Romanul Roșu și Negru de Stendhal se împarte în două volume și

spune povestea luptei pentru depășirea propriei condiții sociale. Astfel,

protagonistul, Julien Sorel, fiul unui dulgher, încearcă din răsputeri să-și
depășească propriile limite, impuse în mod radical de către societatea din
care făcea parte. Un admirator al lui Napoleon Bonaparte, el este
inteligent, studios și muncitor.
Titlul romanului provine din însăși natura protagonistului, care, fiindcă
nu se născuse mai repede, pentru a îmbrăca uniforma roşie de soldat în
slujba lui Napoleon, trebuie să îmbrace haina neagră de preot. Pentru a-
și asigura o poziție sigură în ceea ce privește cariera sa, el se angajează
cu seriozitate în studiul Bibliei și cel al limbii latine.
Datorită acestor învățături, precum și mulțumită talentului și
perspicacității sale, Julien este chemat de către primarul localității
Verriéres pentru a deveni preceptorul copiilor săi. Tânărul nu-i iubește
pe copii la început, menținând o anume distanță față de oamenii casei.
Cu timpul, însă, atitudinea sa devine mai relaxată, și chiar în ciuda
acestei distanțe, el este admirat de ceilalți pentru capacitățile sale
înnăscute, dar și pentru studiile întreprinse.
Între Julien soţia primarului, doamna de Ręnal, se înfiripă o poveste de
dragoste, care, la început, pare a fi complet dominată de natura
orgolioasă a lui Sorel. Când domnul de Ręnal primeşte o scrisoare
nesemnată, Julien este obligat să plece la seminar, văzându-se nevoit să
se îndepărteze de femeia față de care dezvoltase sentimente mai
profunde decât se așteptase inițial.
Ajuns acolo, protagonistul trebuie să se descurce cu multe dintre
defectele umane, printre care se află ipocrizia. Având, la început, o
relație complicată cu părintele Pirard, el reușește, totuși, să se apropie de
el, profitând de această apropiere pentru a supraviețui până în momentul
demisionării acestuia. Pregătindu-se să plece la Paris, Julien trece prin
Verriéres, dorind s-o vadă pe femeia iubită și să-și ia „la revedere”,
considerând că era cea mai blândă femeie pe care o cunoscuse vreodată.
Julien ajunge la Paris, în familia domnului La Mole, unde este prețuit
pentru calitățile sale. Deși, inițial, domnişoara Matilde de La Mole îl
provoacă, îl respinge imediat după aceea, înfuriindu-l nespus pe
protagonist. Dorind să se răzbune, acesta încearcă s-o determine să se
îndrăgostească de el. Nu numai că Matilde începe să dezvolte sentimente
reale față de tânărul Sorel, ci vede în el un ideal masculin, ascunzând
această poveste de tatăl său până într-o zi, când realizează că rămăsese
însărcinată.
Matilde îi scrie tatălui său, înștiințându-l în legătură cu cele întâmplate.
Înțelept, tatăl fetei observă faptul că nu va reuși să se amestece între cei
doi, încercând, în schimb, să creeze condițiile necesare pentru
desfășurarea pașnică a acestei povești. Îi oferă lui Julien un nume și un
titlu onorabile, alături de o mică avere. Chiar când lucrurile par a se fi
finalizat cu bine, domnul de La Mole primeşte o scrisoare de la fosta
iubire a ginerelui său, doamna de Ręnal, care dezvăluie totul despre
relația avută cu Julien. Furios peste măsură, acesta încearcă s-o ucidă pe
cea care încercase să-l distrugă, sub influența unui preot. Încercarea lui
dă greș, astfel încât este condamnat, realizând, cu toate acestea, că
doamna de Ręnal fusese singura femeie pe care o iubise cu adevărat. La
rândul ei, și aceasta îl iubise pe Julien, pe care îl iartă, în final.
Protagonistul sfârșește, însă, fiind executat, iar Matilde îngroapă cu
propriile mâini capul iubitului său.
În concluzie, romanul „Roșu și negru” poate fi considerat
un bildungsroman, acesta spunând povestea formării unei personalități:
cea a protagonistului. Acesta se străduiește să depășească propria
condiție socială prin diverse tactici, de la talent și muncă până la
prefăcătorie și înșelătorie, dar își găsește sfârșitul în propria pasiune.

Cincisprezece ianuarie