar, sa poata intretine
familia. Tinea foarte mult la sora lui, pe care dorea sa o scoata din lumea teatrului. James il ura
pe acest tanar dandy pentru ca era aristocrat, fiind manat de un sentiment de rasa. Sibyl nu ii
marturiseste fratelui numele tanarului, ii spune ca e doar Printul fermecat si ca il va cunoaste
daca va veni la teatru in acea seara. Jim ii spune fetei ca daca are sa ii faca vreun rau, il va omori.

Capitolul VI
Acest capitol incepe cu o discutie, intre Basil si Henry, despre fapta lui Dorian : logodna. Daca
Basil spune despre Dorian ca este un tanar cu judecata, Henry dimpotriva O astfel de fapta
inseamna sa iei o pozitie absurda fata de viataAdevartul neajuns al casatoriei e ca il face pe om
dezinteresat. Iar oamenii dezinteresati sunt incolori. Le lipsesc individualitatea . Considera ca si
casatoria este o experienta, iar daca Dorian, dupa ce se va casatori, va fi fascinat de alta femeie
acesta va fi un veritabil obiect de studiu. Dupa care Dorian le vorbeste celor doi despre
experienta lui de dragoste, ceea ce simte cand o vede pe Sibyl Buze pe care Shakespeare le-a
invatat sa vorbeasca mi-au soptit la ureche taina lor ascunsa, bratele Rosalindei m-au inlantuit si
am sarutat gura Julietei .
Henry : Placerea este singurul lucru in legatura cu care merita sa formulezi o teorie ; A fi
bun inseamna a te afla in armonie cu tine insutiRaul incepe atunci cand esti silit sa fii in
armonie cu altii. Propria ta viata iata ce este important ; nici un om civilizat nu regreta
vreodata o placere, si nici un om necivilizat nu va sti vreodata ce inseamna placerea ;

 totdeauna o sa ai o slabiciune pentru mine. Fiindca in fata ta eu reprezint toate pacatele pe care
nu ai avut curajul sa le faptuiesti .
Pornira spre teatru. Basil simtea o senzatie de instrainare pentru ca isi dadea seama ca Dorian
Gray n-avea sa mai fie niciodata pentru el tot ce fusese mai inainte. Viata intervenise intre ei
amandoi .

Capitolul VII
Seara la teatru, sala plina. Cand Sibyl Vane intrase pe scena, lordul Henry era intr-adevar uimit
de frumusetea acestei fete. Jucand rolul Julietei, actrita isi juuca rolul fara talent, nu punea
pasiune on vorbe, vorbea firesc. Cei doi ramasera dezamagiti de jocul acesteia, la fel si publicul,
care pleca, pana nu mai ramasese nimeni in sala. Dorian Gray nu intelegea de ce Sibyl juca atat
de prost : Asta-seara nu-i decat o actrita de duzina, mediocra si penibila . Basil il
atentiobneaza si ii spune ca Dragostea este mai minunata decat Arta. La acestea intervine lordul
Henry : Amandoua nu-s decat niste simple procedee de imitare . A ramas pana la final doar
Dorian care era palid, mandru si indiferent . Cand s-au revazut Sibyl, era incantator de
multumita pentru felul atat de prost in care jucase, era fericita : M-ai invatat ce inseamna
realitatea adevarata. Asta-seara, pentru prima data in viata, am vazut limpede intreaga
nimicnicie, intreaga rusine, intreaga nebunie a fanfaronadei goale in care totdeauna am jucat.
Asta- seara, pentru prima oara, mi-am dat seama ca Romeo e hidos, si batran, si sulemenit, ca
lumina lumii din gradina e falsa, ca decorurile sunt vulgare si vorbele pe care trebuia sa le rostesc
nu erau adevarate, ca nu erau vorbele mele, nu spuneau ce as fi avut eu de spusTu m-ai facut
sa inteleg ce e cu adevarat dragostea . Sibyl ii spune ca uraste teatrul si ca doreste sa traiasca
doar propria lor poveste de dragoste, una autentica. Dorian Gray, mahnit : mi-ai ucis dragostea.
Pana acum imi atatai imaginatia. Dar acum nici baremi curiozitatea nu mi-o mai poti trezi. Ma
lasi cu totul indiferent. Te-am iubit fiindca erai minunata, fiindca aveai geniu si inteligenta,
fiindca insufleteai visele marilor poeti, dadeai forma si substanta plasmuirilor artei. Dar toate
astea le-ai aruncat deoparte. Esti usurateca si marginita. Dumnezeule ! Cat de nebun am fost cand
te-am iubit ! Cat de prost am putut sa fiu ! Acum pentru mine nu mai insemni nimic. N-am sa te
mai vad niciodata. Niciodata n-am sa ma mai gandesc la tine. Niciodata nu-ti voi mai pomeni
numeleCat de putine poti intelege despre dragoste daca spui ca iti stanjeneste arta ! Fara arta
actoriceasca nu insemni nimic. Te-as fi facut mareata, faimoasa, stralucitoare . Sibyl Vane
este uluita de toate aceste vorbe si crede ca Dorian nu vorbeste serios. Dar Dorian simtea dispret
fata de ea, iar lacrimile ei nu il imblanzea ci il iritau.
Dorian pleca si se duse acasa, se duse la tablout si il privi chipul de pe panza i se parea putin
schimbat. Parca avea alta expresiein jurul gurii exista o trasatura care trada
cruzime()expresia aceea stranieparea sa ramana neclintita. Lumina...soarelui ii dezvaluia
acele cute de cruzime din jurul gurii la fel de deslusit ca si cand s-ar fi privit intr-o oglinda dupa

ce savarsise o fapta groaznica . Dorian se privi pe urma in oglinda, dar nicio trasatura
asemanatoare nu vedea pe chipul sau. Si atunci si-a adus aminte de dorinta pe care si-o puse,
anume ca el sa ramana tanar,cu gingasia si splendoarea adolescentei, iar chipul de pe panza sa-i
poarte povara patimilor si pacatelor ; Portretul il invatase sa-si iubeasca propria frumusete.
Oare il va invata si sa-si deteste sufletul ? Acest portret era acum simbolul constiintei lui.
Pentru fiecare pacat savarsit, stralucirea portretului avea sa se ofileasca. Asa ca isi puse in gand
sa se intoarca la Sibyl Vane, sa-si ceara iertare si sa se casatoreasca.

Capitolul VIII
De dimineata, Dorian Gray primeste niste scrisori. Privea la portret care era intr-adevara
schimbat, si se intreba ce ar crede ceilalti daca privind portretul, ar observa si ei acea schimbare.
Incerca sa-si dea explicatii Oare putea sa existe cumva vreo afinitate intre atomii acelor
substante chimice, care se randuiau pe panza in forma si culoare, si sufletul ascuns inlauntrul
fapturii lui ? Lordul Henry vine la Dorian si ii spuen ca ii pare rau de cele intamplate cu Sibyl
Vane, Dorian nu-si da seama despre ce vorba. Harry ii spune ca fata a murit, adica s-a sinucis,
otravindu-se. Dorian Va sa zica am ucis-o pe Sibyl Vane, murmura Dorian Gray mai mult
pentru sine am ucis-o tot atat de sigur ca si cand i-as fi taiat cu un cutit gatul cel gingasCe
fantastic de dramatica e viata ! Daca as fi citit toate astea intr-o carte, Harry, cred ca as fi plans
pe paginile ei. Dar uite ca, nu stiu cum daca s-a petrecut in realitate si chiar eu insumi sunt eroul,
pare mult prea extraordinara ca sa se poata acorda cu lacrimile. Uite,aici cea dintai scrisoare de
dragoste patimasa pe care am scris-o in viata mea...a fost adresata unei moarte. Dorian nu
intelege de ce nu poata sa traiasca aceasta tragedie in adancimea ei, pentru ca, zice el, nu este un
om fara inima. Herry ii spune ca se intampla ca adevaratele tragedii din viata sa se petreaca
intr-un chip atat de neartistic, incat izbutesc sa ne jugneascaprin absurda lipsa de sensne
dam seama ca nu mai suntem actorii, ci spectatorii piesei. Sau mai degraba suntem si una si
cealalta. Ne potrivim pe noi insine, si simpla tensiune a spectacolului ne cucereste . Harry ii
spune chiar ca el e mandru ca traieste intr-un secol cand asemenea fapte inca se mai petrec, ca e
ceva negrait de frumos, povestile romantioase, patima si dragostea. Harry : Fata asta niciodata
nu a trait cu adevarat, si prin urmare nici n-a putut cu adevarat sa moara. Pentru tinea fost
totdeauna un vis, o nalucire care plutea prin piesele lui ShakespeareIn clipa cand s-a atins de
viata reala, a tulburat viata si s-a intunecat pe sine, asa ca a trebuti sa se risipeasca in vazduh.
Poarta doliu pentru Ofelia daca doresti . Dorian Gray e uimit de faptul ca Henry e capabil sa
ii descrie intru totul propria-i fiinta. Tineretea fara ofilire, patimile nestapanite, placerea subtila
si tainica, bucuriile salbatice si pacatele si mai salbatice inca - pe toate trebuia sa le traiasca.
Portretul era menit sa duca povara propriei lui rusini : atat si nimic mai mult . Odata, intr-o
copilareasca maimutarire a lui Narcisus, sarutase, ori se prefacuse ca saruta, acele buze zugravite
care ii zambeau acum cu atata cruzimestatuse dinaintea portretului, contemplandu-si
frumusetea traindsenzatia ca e aproape indragostit de el .

Capitolul IX
Intr-o editie a unei reviste, gaseste o stire despre moartea tinerei fete. Dorian : Numai oamenilor
de nimic le trebuie ani intregi ca sa se elibereze de povara unei emotii , la aceste vorbe Basil ii
spune ca nu mai e fiinta pura de odinioara si ca vorbeste de parca n-ar avea inima. a jucat prost
fiindca aflase ce inseamna realitatea dragostei. Dar cand i-a vazut si nimicnicua, a murit, asa cum
ar fi murit si Julieta. A trecut din nou pe taramurile arteiEu nu pot retrai o emotie . A deveni
spectatorul propriei tale vieti..inseamna a scapa de durerile vietiiAcum sunt barbat in toata
firea. Am pasiuni noi, ganduri noi, idei noi. Sunt altuldar tu trebuie sa ramai vesnic prietenul
meu . Basil vrea sa se uite la tabloul pictat de el, insa Dorian nu il lasa. Pictorul nu intelege,
pentru ca ar fi vrut sa-si expuna tabloul la Paris, insa Dorian stia ca asta este cu neputinta. Dorian
isi aduce aminte de lordul Henry care il sfatuise sa-l intrebe pe Basil de ce nu vrea ca acesta sasi expuna tabloul(pentru ca pana acum nu voise). Basil isi da seama ca Dorian a observat ceva
curios la portret mi-ai dominat sufletul, mintea si fortele. Ai devenit pentru mine incarnarea
concreta a acelui nevazut ideal care pe noi artistii ne urmareste asemenea unui vis sublim. Te-am
divinizat . Ii marturiseste ca pusese in tabloul acela prea mult din propria lui fiinta si de aceea
nu voia sa-l expuna. Basil ar fi dorit ca Dorian sa-i mai pozeze in tablouri, insa refuzul acestuia
vine categoric, fapt pentru care Basil simte ca isi va ruina viata de artist. Asadar, Basil nu stia
nimic despre adevaratul motiv si adevarata taina a tabloului.

Capitolul X
Dorian gasi o cuvertura din satin rosu, cu broderii pentru a inveli tabloul, cuvertura care servise
de multe ori ca val pentru morti. Dar acum acoperea o degradare a lui insusitotusi niciodata
nu va muri. Ceea ce viermii erau pentru les, vor fi pacatele lui pentru imaginea zugravita pe
panza() i se parea neschimbat ; si totusi repulsia pe care i-o inspira devenise mai puternica .
Dorian apeleaza la domnul Hubbard, cel care aducea rame, sa-l ajute sa transporte tabloul in
incaperea de la mansarda. Nu mai intrase acolo de 4 ani, era camera de joaca, studiu din copilaria
lui, Isi reamintea puritatea imaculata a vietii de copilsi i se parea ingrozitor ca tocmai aici
trebuia sa stea ascuns portretul aducator de nenoricirechipul zugravit pe panza n-avea decat sa
devina bestial, abrutizat si hidosNici el insusi nu-l va ma vedea. La ce bun sa-si urmareasca
oribila degradare a propriului suflet ? , el spera ca poate acea trasatura de cruzime va disparea
de pe chipul pictat. Lordul Henry ii trimise o carte Avea in mana cea mai stranie carte citita
vreodata. Traia senzatia capacatele lumii defilau pe dinainte-iLucruri la care nici nu visase i
se dezvaluiau treptat . Era vorba despre un roman A rebours, in care eroul a trait toate pasiunile
si sistemele de gandire ce se perindasera de-a lungul veacurilor. Era o carte otravitoare .
Cartea l-a fascinat atat de tare incat l-a facut sa uite si de trecerea timpului.

Capitolul XI
Ani in sir, Dorian Gray nu s-a putut smulge de sub influenta acestei carti, si-a cumparat 9
exemplare si le legase in culori diferite, ca sa poata alege un volum potrivit cu feluritele sale
dispozitii sufletesti()eroulcu porniri romantice si stiintificepersonaj in stare sa-i
prefigureze viitorulca intreaga acea carte este povestea vietii lui, scrisa inainte ca el sa fi
apucat a o trai . Avea obisnuinta ca in mansarda sa stea, cu o oglinda in mana, dinaintea
portretului pictat de Basil Hallward, uitandu-se cand la chipul rautacios si imbatranit de pe
panza, cand la figura luminoasa si tanara ce ii radea in apele lucitoarese inamora de propria-i
frumuseteera interesat de depravarea propriului sau suflet . Acum se gandea la degradarea si
ruinarea sufletului sau. Pentru acestia, D.Gray parea sa faca parte din categoria celor despre
care Dante spune ca s-au straduit sa ajunga la perfectiune prin adorarea frumosului. Ca si
Gautier, era unul dintre cei pentru care lumea vizibila exista. Pentru Dorian, cea mai mare
din Arte era Viata, apoi Moda si dandysm-ul. Prin felul lui de a fi ii influenta si pe alti tineri sa
fie ca el. Nazuinta lui era un Nou stil de viata bazat pe o filozofie rationalista si pe principii
temeinice care sa-si gaseasca suprema implinire in spiritualizarea simturilor , desi inchinarea la
simturi a fost osandita() adevarata natura a simturilor nu fusese niciodata inteleasa, iar
simturile ramasesera salbatice si animalice numai fiindca oamenii se straduisera sa le infometeze
obligandu-le la supunerenoi spiritualitati- setea de frumusete . El visa la o lume modelata
de propria noastra imaginatie o lume in care din trecut sa mai ramana foarte putin, ori chiar
nimiccrearea unor astfel de lumii se parea lui D.Gray a fi adevaratul telsa adopte unele
stiluri de gandire despre care stia ca sunt cu totul straine firii lui . Se alaturase chiar si
comunitatii romano-catolice si ii placea sa ingenunche si sa urmareasca gesturile preotului,
dar niciodata n-a cazut in greseala de a-si stavili liberul curs al gandirii prin insusirea hotarata
vreunui crez sau a vreunui sistema fost sedus de cotrinele materialiste ale miscarii numite
Darwinismus in Germania.. . Incepuse sa se arate preocupat de Parfumuri si misterele fabricarii
lor, despre mirosul specific fiecarui parfum, o psihologie a parfumului. Apoi se consacra Muzicii,
acordurile violente il desfatau, Chopin nu-l mai atingea, totodata incepuse sa adune tot felul de
instrumente muzicale printre cele mai ciudate. Pe urma incepu studiul pietrelor pretioase si
povesti legate de acestea. Dupa aceea se arata preocupat de tasaturi si broderii, mai ales pentru
obiectele de cult. El a facut toate acestea ca sa se smulga de sub apasarea fricii. Privea portretul
cu scarba. Isi vandu vila de la Trouville. Incepea sa verifice daca portretul mai este acolo si nu e
furat, de aceea pleca de la intalniri mult prea devreme, lucru care puse pe ceilalti pe ganduri si
incepeau sa vorbeasca despre el. Pentru ei, distinctia manierelor era mult mai importanta decat
puritatea morala. Pentru el, Omul era o fiinta cu miliarde de vieti si miliarde de senzatii, o
creatura complexa si multiforma ce purta in ea insasi stranii mosteniri ale ratiunii si
sentimentului si a carei carne era atinsa de monstruoasele maladii ale celor savarsiti din viata .
Asadar, se intreba daca nu cumva Oare faptele lui sa nu fie decat visele pe care dusii de pe
lume nu indraznisera sa le traiasca . Uneori, Dorian avea impresia ca toata istoria e o
inregistrare a propriei lui vieti, avea senzatia ca ii cunoscuse pe toti si ca vietile lor ajunsesera sa
fie propria lui viata. Era fascinat de viata acelui erou din roman si ii placea mai ales capitolul 7,

unde statea incoronat cu lauri, ca Tiberiu, Caligula sau Dominitian, dar si celelalte doua capitole
imediat urmatoare in care Viciul si Sangele si Plictiseala ii facuse mosntruosi pe unii oameni.
Aceste pasaje il fascinau si le vedea noaptea, tulburandu-i imaginatia ziua fusese otravit cu
ajutorul unei cartivedea in rau decat un simplu mijloc prin care si-ar fi putut realiza conceptia
lui despre frumos .

Capitolul XII
Noiembrie, Dorian Gray avea 38 de ani, se intorcea de la lordul Henry. Pe langa el trece un
barbat, Basil care se prefcae ca nu-l recunoaste initial pe Dorian, dar apoi vine la el si-l saluta.
Basil ii spune ca are de gand sa plece la Paris pentru 6 luni, ca sa lucreze la un tablou, si il roaga
pe Dorian sa intre putin inauntru ca are sa-i spuna ceva. Basil ii vorbeste despre faptul ca in
Londra circula numai vorbe de rau pe seama lui Dorian, dar ca Basil nu crede nimic din acele
vorbe intrucat, daca ar fi reale, pacatul s-ar cunoaste pe chipul omului Daca vreun nenorocit e
ros de un viciu, asta se vede in trasaturile din jurul gurii, in felul cum ii atarna pleoapele, pana si
in forma mainilor. Basil ii atrage atentia lui Dorian ca un tanar din regimentul de garda s-a
sinucis, prietenia lor fiind nimicitoare pentru el, si alti cativa care au sfarsit intr-un mod cu totul
nefericit. Dorian ii spune sa inceteze, insa Basil continua sa il mustre Prietenii tai par sa piarda
orice simt al onoarei, orice urma de bunatate, orice curatie sufelteasca. Tuturor le-ai varat in
minte doar nebunia placerilortu i-ai adus aicimai esti in stare sa zambesti . Dorian e
vadit atins de vorbele lui Basil. Pictorul ii reproseaza ca a fost vazut ducandu-se in bordeluri,
lumea spune ca degradeaza pe oricine intra in legatura cu el Te cunosc ? Ma intreb : oare
intr-adevar te cunosc ? Inainte de a putea sa dau un raspuns, ar trebui sa-ti vad sufletul - ai
sa-l vezi chiar tu,e insasi lucrarea mainilor tale () Din fiecare cuvant rostit urla nebunia
trufieiIl cuprinsese o bucurie fara margini la gandul ca si altcineva urma sa imparta cu el
aceeasi taina si ca omul care pictase portretul ce se afla la originea intregii rusini avea sa fie tot
restul vietii strivit sub povara amintirii oribile a unui lucru chiar de mainile lui alcatuit . Pictorul
urca cu el scarile.

Capitolul XIII
Un tipat de groaza porni de pe buzele pictorului cand in lumina aceea saraca vazu chipul hidos
ranjind la el de pe panza. Expresia portretului avea ceva care-l umplea de scarba si de revolta
Oroarea aceeanu-i distrusese cu totul minunata frumusete . Totusi, Basil se intreba cine
pictase tabloul, nu-i venea sa creada ca e facut cu mainile sale si nu intelegea de ce se
transformase asa. Dorian Gray statea si-l prive ape Basil cum se minuneaza. Dorian -Este chipul
sufletului meu / - Dumnezeule ! Ce-am fost in stare sa divinizez ! Ochii aia sunt ochi de diavol./Fiecare dintre noi ascunde in sine Raiul si Iadul, Basil . Printr-un ciudat proces de grabire a
vietii interioare, lepra pacatului macina incet imaginea de pe panza. Putrezirea unui cadavru intr-

un mormant nu putea fi la fel de infioratoare . Basil se aseza pe scaun si isi ingropa fata in
palme si in acelasi timp il auzea pe Dorian cum plange. Basil il roaga pe Dorian sa se
roage impreuna cu aceasta rugaciune Si nu ne duce pre noi in ispita. Iarta-ne noua pacatele
noastre. Faradelegile noastre curata-le , pentru ca va fi primita. Dorian gandeste insa ca e prea
tarziu si se mai uita inca o data la portret. Simte ca si cum acel chip i-ar fi transmis niste soapte,
si simte deodata o ura inversunata impotriva lui Basil. Il injunghie in gat, iar apoi il loveste de
mai multe ori cu cutitul. Trupul neinsufletit zacea acolo pe scaun si nu-l privea, pentru ca incerca
sa fie stapan pe el, sa nu-si dea seama de realitate. Si desi se uita la trupul lui Basil, nu-l misca
niciun regret. Pentru astfel de fapte, in Anglia oamenii erau spanzurati. In vazduh plutise o
nebunie ucigasa. Vreo stea rosie se apropiase prea mult de pamant . Totusi, Dorian se simtea
cat de cat in siguranta, intrucat nu ar fi existat nicio dovada prea evidenta a crimei, intrucat Basil
ar fi trebuit sa fie in acel timp in drum spre Paris. Alan Campbell omul de care va avea nevoie.

Capitolul XIV
Valetul intra in camera tanarului aducandu-i un ceai. Acesta observa pe chipul lui Dorian, care
statea in pat, un zambet. Dorian simtea ca trebuie sa ramana stapan pe sine, altfel ar innebuni. El
scrie o scrisoare si il roaga pe Francis, servitorul, sa o trimita. Era prieten bun cu Alan Campbell,
era un om caruia ii placea stiinta. S-au imprietenit datorita muzicii si au fost buni prieteni vreo 18
luni. Si pentru acesta, Dorian era prototipul a tot ce era minunat si uluitor in viata. Alain ajunge
acasa la Dorian, desi nu si-ar mai fi dorit sa-l intalneasca vreodata. Dorian ii spune de cadavrul
care sta sus, insa Alain nu vrea sa se amestece in niciun fel in treburile lui Gray. Dorian voia ca
Alain sa scape de cadavru, sa nu mai ramana nicio urma din el, si numai Alain il putea ajuta.
Dorian Gray luase o foaie de hartie si scrise ceva pe ea, i-o da lui Alain sa o citeasca, acestuia i
se face rau. In cele din urma accepta sa-l ajute pe Dorian, insa obligat fiind. In timp ce Alain era
dezgustat de tanarul Dorian, numindu-l canalie, Dorian ii multumea acestuia ca il ajuta sa scpae
de cadavru. Dorian intra ianuntru si privri portretul Oare ce era roua aceea rosie si
dezgustatoare care stralucea, umeda si lucioasa, peu na din maini, ca si cum panza ar fi transpirat
broboane de sange ? . Alain facuse ceea ce trebui sa faca, si pleca.

Capitolul XV
In aceeasi seara, s-a dus la o reuniune la lady Narborough si era uimit de linistea cu care se purta,
se bucura de o viata dubla. Lordul Henry observa ca Dorian nu era in apele sale in acea seara si il
intreaba ce are. Henry : Barbatii femeilor foarte frumoase fac parte din tagma criminalilor . In
timp ce ceilalti vorbeau despre fin du siecle(vremuri decazute), Dorian spune ca el ar fi dorit sa
fie fin du globe si ca viata e o mare dezamagire. Lady Narborough e uimita, ii spune ca el e facut
sa fie bun, nu rau ca Harry. Henry : Moderatia este un lucru ucigator . Dorian mai trecuse pe
acasa, iar apoi se porni catre fluviu.

Capitolul XVI
Cuvintele pe care i le rostise lordul Henry in prima zi in care s-au cunoscut Sa lecuiesti sufletul
cu ajutorul simturilor si simturile cu ajutorul sufletului . asa ca Dorian a inceput sa se
gandeasca ca exista taverne unde se consuma opiu, care te facea sa uiti tot trecutul, insa prin
nebunia unor noi pacate. Acele cuvinte ii sunau in cap obsedant, pentru asemenea viata nu
exista ispasire ; dar desi era cu neputinta sa capete iertare, mai putea totusi obtine uitarea si se
hotarase sa uitesa striveasca aducerile aminte asa cum striveste cineva capul sarpelui care l-a
muscat ; Uratenia pe care o dusmanise candva fiindca dezvaluia intreaga realitatea lucrurilor,
acum ii era draga tocmai din aceasta pricina. Uratenia era singura realitate. Certurile grosolane,
tavernele fioroase, violenta nuda a vietii dezordonate, insasi ticalosia hotilor si dezmostenitilor
soartei deveneau mai viguroase, in realitatea intensei actiuni exercitate asupra simturilor, decat
toate gratioasele intruchipari ale Arteide ele avea nevoie ca sa se poata cufunda in uitare. Cu
ajutorul lor, in trei zile avea sa fie liber . Birjarul opri si Dorian cobori, se indrepta in directia
cheiului. Intra intr-o taverna, urca sus si simtea mirosul opiului care il facea sa tremure de
placere. Vroia sa se lepede de el insusi . Acolo, o femeie intra in vorba cu el si ii numi cu
apelativul de Printul Fermecat , apoi un marinar, aflat la o masa langa acestia, auzi acest
apelativ si il urmari pe Dorian care mergea de-a lungul cheiului. Singura nenorocire e ca
trebuie sa platim de-atat de multe ori pentru una si aceeasi greseala . Avea sufletul indreptat
asupra raului si era plin de razvratire. Simti ca o mana i se infipse in beregata, dar izbuti sa se
elibereze din stramtoarea degetelor. Fratele lui Sibyl vrea sa-l impuste, Dorian insa ii spune ca
face o mare greseala, sa se uite mai bine la chipul lui, caci au trecut 18 ani de la moartea ei, dar
el e tanar, deci nu avea cum sa fie el cel care a iubit-o pe Sibyl. Marinarul se convinsese si il lasa
in pace. Intorcandu-se la taverna, femeia care-l observase prima data il intreaba daca l-a ucis,
marinarul ii spune ca nu era el. Afla totusi ca el era si ii spune ca s-a vandut diavolului ca sa-i
lase in schimb neatinsa frumusetea chipului .

Capitolul XVII
Peste o saptamana statea de vorba in sera cu ducesa de Monmouth. Acolo se afla si Harry. Alte
discutii filosofice tinute de el. In tot acest timp, James Vane ii urmarea prin fareastra toate
gesturile.

Capitolul XVIII
A doua zi nu a parasit casa, insa fratele lui Sibyl please cu vaporul masca tineretii il scapase de
moarte . Vai ! in ce turbata clipa de nebunie ajunsese sa-si ucida prietenul ! Cat de
zguduitoare era insasi amintirea acelei intamplari ! Vedea din nou intreaga scena. Fiece amanunt
hidos ii revenea in minte cu grozavie sporita. Din grotele intunecate ale Timpului,

spaimantatoare si infasurata in straie rosii, se inalta imaginea pacatului . Planse. A treia zi iesi
din casa. Propria sa fiinta se razvratise impotriva chinurilor exagerate ce incercau sa-i alunge si
sa-i tulbure desavarsirea linistii. Asa se petrec lucrurile totdeauna cu firile subtile si gingas
alcatuite. Pasiunile lor arzatoare ori strivesc, ori se inclina. Ori ucid, ori mor ele insele.
Suferintele neinsemnate, ca si iubirile superficiale traiesc multa vreme. Dar iubirile adanci si
suferintele sfasietoare sunt macinate de propria lor plenitudine . Mersi la vanatoare, Geoffrey
targe cu pusca dupa un iepure, desi Dorian ii spuse sa nu faca asta. De fapt, in tufis se afla un om,
era chiar fratele lui Sibyl ascuns ca sa-l poata impusca pe Dorian. Dorian se ia de vorba cu lordul
si spune ca ii place de ducesa dar nu o iubeste Mult as vrea sa pot iubipasiunea am pierduto si dorintele le-am dat uitariiPropria mea personalitate a ajuns sa-mi fie o povara. As vrea s-o
lepad, sa fug, sa uit . Dorian este dat peste cap de aceasta intamplare si spune ca ceva
asemanator are sa i se intample si lui. Afland si Dorian ca trupul acelui om e trupul marinarului,
se simti bucuros si in siguranta.

Capitolul XIX
Stand de vorba cu lordul Henry, Dorian ii spune ca a decis sa se mute la tara si ca a inceput sa
faca fapte bune, la care Henry ii zice ca cei care locuiesc departe de oras sunt necivilizati, iar ca
la civilizatie oamenii nu pot ajunge decat prin cultura sau coruptie. Dorian se lauda cu o fapta
buna facuta de el, si anume ca a intalnit o fat ape nume Hetty, de la tara, hotarasera sa fuga
amandoi, insa a hotarat sa o lase gingasa si nevinovata . Henry mai aduce aminte ca toata
lumea vorbeste despre disparitia lui Basil, ca Henry e in proces de divort. Totodata Henry spune
ca moartea este singurul lucru care-l ingrozeste moartea si vulgaritatea sunt singurele doua
realitati . Deodata Dorian ii spune lordului, ce ar zice daca chiar el l-a omorat pe Basil. Lordul
raspunde vrei sa pozezi intr-un personaj care nu ti se potriveste. Orice crima este vulgara
crima apartin oamenilor de joscrima este ceea ce pentru noi este arta, adica o metoda de a-ti
procura senzatii neobisnuiteOrice fapta devine placere daca o repeti suficient de des. (vezi
Thomas de Quincey). Deodata Henry il intreaba de tablou, caci nu-l mai vazuse demult. Dorian ii
raspunde ca nu mai stie, dar ca ii aduce aminte de un vers din Hamlet Sau esti doar o spoiala a
durerii, chip fara suflet ? . Henry ii spune la un moment dat ce-i foloseste unui om daca
izbuteste sa castige lumea si pierdesi isi pierde sufletul ? Dorian canta la pian. Herry ii spune
ca auzise aceste cuvinte de la un predicator in piata. Henry : Arta are suflet, dar omul nu. /
Dorian Sufletul e o realitate cutremuratoarepoate fi insa otravit sau adus la desavarsire .
Henry noi ne-am lepadat de credinta in virtutile sufletului , si il intreaba pe Dorian ce a
facut de si-a pastrat frumusetea si tineretea chipului. Ii spune ca e la fel cum a fost, ba chiar ca
acum e un prototip desavarsit , ca e cu totul strain de orice imperfectiune . Ii spune ca
dintre ei doi, pe el lumea l-a idolatrizat si se bucura ca n-a creat nimic in viata lui, pentru ca
viata a fost modalitatea ta de exprimare artistica. Ai facut din propria-ti viata o simfonie. Si din
fiecare zi un sonet . Dorian ii spune insa ca nu-l cunoaste cu totul si ii reproseaza ca l-a otravit
cu o carte, pe care ar dori sa nu i-o mai imprumute nimanui. Henry Cat despre otravirea printr-

o carte si o carte raufacatoare, asa ceva nu exista pe lume. Arta nu are nici o influenta asupra
actiuniiCartile pe care lumea le numeste imorale sunt cartile care arata lumii propria ei
ocara .

Capitolul XX
Sta si se intreaba daca Henry avea dreptate cand zicea ca omul nu poate fi schimbat, iar Dorian
simtea dorul inocentei copilariei. Era fara nadejde. Ar fi fost mult mai binepentru el daca fiece
pacat savarsit in viata ar fi adus dupa sine..grabnica pedeapsa. Pedeapsa inseamna si purificare.
Nu Si ne iarta noua gresalele noastre , ci Cu mania ta loveste grelele noastre pacate ar
trebui sa fie ruga inaltata catre un Dumnezeu preadrept . O fiinta care-l iubise demult ii trimise
odata o scrisoare in care erau si cuvintele Lumea arata altfel fiindca tu esti alcatuit din fildes si
aur. Liniile buzelor tale rescriu istoria , recitind acestea, Dorian fu cuprins de o dusamnie
impotriva propriei frumuseti si tranti iglina de pamant, deveninf cioburi. Propria lui frumusete
il dusese la dezastru, frumusetea si tineretea pentru care inaltase rugiFrumusetea..masca
tinereteao inselaciune . Afla ca Alan Campbell se impuscase in laborator. Pe Dorian nu-l
chinuia moartea lui Basil, ci cadavrul viu al propriului sau suflet . Stia ca portretul era pricina
tuturor nenorocirilor si se intreba daca nu cumva, de el isi va schimba viata, si chipul portretului
se va schimba. Si cu acest gand merse sa priveasca iar portretul. Cand il privi se ingrozi era si
mai hidos ca inaite iar roua rosie care murdarea mana parea mai stralucitoare si inca mai
asemenea sangelui proaspat tasnit din ranavanitatea sa-l fi impins la savarsirea acelei fapte
bune ? Sau dorinta de o senzatie noua, asa cum facuse aluzie lordul Henry ?...iar pata aceea
rosieera mai mare decat fusese inainte . Asadar din vanitate o crutase pe Hetty Merton. Din
ipocrizie purtase masca bunatatii de suflet. Impins numai de curiozitate gustase din renuntarea de
sine. Acum recunostea . Portretl fusese propria lui constiinta. Are sa nimiceasca portretul
vazu cutitul care adusese moartea lui Basilla fel avea sa ucida si opera pictoruluiavea sa
ucida trecutul, iar cand trecutul isi va da sfarsitul, el isi va recapata libertatea si cu el
strapunse portretul. Se auzi un urlet si zgomotul unei prabusiri. Urletul era atat de cutremurator
in sfasietoarea lui agonie . Francis cualt valet si cu alti oameni pornira sa vada ce se
intampla. Dupa ce patrunsera inauntru, vazura atarnat de perete un splendid portret al
stapanului lor, asa cum il vazusera doar cu cateva ceasuri mai inainte, in intreaga minunatie a
tineretii si frumusetii sale. Pe podele zacea un mort, imbracat in haine de seara, cu un cutit
implantat in inima. Era ghebosat si zbarcit si avea o fata cumplit de respingatoare. Numai dupa
ce i-au cercetat si inelele, si-au putut da seama cine este .