Hamlet

de William Shakespeare

William Sheakspeare a trait intre anii 1564 – 1616 si a fost unul dintre cei
mai mari dramaturgi englezi. Desi a trait in perioada barocului operele sale fac
parte din curentul renascentist. El a scris 2 poeme narative, 154 de sonate, 38
de piese de teatru si alte cateva poeme. Piesele lui au fost traduse si jucate in
majoritatea limbilor.
William Shakespeare s-a născut la Stratford-upon-Avon, în Anglia, în
aprilie 1564, fiu al lui John Shakespeare, un mănușar, și al lui Mary Arden. El s-
a însurat cu Anne Hathaway, care era cu opt ani mai în vârstă decât el, în 28
noiembrie 1582, la Stratford-upon-Avon, căsătoria se pare că a fost grăbită de
faptul că mireasa era însărcinată. Shakespeare devine actor, scriitor și apoi co-
proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele de Oamenii Lordului
Chamberlain – compania și-a luat numele, ca și altele din acea perioadă, după
numele sponsorului ei aristocrat. În 26 mai 1583, este botezată la Stratford
Susannah, primul copil al lui Shakespeare. Acesta a fost urmat curând, la 2
februarie 1585, de botezul unui fiu, Hamnet, și al unei fiice, Judith. În 1596
moare Hamnet și este înmormântat la 11 august 1596. Din cauza asemănării
numelor, unii bănuiesc că moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui
Shakespeare “Hamlet”, tragica poveste a lui Hamlet, prințul Danemarcei. În
1609 își publică sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) cărora - piperate
de insinuări homoerotice - sunt închinate unui tânăr , și restul (28) închinate
amantei sale, o doamnă brună. Shakespeare s-a retras prin 1611 și a murit în
1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul tradiției de a plasa data nașterii în
aceeași zi. A fost căsătorit cu Anne, până la moarte. Pe piatra lui de mormânt
stă scris: "Binecuvântat fie cel ce lasă (în tihnă) aceste pietre și blestemat fie cel
ce-mi mișcă oasele".
William Shakespeare trait in perioada barocului. Barocul, ca modalitate
artistică, a excelat în arhitectură între 1600 și 1780 în întreaga Europă, având o
revitalizare ulterioară în decursul secolului al XIX-lea care s-a extins uneori
(spre exemplu, în România, a reînflorit până în ani premergători Primului război
mondial) până în deceniile 1901 - 1910 și 1911 - 1920; de asemenea a fost
"exportat" în cele două Americi, dar și pe alte continente; în mobilier se
regăsește în special în Franța, în perioada Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea);
în pictură a fost adoptat de către toate marile școli de pictură europene; în
sculptură a fost prezent în special în Italia, Germania, Austria, Anglia și Cehia de
azi, dar și în alte culturi; în muzică s-au creat compoziții de către toate marile
școli muzicale ale Europei, italiană, austriacă și germană, inventându-se chiar
un nou gen muzical, opera. Barocul este un stil artistic care s-a manifestat in
Europa in perioada secolelor XVI-XVIII. Succesul barocului s-a datorat bisericii
catolice care l-a promovat. Cererile pentru o nou stil artistic a avut ca si
consecinta aparitita barocului. Barocul a continuat să se propage dinspre Italia
înspre vestul Europei mai ales de-a lungul primei jumătăți a secolului al XVII-lea,
iar ulterior înspre centrul, nordul și estul Europei în cea de-a doua jumătate a
aceluiași secol și la începutul secolului următor La un moment dat, stilul baroc în
arhitectură, sculptură și pictură a devenit puternic înrădăcinat în diferite țări, în
diferite variante locale, precum ar fi barocul german, cel olandez, cel polonez
sau cel francez, producând clădiri publice, palate, reședințe princiare sau private
de o valoare estetică și artistică excepțională, care au devenit, la rândul lor,
modele "propagabile" de cultură, artă și stil baroc. Cel mai de seama
reprezentant al barocului este Michelangelo Buonarotti. Teatrul a fost adus pe
culmile sale manieriste de către mai mulți dramaturgi renumiți în epocă, dintre
care se detașează desigur William Shakespear.
Desi a trait in perioada barocului operele sale fac parte din umanismul
renascentist.Umanismul reprezinta miscarea social-culturala potrivit careia
omul, fiinta superioara, se poate perfectiona prin cultura si arta, militand pentru
dezvoltarea maxima si multilaterala a personalitatii, pentru determinarea omului.
Idealul dezvoltarii armonioase a omului l-au recunoscut in cultura antica. In
cadrul acestei miscari s-au format numerosi carturari de mare eruditie filozofica,
istorica, filologica, literara si alte discipline umaniste. Centrul miscarii umaniste a
fost in Italia , ideile raspandindu-se rapid in toata tarile Europei (Renasterea,
secolele XIV si XVI). In Tarile Romane, curentul umanist s-a dezvoltat incepand
cu secolul al XVII-lea, cand apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si
al limbilor greaca si latina. Mari eruditi, celebri prin bilbioteci vestite contribuind
la pregatirea procesului de maxima inflorire a umanismului romanesc: Udriste
Nasturel, Nicolae Milescu, Dosoftei, Constantin Cantacuzino.
Renasterea (fr.renaissance,it rinascimento) este delimitata in mod
conventional prin repere variate.Intre acestea amintim limitele istorice,1450-
1650, si cele ale personalitatilor reprezentative in planul literaturii :Petrarca si
Boccaccio pentru debut, Shakespeare si Cervantes pentru momentul de apogeu
si sinteza.
Intre cauzele si conditiile ades invocate regasim :stabilirea in Occident a
unor savanti din Bizant, odata cu prabusirae orasului Constantinopol ;
mecenatul familiilor Medici (Florenta),Sforza (Milano), Este (Ferrara), al
papalitatii, dogii venetieni ;dezvoltarea oraselor europene prin intermediul
aparitiei si afirmarii burgheziei, fapt care va conduce ulterior la formarea statelor
nationale. Marile explotari geografice si colonizari (Cristofor Columb,1492,
Vasco da Gama, 1497, Fernando Magellan ,1519-1522) exprima dorinta epocii
de a cunoaste,de a indentifica limitele posibilitatilor umane sau marimea
universului.
 Principiile fundamentale perceptibile sunt dezvoltarea libera a persoanei,
insului, autonomia spirituala, formarea si aspiratia catre idealul omului universal.
Aceasta atitudine si-a gasit punctul de plecare in studiul textelor antince
(redescoperirea modelului antic) si s-a dezvoltat ulterior intr-un efort indreptat
catre cunoasterea stiintifica atat a planetei cat si a cerului, catre largirea
campului actiunii umane in general. In sfera realista se dezvolta modelarea
matematica si experimentul stiintific.Caracterul de miscare antiteologica,
antiascetica si antiscolastica va atrage ulterior redimensionarea raportului om-
univers.
Umanismul este doctrina culturala conturata retrospectiv, prin contributia
savantilor.Termenul apare in secolul al XVII-lea, pentru a desemna eruditii din
cele doua secole anterioare.Modelele sunt reprezentate de filosofii antici,
precum Cicero sau Seneca, realul devine principiu modelator pentru finalitatea
idealului artistica , arta este reproducere a naturii, in special a omului , iar
«frumosul» este o insusire a lucrurilor, perceputa cu ajutorul simturiloe (Leon
Battista Alberti), finalitatea vizata fiin corelarea artelor in atingerea unei
cunoasteri superioare si formarea omului universal.
Reprezentanti
Italia :Francesco Petrarca ,Giovanni Bocaccio,Tomasso Campanella Marsilio
Ficino,Ludovico Ariosto, Torquato Tasso, papa Nicolae al V-lea, fondatorul
Bibliotecii Vaticanului;
Tarile de Jos :Erasmus din Roterdam;
Franta :Francois Rabelais,Joachim du Bellay,Michel de Montaigne;
Anglia :Thomas Morus,Edmund Spenser, John Milton, Ben Jonson, Cristopher
Marlowe, William Shakespeare, Francis Bacon;
Spania si Portugalia:Luis de Argote y Gongora, Miguel de Cervantes y
Saavedra, Lope de Vega.
Cartea fratilor Lamb “Povestirile dupa piesele lui Shakespeare” reprezinta
o povestire a pieselor lui William Shakespeare. Charles Lamb era bine cunoscut
in mediile literare. Nascut in 1775, el a fost publicat in 1796 intr-un voulm editat
de Samuel Taylor Coleridge, unul deintr cei mai mari scriitori ai vremii
respective. In 1798 a aparut “Vers alb” senmat de Lamb si de prietenul sau
Charles Loyd. Dar marele success care avea sa-l faca celebru pe Charles a fost
volumul “Povestirile dupa piesele lui Shakespeare”, in 1807. El rezuma dramele,
Mary comediile. Cei care l-au cunoscut bine pe Charles au fost de parere ca el
si-a luat-o alaturi pe sora lui socotind ca astfel putea sa o ajute sa se vindece de
o boala grea care a facut-o in 1796 sa isi ucida mama. Peste cativa ani, Charles
va fi publicat in revista The Reflector. In 1832 se va retrage intr-un sat pentru a-
si ingriji mai bine sora, iar peste doi ani la 27 decembrie 1834 s-a stins pe
neasteptate, in urma unei pneumonii.
Piesa de teatru, Hamlet” scrisa de William Shakespeare face parte din
genul dramatic si specia tragedie. Tragedia este specia genului dramatic cu
subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent si cu
deznodământ nefericit. Opera este o tragedie ,principalul conflict fiind cel dintre
Hamlet si fratele regelui, iar antagonistul moare otravit de Laertes, in final toate
familia regala moare.
Ea il prezinta pe printul Hamlet, al carui tata a fost ucis de fratele sau
pentru ai lua tronul, care in final moare pentru a face dreptate tatalui sau.
Hamlet regele Danemarcei a murit lasandu-si sotia vaduva. La mai putin de
doua luni , Gertruda s-a maritat cu Claudius. Strajerii impreuna cu Hamlet vad o
naluca. Hamlet a aflat ca stafia era tatal sau acesta fiind omorat de Claudius si
ca dorea razbunare. Printul a jucat rolul unui zanatic pentru a nu fi suspectat de
complotul impotriva regelui. Hamlet a organizat o piesa de teatru care prezanta
circumstante asemanatoare mortii regelui. Prin reactia regelui care a parasit
incaperea prefacandu-se bolnav Hamlet s-a convins ca regele Claudius si-a
omorat fratele. In urma unei conversatii dintre print si mama sa ,Hamlet il ucide
accidental pe Polonius. Regele a descoperit complutul si l-a trimis pe Hamlet
unde urma sa fie ucis. Ajutat de pirati tanarul ajunge inapoi in Danemarca unde
asista la inmormantarea Ofeliei, fiica lui Polonius care a murit inecandu-se.
Laertes ,fratele Ofeliei, vroia sa se razbune pe Hamlet ,dar acestia s-au
impacat. Regele a organizat un duel amical intre cei doi. Regele a schimbat
sabia lui Laertes cu una ascutita si inveninata iar acesta il raneste pe Hamlet,
dar acesta il omoara pe Laertes afland adevarul despre rege. Cu o ultima
suflare Hamlet il omoare pe rege si astfel il razbuna pe tatal sau.
Hamlet este protagonistul tragediei care ii poarta numele. Personajul este
printul Danemarcei, fiul raposatului rege si al reginei Gertrude. Hamlet este
student la universitate si isi intrerupe studiile in urma mortii tatalui sau. Printul,
fiind inzestrat cu “un minunat simt al onoarei” gaseste imorala casatoria mamei
sale cu fratele regelui, din cauza ca regele “Claudius nu se asemuia cu nimic cu
raposatul ei sot“. El si-a respectat si iubit cu indarjire tatal si este profound
afectat de moartea sa. Hamlet intalneste fantoma tatalui sau care tanja dupa
razbunare. El este un tanar bland si nu doreste sa isi omoare unchiul decat
daca este sigur ca tatal sau a fost asasinat de el. Printul, intelept, se preface
nebun pentru a se apropia de unchiul sau vitreg si a afla adevarul despre
moartea ragelui. El afla ca unchiul sau este criminalul in urma peisei de teatru
care prezenta moartea raposatului rege. Hamlet devine impulsive si in dorinta
sa de a pedepsi rapid pe rege, il omoara pe Polonius, dupa care ese deportat.
La intoarcere afla efectul nesabuintei lui si este sfasiat de durere cand afla ca
Ofelia a pasit in lumea mortilor alaturi de tatal ei. El renunta temporar la planul
sau de razbunare pentru a se impaca cu fratele Ofeliei, intr-un duel amical.
Datorita marsaviei regelui, Laertes moare si marturiseste planul regelui de al
omora pe tanarul print. In final Hamlet il ucide pe rege, dar sacrificiul este
prorpia sa viata, “nobila inima a lui Hamlet isi opri bataia”.
In concluzie opera ”Hamlet, Printul Danemarciei” este o tragedie care
prezinta drama traita de Printul Hamlet care cauta sa isi razbune tatal. In cele
din urma Printul moare, dar reuseste sa isi indeplineasca scopul.