Oscar Wilde (Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde -n.

16
octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris)Tatăl sau, Sir William Wilde, doctor
specialist în boli de ochi și urechi, anticar și scriitor, mai avea trei copii dintr-o primă
relație. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub
pseudonimul Speranza) și jurnalistă. În timpul școlii, Oscar a excelat în studiul clasicilor,
la limba greacă și la desen, câștigând numeroase premii și burse de studiu. După studii
strălucite la Trinity College din Dublin, audiază prelegerile de estetică ale lui John
Ruskin la Universitatea din Oxford, unde se distinge și prin gusturile sale rafinate,
îmbrăcămintea elegantă și stilul dandy de viață. După absolvire, în 1878, se mută
la Londra.
Declinul său începe în vara lui 1891, când Oscar îl întâlnește pe lordul Alfred
Douglas. În curând, cei doi devin iubiți și de nedespărțit până la arestarea lui Wilde, patru
ani mai târziu, când după acuzarea de homosexualitate (pe atunci ilegală în Anglia) va fi
condamnat la închisoare. Ostil filosofiei și convențiilor morale ale epocii victoriene,
Oscar Wilde duce o viață de ostentație cinică și de scandal, afișându-și public relația sa
homosexuală, ceea ce îi atrage în 1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru
ultragiu la moralitatea publică. Între timp soția și copiii îl părăsesc și își schimbă numele
în „Holland”. După eliberare, ruinat financiar de luxoasa relație cu Bosie (Lordul
Douglas) și căzut în dizgrație, Wilde mai trăiește încă trei ani, cutreierând Europa și
locuind în hoteluri ieftine.
Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil
depărtarea de principiile sale estetizante. În confesiunea De profundis (1897) el nu mai
face risipă de paradoxuri strălucitoare, ci povestește cu multă durere în suflet despre
zbuciumul său. Ideea că viața este un vârtej de suferințe pe care oamenii și le pricinuiesc
unii altora stă la baza ultimului poem al lui Oscar Wilde, „Balada închisorii din
Reading”(The Ballad of Reading Gaol, 1898). Ea a fost scrisă sub impresia lăsată de
executarea unuia dintre deținuții care se aflau împreună cu el în închisoare și care fusese
condamnat pentru că își ucisese iubita.

Rezumatul romanului

In studioul sau din Londra, Basil Hallaward face retusuri la ultimul sau portret,
infatisand un tanar. Desi, Lordul Henry care vine sa il viziteze pe Basil intreaba despre
identitatea acestuia, Basil nu vrea sa raspunda optand pentru pastrarea secretului. Pictorul
nu intentioneaza sa expuna vreodata tabloul deoarece daca ar face-o ar arata publicului
cele mai adanci sentimente din sufletul lui. Cu toate acestea lui Basil ii scapa ca muza sa
este Dorian Grey care la scurta vreme isi face aparitia.
Lordul Henry incepe imediat sa exercite o influenta maligna asupra lui Dorian
sugerandu-i ca ar trebui sa isi pretuiasca si pazeasca tineretea si frumusetea atat timp cat
inca le are deoarece acestea sunt efemere. Ingrozit de perspectiva batranetii, Dorian isi
doreste sa isi vanda sufletul pentru a ramane asa tanar precum arata in portret. Dupa ceva
timp el isi exprima inca o data aceasta dorinta fara sa aiba ideea ca aceasta se va implini.
In consecinta, portretul incepe sa aiba o existenta de sine statatoare. Amenintarea lui
Basil ca va arde portretul este privita ca o crima iar acesta prefera compania portretului in
schimbul celei lui Dorian. Intre timp Dorian este din ce in ce mai fascinat de ideile
lordului Henry care este o influenta negativa dezumanizandu-l treptat pe baiat.
Dorian se indragosteste de o tanara actrita, Sibyl Vane, o femeie pe care o cunoaste
superficial. Ea joaca rolul unei alte femei in fiecare noapte, fiind numita geniu de catre
Dorian care este mai fermecat de abilitatea ei de a interpreta diferite roluri decat de ea
personal. Cei doi se logodesc spre surpinderea Lordului Henry.
Inocenta, Sibyl discuta problema logodnei cu familia sa. Deoarce mama ei este
indatorata proprietarului teatrului, Mr.Isaacs ea este impotriva casatoriei daca Dorian nu
este de familie instarita.Familia ei nu stie acest lucru, de fapt fata nu stie nici numele
persoanei iubite.James, fratele lui Sibyl, un baiat cu temperament vulvanic pleaca spre
Australia dar jura sa il ucida pe Dorian daca ii greseste cu ceva surorii sale sau o raneste.
James o atentioneaza si pe mama lor despre barfe pe care le-a auzit – ca aceasta si tatal
lor decedat nu au fost niciodata casatoriti, fapt pe care doamna Vane il admite ca fiind
adevarat.
Dorian se duce impreuna cu Lord Henry si Basil la un spctacol al fetei dar prestatia
lasa de dorit.Sibyl ii spune lui Dorian ca nu mai poate juca teatru deoarece el i-a aratat cat
de frumoasa este realitatea. Dorian este dezgustat de faptul ca a jugat ingrozitor, mai ales
in fata prietenilor sai, deoarece performantele ei actoricesti erau de fapt cea ce l-a atras la
ea. Spre surpiendera lui, Portretul prezinta urme de cruzime in jurul gurii, linii ce nu erau
si pe fata lui Dorian. Incepe sa suspecteze ca dorinta lui a devenit realitate asa ca jura sa
fie bun incat si el si portretul sa ramana tineri. De accea intentioneaza sa isi ceara scuze in
fata lui Sibyl urmatoarea zi si se hotaraste sa o ia de sotie.
Cu toate acestea, deciziile lui au venit prea tarziu;Sibyl se sinucide la teatru in
noaptea spectacolului. La inceput Dorian se simte responsabil pentru moartea ei dar dupa
un timp vede totul ca un gest egoist din partea ei. In dimineata urmatoare, Basil ii face o
vizita lui Dorian si isi exprima ingrijoararea pentru Dorian tinand cont de evenimentele
din ziua precedenta. Dorian pe de alta parte este total neingrijorat pentru Sibyl sau pentru
familia ei dorind sa vorbeasca numai despre evenimente mai fericite. In ziua urmatoare
acopera portretul si il muta in podul casei sale la care doar Dorian detine cheia. Dupa
aceste evenimente incepe sa lectureze o carte galbena trimisa de Lord Henry. Aceasta
devina ghidul lui Dorian in viata.
Cativa ani trec si Dorian duce o viata hedonista in concordanta cu doctrinele
Lordului Henry si ale cartii galbene. In timp ce portretul lui Dorian se indreapta spre
limita hidosului Dorian ramane tanar, frumos si inocent la suprafata. Oamenii vorbesc
despre cautarea neintrerupta a placerii de catre Dorian si influenta sa groaznica asupra
oamenilor din jurul sau. Intr-un final, cand Dorian are treizeci si opt de ani acesta ii arata
portretul lui Basil deoarece pictorul a insistat sa il vada. Acesta il roaga pe Dorian sa se
caiasca pentru pacatele sale in schimba Dorian il omoara. Nimeni nu banuieste ca pictorul
este mort deoarce chiar in seara aceea trebuia sa plece la Paris.
Santajandu-si vechiul prieten, pe Alan Campbell, Dorian reuseste sa distruga
cadavrul. O ora mai tarziu, Dorian se duce la o petrecere dar este plictisit si nu se poate
distra, de aceea se indreapta spre un cartier rau famat de unde isi priocura opium si unde
se intalneste cu fratele mai mic al lui Sibyl care a asteptat o oportunitate sa ii faca rau lui
Dorian pentru aproape doua zeci de ani. Dorian se preface ca nu este el cel vizat si ca l-a
confundat asigurandu-l ca greseste deoarce el are fata unui om de 20 de ani, iar sora lui a
murit acum. 20 de ani. O femeie de pe strada ii dezvalui lui James ca Dorian si-a vandut
sufletul diavolului pentru un chip frumos asa ca James porneste iar in cautarea lui.
O saptamana mai tarziu, la resedinta lui de la tara Dorian isi distreaza oaspetii fara sa
stie ca James este pe urmele lui. Dorian afla ca un om a fost omorat accidental intr-o
vanatoare si ca acesta este James asa ca incepe sa se simta din nou in siguranta.
Romanul se incheie sase saptamani mai tarziu. Dorian si Lordul Henry cineaza si
discutia ia o alura serioasa.Lordul Henry intreaba despre secretul tineretii lui Dorian, iar
acesta se eschiveaza. In acea seara, Dorian examineaza portretul si decide sa il distruga
cu arma pe care l-a ucis pe Basil. Curand, servitorii lui Dorian si un ofietr de politie
descopera un om mort si hidos alaturi de portretul unui Dorian tanar si inocent.

Ecranizare

Dorian Gray este un film britanic din 2009, genul dramă horror, o adaptare după
romanul Portretul lui Dorian Gray scris de Oscar Wilde în 1891. Această versiune este
regizată de Oliver Parker, scenarist Toby Finlay (aflat la primul său scenariu de film) și
interpretează Ben Barnes în rolul lui Dorian Gray. Premiera a avut loc în Marea
Britanie pe 9 septembrie 2009. În 1970 a mai fost produs un film cu același nume.

Citate

“Intotdeauna! Iată un cuvânt spăimântător. De câte ori îl aud, mă cutremur. Le place atât
de mult femeilor! Distrug orice poveste romanţioasă străduindu-se să o prelungească la
infinit. De altmiteri e şi un cuvânt lipsit de înţeles.”

“Poetii nu sunt chiar atat de rezervati ca tine. Ei stiu cat de mult ajuta pasiunea la
publicarea unor lucrari. In zilele noastre, o inima zdrobita se trage in editii nenumarate.”

“Pacatul este singurul element plin de culoare rams in viata moderna.”

“-Cred ca femeile apreciaza cruzimea mai mult decat orice altceva. Ele au minunate
instinct primare. Noi le-am emancipat, dare le raman tot niste sclave cautandu-si
stapanul. Le place sa fie dominate.”

“Experienta nu are valoare etica. Ea este mai degraba numele pe care il dam greselilor
noastre.”

“Punctualitatea e un hoţ care fură timpul.”

“Ce trist! Voi îmbătrâni, voi deveni oribil şi groaznic! Dar tabloul acesta va rămâne de-a
pururi tânăr... Dacă ar fi invers! Dacă ar fi să fiu eu pururea tânăr şi tabloul să
îmbătrânească! Oh, pentru asta aş da orice! Mi-aş da sufletul pentru asta!”

“A defini înseamnă a limita.”