Sunteți pe pagina 1din 7

Moartea şi tăietorul de lemne

de La Fontaine
1 Gemând sub o povară de vreascuri şi de ani,

2 Abia se mai mişca pe drum

3 S-ajungă la coliba-i întunecată de-atât fum,


4 Un tăietor de lemne, întâiu-ntre sărmani.

5 Nemaiavând putere şi istovit de chin,

6 El sarcina deodată o leapădă din spate,


7 În minte blestemându-şi destinul său hain.
8 Atâtea suferinţe, cui altuia-i sunt date?

9 Flămând întotdeauna, de oboseală frânt,


10 Nevasta şi copiii, impozite, corvoadă

11 Şi cămătari… Cu un cuvânt:

12 Nefericirii – pradă.
13 Chemând asupra-i moartea, ea vine cât de iute

14 Şi ce doreşte-i cere îndată să arate:

15 – Ajută-mă, îi spune, ca să ridic în spate,


16 Povara mea de vreascuri – şi, după asta, du-te…
17 Orice e vindecat de moarte,
18 Şi, totuşi, nu pornim din loc.

19 Purtăm povara mai departe,

20 Decât să nu mai fim deloc…


Saracul taietor de lemne (versurile 1-6)

-un om sarac , si emotional si financiar

-umanitatea sa pare a fi strivita de vreascuri(„Gemand sub o povara de vreascuri”); intelegem


imediat ca este un om in varsta („si de ani”) ce nu se poate opri din munca sa.

-„El sarcina deodata o leapada din spate” -isi recunoaste suferinta

Gandurile taietorului de lemne (versurile 7-12)

„ Flămând întotdeauna, de oboseală frânt” - munca in zadar

„ Nevasta şi copiii, impozite, corvoadă” - familia e precum o povara din cauza neputintei sale de a o
intretine

„Nefericirii , prada” -apogeul nenorocirilor sale.

Modelul perfect al nenorocului

Taietorul de lemne față cu moarte ( versurile 13-16)

Taietorul de lemne cheama Moartea , aceasta fiind considerata precum o divinitate ( in versiunea
originala a fabulei prima litera a cuvantului moarte era scrisa cu majuscula). Aceasta apare imediat.

Aceasta il intreaba ce sa faca( sau cum ar dori acesta sa moara)

Taietorul de lemne ii ofera un raspuns surprinzator : sa-l ajute sa ridice ”povara” sa de vreascuri in
spate.

Nu este prezentat nici un raspuns clar din partea Mortii.

”si, dupa asta, du-te” - Taietorul doreste ca moartea sa dispara dupa ce il ajuta

Morala fabulei

Omul prefera sa sufere pana la moarte , fiind speriati de aceasta. Fontaine portretizeaza moarte
asemenea unui leac , pe care totusi omul il refuza.

Morala este detasata de tot restul fabulei , heptasilab.

Concluzie

La Fontaine , prin fabula sa Moartea şi tăietorul de lemne prezinta viata nedreapta a unui simplu
taietor de lemne , dorind a trezi o oarecare simpatie si mila in cititor. In acelasi timp , autorul ne
permite sa intelegem deasemenea lasitatea naturii umane.

Observatii suplimentare:

-Nu exista animale in aceasta fabula.

-Amestec de rime : 1-4 , 13-16 rima imbratisata ; 5-8 rima incrucisata;


Clasicismul
• Imitarea naturii în aspectele esențiale ale omului și vieții, după modelul antic;
• Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică și etică;
• Cadrul de desfășurare a ceea ce gândesc și înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece
și indiferent, fără vreo influență asupra acestora;
• Subliniează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligația de a nu amesteca
genurile și de a respecta principiul verosimilității;
• Eroii clasici sunt oameni tari, propriii lor stăpâni, care își fac întodeauna datoria, învingându-
și sentimentele potrivnice;
• Spre deosebire de romantism, care pune accent pe sentimente, în operele literare clasice
este regăsită rațiunea, ca element definitoriu al omului;
• În majoritatea operelor clasice compoziția este echilibrată, având diverse motto-uri,
remarcându-se și solemnitatea discursului literar.

Trasaturi definitorii ale clasicismului

Spre deosebire de romantism, care pune accent pe simtiri, in operele literare clasice regasim
ratiunea, ca element definitoriu al omului, care primeaza asupra sentimentului. Personajele sunt
rationale, atrenate de inalte ratiuni eroice si cetatenesti si au principii morale de neclintit.

Aceste personaje sunt de regula regi sau reprezentanti ai aristocratiei, fiind reprezentati in oda, imn,
poem epic, tablou istoric, tragedie. Acestea sunt privite ca specii superioare ale literaturii. Stilul de
viata al burgheziei, aflata in plina ascensiune la acea vreme, este pe loc secund, acest tip de
personaje figurand in speciile literare inferioare, cum sunt considerate comedia, satira si fabula.

Operele literare clasice au un puternic caracter moralizator, educativ. In dramaturgie regasim regula
celor trei unitati (de loc, timp, actiune). Genurile si speciile literare sunt pure, nu sunt amestecate si
imita modelele greco-romane. Totodata, exista un cult al adevarului, al regulilor si al canoanelor, in
functie de care personajele sunt antrenate in actiune.

Clasicismul cultiva trasaturi precum curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia, naivitatea,
iar personajele sunt adevarate caractere (avarul, demagogul, parvenitul etc) si reprezinta tipologii
ale societatii reproduse.

Scriitorii clasici se remarca prin rigoarea compozitionala, puritatea si claritatea stilului, gustul dreptei
masuri, cautarea naturalului si a verosimilului si finetea analizei morale si psihologice. Asadar,
scriitorul clasic este dominat de rational, fiind intotdeauna lucid, lipsit de fantezie, prudent. Acesta
evita particularul, nu admite obscurul, vagul, incertitudinea, diversitatea, replicand autoritar cu un
model ferm, evident si clar, care tinde spre perfectiune.

Spre deosebire de romantism, care pune accent pe simtiri, in operele literare clasice regasim
ratiunea, ca element definitoriu al omului, care primeaza asupra sentimentului. Personajele sunt
rationale, atrenate de inalte ratiuni eroice si cetatenesti si au principii morale de neclintit.
Aceste personaje sunt de regula regi sau reprezentanti ai aristocratiei, fiind reprezentati in oda, imn,
poem epic, tablou istoric, tragedie. Acestea sunt privite ca specii superioare ale literaturii. Stilul de
viata al burgheziei, aflata in plina ascensiune la acea vreme, este pe loc secund, acest tip de
personaje figurand in speciile literare inferioare, cum sunt considerate comedia, satira si fabula.

Operele literare clasice au un puternic caracter moralizator, educativ. In dramaturgie regasim regula
celor trei unitati (de loc, timp, actiune). Genurile si speciile literare sunt pure, nu sunt amestecate si
imita modelele greco-romane. Totodata, exista un cult al adevarului, al regulilor si al canoanelor, in
functie de care personajele sunt antrenate in actiune.

Clasicismul cultiva trasaturi precum curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia, naivitatea,
iar personajele sunt adevarate caractere (avarul, demagogul, parvenitul etc) si reprezinta tipologii
ale societatii reproduse.

Scriitorii clasici se remarca prin rigoarea compozitionala, puritatea si claritatea stilului, gustul dreptei
masuri, cautarea naturalului si a verosimilului si finetea analizei morale si psihologice. Asadar,
scriitorul clasic este dominat de rational, fiind intotdeauna lucid, lipsit de fantezie, prudent. Acesta
evita particularul, nu admite obscurul, vagul, incertitudinea, diversitatea, replicand autoritar cu un
model ferm, evident si clar, care tinde spre perfectiune.

Ce-mi scurtează timpul și presiunea? - Johann Wolfgang von Goethe

Ce-mi scurtează timpul și presiunea?


Acțiunea!
Ce le face de nesuportat tăria?
Trândăvia!
Când te-mpotmolești în datorii?
Când eziți și când te-mbii.
Vrei să sari brusc peste rânduri?
Nu întârzia pe gânduri!
În onoare vrei să scaperi?
Să te aperi!

Was verkürzt mir die Zeit?


Tätigkeit!
Was macht sie unerträglich lang?
Müßiggang!
Was bringt in Schulden?
Harren und Dulden!
Was macht Gewinnen?
Nicht lange besinnen!
Was bringt zu Ehren?
Sich wehren!