Sunteți pe pagina 1din 2

,,Corbul” de E. A. Poe.

- Date generale despre autor;


Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston, Massachusetts, SUA– d. 7 octombrie 1849, Baltimore,
Maryland, SUA a fost un poet, romancier, nuvelist și critic literar american, creator al genului de
scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de
boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-
au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică
necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice
multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație
extraordinare. A avut o viață dificilă asemeni unui erou romantic. A lucrat și ca jurnalist, fiind
considerat unul dintre cei mai buni din acea perioadă. Muncește până la extenuare, dar înțelege că, a
combina jurnalismul cu creația artistică e foarte dificil. Soția lui care mult timp a fost bolnavă, a
îndurat lipsuri permanente. Ea a decedat în 1847, având doar 40 de ani, în circumstanțe suspecte și
nedescoperite. E. Poe a fost unul dintre primii critici de literatură în SUA. A scris recenzii împotriva
scriitorilor ,,la modă”. A considerat că poemul (poezia) trebuie să fie de dimensiune scurtă, deoarece
emoția estetică nu poate dura mult timp. Poeziei lui Poe îi sunt caracteristice: Izolarea în lumea
propriului ,,eu”, sugestivitatea, metaforismul, simbolica, muzicalitatea, dar și: Luciditatea, precizia,
sinteza, spiritul analitic.
„Corbul” (original în limba engleză The Raven) este un poem narativ al scriitorului american Edgar
Allan Poe, publicat pentru prima dată în ianuarie 1845. El este adesea evidențiat datorită muzicalității
versurilor, a limbajului stilizat și a atmosferei supranaturale. Stând în odaia sa, trist și decepționat, într-
o noapte rece de decembrie, după ce o pierduse pe iubita sa, Lenore, la ușa poetului a bătut cineva.
Acel care a bătut nu era un călător rătăcit, ci un bătrân corb negru, care la întrebarea cum îi spune,
răspunde ,,nevermore” (niciodată). Acesta a asistat la căderea lentă a barbatului îndoliat, într-o stare
de nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore.
Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena, corbul pare să agraveze suferința naratorului
prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”. În final poezia e dominată de un total pesimism,
chiar fatalism.
- Poetul reprezintă o dimensiune tipic romantică: e singuratic în casa sa; stă în fața unei cărți, cartea
fiind un simbol al introspecției, al meditațiilor.
- E miez de noapte, timp romantic, când forțele răului, ale necunoscutului se năpustesc asupra
pământului.
- E decembrie: conform superstițiilor populare, luna în care forțele malefice luptă cu cele benefice
pentru sufletele umane.
Corbul e simbol al memoriei ce îl macină pe eroul liric; simbol al conștiinței personajului/ autorului.
El stă pe statuia Atenei, la greci – Zeița Înțelepciunii. Apare contrastul cromatic: corbul negru pe
statuia albă. De aici s-ar desprinde concluzia că memoria presupune înțelepciune.
Corbul simbolizează și elementul venit din lumea de dincolo, și obsesiile din infernul interior al
fiecărui om. De asemenea, e simbol al sorții, al fatalității. Corbul poate fi și o halucinație ce a apărut în
mintea bolnavă a poetului care nu dorește să accepte moarte iubitei.
Numele iubitei care a murit e Lenore, variantă a numelui Eleonor, nume care vine din greaca veche,
unde are sensul de ,,lumină”. Concluzie tristă: lumina s-a stins.
Tema poemului: artistul (omul de creație) între viață și moarte.
Motive centrale: amintirea, singurătatea, fatalitatea, moartea.
Poemul este structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind
octometru – opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată. Primul
vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și x reprezentând silaba neaccentuată).
Prin caracterul sugestiv al poeziei sale, prin sinestezia ca procedeu de lucru, prin muzicalitatea versului
E. Poe anticipează simbolismul și e considerat precursor al liricii moderne.

Fuguri de stil: furat de şoapte – metaforă, oracole ceţoase – epitet, geamă inima – personificare,
nădejdi ucise – personificare, licoarea de uitare – metaforă, ochi de demon – metaforă, etc.
Ca un termen general de definire a operei sale, Poe s-a folosit cel de gotic, un gen de altfel foarte iubit
în epoca. Operele sale trateaza categoriile grotescului, macabrului, estetica urâtului. Tema cea mai des
intalnita este cea a morții, tema obsedantă din cauza trecutului. Apare surprinsă prin descompunere,
senzatia îngropării de viu, doliul sau reanimarea morților.
Stilul său diferit de a scrie a căpătat o deosebită importanță prin modul de percepere a lucrurilor
înconjurătoare. În ciuda faptului că a trăit doar 40 de ani, a reușit să publice numeroase volume de
versuri, de proză, estetică, și teorie literară, dând dovadă de o forță de creație extraordinară.