Sunteți pe pagina 1din 8

tefan Bnulescu este considerat unul dintre cei mai valoroi prozatori romni din a doua

jumtate a secolului XX, opera sa fiind ncadrat de critica contemporan n realismul miraculos.
Autorul contureaz n crile sale un univers personalizat, bazat pe experiena copilriei,
petrecut n cmpia de sud a Romniei, care simbolizeaz spaiul infinit. Autorul creeaz astfel
un topos misterios, uneori cu dimensiuni fantastice, realiznd o cronic ampl a unui inut
imaginar. Format i impus n perioada postbelic, tefan Bnulescu a prezentat n opera lui o
lume mitic, dar care pstreaz toate aparenele realitii. La el ficiunea nu apare ca o parte
separat de realitate, ci ficiunea vine s completeze realitatea prin simboluri, mituri i imaginar,
astfel reprezentnd structura dual a universului.
1926, septembrie 8: In satul dunarean Facaeni, s-a nascut Stefan Banulescu, al optulea fiu dintre
cei unsprezece ai plugarilor Ion si Elena Banulescu. O evocare directa a primilor ani, a ambiantei
de familie, a universului uman si a locurilor natale, in ciclul memorialistic Elegii la sfarsit de
secol (in prozele Locuri misterioase, Slepul, Troienele, Moara lui Fuierea, Tabara, din capitolul
Calaretul de argint).
1938 - 1945: Urmeaza si absolva Liceul teoretic Stirbey-Voda, sectia latina.
1948 - 1952: Urmeaza si absolva Facultatea de Filologie din Bucuresti, avand ca profesori pe
George Calinescu, Tudor Vianu, Al. Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur.
1949 - 1962: Intensa activitate publicistica. debuteaza in anul 1949, in revista Viata romaneasca,
cu un eseu despre nuvelistica lui Gogol. Colaboreaza la revistele Contemporanul, Gazeta
Literara, Tribuna, Steaua, cu o serie de eseuri, dominante fiind cele cu caracter literar-cultural (in
unele dintre ele insereaza cateva dintre Cantecele de Campie); semneaza eseuri despre locurile
de origine ale scriitorilor clasici Eminescu, Caragiale, Creanga, Rebreanu; dintre acestea, include
in volumul Scrisori din Provincia de Sud-Est (1976): Realitatea in cautarea fictiunii (Rebreanu)
si Haimanalele - Ploiesti-Mizil-Bucuresti (Caragiale).
1954 - 1959: Redactor la revista Gazeta Literara de sub directia prozatorului Zaharia Stancu.

1963 - 1964: Incepe publicarea nuvelelor sale in periodice (Gazeta Literara si Luceafarul); apar,
in ordinea tiparirii, Mistretii erau blanzi, Dropia, Gaudeamus, Masa cu oglinzi, Satul de lut, Vara
si Viscol.
1965: Debut editorial cu o carte de literatura, la varsta de 39 de ani: apare la Editura pentru
Literatura volumul de nuvele Iarna Barbatilor (Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor).
Volumul a aparut integral (sau partial in antologii) in limbile germana, franceza, engleza,
spaniola, rusa, sarba, polona, ceha, maghiara.
1966: Bursier la Universitatea din Urbino.Primeste premiul Uniunii Scriitorilor.
1967: Apare, la Editura pentru Literatura, editia a II-a a volumului Iarna Barbatilor.
1968: Apare, la Editura pentru Literatura, volumul de poeme Cantece de Campie - tiparite
anterior in periodice intre anii 1956 - 1964.
1968 - 1971: Redactor-sef la revista literara Luceafarul.
1971 - 1972: Bursier la Universitatea din Iowa City, International Writing Program.
1973 - 1975: Publica in revistele Romania Literara si Familia seria de eseuri Scrisori din
Provincia de Sud-Est.
1976: Apare, la Editura Albatros, volumul de eseuri Scrisori din Provincia de Sud-Est (Premiul
Uniunii Scriitorilor).
1977: Apare, la Editura Eminescu, romanul Cartea de la Metopolis, intaiul volum din ciclul
Cartea Milionarului, proiectata in patru parti (Premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor).
1978: Primeste premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor.
1979: La Editura Eminescu se tipareste editia a IV-a, definitiva, a volumului de nuvele Iarna
Barbatilor, cu un Cuvant Inainte al autorului si o Addenda cuprinzand poemele Cantece de
Campie (pentru a sublinia universul unitar al Cantece-lor cu cel din nuvele).

1980: In revista germana Literatur im Technischen Zeitalter, din Berlinul de Vest , sunt publicate
capitole ample din romanul Cartea de la Metopolis.
1983: Bursa de studii prin concurs la Akademie der Kunste (Berlinul de Vest), in cadrul
programului D.A.A.D. (Deutcher Akademischer Austauschdienst).
1984: In Literariches Colloquium-Editionen apare in limba germana volumul de proza
Verspatetes Echo.
1988 - 1989: Incepe publicarea, in revista Viata Romaneasca, a primelor fragmente din romanul
Cartea Dicomesiei (volumul al II-lea din ciclul Cartea Milionarului), precum si din ciclul
memorialistic Elegii la sfarsit de secol (pagini din capitolele Calaretul de Argint si Povestiri din
Muzeul Scrisorilor).
1990 - 1993: Detine functia de vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania.
1991: Editura Minerva tipareste nuvelele autorului in colectia "Biblioteca pentru toti".
1994: Apare, la Editura Nemira, volumul Scrisori din Provincia de Sud-Est sau O batalie cu
povestiri - incluzand piese noi fata de prima editie din 1976.
1995: Suhrkamp Verlag, din Frankfurt am Main, tipareste volumul de nuvele si povestiri ale
autorului, sub titlul Ein Schneesturm aus anderer Zeit. Traducerea in limba germana de Veronika
Riedel. Postfata de Ernesth Wichner.
1996: Apare, in limba franceza, la Editura Jacqueline Chambon-Nimes, corpus-ul de nuvele din
volumul Iarna Barbatilor (avand in final povestirea Un viscol de alta data), sub titlul Quand les
sanglieres etaient doux - traducere si prefata de Georgeta Horodinca.
1996: Editura Albatros, in colaborare cu Editura Universal-Dalsi, tipareste romanul Cartea de la
Metopolis (editia a III-a, definitiva), cu un scurt Cuvant al autorului si cu tabel cronologic
cuprinzand date selective bio-bibliografice.

1997: Editura ALLFA tipareste sub titlul Un regat imaginar intaia editie de Nuvele si Povestiri
care inglobeaza aproape toate piesele de acest gen ale autorului, aparute pana acum in diferite
volume sau numai publicate in reviste literare. Volumul cuprinde ciclurile: 1. Iarna Barbatilor; 2.
Banchetul de la Castelul Alb; 3. Un alt Colonel Chabert - iar in Addenda, poemele Cantece de
Campie, "documentele lirice" ale teritoriului imaginar pe care se desfasoara si circula personajele
nuvelelor.
1997: Autorului i se decerneaza PREMIUL NATIONAL PENTRU LITERATURA
1998: Pe 25 mai Stefan Banulescu se stinge din viata in Bucuresti.

DROPIA Nuvela de Stefan Banulescu. Aparuta in Gazeta literara", nr. 27,


1964, si reluata in volumul Iarna barbatilor, Bucuresti, . Originile ei se afla intr-un reportaj cu
acelasi titlu, publicat de autor cu un an inainte, in Gazeta literara", nr. 17, .
Ca scrieri premergatoare, cu rol important in geneza nuvelei, St. B. a indicat citeva
poezii care, desi au vazut lumina tiparului de abia in 1968, in volumul Cintece de Cimpie, au fost
elaborate mai devreme, putind astfel exercita o influenta, indeosebi la nivelul scriiturii. Versuri
intregi sau doar expresii din poeziile Dropia, Cintec de seara, Cintec de dimineata si Orz pe vatra
au patruns in nuvela, contaminind cu lirismul lor exprimarea unora dintre personaje.
Naratiunea incepe cu precizari temporale. Momentul descris de autor e unul prielnic
istorisirilor de tot felul. Ca si la Sadoveanu, istorisirile au loc noaptea, mai precis inainte de
rasaritul soarelui, cind oamenii, inaintind intr-o directie deocamdata necunoscuta, nu-si pot vedea
fetele, dar isi pot auzi vocile, referintele temporale se inmultesc pe parcurs, oferind chiar
posibilitatea unei situari istorice a evenimentelor.
Se subintelege ca ne aflam in unul din anii de seceta de dupa al doilea razboi
mondial, cind uscaciunea a durat din saptamina Floriilor si pina toamna. S-au produs anomalii
ale vremii, s-a produs un fenomen curios de interferente temporale, o suprapunere de anotimpuri.
Proza aluneca pe nesimtite in simbol, stabilind relatii de analogie, corespondente intre starea

vremii si starea launtrica a personajelor. Rabufnirea trecutului in prezent, descrisa in termeni


calendaristici, e si trasatura esentiala a istorisirilor lui Miron, personajul principal, ce isi
rememoreaza anii de tinerete. Ca si in alte nuvele, St. B. e interesat nu numai de soarta unui erou,
ci si de specificul unei colectivitati, o colectivitate rurala din Cimpia Baraganului. Ceea ce
caracterizeaza aceasta lume e, intii de toate, inaderenta la prezent si perpetuarea unor structuri
stravechi. Satul persevereaza (contir-mind parca ideile lui Blaga) in afara istoriei, doreste sa-si
conserve, oricare ar fi imprejurarile, spiritul sau arhaic. Oamenii sint grupati aici in clanuri, in
neamuri", cum zice Miron: neamul lui Danila, neamul lui Pepene, neamului lui Doroaca etc.
In ajunul Anului Nou, fetele de maritat aseaza boabe de orz pe vatra si
urmaresc directia in care acestea sar, convinse ca dintr-acolo le vor veni petitorii. E, asadar, o
lume ce pastreaza obiceiuri folclorice si tine de o mentalitate magica. Titlul nuvelei ramine pina
la sfirsit ambiguu, pretindu-se unor explicatii multiple.
Pentru un personaj secundar, cum este Corbu, cuvintul dropie" are un sens
bine precizat: el denumeste niste terenuri semanate cu porumb, este adica un toponim. Pentru
Victoria din neamul lui Pepene, dropia e o pasare nobila si inseamna cu totul altceva: Dropia nu
se poate prinde nici vara, nici toamna, e greu de zarit, sta la capat de miriste, in soare. Si in soare
nu te poti uita. Numai iarna pe polei o poti atinge, cind are aripile ingreuiate si nu poate zbura si
seamana la mers cu o gaina. Greu si atunci. Rar cineva sa prinda clipa potrivita. De multe ori,
cind e polei nu-i dropie; si cind e dropie nu cade polei." Pasarea descrisa astfel de Victoria e un
simbol, e simbolul unei dorinte de implinire erotica. Dropia exprima un ideal feminin dupa care
unii, cum este Miron, tinjesc, iar altora, spiritelor obtuze, le ramine pentru totdeauna strain.
In rindul acestora din urma se afla Petre Uraru, sotul Victoriei, caruia femeia ii
spune cu nedisimulat dispret: Petre, tu n-ai vazut niciodata o dropie", si intr-adevar, cind vine
vorba despre dropie, Petre fie ca sta nedeslusit", fie ca vorbeste otova". Inapt pentru gindirea
simbolica, el isi inchipuie ca dropia" e un fel de semn, putin deosebit de cele aflate pe rabojul
sau, si ca prin ea se intelege o femeie anume, din neamul lui Danila.
Ca nuvela erotica, Dropia aduce in prim plan figura unui personaj care, ajuns la

virsta retrospectivelor, traieste un sentiment de neimplinire si chiar un sentiment al ratarii (De


doua ori nu stiusem pe linga ce trec") in tinerete a iubit o fata din sat, dar fiind hoinar si
nepasator, fata a fost petita in lipsa lui de Paminode Danila si dusa in satul vecin. Mai tirziu, cind
isi da seama de greseala pe care a facut-o, Miron vine s-o caute, dar n-o mai afla intre femeile
din neamul lui Danila. Ceea ce cauta el acum pare mai degraba o himera (Fata pe care o cauta
omul asta crezi ca este?").

In satul vecin va intilni insa o alta femeie, pe Victoria, sotia pindarului,


impreuna cu care ar forma o pereche potrivita. Nici de data aceasta iubirea lui nu se implineste.
Femeia vesela, inalta, rosie in obraji si agera la minte il va parasi pe necioplitul ei sot, fara a mai
gasi vreodata barbat pe potriva ei. Avea sa moara in curind cu regretul ca vremea a trecut straina
pe linga [ea]". Dropia cuprinde asadar povestea unor oameni lacuti parca unul pentru altul, dar
care, din varii pricini, rateaza intilnirea, traind apoi un sentiment al esecului.
Exista in aceasta nuvela o serie de fapte ce nu intra nici in categoria
simbolicului, nici in aceea a realismului, de care a fost vorba pina acum. Sint fapte ce tin de
domeniul imaginarului si al incredibilului. Termenul cel mai potrivit pentru a le denumi este
acela de fabulos". Despre o femeie, care disparuse de acasa in vremea secetei, se crede ca o
luase un virtej alb, intr-o zi la amiaza".
In sal se povesteste ca in timpul unei furtuni a incepui sa ploua cu spice de
secara si cu fiori de soc. intimplarea pe care Miron o traieste in casa pindarului Petre Uraru
depaseste insa marginile fabulosului, intrind in sfera fantasticului. Fermecat de frumusetea
Victoriei, Miron ramine peste noapte in casa ei, imbatindu-se cu mirosul de pelin de sub perna".
Dimineata, cind se trezeste, in locul femeii tinere si frumoase de aseara, descopera o batrina cu
parul vested, nasul ascutit si gura punga". Motivul, transcris in registru fantastic, este acela din
nuvela lui Caragiale, Calul dracului.
Pe linga asemenea intimplari fabuloase si fantastice, mai putem desprinde si
altele, pentru care urmeaza sa aflam, iarasi, o notiune potrivita. Chiar la inceput ni se povesteste

cum fetele lui Arsunel, dimineata, indata ce ies din asternut, intra in iarba mare a cimpului,
scaldindu-se in roua adunata peste noapte. De o originalitate cu nimic mai prejos da dovada si
Corbu, omul care gindeste in basme si se exprima in cintece. Glasul nu-l ajuta sa vorbeasca
numai sa cinte. intelepciunea lui are surse paremiologice si, ca atare, ori de cite ori e intrebat
ceva, raspunde cu un proverb": alerg cu calul sa prind ce nu apuc cu vederea"; M-ai chemat
din rasarit, si-ti raspund din asfintit" etc. Ceea ce particularizeaza toate aceste fapte este
caracterul lor iesit din comun, caracterul lor bizar. Le-am putea rindui in categoria estetica a
funambulescului. Sub aspect formal, se observa in primul rind o disociere a planurilor temporale.
In planul prezentului se situeaza drumul pe care convoiul, in frunte cu Miron
si cu tovarasul sau, ii face pina la dropie, adica pina la locul unde oamenii urmeaza sa culeaga
porumbul.
E un drum prin intuneric; doar la sfirsilul lui se va lumina de ziua, va rasari soarele.
In planul trecutului se afla intimplarile rememorate de Miron indeosebi, dar si de Corbu, intrucit
vietile celor doi s-au intersectat intr-un punct indepartat al biografiei lor. intre planuri exista o
corespondenta: drumului prin intuneric, spre locul numit la dropie, ii corespunde un drum prin
memorie spre cealalta dropie", intruchipare a femeii ideale. Modernitatea naratiunii, in masura
in care se poate vorbi de asa ceva, consta in multiplicarea naratorilor homodiegetici. Istorisind pe
larg episodul trait in casa Victoriei, poate cel mai frumos din nuvela, Miron este fara indoiala
naratorul principal. Povestea lui va fi preluata si dusa pina la capat de catre Corbu.
In sfirsit, al treilea narator este chiar Victoria Uram, cea care povesteste citeva
intimplari din tineretea ei, izbutind sa creeze o atmosfera de vraja erotica si sa-l retina astfel in
casa, fie si numai pentru o noapte, pe Miron. Specifica lui St. B-, tehnica revelatiilor aminate nu
lipseste nici in Dropia, unde autorul intirzie cit mai mult clarificarea lucrurilor, mentinind pina
catre final o stare de mister. De la inceput aflam ca un convoi de sateni merge la dropie, dar e
nevoie de mai multe pagini pentru a intelege ca e vorba, de fapt, de un loc semanat cu porumb.
Timp indelungat frazele initiale ramin neelucidate, enigmatice, stirnind curiozitatea cititorului.
Nuvela celebra, una dintre cele mai reusite ale lui St. B., Dropia se inscrie intr-o traditie a

epicului fabulos, ilustrata de I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Gala Ga-laction, V. Voiculescu,


Mircea Eliade.
Bibliografie
Ioana Revnic. MIT I FANTASTIC N OPERA LUI TEFAN BNULESCU. Oradea.2008
Diana Anca NIULESCU. FANTASTIC I MIT N OPERA LUI TEFAN BNULESCU.
http://www.bji.ro/stefan-banulescu.html
FLAVIA ADRIANA ARDELEAN. TEFAN BNULESCU, MONOGRAFIE.2008