[Type text]

Această lucrare are ca scop prezentarea unei paralele între unii dintre cei mai mari drmaturgi
ai Franței din toate timpurile, explicit Pierre Corneille si Jean Racine. Acești dramaturgi au
revoluționat și au influențat teatrul din întreaga lume prin măreția operei lor iar scrierile
acestora au reprezentat o piatră de hotar în construirea viitoarelor capodopere franceze și nu
numai. Ce reprezintă teatrul în fapt? Acesta a fost inventat de către greci în secolul V î.Hr. și
era format din oameni care cântau și dansau în jurul unui altar, teatrul s-a dezvoltat treptat și a
ajuns astăzi să fie reprezentat de actori celebrii care interpretează un rol conform unui
scenariu dictat de către un regizor, având decoruri spectaculoase jucând tragedii sau comedii.
Importanța lui Pierre Corneille a fost recunoscută în trecut, cât și în zilele noastre, astfel îl
cităm pe Jean de la Bruyère, spunând următoarele: „Corneille nu poate fi egalat în pasajele în
care excelează; are, în cazul acesta,un caracter original, cu neputinţă de imitat; dar este inegal.
Primele lui comedii sunt uscate şi lipsite de viaţă şi nu-ţi îngăduiau că poţi să speri că avea să
ajungă mai târziu atât de departe; iar ultimele te fac să te miri că a putut să cadă de la o atât de
mare înălţime.” ¹(Caracterele sau moravurile acestui veac, traducere de Aurel
Tita, Bucureşti, Editura pentru Literatură, BPT, 1968. ) Spusele lui Jean de la Bruyère au în
continuare o actualitate desăvârșită pentru oricine care poate să dobândească cu ușurință o
opinie bazată pe scrierile acestuia. După cum a fost menționat, lucurul desăvârșit care-l separă
pe Pierre Corneille de ceilalți dramaturgi este însuși originalitatea sa. Acest lucru poate fi
observat cu ușurință, în operele sale: Comediile: "Le Cide" (Cidul), "La Galerie du Palais"
(Galeria palatului), "La Place Royale" (Piața regală), "L'Illusion comique" (Jocul amăgirii).
Tragediile: "Horace", "Cinna", "La mort de Pompee" (Moartea lui Pompei) si "Polyeucte", și
multe altele. Cidul a strâns o mulțime de reacții pozitive din partea publicului. ”Scrisorile
celebrei marchize de Sévigné revin stăruitor la orice prilej asupra acestui triumf general
recunoscut:” Beau comme le Cid! – frumos ca Cidul!” – deveni in scurt timp expresia
supremă a intuziasmului, fie ca era vorba de un superb prunc nou-născut, viitor marchiz ori
viitoare contesină, de-o superbă pânză de rubens, de o superbă rochie cu panglicuțe si
falbalale ori de-un nobil caracter omenesc, din cele nestigmatizate în ”caracterele” lui La
Bruyère, sub ocrotitoarele auspicii ale lui Teofrast.” ( o prefata de Cezar Petrescu, Pierre
Corneille-Teatru).